La fel ca și oceanele, Antarctica nu aparține nici unui stat. Cu toate
acestea, valoarea strategică și comercială a continentului este limitată și nu multor state le pasă de el. Astfel, statele au avut succes în încheierea unor acorduri în ceea ce privește Antarctica, deoarece costurile erau mici și participanții puțini. Tratatul Antarcticii din 1959, unele dintre primele tratate multilaterale referitoare la mediu, interzice activitatea militară, precum și prezența armelor nucleare sau deversarea deșeurilor nucleare. El nu reglementează pretențiile teritoriale asupra continentului, lăsându-le pentru soluționare într-un viitor îndepărtat și stabilește un regim conform căruia diferite state pot desfășura cercetări ștințifice în Antarctica. Tratatul a fost semnat de toate statele care aveau interese în zonă, inclusiv ambele superputeri. În 1991, Greenpeace convinsese semnatarii tratatului să transforme continentul într-un ”parc mondial”. Antarctica este, în mare, un succes în politica ecologică mondială.
Factorii de Influențare Ai Conflictelor - Fragment Extras Din Cartea "Relații Internaționale" de Joshua S. Goldstein, Jon C. Pevehouse, Editura Polirom