Cap. II.4.

STRUCTURA FORMELOR DE VÂNZARE UTILIZATE ÎN

COMERȚUL CU AMĂNUNTUL

În comerţul cu amănuntul, activitatea comercială poate să fie structurată în funcţie de

două criterii de bază:
1. tipul de reţele de unităţi prin care se realizează desfacerea mărfurilor
2. metodele utilizate în procesul de vânzare.

1. În funcţie de tipul reţelei de unităţi prin care se realizează vânzarea mărfurilor, în

practică se întâlnesc trei categorii de organizare, respectiv:
a) comerţul stabil,
b) comerţul mobil
c) comerţul fără magazine.

II.4.1. Comerţul stabil

Comerţul stabil se realizează printr-o reţea de unităţi bine determinate din punctul de
vedere al amplasării şi al perioadelor de funcţionare.
Comerţul stabil presupune două sisteme:
1. comerţul realizat prin intermediul unităţilor clasice de vânzare
2. comerţul prin automate.

1. Comerţul desfăşurat prin intermediul unităţilor clasice de desfacere

Comerţul stabil desfăşurat prin intermediul unităţilor clasice de desfacere este forma cea
mai obişnuită de comerţ, reprezentând baza comerţului cu amănuntul.
În cadrul comerţului desfăşurat prin intermediul unităţilor clasice de desfacere se
folosesc tehnici comerciale deosebit de complexe şi metode de vânzare foarte variate.
Aceasta se realizează prin intermediul unei largi reţele comerciale de diferite profiluri şi
mărimi în raport cu complexitatea sortimentală a fiecărei grupe de mărfuri.

A. Vânzarea clasică, realizată prin intermediul magazinelor, este cea mai veche formă
de vânzare. Cu toată dezvoltarea puternică a unor forme moderne, ea deţine încă o importantă
pondere în cadrul comerţului cu amănuntul.
Caracteristicile comerțului desfăşurat
prin intermediul unităţilor clasice de desfacere :
- se poate utiliza în procesul de comercializare
a oricărui tip de produs
- prin unitățile comerciale, se asigură condiţiile
necesare pentru o largă expunere a sortimentului
(alegere neîngrădită a mărfurilor de către
consumatori)
- prestarea unor servicii comerciale care
contribuie la ridicarea confortului procesului de
cumpărare.
-oferă o mare varietate de posibilităţi de materializare (prin vânzător, în magazinele sale; la
cumpărător, prin intermediul vizitelor efectuate de reprezentanţii comerţului cu amănuntul; în
locuri diverse, cum ar fi pieţele, punctele comerciale, foaierele sau expoziţiile);
- vânzătorul este elementul esenţial în cadrul actului de comerţ, el devenind chiar mai important
decît însuşi produsul.

Acţiunile vânzătorului, în cadrul acestui tip de activităţi comerciale, au un dublu efect:

• prin cunoştinţele sale despre produs el are posibilitatea de a argumenta şi demonstra,
punând astfel în valoare calităţile produsului;
• prin cunoştinţele referitoare la vânzări el poate acţiona în vederea sporirii încrederii
cumpărătorului potenţial, eliminîndu-i astfel teama şi impunîndu-i încrederea necesară în
alegerea produsului, transformîndu-i dorinţa în act de cumpărare.

B. Vânzarea prin sistemul liber-service-ului:

Comercianţii cu amănuntul practică liber-service-ul (autoservirea)în magazine de toate
mărimile şi tipurile posibile.
Are urmatoarele caracteristici:
• absenţa vânzătorilor şi libertatea clientului de a circula după bunul său plac, fără nicio îngrădire
• produsele sunt bine individualizate si prezentate, accentul pus pe ambalare şi prezentare bine
făcută
• publicitatea la locul vânzării este bine structurată şi programată
• în acest sistem se pot vinde de la produse alimentare (autoservice) şi de consum curent până la
combinaţii produs-servicii care cer unităţi specifice, cum ar fi cele de alimentaţie publică.
• accentul pus pe importanţa vânzării produselor printr-o ambalare şi prezentare bine
individualizată, o etalonare corespunzătoare şi o publicitate la locul vînzării bine structurată şi
programată
• o bună organizare a fluxului de mărfuri şi de cumpărători, folosind în acest scop sisteme
adecvate de amplasare a raioanelor şi de dispunere a mărfurilor precum şi tehnici de
merchandising

Clasificarea unităților comerciale utilizate în vânzarea prin intermediul unităţilor clasice

de desfacere(liber service)

Supermagazinul(supermarket-ul:)
- unitati cu suprafata de pâna la 2.500
m2 care asigura un sortiment larg de
produse, îndeosebi de produse
alimentare si industriale ( între 30.000 și
60.000 de produse diferite;)
Ele pot fi:
- Supermagazine tradiționale
care practică
Stiați că: mărimea medie a supermarketurilor a crescut de la 2880 de metri pătrați în 1991 la
4088 de metri pătrați în 2000

Hipermagazinele: unități cu o suprafață medie de 5000 m2, dar

pot ajunge până la 10.000 m2. Predomină sortimente de mărfuri
alimentare și industriale și de la firme de producție specializate;
acestea combină în procesul de vânzare multiple servicii
comerciale, facilităţi de preţ precum şi alte metode de atragere a
clienților

Magazine discount - unitati comerciale cu o largă varietate de

produse nealimentare la prețuri inferioare celor de pe piață; au o
suprafaţă medie de circa 6 500 de m2
Magazine hard-discount : magazin de tip discount dar de dimensiuni mai mici(1000-1500m2) ce
pactică prețuri reduse
Drugstore – magazine create inițial pentru comercializarea produselor farmaceutice, în prezent
se vând produse de papetarie, ziare, reviste, jucării, țigări și produse de tutun, discuri,
parfumerie, îmbrăcăminte etc., toate într-o gamă sortimentală redusă.
Din aceeaşi categorie mai fac parte o serie de snack-uri, restaurante, discoteci etc.
Aceste magazine se disting de alte puncte de vânzare cu amănuntul prin cadrul, ambianţa şi
orarul lor de funcţionare. Pot fi organizate în stil ,,Bazar,, cu distribuţii de masă pentru o serie de
produse, iar la noi a aparut stilul ,,Boutique,, cu distribuţie selectivă de produse.
Cargouri - unitati comerciale cu mari suprafete în care, în cea mai mare parte din sortimentele
oferite este constituită din mărfuri nealimentare din categoria produselor de consum curent și de
folosință îndelungată: mobilă, aparate electrocasnice s.a.

2. Comerţul desfăşurat prin automate

Vânzarea cu amanuntul se face prin automate cu rol de completare în activitatea generală:
gări, aeroporturi.
Caracteristici:
 În acest comert se ofera un sortiment de marfă foarte restrâns, de strictă necessitate:
țigări, cafea, unele produse alimentare.
 În procesul de comercializare sunt utilizate tehnologii automate, nefiind nevoie de
vânzator, ci numai de un colector de bani si de un alimentator de produse.

Tipuri de puncte de desfacere în funcție de produs

Comercianții cu amănuntul pot fi clasificați în funcție de tipul de produs vândut astfel :
I. Comercianții de mărfuri alimentare
Comercianții care vând alimente perisabile,
cum ar fi carnea, produsele lactate sau alte produse
proaspete, necesită de obicei condiții de depozitare la
rece. Consumatorii cumpără produse alimentare,
ciclul de cumpărare fiind unul regulat - de ex. zilnic,
săptămânal sau lunar.

II. Comercianții de produse cu valabilitate

limitată
Comercianții de produse cu valabilitate limitată vând bunuri ce pot fi utilizate o singură
dată sau pot fi utilizate într-o anumită perioadă de timp (de obicei până la trei ani). Aceste
produse includ îmbrăcămintea, alte produse textile, încălțămintea, articolele de toaletă, articole
cosmetice, medicamentele sau papetăria.

III: Comerțul cu amănuntul în magazine alimentare și de cartier

Magazinele alimentare, inclusiv
supermarketurile și hipermarketurile,
precum și cele de cartier oferă o gamă
întreagă de produse alimentare și articole
de uz casnic consumabile, cum ar fi:
detergenții, produsele de curățare sau
produsele de igienă personală. În general,
aceste produse sunt cunoscute de
consumatori ca bunuri de larg consum și
reprezintă gamele de produse cel mai des
distribuite în supermarketuri, magazine
alimentare și magazine de cartier.
Pentru consumatori, acestea sunt achiziții de zi cu zi , iar pentru comercianții cu
amănuntul, tipuri de produse de mare rulaj. Magazinele alimentare și de cartier distribuie o gamă
similară de produse, dar, de multe ori, magazinul de cartier se deschide în momente favorabile
clientelei sale și poate avea o locație ușor accesibilă.

IV: Comercianți de bunuri de folosință

îndelungată
Comercianții cu amănuntul care
distribuie bunuri de folosință îndelungată mai
sunt cunoscuți drept comercianți de
automobile, echipamente, produse
electronice, mobilier, articole sportive,
cherestea etc., și piese pentru acestea. Este vorba despre bunuri care nu se uzează repede și oferă
o durată de utilizare îndelungată.
Pentru consumatori, acestea fac deseori obiectul unor decizii de cumpărare importante.
În ceea ce privește bunurile de folosință îndelungată, deciziile de cumpărare sunt luate în urma
unor perioade mai lungi de timp. De exemplu, consumatorul tipic își poate înlocui mașina de
familie la fiecare 5 ani, iar calculatorul personal la fiecare 4 ani.

V. Comercianți specializați
Comercianții specializați operează în multe
ramuri de activitate specializate, cum ar fi domeniul
artistic, de ex. galerii de artă contemporană, librării,
magazine de artizanat, instrumente muzicale, magazine
de suveniruri. Magazinele de delicatese sunt și ele un
tip de comerț specializat.

II.3.2. Comerţul mobil

Comerţul mobil reprezintă o variant a activității comerciale cu amănuntul care are o largă
răspândire și se realizează sub diverse forme. Ca bază materială pentru funcționarea punctelor
sale de vînzare, poate folosi diverse mijloace și utilaje: tonete fixe sau mobile, chioșcurile
mobile, furgonetele și autofurgonetele, autobuzele magazine, autobarurile etc.
Scop:
- asigurarea în continuare a zonelor izolate, si a centrelor turistice, în acest sens se va trece
la realizarea marfurilor pe baza unui program, în concordanta cu itinerarul stabilit sub aspectul
orelor de oprire si a timpului de stationare.
- Extinderea sortimentelor si la grupa de produse nealimentare.

Comerțul mobil care este organizat în mai multe variante:

a) deplasarea itinerantă pe distante mici a unor vânzatori: aceștia oferă un sortiment
restrâns de produse, chiar un singur articol - tigari, racoritoare etc; gruparea unor unitati mobile
de diferite specializari ce au un program cotidian prezentând marfa la vedere, în calea
trecatorilor. Prezinta în general un sortiment restrâns, de la sortimentele în stare proaspata, la
articole de noutate.
b) organizarea unui comert mobil itinerant: realizat cu ajutorul unor mijloace de transport
speciale, bine adaptate si amenajate, având programe stabile de deplasare, cu orare de
functionare pentru flecare zona sau localitate. Acest mod de comert este utilizat în general în
localitatile izolate si se asigura comercializarea în primul rând a produselor de stricta necesitate
(pâine, lapte, legume etc.)
c) gruparea unor unități mobile de diferite specializări în cadrul piețelor obișnuite de
mărfuri ce au un program cotidian, oferind sortimente de produse asemănătoare cu cele oferite de
rețeaua stabile de unități comerciale. Avantajul este că prezintă mărfurile la vedere, în calea
trecătorilor, în stare proaspătă și prezentare deosebită (mf alimentare) sau articole de noutate.
d) Concentrarea unităților mobile ân anumite zone: în zilele de târg din localitățile
deservite. Poate avea zeci sau chiar sute de unități, constituind astfel o ofertă la fel de variată ca
și cea dintr-un magazine general sau supermarket.

II.3.3. Comerţul fără magazine

Comerțul fără magazine - reprezintă un sistem de vânzări în cadrul cărora se apelează

la practici comerciale prin care se pun la dispoziția cumpărătorilor mărfuri de care au nevoie,
fără a necesita prezența acestora în magazin sau în punctele de vânzare.

Clasificare:

1. Vânzare tradițională fără magazine:

a) vânzarea la domiciliu –prin intermediul unui vânzător care vizitează la reședința lor
particulară cumpărătorii potențiali, preselectați. Are în vedere, așadar, o vizitare sistematică a
tuturor locatarilor unui imobil de locuințe, a unei strazi sau a unui cartier. De obicei se
comercializează articole vestimentare, produse cosmetice sau diverse aparate și ustensile de
bucatarie;
b) vânzarea prin corespondență și pe bază de catalog – reprezintă un process de
comercializare fără contact verbal între vânzător și comparator unde toate operațiunile se
realizează în scris utilizîndu-se publicitatea directă -anunțuri, cataloage. Aceasta presupune
expedierea mărfurilor către cumpărător. Poate fi realizată de întreprinderi specializate în comert
prin corespondență, de secții specializate în comert prin corespondență a unor magazine mari si
chiar de întreprinderi producatoare.
Avantaje:
- creșterea numărului de cumpărători pe bază de catalog
- nivelul mult mai scazut al costurilor de logistică.
- economie de timp pentru client care nu se mai deplasează la magazine
- posibilitatea de a compara diferite oferte prin intermediul catalogului
Dezavantaje:
- necesitatea elaborării fișelor pe beneficiari,
- erori în procesarea comenzilor
- riscul de a primi o marfă neconformă cu așteptările clientului
- serviciile furnizate depind de calitatea altor prestări de servicii;
Tendințe:
Vânzarea pe bază de catalog cunoaște deja o explozie comercială, în toată Europa
comenzile putând fi facute prin vânzarea electronică, la care orarul magazinului este practic non-
stop. Sub aspectul tehnologiilor comerciale, tendința respectivă va fi favorizată de revoluționarea
mijloacelor de comunicații și scăderea costului de transport.

2. Vânzarea electronică : acest tip de vânzare face apel la diferite tehnici moderne, cum
sunt: telexuri, telefon si televiziune, inclusiv magistrale informaționale prin Internet.
- vânzarea directă prin publicitatea în televiziune, prin folosirea spotului publicitar , este
practicată de firme specializate. Comanda poate fi facută la orice ora din zi sau din noapte; ca
inconvenient se poate constata ca din momentul comenzii pâna la onorarea ei dureaza destul de
mult, chiar luni de zile;
- Vânzarea prin televiziune cablată(televânzarea), prin comerț de tip "home videoshoping".
În acest tip de comerț, telespectatorul își poate alege produsele dintr-o gamă foarte largă de
produse printr-un telefon, plata produsului facându-se prin carțile sale de credit.
- Vânzarea prin videotext - se are în vedere o colaborare lucrative cu televiziunea, în scopul
asigurării unui canal disponibil pentru comunicații vânzător-client, pe baza de abonament. Acest
tip de comerț, pe lângă faptul că este foarte complicat și costurile sunt ridicate pentru clienți, face
ca penetrarea lui să fie destul de greoaie.
- Vânzarea prin telefon, fax, poștă, prin trimiterea mărfurilor solicitate de un client conform
unei comenzi prealabile și achitarea de către acesta a valorii lor precum și a taxelor de transport.
- Vânzarea prin Internet: este o extindere a comerțului clasic și se referă la o tranzacție
electronică desfășurată prin intermediul Internetului între doi parteneri-persoane fizice sau
juridice. Unitatea organizatorică de bază este magazinul virtual.
Avantaje:
a) Pentru cumpărător
- Posibilitatea unei informări complete asupra alternativelor de achiziționare a unui bun
- Comparația pe loc a ofertelor diferitelor magazinevirtuale prin accesarea diferitelor site-uri
- Posibilitatea de a cumpăra marfa la orice oră
- Grad mai mare de diversificare a ofertei pe fiecare site, comparativ cu modul tradițional de
vânzare
- Accesibilitate ridicată, se pot consulta oferte nu doar din raza teritorială a cumpărătorului
- Posibilitatea de a cere și de a obține informații suplimentare din punct de vedere tehnic prin
email
- De regulă marfa comercializată prin intermediul internetului are prețuri mai mici în
comparație cu varianta clasică.
b) Pentru vânzător:
- Valoare mai mică a investițiilor determinată exclusiv de realizarea paginii web fără a ține
cont de cele determinate de amenajarea spațiului comercial clasic
- Reducerea numărului de magazine clasice datorită accesibilității ridicate a clienților și
susținerea unei activități logistice pentru onorarea la timp a comenzilor
- Obținerea unor informații legate de numărul clienților efectivi și potențiali prin contorizarea
vizitatorilor care accesează site-ul
- Posibilitatea de a promova diferite mărfuri cu eforturi financiare mici comparativ cu
campaniile clasice de promovare.
Dezavantaje:
- Acces scăzut la Internet
- Reținere în privința achiziționării unor mărfurifără a avea posibilitatea de a le atinge fizic,
mirosi etc.
- Posibilități reduse sau necunoscute de mulți cumpărători de aa achita prin mijloace
electronice de plată
- Impunerea unor restricții din partea vînzătorilor care pot limit ape unii client
- Reticența în a oferi anumite informații on-line care ar putea fi utilizate apoi pentru a efectua
alte operații comerciale sau bancare de către alte persoane
- Posibile vulnerabilități ale sistemului infomatic cu privire la protejarea datelor cu caracter
personal și securitatea plăților : identități, semnături electronice, coduri PIN, conturi bancare
- Întârzieri la livrarea comenzilor fiind un process care este dependent de capacitatea logistică
a vânzătorului

Tipuri de magazine în funcție de strategia de marketing utilizată

În funcție de strategia de marketing adoptată, se disting următoarele tipuri de magazine:

1. Galeria comercială
Termenul de „galerie comercială” desemnează un grup de puncte de vânzare cu
amănuntul situat pe o alee acoperită. Galeriile sunt asemănătoare complexelor comerciale, deși
sunt alcătuite dintr-un număr mai mic de magazine.
Galeriile comerciale au apărut înaintea mall-urilor, fiind
foarte populare la sfârșitul secolului al XIX-lea. Locuitorii
eleganți din marile orașe obișnuiau să se plimbe de-a
lungul acestor pasaje, oprindu-se pentru a se uita la
vitrine, achiziționând produse sau relaxându-se într-una
din ceainăriile deschise aici. Aceste spațiile le ofereau
consumatorilor în ton cu moda posibilitatea de a fi văzuți
și de a socializa într-un mediu relativ protejat. Galeriile
comerciale există și acum ca un tip distinct de punct de
desfacere. Vechile galerii din secolul al XIX-lea au
devenit atracții turistice populare în orașele din întreaga
lume.

Sălile de jocuri, cunoscute de asemenea sub numele de

„penny arcades” în Statele Unite, sunt o întrupare
modernă a galeriilor comerciale din secolele al XVIII-lea
și al XIX-lea.
Imagine: Galeria Block Arcade din Melbourne, deschisă în 1892, se află acum în lista
monumentelor istorice din Australia

2. Bazarul

Termenul de „bazar” poate avea

mai multe înțelesuri. Se poate
referi la o piață din Orientul
Mijlociu, iar expresia
englezească „penny bazaar” se
referă la un punct de vânzare cu
amănuntul care oferă marfuri
ieftine sau la preț redus.

În imagine: Primul magazin cu

produse ieftine (bazar) Marks &
Spencer, Yorkshire 2013

Statele Unite, cuvântul „bazar” poate desemna un loc în care se vând produsele personale donate
de doritori cu ocazia unor evenimente caritabile de strângere de fonduri, organizat de biserică sau
de o altă comunitate locală.

3. Magazinul de modă
Un magazin de modă („boutique”, în limba engleză) este un magazin de mici dimensiuni care
oferă o gamă atent selecționată de produse textile și accesorii de modă. În limba engleză,
termenul “boutique” a dobândit recent un sens mai larg în domeniul comerțului și serviciilor,
fiind folosit pentru a caracteriza diverse bunuri și servicii considerate la modă sau atente la
calitate și detalii, de exemplu, hoteluri de tip boutique, bere de tip boutique (bere artizanală),
investiții în tip boutique etc.

4. Magazinul
lider de piață
Furnizând o
gamă largă de
produse de un anumit
tip la prețuri mici,
un magazin lider
de piață poate domina
segmentul său
de piață, făcându-și
concurența să
renunțe cu totul la
acel tip de produse.
 Un lider de piață este un magazin de specialitate care domină o anumită categorie de
produse. Fondat în 1957, Toys “R” Us este considerat primul magazin lider de piață, dominând
piața jucăriilor și a jocurilor pentru copii.
În cazul anumitor categorii de produse, precum electronicele, produsele de bricolaj,
articolele de birou sau jucăriile, practica obișnuită este ca acestea să fie expuse în centrul
magazinului, iar asistenții de vânzări să fie disponibili pentru a răspunde la întrebările clienților
și pentru a oferi sugestii atunci când este necesar. Magazinele rivale sunt obligate să își reducă
prețurile dacă un lider de piață intră pe piața dintr-o anumită zonă geografică.
Toys “R” Us sau magazinele Bunnings (echipamente, articole de bricolaj și materiale de
construcție) și Officeworks (papetărie și materiale pentru birou) din Australia sunt exemple de
lideri de piață. Unii lideri pot chiar redefini piața pe care operează. De exemplu, Bunnings a
început ca un magazin de echipamente de lucru, dar oferă acum o gamă largă de produse pentru
amenajări interioare și construcții, de la dulapuri de bucătărie sau produse artizanale la unelte
pentru grădinărit sau mobilier exterior. Într-un mod asemănător, Officeworks a eliminat granițele
care separau produsele de papetărie de mobilierul de birou sau dispozitivele de comunicații
digitale, propunându-și să satisfacă toate nevoile consumatorilor legate de acest domeniu.

5. Lanțul de magazine
Magazinele care fac parte dintr-un lanț sunt deținute de aceeași companie și comercializează
aceleași mărfuri sau produse similare. Lanțurile de magazine își propun să capitalizeze reducerile
acordate la cumpărarea în cantități mari și să reducă cheltuielile prin economii de scară (de
exemplu: depozitare, marketing, promovare și administrare în sistem centralizat). Costurile
reduse se traduc în prețuri mai mici la raft.

6. Magazinul-concept
Magazinele tip concept se aseamănă
cu cele de specialitate, deoarece
sunt mici și comercializează o gamă
limitată de mărci sau o singură
marcă. În mod normal sunt
administrate de marca deținătoare.
De exemplu: L'OCCITANE en
Provence. Dimensiunea și oferta
limitată a magazinelor
L'OCCITANE sunt prea mici pentru
ca aceste magazinele să fie
considerate de specialitate. Cu toate
acestea, un magazin-concept nu se
rezumă doar la a vinde produse, ci
le oferă clienților o experiență
completă, construită pentru a sublinia felul în care brandul care se pliază pe stilul de viață al
cumpărătorului.
Exemple în acest sens, în imagine Magazinul-concept Apple din San Francisco le prezintă
clienților lumea Apple, oferindu-le un perete 6K, spații de lucru, acces gratuit la wi-fi, un birou
de consiliere și multe alte produse

7. Magazinul de tip cooperativă

Magazinele cooperative, cunoscute și drept cooperative, sunt întreprinderi deținute și
administrate de consumatori pentru a-și satisface propriile nevoi sociale, economice sau
culturale.

8. Magazinul de cartier
Un magazin de cartier oferă un număr limitat de produse la suprapreț, cu un sistem de plată și
încasare rapid. Acest magazin este ideal pentru cumpărături urgente și imediate care vizează
produse de strictă necesitate, având program prelungit și fiind aprovizionat în fiecare zi.
9. Centrul comercial
Centrele comerciale sunt magazine de
foarte mari dimensiuni ce oferă o gamă
largă de produse, de la haine și bijuterii,
până la mobilă și electrocasnice, oferind
impresia unui ansamblu de magazine
specializate. Proprietarul unui astfel de
magazin propune o gamă variată de bunuri,
de diverse categorii, la prețuri moderate.
Clienții beneficiază aici de servicii de
asistență de calitate.
Un centru comercial este organizat
pe mai multe etaje, oferind un „peisaj de servicii” elaborat

10. Magazinul-destinație
Un magazin-destinație este un punct de desfacere ales intenționat de clienți drept destinație
pentru călătoria lor, care, uneori, poate presupune deplasarea pe distanțe considerabile. Aceste
magazine sunt adesea folosite pentru a atrage clienții către un mall sau o galerie comercială,
generând un trafic de consumatori valorificat și de vânzătorii mai mici din jur.

11. Magazinul demografic

Comercianții care se axează pe un anumit segment de piață (de ex., comercianți de top care
doresc să atragă doar clienți înstăriți sau se concentrează pe o piață de nișă).

12. Magazinul cu produse la preț redus

Magazinele cu produse la preț redus tind să ofere o gamă largă de produse și servicii,
concurând cu celelalte magazine în special la capitolul preț.
Clienții au acces la o mare varietate de mărfuri la prețuri mai mici decât cele ale altor
comercianți.
Magazinele de acest tip sunt concepute pentru a fi accesibile pentru segmentul de piață
căruia i se adresează. În trecut, magazinele cu marfă la preț redus vindeau doar puține produse de
firmă, la modă. Totuși, în zilele noastre, companii precum TJX Companies (care administrează
lanțurile T.J. Maxx și Marshalls) și Ross Stores sunt rețele de magazine cu produse ieftine ce
oferă din ce în ce mai multe produse de la firme în pas cu moda.

13. Magazinul online (e-tailer)

Clientul poate face cumpărături și comenzi prin intermediul Internetului, iar marfa este
livrată la ușa acestuia sau poate fi preluată dintr-un punct de ridicare. În unele cazuri,
comercianții cu amănuntul din mediul virtual folosesc tehnica „drop shipping” (magazinul nu are
un stoc fizic pentru produsele pe care le comercializează). Aceștia acceptă plata pentru produs,
iar clientul primește produsul direct de la producător sau de la un comerciant cu ridicata. Această
modalitate este ideală pentru clienții care nu doresc să se deplaseze până la magazinele de
vânzare cu amănuntul și preferă livrările la domiciliu.
E-mag este un exemplu de magazin online din România.

14. Vânzătorii ambulanți

Vânzătorii ambulanți, denumiți și vânzători itineranți sau comercianți stradali, sunt furnizorii
de mărfuri ușor transportabile. De obicei, vânzătorii ambulanți își desfășoară activitatea în locuri
publice, de exemplu străzi, piețe, parcuri sau grădini publice sau în apropierea locurilor cu trafic
intens, cum ar fi grădinile zoologice sau casele de cultură. Vânzătorii ambulanți sunt des întâlniți
în Asia.

15. Hipermagazinul
Hipermagazinul (cunoscut și sub numele de hypermarket sau hypermart) oferă cantități foarte
mari și variate de mărfuri, cu marjă de profit scăzută. Costul de operare este relativ mic față de
alte tipuri de vânzare cu amănuntul, putând fi definit drept „o combinație între supermagazine și
magazine de tip discount, cu o suprafață de cel puțin 18.580 de metri pătrați sau mai mare, care
vinde o gamă largă de produse alimentare și mărfuri generale la un preț mic”.

16. Magazinul universal

Magazinul universal este un magazin care satisface principalele nevoi ale comunității locale
și este adesea localizat în zone periferice sau rurale cu o densitate scăzută a populației. În astfel
de zone, magazinul universal poate fi singurul punct de vânzare cu amănuntul pe o întindere de
câteva sute de kilometri. Acest tip de unitate comercială oferă o gamă foarte variată de produse -
de la produse alimentare și farmaceutice până la
echipamente și combustibil. În plus, aceasta poate
furniza servicii esențiale, precum serviciile poștale,
bancare, servicii ale agențiilor de presă și, de asemenea,
poate avea rolul unui intermediar pentru achiziția de
echipamentele agricole și produse engros.

17. Magazinul de tip mall

Un mall înglobează o gamă largă de magazine cu
amănuntul într-un singur spațiu. Centrele comerciale de
acest tip pot include locuri special amenajate pentru a
lua masa și pentru activități de divertisment, băcănii, magazine de electronice și de modă, toate
sub același acoperiș.
Mall-urile produc 7% din veniturile din comerțul cu amănuntul în India, 10% în Vietnam,
25% în China, 28% în Indonezia , 39% în Filipine și 45% în Thailanda.
Mall-urile sunt gestionate de obicei de o autoritate administrativă centrală, care se asigură că
acestea atrag tipul potrivit de comercianți cu amănuntul și folosesc un mix de marketing adecvat.

Exemplul din imagine prezintă un mall din Helsinki

18. Magazinul de familie

Un magazin de mici dimensiuni deținut și exploatat de un individ sau de o familie. Se
concentrează pe un set de produse relativ limitat și selectiv.

19. Magazinul temporar

Magazinul temporar reprezintă un spațiu de vânzare cu amănuntul deschis pentru o perioadă
scurtă de timp, eventual doar pentru vânzarea unui anumit stoc de mărfuri, pentru o ocazie
specială sau pe perioada vacanțelor. Succesul unui astfel de magazin este dat de propunerea unor
produse mereu noi, care pot stârni interesul clienților.

20. Piața
În comerțul cu amănuntul, piața este definită drept un punct de vânzare în care este
comercializată o mare varietate de produse, împachetate sau despachetate, către consumatorii
finali. La nivel global, piața poate
purta diverse denumiri.

De exemplu, în Orientul Mijlociu,

piața este cunoscuta sub numele de
bazar sau souq/souk.

În imagine avem Marele Bazar din

Istanbul (interior). Înființat în 1455,
este considerat cea mai veche piață
acoperită aflată în funcțiune fără
oprire până în prezent

21. Magazinul specializat

Un magazin specializat oferă o gamă restrânsă de produse și se specializează fie în anumite
mărfuri, cum ar fi jucăriile, încălțămintea sau îmbrăcămintea, fie se adresează unui public țintă,
precum copiii, turiștii sau femeile plinuțe.
Dimensiunile magazinelor de acest tip diferă
- unele pot fi foarte mari, ca magazinul de jucării Toys ”R” Us, magazinul de articole sportive
Foot Locker sau magazinul de produse cosmetice The Body Shop
- altele pot fi mici și individuale, precum magazinul de îmbrăcăminte pentru bărbați Nutters
de pe celebra stradă Savile Row din Londra.
Indiferent de spațiul pe care îl ocupă, magazinele specializate tind să dețină o varietate mai
mare de produse specifice decât magazinele universale și, de cele mai multe ori, oferă informații
de specialitate care sunt apreciate de către consumatori.
De obicei, prețul nu este un factor prioritar atunci când clienții decid să cumpere un produs
dintr-un magazin de specialitate. Factori precum imaginea mărcii, posibilitatea de a alege dintr-o
gamă mai variată de produse sau asistența la cumpărare sunt considerați mai importanți.

22. Supermagazinul
Un supermagazin sau supermarket este un magazin cu
autoservire care oferă produse alimentare și o gamă limitată de
produse nealimentare. Magazinele de tip supermarket folosesc
deseori politica prețurilor reduse sau a reducerilor de preț
ocazionale. Supermarketurile pot avea între 1.850 și 3.700
metri pătrați.

Exemplu din imagine:

Unul din cele mai mari lanțuri de supermagazine din Elveția,
Migros. Acesta împreună cu lanțurile de supermagazine Coop,
sunt cooperative.

23. Magazinul mixt

Magazinele mixte oferă mărfuri la prețuri foarte mici și o selecție variată de produse.
Dezavantajul acestui tip de magazin este faptul că articolele nu sunt de cea mai bună calitate.

24. Automatul
Automatul de vânzare este un dispozitiv de vânzări acționat
mecanic. Clienții introduc banii necesari într-un spațiu special și
pot cumpăra produsul ales. Automatul reprezintă un tip de vânzări
cu autoservire. Aparatele afișează deseori un număr de telefon la
care clienții pot suna în cazul unor defecțiuni.

Exemplu din imagine:

Automat Nescafé
 25. Depozitele-club
Depozitele-club sunt magazine cu amănuntul care vând, de obicei, o varietate mare de mărfuri pe
care cumpărătorii le pot achiziționa în cantități mari, cu ridicata. Datorită acestui fapt, depozitele
de acest tip atrag atât vânătorii de chilipiruri, cât și proprietarii unor afaceri mai mici. Aceste
organizații comerciale pot să mențină prețurile scăzute datorită unui format nepretențios, axat
doar elementele esențiale. Mai mult, clienților li se poate cere să plătească o taxă de membru
anuală pentru a-și putea face cumpărăturile acolo.

26. Magazinele-depozit
Magazinele-depozit sunt unități de desfacere cu amănuntul care funcționează în antrepozite.
Acestea oferă marfă la prețuri mici, de cele mai multe ori în cantități mari, dar și servicii minime.
De exemplu, mărfurile sunt depozitate pe paleți sau rafturi de metal

Alte tipuri de puncte de desfacere

Comerțul cu amănuntul mai poate include următoarele tipuri de puncte de desfacere:

 Punctele de desfacere automate - autoservirile, chioșcurile automate localizate în

aeroporturi, mall-uri, în magazine alimentare. Magazinele automate acceptă cardurile de
credit și lucrează non-stop 24/7. Exemple pot fi automatele ZoomShops și Redbox.
 Centrele comerciale de mari dimensiuni – includ magazine universale, magazinele cu
reduceri, marketuri și depozite etc.
 Magazinele de produse la mâna a doua Unele magazine vând produse la mâna a doua.
Magazinele non-profit primesc bunuri donate de public cu scopul de-a fi vândute. Din
magazinul comunitar bunurile pot fi luate fără a fi plătite.
 Casele de amanet. O altă formă de magazin este reprezentată de casele de amanet.
Acestea vând bunurile care au fost lăsate drept garanție pentru împrumuturi. Există și
consignații în care oamenii își pot aduce bunurile spre vânzare, iar când acestea sunt
vândute îi returnează proprietarului magazinului un procentaj din prețul acestora.
Avantajul acestei metode de a vinde îl reprezintă faptul că magazinele expun bunurile
unui număr mai mare de potențiali cumpărători. Platforme de vânzări online precum
OLX sau Quikr care oferă și ele bunuri la mâna a doua..

Comercianții cu amănuntul își pot alege orice stil de organizare, deoarece fiecare corespunde
unor anumite date demografice, stiluri de viață și obiceiuri de cumpărare ale clienților. Un mod
de organizare bine ales va asigura o aranjare a produselor care va atrage cumpărătorii țintă, care,
la rândul lor, vor crește vânzările.

Știați că:

La ora actuală, China are cea mai mare piață de comerț cu amănuntul din lume