Materialele didactice- instrumente

pentru formarea reprezentărilor la

preșcolari

Grădinița cu Program Prelungit Nr.57, Constanța

Autori: Prof. Înv. Preș. Irimia Ana-Maria
Prof. Înv. Preș. Popa Elena-Rodica

1
Repere legislative:

 Curriculum pentru educație timpurie -2019-

 Scrisoarea metodică pentru anul școlar 2022-2023
 Standardele privind materialele de predare –
învățare în educația timpurie
 Normativul de dotare minimală pentru serviciile
de educație timpurie a copiilor de la naștere la 6
ani (OM Nr. 4143/2022)

Cuvinte cheie: materiale didactice, instrumente, reprezentări

2
 Conceptul de material didactic și mijloc de învăţământ
În pedagogie se folosesc conceptele de materiale didactice şi de mijloace didactice (de
învăţământ).În urma consultării mai multor materiale de specialitate am găsit mai multe definiții
ale mijloacelor didactice:
Mijloacele didactice sunt elemente materiale adaptate sau seletate în scopul îndeplinirii
sarcinilor instructiv-educative, încărcate cu un potențial pedagogic și cu funcții specifice.
(Mihaela Neagu, Constantin Petrovici, Iași 2002, p.68) Mijloacele didactice reprezintă ansamblul
resurselor, instrumentelor materiale, naturale, tehnice etc., selectate și adaptate pedagogic la
nivelul metodelor și al procedeelor de instruire pentru realizarea eficientă a sarcinilor proiectate
la nivelul activităților de predare- învățare- evaluare.
Mijloacele didactice desemnează totalitatea resurselor materiale concepute și realizate în
mod explicit pentru a servi educatorului în activitatea de predare și preșcolarilor în activitatea de
învățare.
Ca o comparație a mijloacelor didactice cu materialele didactice, redăm definiția
autorului Constantin Petrovici potrivit căreia”Materialul didactic desemnează atat obiectele
naturale, originale, cât și pe cele concepute și realizate special pentru a substiui obiecte și
fenomene reale. Materialul didactic are un rol prioritar în cadrul strategiei didactice”.
Din definițiile de mai sus înțelegem deci că mijlocul didactic este desemnat ca parte
materială, natural sau intenționată care susține realizarea obiectivelor activității de instruire.
Potrivit autoarei Purcaru Monica mijloacele didactice amplifică valoarea metodelor și
împreună cu acestea contribuie la realizarea obiectivelor educației. Mijloacele didactice sunt însă
instrumente care facilitează transmiterea informației ca act al predării, sprijinind și stimulând
activitatea de învățare, dar nu se substituie activității de predare ci doar amplifică și diversifică
funcțiile acesteia.
Instrumentele, reprezintă, conform Dictionarului Explicative al Limbii Române, lucruri
sau fapte de care se servește cineva pentru atingerea unui scop.
Reprezentările joacă, la preșcolar, un rol considerabil în construirea semnificației
cuvintelor, în dezvoltarea gândirii intuitive și în imaginație. Reprezentările au o dublă natura:
una configurativ-intuitivă și una operațional-intelectiva (de inteligență). Piaget a demonstrat că în
preșcolaritate, la nivel preoperațional, nu pot fi generate decât imagini reproductiv-statice, deci
care evocă spectacole deja cunoscute și percepute anterior. Imaginile statice sunt influențate de
activitatea desfașurată cu obiectele.
Rolul experienței perceptive în formarea reprezentarilor este tocmai de a fixa
caracteristicile importante ale obiectelor, folosindu-se în special acele aspecte care sunt
atragatoare pentru copii. Tot pe acest sistem se bazeaza conversația cu prescolarii, în care este
bine să se recurgă atât la imagini colorate, cât și la povestire (verbalizare).
Neveanu explică într-un capitol de psihologia prescolarului rolul exprimărilor plastice în
fixarea-reprezentarea unor însușiri ale plantelor și animalelor. Imaginile reproductiv-cinetice (de
miscare) sunt la preșcolar încă vagi și neadecvate. Aceste mișcări ar antrena operativitatea
gândirii, iar pentru ca aceasta nu este încă bine dezvoltată, rezultatele în exprimarea acestor tipuri
de imagini sunt slabe.Din perspectiva intelectuală acest stadiu a fost caracterizat de J. Piaget ca
fiind stadiul ,,preoperational’’ sau al ,,inteligenței reprezentative’’, în sensul interdependenței ei
cu reprezentarile, ca imagini cognitive ale realității.
Comun și semnificativ pentru ceea ce relevă aceste concepte este ideea potrivit căreia
activitatea cognitivă se realizeaza cu ajutorul reprezentărilor sau imaginilor. La aceasta vârstă

3
procesarea informației se realizează cu ajutorul simbolisticii reprezentative sau a gândirii în
imagini.Începuturile semioticii se plasează pe la mijlocul intervalului 1-2 ani, când copilul începe
sa utilizeze semnalele sau simbolurile (cuvintele) ca substitute ale lucrurilor. Saltul ce se produce
în aceasta perioadă constă în capacitatea copilului de a transpune în expresii verbale o acțiune
efectuată și de a se elibera astfel de încorsetarea pe care o impuneau acțiunile motorii concrete,
imediate. Asemenea acțiuni motorii sunt substituite prin acte simbolice. Un băț, de exemplu,
reprezintă pentru copil un cal; papusa poate reprezenta fie doctorița, fie educatoarea, fie pe
altcineva. Daca până acum acțiunile efectuate nu puteau fi transpuse și în cuvinte, ele derulandu-
se doar pe plan motric, acum aceleași acțiuni motrice pot fi exprimate cu ajutorul limbajului.
Sensul intuitiv al gândirii se exprimă prin aceea ca ea opereaza cu reprezentări, este
cantonată în concret și actual. Daca imaginea perceptivă este strict individuală și legată de
obiectul care-i dă nastere, reprezentarea ca imagine mintală implică doua elemente noi,
desprinderea de obiect și reținerea unor însușiri condensate, respectiv a unor ,,semnificanți’’
(trasături, caracteristici), diferite de lucrurile ,,semnificante’’. Realul nu mai este doar o simplă
imagine perceptivă (asemanatoare celei din oglindă), el îmbogățindu-se în reprezentare cu
însuțiri noi, rezultate din prelucrarea imaginilor perceptive. Saltul de la percepție la reprezentare
este posibil datorită funcției simbolice pe care o îndeplinește limbajul.
Aceste reprezentări cu care operează gândirea mai sunt numite și ,,preconcepte’’
deoarece imaginile pe care le implică nu sunt o simplă copie a obiectului singular, ci un complex
de însușiri ce pot fi atribuite mai multor obiecte de același fel. În termenii teoriei informației,
imaginile perceptive sunt biți de informație strict individuali care nu se combină între ei, fiecărei
imagini corespunzându-i un obiect real, într-un context dat, în timp ce reprezentările sunt biți de
informație care se pot combina rezultând o imagine-sinteză care se poate desprinde de obiectul
individual ca entitate concretă.
Fixarea sau ,,centrarea’’ perceptivă leagă imaginea de obiect în timp ce reprezentarea
realizează o ,,decentrare’’ a imaginii de obiectul singular fără însă a se desprinde bineînțeles de
lumea reala și a trece într-un plan mintal propriu-zis. ,,Simbolurile imagistice’’, cum le
denumeste J.Piaget, sunt elemente ale gîndirii preconceptuale sau intuitive care facilitează
trecerea de la imaginile perceptive la operațiile mintale specifice gândirii conceptuale.
Simbolurile lingvistice sau preconceptuale, exprimate cu ajutorul limbajului condensează însușiri
ale obiectului împreună cu însușiri ale clasei din care el face parte.
Cuvintele sunt asociate imaginilor, acestea reprezentând însă un aliaj între însușirile
particulare ale obiectului și cele generale, specifice clasei din care face parte. Conceptualizarea
ce se va realiza în stadiile următoare reprezintă, de fapt, desprinderea însușirilor generale ale
grupei de obiecte si exprimarea lor cu ajutorul ,,noțiunilor’’.

Importanța materialului didactic în procesul de formare a reprezentărilor la preșcolari

Materialele didactice includ tot felul de elemente și dispozitive special concepute pentru
predare/consolidare/evaluare. Adică sunt resurse pe care un educator le poate folosi pentru a
realiza procesul instructive-educativ din grădiniță.
Acestea sunt mijloace materiale care simplifică sau facilitează activitățile didactice. Ele
pot fi livrate fizic sau virtual și vizează stimularea și dezvoltarea reprezentărilor dar și interesului
copiilor. Sunt un tip de resursă care funcționează ca un ghid prin conținutul unui subiect.
De obicei, materialul didactic este pregătit de persoana care îl va pune în practică, adică
educatoarea de cele mai multe ori, care își folosește metoda de învățare pentru a atinge

4
obiectivele în cadrul activitatilor sale. Este important de rețiut că o metodă de învățare
educațională reprezintă acel set de pași de urmat pentru a genera o schimbare în copil, astfel
încât acesta să poată învăța și îmbunătăți reprezentările sale.
Materialul didactic facilitează procesul de învățare, stabilește conexiuni între educator și
copii și permite să aibă o structură cu conținut organizat, astfel încât să poată fi experimentat
progresul. Acesta este motivul pentru care devine o resursă semnificativă pentru orice proces
educațional. Și nu în ultimul rând, creează o conexiune dintre informație și cum anume a fost ea
aflată/învățată care nu mai este uitată. Ele redimensionează raportul dintre latura verbală și cea
acțională, practică a activității didactice și pun copii în contact cu obiecte, fenomene,
evenimente, procese greu accesibile percepției directe. Familiarizează copiii cu mânuirea unor
obiecte, solicită și sprijină operațiile gândirii, stimulează cercetarea și afectează pozitiv
reprezentările,imaginația și creativitatea copiilor.
În grădiniță, mai mult decât în orice altă forma de învățământ, principiul intuiției
(Comenius), ca regulă a didacticii ce presupune contactul nemijlocit cu obiectele, ca bază a
învățării, se regăsesc în cadrul activităților matematice. Percepțiile, imaginile intuitive nu sunt
simple impresii senzoriale, ci rezultatul unui proces complex, unitar, de percepere nemijlocită a
realității, prin intermediul materialului didactic, care, sub dirijarea educatoarei, conduc la
formarea unuor reprezentări corecte (Mihaela Neagu, Georgeta Beraru, Activități matematice în
grădiniță, 1997, p.61)
Importanța materialelor didactice poate fi analizată atât în situația în care ele beneficiază
de o evaluare independentă, dar și de o evaluare în care aceste mijloace intră în combinații de
instruire formând o strategie didactică. Se constată că în perimetrul materialelor didactice s-au
făcut progrese pentru că în ultimele decenii numărul lor era extrem de limitat (se concretizau la
nivelul unor instrumente care vehiculau mesaje sonore), în ultimul timp paleta materialelor s-a
îmbogățit astfel încât o mare parte din atribuțiile tradiționale ale educatoarei au fost preluate de
către acestea. Acest lucru este benefic și creează cadrelor didactice disponibilități privind
activitățile de caracter profund creativ.
Materialele didactice utilizate în procesul instructiv-educativ își dovedesc adevărata
valoare atunci când:
• Contribuie la perfecționarea procesului de predare- învățate;
• Sprijină procesul de formare a reprezentărilor, noțiunilor, capacităților de analiză, sinteză,
generalizare;
• Oferă un suport pentru efectuarea de exerciții și de rezolvarea de probleme;
• Prezintă situații problemă ale căror soluții urmează să fie analizate în activitate;
• Provoacă și dezvoltă motivația învățării și în același timp, declanșează o atitudine
emoțională;
Conform autorului Lupu Costică valorificarea eficientă a materialelor didactice contribuie
la optimizarea și perfecționarea activității didactice, la depășirea verbalismului și formalismului,
asigură un învățământ activ, practic și concret.
Pornind de la faptul că mijloacelede învățământ sunt instrumente în procesul de învățare
autorul Constantin Petrovici împarte materialele didactice în două mari categorii:
a) Materiale care includ mesaj sau informație didactică. Din această categorie fac parte cele care
redau sau reproduc informațiile pentru activitatea de învățare, atât pentru formarea unor
reprezentări sau imagini, cât și prin exersarea unor acțiuni necesare în vederea formării
operațiilor intelectuale;
b) Materiale didactice care facilitează transmiterea mesajelor sau informațiilor.

5
 Materialele didactice integrează în ele un valoros potenţial informaţional, acţional şi
psihopedagogic. În acest context, se pot evidenţia unele direcţii şi unele funcţii ale acestora.
Direcţii importante la care îşi aduc contribuţia:
 Perfecţionarea procesului de predare-învăţare prin intermediul ilustrării şi explicării
intuitive şi logico-matematice;
 Perfecţionarea metodologiei didactice, prin intermediul implicării bazei materiale;
 Perfecţionarea ergonomică a predării- învăţării prin raţionalizarea, optimizarea şi
eficientizarea eforturilor educatoarelor dar și ale copiilor;

Clasificarea materialelor didactice:

Aceasta are un caracter relativ convenţional. Desigur că poate fi determinată de anumite

criterii, cum ar fi: caracterul lor natural (sau de substituţie) şi caracterul lor obiectual (fizic),
imagistic, practic sau ideal. În lumina acestor criterii, se pot distinge următoarele categorii de
materiale didactice. Încercând o clasificare a materialelor didactice dupa criterii pedagogice
(dupa rolul dominant pe care îl au în activitate) putem semnala:
Materiale didactice pentru comunicarea/transmiterea de informații:
a) materiale audio-vizuale: casetofon, calculator, retroproiector, filme didactice, cd-uri, dvd-uri,
etc);
b) materiale grafice: tablouri, planșe, atlase, albume, portrete etc.;
Materiale didactice pentru investigație, exersare și formare a deprinderilor de lucru - ajută la
învățarea prin descoperire, la exersarea deprinderilor practice (ex.: microscop, jocuri didactice,
aparate pentru educatie fizica, instrumente muzicale etc.);
Materiale didactice pentru rationalizarea timpului activitatii (ex: sabloane,
stampile didactice, harti de contur, xerox, calculator etc.);
Materiale didactice pentru evaluarea rezultatelor (teste, fise etc.)
Modele: mulaje, globuri;
Naturalizari - animale împăiate, mase plastice, colecții de roci, semințe, plante, insecte etc.;
Utilizarea materialelor didactice în cadrul activităților matematice este absolut necesară
datorită nivelului gândirii logice la care se află copilul.Se folosește material didactic distributiv
în învățarea număratului, în stabilirea corespondenței a două mulțimi, în rezolvarea problemelor,
în descompunerea numerelor, în compunerea lor, în efectuarea măsurătorilor. Numai mânuind
materialul didactic copilul va înțelege mai ușor noțiunile matematice atât de abstracte, va reuși să
le însușească și să opereze cu ele și în același timp reusita unui joc didactic depinde si de
calitatea și densitatea materialelor didactice utilizate în joc. Acestea trebuie să fie adecvate
continutului, variate si atractive, usor de manevrat și să provin din mediul apropiat, familiar
copiilor (planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc).

Funcțiile materialelor didactice

6
 Materialele didactice se dovedesc a fi utile doar în cazul în care, integrate corespunzător
în activitatea de instruire, li se imprimă o finalitate pedagogică. Contextul pedagogic și metoda
folosită determină eficiența materialelor didactice prin valorificarea funcțiilor lor pedagogice:
1. Funcția de comunicare (informare). Copilul dobândește cunoștințe prin efort personal sub
directa îndrumare a cadrului didactic, pe baza unui material didactic cu rol de familiarizare a
copilului în noul conținut;
2. Funcția ilustrativ-demonstrativă. Demonstrarea cu ajutorului materialului natural
contribuie la formarea unor reprezentări și noțiuni clare, cu un conținut bogat și precis,
favorizând trecerea la operarea cu material iconic;
3. Funcția formativ-educativă. Exersează capacitatea operațională a proceselor gândirii
contribuind astfel la realizarea unui învățământ formativ;
4. Funcția stimulativă. Trezește interesul și curiozitatea pentru ceea ce urmează să fie
cunoscut de către copil;
5. Funcția ergonomică. Decurge din calitățile unor materiale didactice de a contribui la
raționalizarea efortului copiilor în timpul desfășurării procesului de învățământ la limita valorilor
fiziologice corespunzătoare dezvoltării somatice și psihice și le asigură ritmuri de învățare în
concordanță cu particularitățile de vârstă ale copiilor;
6. Funcția de evaluare a randamentului învățării constă în posibilitatea oferită de materialul
didactic de a pune în evidență rezultatele obținute de copii și de a ușura diagnosticarea și
aprecierea progreselor înregistrate de aceștia.
Din funcțiile mijloacelor didactice deducem că acestea au o contribuție efectivă la
transmiterea informației noi cât și aportul la formarea reprezentărilor, aptitudinilor și
deprinderilor intelectuale.

Cerinte psiho-pedagogice ale materialelor didactice:

-să fie realizate sau selectate în concordanță cu prevederile programei și cu

particularitățile de vârsta ale copiilor;
-să transmită într-o anumitâ unitate de timp,o cantitate suficientă de informatii;
-să stimuleze cât mai mulți analizatori pentru perceperea cât mai completă a obiectelor și
fenomenelor, ce conduc la formarea unor noțiuni și concepte noi;
-să ofere posibilitatea reproducerii diferitelor fenomene din natură;
-să stimuleze capacitatea de reprezentare, de investigare, inventivitatea si creativitatea
copiilor;
-să ajute la formarea unor deprinderi de activitate independentă;
-să contribuie la rationalizarea eforturilor de predare ale educatorului și de învățare ale
copiilor.

Cerinte tehnico-economice

-să permită integrarea lor facilă în activitate și într-un timp relativ scurt;
-să nu pună în pericol sănătatea copiilor;
-să fie prezentate într-o forma estetică atractivă (design modern, culori ergonomice);
-să fie rezultatul unui concept logic sub aspect funcțional, exprimare armonioasă în formă
justă, dimensionare a elementelor componente;

7
 Modalități de evaluare a eficienței folosirii materialelor didactice în activitate:

-Gradul de participare al copiilor la activitate;

-În ce masură au stimulat interesul pentru învățare ;
-Contribuția adusă la formarea reprezentărilor și abilităților practice;
-Masura în care au creat motivații pentru investigare ;
-Gradul de receptare al mesajului de către copii, cu cele două laturi ale sale: semantică
(idei, concepte, noțiuni) și ectosemantică (stări afective, reacții emoționale, mimică, gesturi).

CONCLUZII

Materialele didactice sunt instrumente de lucru indispensabile în transmiterea informației

ca activitate de predare, asimilare de cunoștințe, formare de deprinderi , evaluare. Acestea ajută
la diversificarea activitatilor, a strategiilor didactice, la creșterea eficienței învățământului,
stimulează participarea constientă, activă, creatoare a copiilor, oferă modalități eficiente de
întelegere și asimilare a cunoștintelor, constituie un suport material al gândirii, capabil să le
declanșeze forțele intelectuale și afective; sporesc posibilitățiIe de investigare ale educatoarei și
ale copiilor.
Materialul didactic nu poate avea valoare universală, nu reprezintă un miracol și nici nu
poate înlocui dascălul. Nu atât prezența sau valoarea intrinsecă a acestora contribuie la creșterea
eficienței activității, cât mai ales abilitatea cu care sunt integrate în contextul tehnologiei
didactice, masura în care educatorul reușește să valorifice valențele lor pedagogice. Cu cât
metodologia de folosire a materialului didactic va fi animată de spiritul didacticii moderne, care
pune accent pe copil ca subiect al propriei dezvoltări, cu atât acestea vor fi mai eficiente în
procesul educativ.
Perceperea prin mai multe simțuri, care asigură formarea reprezentărilor și cunoasterea
completă a obiectelor și fenomenelor, a fost denumită de J.A.Comenius: 'regula de aur' a
cunoașterii. Numeroși pedagogi au demonstrat necesitatea asigurării contactului copiilor cu
realitatea concretă și îmbinarea cunoașterii senzoriale cu cea ratională.
Apariția mijloacelor de învățământ audio-vizuale a constituit treapta superioară în
dezvoltarea resurselor materiale ale activitatilor. Ele mijlocesc perceperea realității inaccesibile
copiilor precum și a obiectelor prea mici sau prea mari.
Familiarizarea cu obiectele naturale sau elaborate și aptitudinea de a le folosi,
influențează formarea reprezentărilor. Resursele materiale folosite în actul didactic circulă sub
diferite denumiri: material intuitiv, material didactic, mijloc de învățământ.Nu vorbim de
înlocuirea unui termen cu altul ci de diferențieri ale conținutului. Astfel:

-materialul intuitiv reprezintă materialul care redă în forma sa naturală realitatea înconjuratoare
(plante, animale, aparate etc.); poate fi adus în sala de grupă sau poate fi 'cunoscut' în cadrul unor
vizite, excursii;

8
-materialul didactic include atât materialul intuitiv cât și pe cel realizat intenționat pentru a
mijloci observarea realității greu accesibile sau inaccesibile (instalații, mijloace audio-vizuale).
Acesta poate reproduce sau reconstitui obiectele și fenomenele reale având funcție
demonstrativă;
-mijloacele de învățământ reprezintă resursele materiale ale procesului de învatamant care
facilitează comunicarea, înțelegerea, formarea reprezentărilor, notiunilor, deprinderilor sau
abilităților, fixarea, evaluarea și aplicarea cunostințelor în practică. Ele influențează și facilitează
formarea reprezentărilor oferind informații bogate, bine selectate și prelucrate, reușesc să
stimuleze interesul pentru cunoasterea profundă a realitatii.
Mijloacele de învățământ, indisolubil legate de metodele didactice, sunt cu atât mai
eficiente cu cât înglobează o valoare cognitivă și formativă mai mare, care să contribuie la
realizarea obiectivelor pedagogice propuse. Fiecare mijloc de învățământ în parte, posedă
anumite virtuți, dar poate fi eficient numai atunci când este folosit corect în ansamblul strategiei
didactice.
Materialul didactic are funcție ilustrativ-demonstrativă deci poatet prezenta experimente,
operații de lucru, modele de comportare. Demonstrarea cu ajutorul materialului natural
contribuie la formarea unor reprezentări si noțiuni clare, precise. Filmele didactice, diapozitivele,
emisiunile de televiziune, creațiile literarartistice, trezesc interesul și curiozitatea copiilor,
îmbogățesc viața afectiv-emotională a acestora. Copiii sunt impresionați și manifestă simpatie
față de personajele pozitive, manifestând dispreț sau dezaprobare față de cele negative. Prin
declanșarea unor impresii, stări afective, mijloacele de învățământ îndeplinesc funcția
stimulativă.
Materialele didactice contribuie la raționalizarea eforturilor copiilor potrivit dezvoltării
somatice și psihice, le asigură ritmuri de învățare în raport cu particularitățile psihoindividuale,
datorită funcției ergonomice pe care au.
Funcția de evaluare a materialelor didactice constă în capacitatea lor de a măsura, a
diagnostica și a aprecia rezultatele copiilor.
Coordonata esențială în învățământul modem constituie adoptarea unei atitudini creatoare
a educatorului și mutarea accentului de pe transmiterea informațiilor pe activitatea experimentală
a copiilor.
Necesitatea cunoasterii complexe a realității înconjurătoare, cresterea volumului de
informații, complexitatea crescută a mediilor de învațare de astăzi, determină necesitatea
utilizării metodelor și materialelor moderne în procesul instructive-educativ din grădiniță..

9
BIBLIOGRAFIE:

1.CURRICULUM PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE– 2019 -;

2.Constantin Petrovici, Mihaela Neagu, Elemente de didactica matematicii în grădiniță și

învățământul primar, PIM, Iași, 2002;

3.Ion -Ovidiu Pânișoară, Marin Manolescu (coordonatori), Pedagogia învățământului primar și

preșcolar, Polirom, București, 2019;

4. Ion Albulescu, Horațiu Catalano (coordonatori), Sinteze de pedagogia învățământului

preșcolar, Didactica Publishing House, București, 2019;

5. SUPORT PENTRU EXPLICITAREA ȘI ÎNȚELEGEREA UNOR CONCEPTE ȘI

INSTRUMENTE CU CARE OPEREAZĂ CURRICULUMUL PENTRU EDUCAȚIE
TIMPURIE, 2019

10