Aplicații – Capitolul I

• Funcţia de evaluare a controlului este similară cu evaluarea generală a agentului

economic?
Cuprinde acte și operaţiuni de estimare a situaţiei de fapt, comparativ cu realizările obţinute
în raport cu obiectivele şi scopurile prestabilite. De asemenea, prin intermediul acestei funcţii, pe
lângă constatarea stării reale, se efectuează şi o apreciere a performanțelor unei acţiuni economice,
precum și a unor entităţi organizate ca persoane juridice.
În concluzie, putem aprecia funcția de evaluare a controlului ca fiind similară cu evaluarea
generală a agentului economic, performanța financiară fiind rezultanta principală a respectivei
aprecieri.
• Prezentaţi necesitatea funcţiei pedagogice a controlului financiar.
Necesitatea funcției pedagogice a controlului financiar poate fi demonstrată prin:
- Controlul financiar permite acţiuni de educare a celor care au drepturi şi obligaţii în
formarea şi utilizarea fondurilor publice.
- Prin rezultatele pe care le deține, controlul, contribuie la formarea deontologiei
profesionale, îndeosebi a celor implicate în administrarea fondurilor publice. La rândul
lor, persoanele care alcătuiesc corpul de control, prin nivelul de pregătire şi atitudine
civica, trebuie să reprezinte un model de comportament corect dar si intransigent.
Funcţia pedagogică a controlului financiar se aplică şi în combaterea manifestărilor ilegale,
prin depistarea şi sancţionarea lor cu fermitate. Publicitatea realizată in jurul acestor cazuri va
contribui și va favoriza îndeplinirea corectă, în deplină legalitate a atribuţiunilor de serviciu.
Exercitate într-un spirit de obiectivitate și legalitate a controlului, funcția pedagogică a
controlului financiar este în măsură să asigure crearea unor relaţii corecte și civilizate între
controlor și controlat.

• Care sunt asemănările şi diferenţele dintre formele controlului în funcţie de

momentul efectuării (preventiv, concomitent și financiar-ulterior).
 ASEMĂNĂRI:
Controlul financiar concomitent și cel financiar-ulterior au drept obiectiv asigurarea unei
gestionări corecte a patrimoniului.
Toate cele trei tipuri de control presupun verificarea aplicării legislaţiei cu caracter financiar.
Sunt controale specializate.
Toate aceste controale sunt la dispoziție managementului și ele trebuie coordonate,
dezvoltate sau reduse, înfiinţate sau anulate, în funcţie de evoluţia riscurilor din entitate.
DEOSEBIRI:
Controlul financiar preventiv se exercită de către conducătorul compartimentului
financiar-contabil.
Controlul preventiv se efectuează în general de către şefii de compartimente, secţii, birouri
etc.
Controlul preventiv asigură verificarea şi analiza activităţii economice și financiare.

• Prezentaţi aria de cuprindere a controlului efectuată la cererea acţionarului

agentului economic.
Controlul general, denumit si control de fond, presupune un control exhaustiv al unităţii
economice, fiind cercetate toate sectoarele de activitate şi toate operaţiunile efectuate.
Controlul parțial dispus de management sau acționariat vizează anumite acțiuni asupra
căror există suspiciuni că au fost realizate incorect sau cu un anumit scop.
Controlul total și prin sondaj
Controlul mixt
 CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV PROPRIU (CFPP)

1. Aspecte generale
Controlul financiar preventiv propriu6, se organizează și se exercită la toate
entităţile publice şi asupra tuturor operaţiunilor cu impact financiar asupra fondurilor
publice şi a patrimoniului public.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de
operaţiuni care fac obiectul acestuia potrivit prevederilor legale și a deciziei interne a
conducătorului autorității/entității contractante, din punctul de vedere al:
a) legalităţii şi regularităţii;
b) încadrării în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz,
stabilite potrivit legii.
Deoarece controlul financiar preventiv se exercită asupra operațiunilor care
afectează patrimoniul și/sau fondurile publice înainte de autorizarea acestora de către
conducătorul autorității/entității contractante, atunci controlul este de tip ex ante”.
Activitățile privind achizițiile publice/sectoriale/concesiuni și parteneriatele
public-private sunt de natură să afecteze patrimoniul și/sau fondurile publice și, din
acest motiv, s-au prevăzut responsabilități sporite pentru controlul financiar preventiv
propriu asupra operațiunilor rezultate din procesul de achiziții publice, așa cum sunt
descrise în continuare.
Cheltuielile care se efectuează din bugete au la bază două principii:
a) autorizarea legală și
b) autorizarea bugetară.
Autorizarea legală este dată prin actul juridic din care rezultă, direct sau indirect, o
obligație de plată în sarcina entității publice.
Autorizarea bugetară este creditul prin care se afectează fondurile bănești necesare
stingerii obligațiilor de plată. Numai existența simultană a celor două autorizări face
posibilă efectuarea cheltuielii. În acest caz, vorbim despre principiul dublei autorizări a
cheltuielilor bugetare.
În finanțele publice s-au adoptat denumiri standard ale fazelor prin care se realizează
cheltuiala – a se vedea Figura 1.

1
 Figura 1: Cele 4 faze standard pentru a se putea realiza cheltuiala

6 Conform Art. 8 alin. (3) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999

2
 Pentru a se putea efectua plata, trebuie parcurse obligatoriu fazele anterioare, așa
cum este ilustrat în diagrama de mai jos:

Figura 2: Efectuarea plății respectând fazele de raport juridic

Dacă proiectele de operațiuni verificate îndeplinesc condiţiile de legalitate, de

regularitate şi de încadrare în limitele creditelor bugetare sau creditelor de
angajament aprobate, persoanele desemnate să exercite CFPP semnează și aplică
sigiliul personal pe proiectele respective de operațiuni, înainte de a fi prezentate spre
aprobare conducătorului autorității/entității contractante.

2. Procedura de control financiar preventiv propriu

Pașii efectuați în vederea obținerii vizei CFPP sunt următorii:

1) Proiectele de operaţiuni se prezintă însoţite de documentele justificative enumerate
în lista de verificare (LV) aferentă, certificate în privinţa realităţii şi legalităţii prin
semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate care iniţiază operaţiunea
respectivă;
2) Datele din documentele prezentate la viza CFPP se înscriu de către persoana
desemnată să exercite CFPP în registrul privind operaţiunile prezentate la viza CFPP.
Datele minime care trebuie înscrise în registru sunt cuprinse în Anexa nr. 1.3 din
Ordinul 923/2014;
3) Persoana desemnată să exercite CFPP efectuează mai întâi o verificare formală prin
parcurgerea listei de verificare specifice operaţiunii primite la viză, cu privire la:
i) completarea documentelor în concordanţă cu conţinutul acestora,

3
 ii) existenţa semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de
specialitate
iii) existenţa actelor justificative specifice operaţiunii.
4) Dacă prin parcurgerea listei de verificare cel puţin unul dintre elementele verificării
formale nu este îndeplinit, documentele se restituie compartimentului de specialitate
emitent, indicându-se în scris motivele restituirii, potrivit modelului de „Notă de
restituire” din Anexa nr. 1.4 din Ordinul 923/2014, şi se menţionează în coloana
8 din registrul CFPP „valoarea operaţiunii restituite. . .";
5) Dacă prin parcurgerea listei de verificare toate elementele verificării formale sunt
îndeplinite, persoana desemnată să exercite CFPP continuă parcurgerea listei de
verificare pentru verificarea pe fond şi efectuează controlul operaţiunii din punctul
de vedere al legalităţii, regularităţii şi, după caz, al încadrării în limitele şi destinaţia
creditelor bugetare şi/sau de angajament;

4
6) Persoana desemnată să exercite CFPP poate solicita şi alte acte justificative, dacă
necesitatea unei mai bune înțelegeri a conținutului documentului verificat o impune,
precum şi avizul compartimentului de specialitate juridică. Actele justificative
solicitate se prezintă în regim de urgenţă, pentru a nu întârzia sau împiedica realizarea
operaţiunii;
7) Dacă în urma verificării pe fond, persoana desemnată să exercite CFPP constată că
operaţiunea îndeplineşte condiţiile de legalitate, regularitate şi, după caz, de încadrare
în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, se acordă viza prin
aplicarea sigiliului şi a semnăturii pe documentul supus verificării;
8) După acordarea vizei, persoana desemnată să exercite CFPP:
i) Consemnează în registrul CFPP datele aferente proiectului de operațiune
verificat,
ii) Restituite, sub semnătură, compartimentului de specialitate emitent
documentele vizate şi actele justificative ce le-au însoţit,
iii) Arhivează documentul pe care s-a acordat viza, conform procedurii interne de

arhivare7.
9) Dacă în urma verificării pe fond se constată că cel puţin un element cuprins în lista
de verificare nu este îndeplinit, atunci se consideră că operaţiunea nu întruneşte
condiţiile de legalitate, regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia
creditelor bugetare şi/sau de angajament și persoana desemnată să exercite CFPP
efectuează următoarele activități:
i) Întocmește și semnează nota intitulată „Refuz de viză” potrivit modelului din
Anexa nr. 1.5 la Ordinul 923/2014, detaliind motivele pentru care nu se poate acorda
viza CFPP, respectiv condițiile legale sau de regularitate pe care documentul verificat
nu le îndeplinește;
ii) Atașează la nota privind refuzul de viză o copie a listei de verificare în care se
evidențiază elementul/elementele din această listă a cărui/ale căror cerinţă/cerinţe nu
este/nu sunt îndeplinită/îndeplinite;
iii) Transmite conducătorului autorității/entității contractante nota privind refuzul
de viză însoţit de actele justificative semnificative;
iv) Restituie celelalte documente, sub semnătură, compartimentelor de
specialitate care au iniţiat operaţiunea;
v) Consemnează în registrul CFPP datele aferente proiectului de operațiune
verificat și refuzat la viză.
16
 10) Cu excepţia cazurilor în care refuzul de viză se datorează depăşirii creditelor
bugetare şi/sau de angajament, conducătorul autorității/entității contractante poate
emite un act de decizie internă pentru efectuarea pe proprie răspundere a operațiunii
refuzate la viză. În acest caz, o copie de pe actul de decizie internă se transmite
persoanei care a refuzat viza, compartimentului de audit public intern al entităţii
publice, precum şi, după caz, controlorului delegat.
11) După primirea deciziei interne pentru efectuarea pe proprie răspundere a
operațiunii refuzate la viză, persoana desemnată să exercite CFPP procedează astfel:
i) informează, în scris, organele de inspecție economico-financiară din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice şi, după caz, organul ierarhic superior al entităţii
publice asupra operaţiunii refuzate la viză şi efectuate pe propria răspundere, prin
transmiterea unei copii de pe actul de decizie internă şi de pe refuzul de viză.
ii) informează, în scris, Curtea de Conturi cu ocazia efectuării controalelor dispuse
de aceasta.

7 A se vedea prevederile Standardului 13, din Ordinul 400/2014 emis de Scretariatul General al
Guvernului pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice

17
Figura 3: Ilustrarea
schematică a procedurii
CFPP

18
 3. Principiile pe care se întemeiază activitatea de control
financiar preventiv propriu

În exercitarea atribuțiilor de control financiar preventiv, verificând operațiunile

detaliate în continuare, persoanele desemnate vor respecta principiile detaliate în
Cap. II, Art. 4 al Codului Specific de norme profesionale publicate în Anexa 1 a
Ordinului 923/2014:
a) Competență profesională. Persoana desemnată să exercite controlul
financiar preventiv propriu trebuie să cunoască şi să aplice cu consecvență şi
fermitate prevederile legale în domeniu, asigurând legalitatea şi regularitatea
proiectelor de operațiuni ce fac obiectul vizei, precum şi încadrarea acestora
în limitele creditelor bugetare şi/sau ale creditelor de angajament. În acest
scop, aceasta are obligația să cunoască în permanență toate reglementările
legale specifice domeniului în care își exercită atribuțiile de acordare a vizei
de control financiar preventiv propriu.
b) Independență decizională în condițiile separării atribuțiilor. Persoana
desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu este independentă în
luarea deciziilor şi acesteia nu i se poate impune în niciun fel acordarea sau
refuzul vizei de control financiar preventiv propriu. Pentru actele sale, întreprinse
cu bună-credință, în exercitarea atribuțiilor sale şi în limita acestora, cu
respectarea prevederilor legale, persoana respectivă nu poate fi sancționată sau
schimbată din această activitate. Conducerea entității publice în care se exercită
activitatea de control financiar preventiv propriu este obligată să ia măsurile
necesare pentru separarea atribuțiilor de aprobare, efectuare şi control al
operațiunilor, astfel încât acestea să fie încredințate unor persoane diferite.
c) Obiectivitate. În exercitarea activității de control financiar preventiv propriu şi,
mai ales, în luarea deciziei de a acorda sau respinge viza, persoana desemnată
trebuie să verifice sistematic şi temeinic proiectele de operațiuni, să nu cedeze
unor prejudecăți, presiuni sau influențe ce i-ar putea afecta aprecierea corectă a
acestora, să dea dovadă de imparțialitate, să aibă o atitudine neutră, lipsită de
subiectivism.

19
d) Conduită morală. Persoana desemnată cu exercitarea activității de control
financiar preventiv propriu trebuie să fie de o probitate morală recunoscută, să
aibă o conduită corectă, să dea dovadă de comportare profesională ireproșabilă,
la nivelul celor mai înalte standarde. Aceasta trebuie să aibă o comportare demnă
în societate, să își desfășoare activitatea astfel încât să aibă o bună reputație.
e) Confidențialitate. Persoana desemnată să exercite activitatea de control
financiar preventiv propriu este obligată să păstreze secretul de stat, secretul
de serviciu, după caz, în legătură cu conținutul proiectelor de operațiuni ce fac
obiectul vizei, să nu divulge în niciun fel informațiile unei terțe persoane, cu
excepția cazurilor în care este autorizată în mod expres de către cei în drept sau
în situația în care furnizarea informației reprezintă o obligație legală sau
profesională.
f) Incompatibilitate. Nu pot fi desemnate să exercite activitate de control financiar
preventiv propriu persoanele decăzute din dreptul de a mai exercita o funcție
publică, aflate în perioada de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcția
publică respectivă, pe baza unei decizii luate de Agenția Națională de Integritate,
ca urmare a constatării unei situații de conflict de interese, şi nici persoanele aflate
în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate pentru fapte
privitoare la abuz în serviciu, fals, uz de fals, înșelăciune, dare sau luare de mită
şi alte infracțiuni prin care au produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau
juridice.

20
 CAPITOLUL I: CONTROLUL FINANCIAR: CONCEPT, OBIECTIVE,
FUNCŢII ŞI TIPOLOGIE

CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

CONTROLUL = Analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei

situaţii pentru a urmări mersul şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire
CONTROLUL = O verificare, o inspecţie atentă a corectitudinii unui act sau o
acţiune de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minuţioasă sau putere de a
conduce, ca un instrument de reglementare a unui mecanism, a unui proces
CONTROLUL =Funcţie a conducerii, instrument de conducere, mijloc de
cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor
CONTROLUL =Procesul prin care se verifică şi se măsoară realizarea
cantitativă şi calitativă a performanţelor, a sarcinilor sau lucrărilor, pe care le
compară cu obiectivele planificate şi indică măsurile de corecţie, ce apar ca fiind
necesare
Fiind o funcție a conducerii, CONTROLUL asigură:
1. Cunoaşterea şi perfecţionarea modului de gestionare a activelor şi datoriilor.
2. Orientarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor de producţie, distribuţie,
comercializare, promovare etc.
Fiind o formă de cunoaștere, CONTROLUL asigură următoarele:
1. Interesele entităţilor, orientate spre maximizarea profitului.
2. Interesele terţilor (parteneri comerciali, instituţii financiare, instituţiile publice sau de
interes public, alte entităţi interesate etc.).
3. Interesele statului.
În țara noastră Controlul public este exercitat de către Curtea de Conturi, Ministerul
Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) - Direcţia Generală de
Inspecţie Fiscală, Direcţia generală de antifraudă fiscală, Direcţia generală a Vămilor.

1
 Observație! Aceste organisme realizează un CONTROL EXTERN sub diferite forme
precum, obligaţiile diferitelor entităţi publice, a societăţilor, în calitatea lor de contribuabili
etc., precum şi un CONTROL INTERN al propriei activităţi.
OBIECTUL CONTROLULUI = rezolvarea erorilor, abaterilor, lipsurilor,
deficienţelor, pentru a le remedia şi a le evita în viitor.

DIRECȚIILE PRINCIPALE ALE CONTROLULUI

1. Organizarea mai bună a muncii

2. Întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea activităţii economice
3. Gospodărirea mai eficientă a resurselor (umane, materiale, financiare)
4. Identificarea aspectelor neclare, neeconomice şi nelegale
5. Prevenirea apariţiei deficienţelor/neregulilor
6. Evaluarea eficienţei rezultatelor obţinute
7. Perfecţionarea activităţii

UTILITATEA CONTROLULUI FINANCIAR

1. Prin efectele de prevenire sau de reglare a unor disfuncţionalităţi ce pot interveni,

la un moment dat, în activităţile desfăşurate în cadrul sistemelor economice,
CONTROLUL FINANCIAR reprezintă instrumentul financiar-contabil care
serveşte, în primul rând intereselor statului în realizarea politicii sale pe termen
lung, în domeniul economic.
2. Serveşte intereselor entităţilor economice prin acţiunea de prevenire a situaţiilor de
disfuncţionalitate în procesul de gestionare a activelor şi datoriilor, ca şi de
remediere a unor abateri de la prevederile legale cu efecte perturbatorii în
activitatea acestora.
3. Serveşte celorlalte entităţi economice, partenere, cărora le oferă informaţii reale şi
exacte asupra stării patrimoniului entităţii economice la care se desfăşoară
verificarea, contribuind la mediatizarea aspectelor pozitive sau nu, după caz, ale
acesteia.

2
 OBIECTIVELE CONTROLULUI FINANCIAR
Obiectivele controlului financiar contabil organizat de stat vizează:
1. Verificarea modului de utilizare a tuturor mijloacelor financiare aflate în
administrarea organelor centrale şi locale, ale puterii de stat cât şi ale instituţiilor acestuia.
2. Respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de către
regii autonome, societăţi şi alte entităţi economice în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor
acestora faţă de stat.
3. Respectarea legilor şi aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate şi eficienţă
la gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti.
4. Verificarea modului de administrare şi utilizare a fondurilor acordate de la buget
pentru cheltuieli de funcţionare şi întreţinere sau a celor acordate pentru utilizarea de
investiţii de interes general sau pentru subvenţionarea unor activităţi sau produse.
5. Verificarea modului de formare şi utilizare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor
sociale de stat şi bugetului unităţilor administrativ-teritoriale ca şi a fondurilor speciale şi a
fondurilor de tezaur.
6. Verificarea modului de gestionare a datoriei publice a statului şi a situaţiei
garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe contractate de diverşi agenţi
economici, alţii decât statul.
7. Verificarea modului de realizare a drepturilor sau obligaţiilor patrimoniale faţă de
alte persoane fizice sau juridice, ca şi de creditare, finanţare şi efectuarea de plăţi în lei şi
valută pentru acţiuni de producţie, investiţii, comerţ etc.
8. Verificarea modului de acordare a fondurilor de la buget şi a altor operaţiuni
similare cu caracter financiar pentru stabilirea modului de respectare a prevederilor legale
privind gestionarea activelor şi datoriilor.
9. Verificarea existenţei mijloacelor materiale şi băneşti, efectuarea inventarierilor
periodice, descoperirea şi recuperarea pagubelor prin stabilirea de răspunderi în sarcina
persoanelor vinovate de producerea acestora.
10. Respectarea normelor legale privind efectuarea încasărilor şi a vărsămintelor în
concordanţă cu rezultatele financiare, ca şi cele privind realitatea şi exactitatea datelor
înscrise în situaţiile financiare şi în conturile financiare de execuţie, precum şi cele privind
repartizarea profiturilor, inclusiv constituirea, din acestea, a fondurilor prevăzute de lege.

3
 11. Verificarea dispoziţiilor legale privind numirea sau alegerea administratorilor,
auditorilor interni, etc.
Obiectivele controlului financiar-contabil organizat de entităţile economice sunt
constituite din totalitatea scopurilor pe care acestea şi le propun în legătură cu determinarea stării
proceselor ce fac obiectul activităţilor acestora şi a relaţiilor dintre acestea, determinarea la un
moment dat a stării activelor sau a unei părţi a acestora şi, în general, toate obiectivele ce fac
obiectul gestionării valorilor materiale şi băneşti.
Observație! Conform acestor obiective, personalul specializat în exercitarea controlului
financiar-contabil acţionează operativ pentru prevenirea şi combaterea fraudelor, a
contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal, vamal şi de preţuri, adoptând măsurile
prevăzute de lege.

FUNCȚIILE CONTROLULUI FINANCIAR

pentru prezentare detaliată vezi suport de curs pag. 7

a) FUNCȚII CU CARACTER GENERAL AL CONTROLULUI FINANCIAR

1. Funcția de evaluare
2. Funcția preventivă
3. Funcția de documentare
4. Funcția de recuperare – prezintă o importanță majoră a controlului financiar
5. Funcția educativă – are caracter formativ
6. Funcția corectivă
7. Funcția sancționatorie
8. Funcția de perfecționare a cadrului legal
b) FUNCȚII CU CARACTER PARTICULAR
1. Funcţia de măsurare a preîntâmpinării ecarturilor (abaterile planificate anticipat)
2. Funcţia de diagnosticare a erorilor financiare
3. Funcţia de revizuire a obiectivelor sau a previziunilor viitoare pe baza diagnosticului
financiar constatat
4. Funcţia de a interveni în cadrul competenţelor date are ca scop redresarea sau
soluţionarea problemelor unităţilor patrimoniale

4
 5. Funcţia de pregătire a unităţilor patrimoniale se realizează pe baza rezultatelor
controlului apriori
6. Funcţia de învăţare realizată prin acţiunea coercitivă a controlului

TIPOLOGIA CONTROLULUI FINANCIAR – vezi suport de curs pag. 9

I.

1. Controlul financiar anticipat sau preventiv contribuie la (CFP):

• gestionarea cu maxim de eficienţă a valorilor materiale şi băneşti;
• la întărirea disciplinei şi creşterea răspunderii în angajarea cheltuielilor;
• respectarea strictă a legislaţiei de gestiune;
• preîntâmpinarea oricărei forme de risipă.
2. Controlul financiar operativ sau concomitent conferă cunoaşterea operativă a modului
în care se realizează sarcinile propuse şi se gestionează patrimoniul. Permite corectarea operativă
a eventualelor deficienţe, asigurând astfel prevenirea producerii efectelor negative.
3. Controlul financiar postoperativ sau ulterior se exercită după desfăşurarea activităţilor
sau a operaţiilor economico-financiare cu privire la gestionarea patrimoniului având ca
obiective:
- utilizarea raţională a resurselor;
- aplicarea corectă a legislaţiei financiare în vigoare;
- modul de efectuare a cheltuielilor şi de realizare a veniturilor;
- analiza situaţiei financiare a firmei.
II. După apartenența organelor de control:

5
 1. Control intern (propriu)
2. Control extern exercitat de către organe specializate de control din afara entităţii supuse
verificării. Poate fi exercitat sub forma controlului preventiv (controlul financiar preventiv
delegat organizat de Ministerul Finanţelor Publice la principalii ordonatori de credite şi la alte
entităţi prevăzute de lege) sau sub forma controlului ulterior (controlul exercitat de Curtea de
Conturi sau Ministerul Finanţelor Publice prin direcţii specializate de control financiar).
III. Din punct de vedere al obiectivelor controlate:
1. Control economic
2. Control financiar
3. Control tehnic
IV. După sfera de cuprindere:
1. Control complex
2. Control parțial
3. Control total
4. Control prin sondaj
V. După modul de organizare:
1. Control financiar legislativ
2. Control financiar administrativ
3. Control financiar jurisdicțional
VI. După modul de anunțare:
1. Control financiar anunțat
2. Control financiar neanunțat (inopinat)
VII. După procedeele utilizate:
1. Control documentar-contabil
2. Control faptic
VII. După organele care îl execută:
1. Control financiar ierarhic
2. Control de gestiune (intern/managerial)
3. Control de execuție
VIII. După gradul de apropiere a controlului de activităţile controlate:
1. Control direct

6
 2. Control indirect
3. Control reciproc
4. Autocontrol
IX. Din punct de vedere al intereselor economico-financiare pe care le reprezintă şi din
punct de vedere al nivelului de la care se exercită:
1. Control exercitat de stat
2. Control la nivelul entităților
X. După conținutul controlului:
1. Control de legalitate
2. Control de oportunitate
XI. După efectele controlului:
1. Control de cercetare și sesizare (Auditul public intern)
2. Controale de deplină jurisdicție (Inspecția fiscală)

PRINCIPIILE CONTROLULUI FINANCIAR – vezi suport de curs pag. 13

1. Principiul integrării controlului financiar în structura organizatorică şi de conducere a
economiei naţionale
2. Principiul specializării controlului financiar
3. Principiul adaptării controlului financiar la structurile organizatorice şi funcţionale ale
economiei
4. Principiul exercitării controlului cât mai aproape de locul unde se ia decizia
5. Principiul controlului extern
6. Principiul autorităţii şi competenţei controlului
7. Principiul independenţei organului de control faţă de autoritatea sau compartimentul
controlat

7
APLICAȚII – VEZI MATERIAL SUPORT CONTROL FINANCIAR – CAPITOLUL IV
(primele 8 pagini)

GRILELE 2, 5 și 6 GRILE PENTRU EXAMEN

REZOLVARE GRILE: 2. B 5. D 6. B

8
 CAPITOLUL II: METODOLOGIA DE EFECTUARE A CONTROLULUI
FINANCIAR

2.1. SISTEMUL METODOLOGIC DE CONTROL FINANCIAR

ACȚIUNEA DE CONTROL stabileşte dacă activitatea economico-financiară se desfăşoară
în concordanţă cu normele, regulile şi principiile stabilite.
CONTROLUL necesită un sistem metodologic cu ajutorul căruia să poată fi reflectată
realitatea, legalitatea şi eficienţa activităţilor economico-financiare desfăşurate în cadrul unei
entităţi.
INTRĂRILE SISTEMULUI DE CONTROL =
SITUAȚIA IDEALĂ + SITUAȚIA REALĂ/DE FAPT
SITUAȚIA IDEALĂ = BAZA LEGALĂ DE REFERINȚĂ A CONTROLULUI
SITUAȚIA REALĂ = observaţii faptice la faţa locului + inventarieri de control + verificări
documentare + analize de laborator + expertize + explicaţii obţinute de la cei controlaţi
Observație!
Esenţial pentru procesul de control este momentul de comparaţie, în care orice activitate
sau operaţie economico-financiară este cercetată atât individual cât şi în raport cu un criteriu sau
o bază de comparaţie.

1
 TIPOLOGIA CRITERIILOR DE COMPARAȚIE

1. Comparaţie în funcţie de un criteriu prestabilit: previziuni, prognoze, sarcini, norme,

standarde etc..
2. Comparaţie cu caracter special: între variante de eficienţă a unor măsuri pentru alegerea
celei optime pentru entitate.
3. Comparaţii în spaţiu: între unele secţii de producţie, sau între unele servicii publice.
4. Comparaţii în timp: între activitatea programată din perioada controlată, cu cea din
perioada precedentă.

ETAPELE ACȚIUNII DE CONTROL

1. Cunoaşterea situaţiei stabilite (programe, sarcini, norme, scopuri, prevederi legale,

previziuni etc.);
2. Cunoaşterea situaţiei reale;
3. Determinarea abaterilor prin compararea situaţiei reale cu cea stabilită;
4. Concluzii, sugestii, propuneri şi măsuri.
Din punct de vedere structural pe etapele enunţate anterior, metodologia de control se poate
prezenta astfel:
1. Formularea obiectivelor controlului.
2. Delimitarea obiectivelor pe forme de control financiar (preventiv, operativ, ulterior).
3. Identificarea organelor competente legale să exercite controlul asupra obiectivelor
stabilite.
4. Identificarea surselor de informare pentru control (documente primare, evidenţa
tehnico-operativă şi contabilă, alte documente).
5. Aplicarea procedeelor şi tehnicilor de control cu ajutorul cărora se realizează cunoaşterea
activităţii controlate.
6. Stabilirea deficienţelor, lipsurilor şi abaterilor, precum şi rezervele de perfecţionare ce se
pot constata, în sfera obiectivului controlat, cu ajutorul procedeelor, tehnicilor de control.
7. Întocmirea actelor de control în care se înscriu constatările.
8. Modalităţile de finalizare şi valorificare a acţiunii de control.

2
 9. Stabilirea eficienţei controlului pe linia prevenirii, constatării şi înlăturării deficienţelor,
lipsurilor, abaterilor dar şi pe cea a perfecţionării activităţii controlate.
ANSAMBLUL PROCEDEELOR DE CERCETARE, CUNOAȘTERE ȘI
PERFECȚIONARE A ACTIVITĂȚII ECONOMICO-FINANCIARE = COMPONENTA
PRINCIPALĂ A METODOLOGIEI DE CONTROL
Observație!
Ansamblul procedeelor de cercetare, cunoaştere şi perfecţionare a activităţii
economico-financiare sunt reprezentate de:
a. Studiul general prealabil asupra activităţii ce urmează a fi controlată;
b. Controlul documentar contabil;
c. Controlul faptic;
d. Analiza economico-financiară;
e. Controlul total şi prin sondaj;
f. Valorificarea constatărilor.

PROCESUL CONTROLULUI FINANICAR (vezi figura nr. 1)

Figura nr. 1: Procesul controlului financiar

3
 SISTEMUL METODOLOGIC DE CONTROL (vezi figura nr. 2)
Prezintă următoarele componente:
I. Elementele sistemului de control II. Metodologia de control III. Procedee de control

4
Figura nr. 2: Sistemul metodologic de control

5
 2.2. METODA CONTROLULUI FINANCIAR
METODA CONTROLULUI FINANCIAR-CONTABIL = întreaga acţiune de cunoaştere
prin utilizarea unor procedee de control specifice, care la rândul lor impun folosirea de
tehnici sau instrumente de control adecvate
PROCEDEUL = mijloc de operaţionalizare a principiilor şi regulilor unei metode
PROCEDEUL DE CONTROL = un ansamblu de reguli specifice, tehnici şi instrumente care
îmbinate cu o anumită măiestrie personală, specifică profesioniştilor contabili1, experţilor în
domeniu, se aplică în vederea soluţionării concrete a problemelor ce decurg din funcţiile
controlului

PROCEDEE ȘI TEHNICI DE CONTROL FINANCIAR

PROCEDEUL = modul sistematic de efectuare a unei lucrări, cu alte cuvinte modalitatea,
maniera de a acţiona în vederea realizării verificărilor obiectivelor propuse
Procedeele de control folosite în practică sunt reprezentate de: studiul general prealabil,
controlul documentar-contabil, controlul faptic, controlul total şi prin sondaj, analiza
economico-financiară etc.
Observație!
Aceste procedee pot fi folosite de control concomitent, succesiv, în acelaşi proces sau
pot fi folosite separat.
Tehnica executării controlului financiar presupune alegerea procedeelor celor mai adecvate
în funcţie de obiectivul controlat şi aplicarea acestora, în vederea realizării scopului controlului,
care pot fi:
PROCEDEELE DE CONTROL = PROCEDEE COMUNE + PROCEDEE SPECIFICE
I. Procedee comune:
a. Observaţia;
b. Raţionamentul;
c. Comparaţia;
d. Clasificarea;
e. Analiza;

1
CECCAR = CORPUL EXPERȚILOR CONTABILI ȘI AL CONTABILILOR AUTORIZAȚI DIN ROMÂNIA

6
 f. Sinteza.

II. Procedee specifice:

a. Cercetarea;
b. Studiul general prealabil;
c. Controlul documentar;
d. Inventarierea de control;
e. Expertizele tehnice şi analizele de laborator;
f. Controlul total şi controlul prin sondaj;
g. Analiza activităţii economico-financiare.

Tehnicile de control sunt reprezentate de:

a. Controlul faptic;
b. Controlul total sau prin sondaj;
c. Analiza economico-financiară.

I. CERCETAREA = 1. PROCEDEU SPECIFIC CONTROLULUI FINANCIAR

2. PRESUPUNE examinarea şi observarea nemijlocită, direct pe teren, a fenomenelor sau
operaţiilor economice supuse controlului, cu scopul de a stabili modul cum se desfăşoară,
cauzele care au generat unele deficienţe, măsurile ce se impun pentru remediere

II. STUDIUL GENERAL PREALABIL = oferă posibilitatea cunoaşterii elementelor

esenţiale şi specifice ale activităţii ce urmează a fi controlată
Pe baza acestora, se orientează acţiunea de organizare şi exercitare a controlului asupra
obiectivelor care necesită atenţie sporită, pentru:
a. remedierea unor deficienţe, lipsuri, abateri;
b. mobilizarea unor rezerve de perfecţionare a activităţii economice şi financiare;
c. soluţionarea operativă a problemelor legate de integritatea activelor şi respectarea
disciplinei financiare, de constituirea şi utilizarea corectă a fondurilor, de creşterea
rentabilităţii şi eficienţei economice.

7
 Observație!
Studiul general prealabil oferă organului de control posibilitatea cunoaşterii modului în
care s-au desfăşurat sau se desfăşoară activităţile controlate. El poate avea un caracter de ansamblu
sau de detaliu (documentare), referindu-se în egală măsură la unităţile supuse controlului
(structurilor interne, trepte ierarhice, competenţe şi răspunderi), cât şi la conţinutul acţiunilor de
control (tematica sau obiectivele acestor acţiuni, actele normative care reglementează domeniul
în cauză, instrucţiuni, regulamente etc.).

OBIECTIVELE STUDIULUI GENERAL PREALABIL

1. Sarcinile rezultate din normele în vigoare pentru domeniul respectiv de activitate, a căror
cunoaştere asigură orientarea organelor de control asupra aspectelor care trebuie avute în
vedere în acţiunea de control.
2. Orientările, instrucţiunile, competenţele şi răspunderile în structura internă a entităţii
economice la care se exercită controlul.
3. Modul de organizare a evidenţei tehnico-operative şi contabile, ca sursă de informaţii
pentru control.
4. Situaţia de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează a se controla etc.

III. CONTROLUL DOCUMENTAR = procedeul de stabilire a realităţii, legalităţii şi

eficienţei operaţiunilor economice şi financiare prin examinarea documentelor primare şi
centralizatoare, a înregistrărilor în evidenţa tehnico-operativă şi în cea contabilă

8
 Observație!
Persoanele care efectuează controlul documentar-contabil au o mare responsabilitate,
deoarece ele trebuie să urmărească concomitent, dacă documentele justificative îndeplinesc
condițiile de formă și fond.
CONTROLUL DOCUMENTAR = verificarea modului de completare şi utilizare a
documentelor justificative + verificarea documentelor justificative sub aspectul
conţinutului lor
(vezi suport de curs UHB pag. 23-30)
Observație!
NOTELE EXPLICATIVE = informaţii scrise pe care le dau cei controlaţi la cererea
organelor de control
Ele au un caracter de declaraţii făcute de către cei controlaţi, dar pentru organul de
control ele reprezintă un mijloc suplimentar de informare şi confirmare.
NOTELE DE CONSTATARE = se întocmesc de organele de control pentru
consemnarea unor deficienţe care ulterior nu ar mai putea fi dovedite sau reconstituite (de
exemplu: absența de la locul de muncă/încălcarea regulilor de comerț)
SONDAJUL = tehnică a controlului și auditului
Presupune desfășurarea următoarelor activități:
a. Selectarea unui anumit număr de elemente din ansamblul operaţiunilor şi conturilor care
formează mulţimea ce urmează a fi controlată;
b. Aplicarea, la aceste elemente, a tehnicilor de obţinere a elementelor probante;
c. Extrapolarea rezultatelor obţinute pe baza eşantionării la ansamblul mulţimii cercetate.

CLASIFICAREA SONDAJULUI
1. În funcţie de caracteristica comună şi scopul urmărit:
- SONDAJE ASUPRA ATRIBUȚIILOR (modul de aplicare al unei proceduri);
- SONDAJE ASUPRA VALORII (valoarea elementelor patrimoniale, a
tranzacţiilor şi operaţiunilor consemnate în rulajul şi soldul conturilor).
2. În funcţie de pregătirea profesională a controlorului şi auditorului şi în funcţie de
gradul de credibilitate pe care doreşte să îl dea concluziilor sale:

9
 - SONDAJE STATISTICE;
- SONDAJE NESTATISTICE = se bazează pe experienţa şi intuiţia auditorului/
controlorului, ele nu asigură o extrapolare riguroasa a rezultatelor obţinute pe
baza unui eşantion la întreaga masă a mulţimii.

OBIECTIVELE CONTROLULUI DOCUMENTAR

a). Realitatea, sinceritatea şi integritatea informaţiilor furnizate de evidenţa contabilă;
b) Realitatea, legalitatea, necesitatea, economicitatea, eficienţa şi eficacitatea tranzacţiilor şi
operaţiunilor consemnate în evidenţă, precum şi integritatea activelor entităţilor economice sau
instituţiilor publice.
Din punctul de vedere al formei, controlul documentelor are următoarele obiective:
a. Autenticitatea;
b. Exactitatea întocmirii şi valabilitatea;
c. Efectuarea corectă a calculelor.
Din punctul de vedere al conţinutului, controlul financiar al documentelor are ca
obiective:
a. Legalitatea (justeţea);
b. Realitatea (exactitatea);
c. Eficienţa (necesitatea, economicitatea şi oportunitatea).

2.3.2.2. TEHNICI DE CONTROL DOCUMENTAR-CONTABIL

CURS NR. 3 25.10.2021
Principalele tehnici de control documentar-contabil sunt: controlul cronologic, controlul
invers cronologic, controlul sistematic sau pe probleme, controlul reciproc, controlul încrucişat,
investigaţia de control, examenul critic, analiza contabilă, balanţa de control contabilă sintetică şi
analitică, tehnica corelaţiilor bilanţiere, tehnici specifice de control în condiţiile sistemelor de
prelucrare automată a datelor etc.
1. CONTROLUL CRONOLOGIC = examinarea documentelor în ordinea în care au
fost întocmite, înregistrate în contabilitate şi arhivate, indiferent de conţinutul lor.

10
 Obs.!
Verificările strict cronologice sunt rar folosite în practică. Se pot utiliza la unităţile
patrimoniale mici, cu un volum redus de operaţiuni (întreprinderi familiale, asociaţii de
locatari, organizaţii culturale, sportive, de caritate, fundaţii etc.).
2. CONTROLUL INVERS-CRONOLOGIC = începe cu documentele cele mai recente
şi se continuă cu cele mai vechi, în ordinea inversă a întocmirii, înregistrării şi arhivării lor.
3. CONTROLUL SISTEMATIC = CONTROLUL PE PROBLEME = presupune
gruparea documentelor pe categorii de operaţiuni sau pe probleme (casă, bancă, salarizare,
venituri, cheltuieli, aprovizionări, vânzări, etc.) şi verificarea lor în continuare în ordine
cronologică sau invers cronologică, după caz.
4. CONTROLUL RECIPROC = cercetarea şi confruntarea la aceeaşi entitate a unor
documente sau evidenţe cu conţinut identic însă diferite ca formă, pentru aceleaşi operaţii
sau pentru operaţii diferite, însă legate reciproc.
Exemplu: nota de predare a produselor cu raportul de fabricaţie şi cu documente de preluare
în gestiune; documente de transport cu factura furnizorului (date privind cantitatea, localitatea de
expediţie etc.); înregistrările din registrul de casă cu cele din extrasul de cont primit de la bancă
etc.
Obs!
CONTROLUL RECIPROC = confirmarea internă a datelor înscrise în documente şi
evidenţe.
5. CONTROLUL ÎNCRUCIȘAT = refacerea şi confruntarea tuturor exemplarelor
unui document, existente la entitatea controlată şi la alte entităţi cu care s-au făcut decontări,
de la care s-au primit sau cărora li s-au livrat materiale, produse, mărfuri şi alte valori.
Obs! Controlul încrucişat cuprinde documente sau evidenţe diferite, din a căror
confruntare se pot desprinde neconcordanţele care privesc aceeaşi operaţie.
CONTROLUL ÎNCRUCIȘAT = confirmarea externă a datelor înscrise în documentele
sau evidenţele entităţii controlate.
6. CONTROLUL COMBINAT = MIXT AL DOCUMENTELOR = gruparea actelor
pe feluri, probleme sau operaţiuni şi examinarea fiecărui set sau pachet de documente în
ordinea cronologică ori invers cronologică a întocmirii, înregistrării sau îndosarierii lor.

11
 FOARTE IMPORTANT: Acest tip de control prezintă avantaje deosebite, devenind
astfel cel mai uzitat tip de control folosit în practica controlului economico-financiar.
7. INVESTIGAȚIA DE CONTROL = modalitatea prin care organul de control obţine
informaţii din partea personalului a cărui activitate se controlează.
Aceasta implică studierea unor probleme care nu rezultă clar din documentele şi
evidenţele puse la dispoziţie.
INVESTIGAȚIA ≠ O SURSĂ DEMNĂ DE CONTROL = supliment de informare şi
conduce organul de control să ia în considerare aplicarea altor modalităţi de control.
8. ANALIZA ȘI STUDIUL GENERAL = se utilizează pentru a obţine argumentele
justificative ale controlului.
Presupune examinarea debitelor şi creditelor unor conturi, astfel încât să se determine
corectitudinea înregistrării operaţiilor economice şi financiare.
FOARTE IMPORTANT: este utilă pentru controlul contabilităţii, care poate conţine
înregistrări greşite sau neobişnuite sau pentru care sunt necesare informaţii detaliate.
9. COMPARAȚIA DE CONTROL = examinarea comparativă a diferitelor solduri din
evidenţele analitice cu cele din conturile supuse controlului.
Comparație ► conturi care dau, pentru unele înregistrări, o probă suficientă privind
justeţea lor, pe când pentru altele este necesar şi un control suplimentar.
Obs! Tehnica comparației este aplicată frecvent în comparația cheltuielilor anului
precedent cu cele ale anului în curs.
10. CALCULUL DE CONTROL = refacerea muncii îndeplinite de contabili
CALCULUL DE CONTROL = obținerea probelor asupra exactităţii contabilităţii
11. EXAMENUL CRITIC = examinarea actelor, documentelor şi evidenţelor, astfel încât
să se acorde atenţie problemelor mai importante.
TEHNICA EXAMENULUI CRITIC : plăţile care urmează a se face în cursul
perioadelor următoare
Eficienţa unei astfel de tehnici depinde de experienţa profesională a persoanelor care
efectuează controlul.
12. ANALIZA CONTABILĂ = determinarea conturilor în care urmează a se înregistra
operaţia şi relaţia existente între ele.

12
ANALIZA CONTABILĂ = înlănţuirea logică a mai multor judecăţi pentru obţinerea unei
concluzii concretizate în soluţia contabilă a operaţiei economice
ANALIZA CONTABILĂ = precede înregistrarea operaţiilor economice în conturi =
preventivă, se plasează la începutul procesului de evidenţă
Obs! Determinarea corectă a conturilor şi a părţii acestora (debit sau credit), în care
urmează a se înregistra operaţia supusă analizei asigură înregistrarea operaţiilor numai cu
ajutorul conturilor care corespund conţinutului lor economic.
DE REȚINUT!
Analiza contabilă NU ASIGURĂ cunoaşterea deplină a operaţiilor şi proceselor
economice înregistrate şi, mai ales, a situaţiei şi rezultatelor obţinute.
13. BALANȚELE ANALITICE DE CONTROL = cu ajutorul conturilor sintetice şi a
celor analitice, oglindesc modul de reflectare a elementelor de active şi datorii atât la
nivelul entităţii, cât şi la nivelul subunităţilor componente.
CONTURILE SINTETICE = elementele de active şi de datorii, în expresie bănească, pe
grupe sau categorii
CONTURILE ANALITICE = părţile componente ale acestora, fie în expresie bănească, fie
în expresie cantitativă şi bănească
CONTURILE SINTETICE SE DEZVOLTĂ PE CONTURI ANALITICE !!!
Obs! Balanţele analitice de control se întocmesc pentru fiecare cont sintetic desfăşurat
pe conturi analitice, pe baza datelor preluate din conturile analitice, înainte de a se întocmi
balanţa sintetică de control contabil, motiv pentru care se mai numesc şi balanţe auxiliare
sau secundare de control.
BALANȚA ANALITICĂ = BALANȚĂ AUXILIARĂ = BALANȚĂ SECUNDARĂ DE
CONTROL
Cuprind următoarele corelaţii de control:
- soldul iniţial/final al contului sintetic să fie egal cu totalul soldurilor iniţiale/finale ale
conturilor sale analitice;
- totalul mişcărilor debitoare/creditoare ale contului sintetic să fie egal cu totalul mişcărilor
debitoare/creditoare ale conturilor analitice.

13
 14. BALANȚA SINTETICĂ DE CONTROL = asigură controlul înregistrărilor, prin
confruntarea fiecărei balanţe analitice de control cu sumele respective ale contului
sintetic din balanţa sintetică de control contabil.
Obs! Această balanță poate semnaliza înregistrarea greşită a unor operaţii economice,
ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări, însumarea eronată a rulajelor sau
stabilirea greşită a soldurilor.
Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între
totalurile diferitelor coloane, precum şi prin intermediul corelaţiei care se stabileşte cu ajutorul lor.
Omisiunile de înregistrare = operaţiunea economică nu este înregistrată nici în debit, nici
în credit.
Erorile de compensaţie = reportarea greşită a sumelor din jurnal sau din documentele
justificative în Cartea-mare, în sensul că s-a trecut o sumă în plus într-o parte a unui cont (sau mai
multor conturi) şi altă sumă egală în minus, astfel încât pe total, cele două categorii de erori se
compensează.
Erorile de imputaţie = reportarea unei sume exacte ca mărime din jurnal în Cartea-mare,
atât la debit cât şi la credit, însă nu în conturile în care trebuia să fie trecută, ci în altele care nu
corespund conţinutului economic al operaţiei respective.
15. BALANȚA DE CONTROL ȘAH = posibilitatea identificării necorelaţiilor în conturi,
a erorilor de compensaţie şi a celor de imputaţie.
Obs!
Pentru a constata abateri şi lipsuri şi a argumenta concluzii în legătură cu fapte
neînregistrate sau înregistrate eronat în documente şi evidenţe se folosesc tehnici sau modalităţi
specifice de control financiar-contabil:
A. reconstituirea cantitativă a unor evidenţe global-valorice, pe baza inventarelor şi a
actelor de gestiune;
B. comparaţia de control privind stabilirea stocurilor (soldurilor) maxime posibile la
intervalul final;
Stocul maxim posibil = stocul la inventarul iniţial + intrări de mărfuri pe bază de
documente - ieşiri de mărfuri pe bază de documente
C. Corelarea intrărilor de materiale produse sau mărfuri, în funcţie de consum,
eliberări sau vânzări;

14
 În acest scop se compară stocul posibil existent cu ieşirile la data sau în jurul datei în
cauză.
Stocul posibil existent la o anumită dată = stoc la inventarul iniţial + intrări de mărfuri pe
bază de documente - ieşiri de mărfuri pe bază de documente
Această modalitate de control se utilizează la:
a. Gestiunea cu evidenţă global-valorică, unde desfacerea mărfurilor se face pe baza
bonurilor de vânzare;
b. Gestiunile cu evidenţă global-valorică, cu plata direct la vânzător, fără bon de vânzare.
D. Corelarea actelor contabile, pentru stabilirea realităţii unui fapt economic, cu alte
fapte de influenţă reciprocă
Exemplu:
- facturile cu notele de intrare-recepţie (NIR -uri);
- bonurile de consum şi bonurile de lucru cu nota de predare produse finite.
E. Controlul intergestionar
CONTROLUL INTERGESTIONAR = TEHNICĂ = modalitate de control care se
utilizează pentru stabilirea adevărului în situaţiile în care se invocă drept explicaţie a unor
lipsuri într-o gestiune, plusurile la aceleaşi articole existente într-o altă gestiune.
De exemplu, putem observa dacă lipsa din magazia de produse finite este compensabilă cu
plusul unor piese componente ale produselor finite respective, constatat la secţia de producţie.
Prin această modalitate de control se demonstrează dacă există o legătură între plusul
dintr-o gestiune şi lipsa din cealaltă, dacă se întrunesc condiţiile de compensare legală sau dacă
diferenţele respective au ca explicaţie neîntocmirea formelor de predare-primire, pentru un lot
restituit, în producţie în vederea unor remanieri sau semnarea de către gestionarul depozitului
pentru primirea unui lot de produse finite pe care, în fapt, nu le-a primit etc.

2.3.3. CONTROLUL FAPTIC

CONTROLUL FAPTIC = procedeu de stabilire a realităţii, existenţei şi mişcării
mijloacelor materiale şi băneşti şi a desfăşurării activităţilor economico-financiare
Se execută la locul de existenţă a mijloacelor materiale şi băneşti şi are ca obiectiv
determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor existente, a stării în care se găsesc, a stadiului şi
modului de prelucrare, a respectării legalităţii în utilizarea lor.

15
 MODALITĂȚI/TEHNICI DE CONTROL FAPTIC

1. INVENTARIEREA = modalitatea principală de control faptic

OBIECTIV: constatarea, la un moment dat, a existenţei cantitative şi calitative a elementelor
de active şi datorii ale unei entităţi gestionare, precum şi a modului de executare a sarcinilor de
către gestionari.
INCLUDE: compararea acestora cu cele scriptice şi stabilirea eventualelor diferenţe.

2. EXPERTIZA TEHNICĂ ȘI ANALIZA DE LABORATOR

Expertiza tehnică şi analiza de laborator = modalităţi de control utilizate în controlul
financiar, atunci când complexitatea unor probleme depăşeşte nivelul de pregătire, aparatura de
care dispune sau competenţa legală atribuită organului de control.
Expertizele tehnice sunt necesare pentru stabilirea integrităţii valorilor materiale, realităţii
unei operaţii, cunoaşterea parametrilor de funcţionare a utilajelor, rezistenţei unor materiale sau
construcţii, randamentelor energetice şi termice, consumului de materiale şi a volumului de
manoperă pentru o lucrare sau produs etc.
Analiza de laborator se foloseşte pentru determinarea calităţii compoziţiei sau conţinutului
unor materii prime, materiale, lucrări, produse etc.

16
 Prin expertiza tehnică putem stabili dacă volumul unor lucrări efectuate corespunde
manoperei plătite sau prin analiza de laborator se precizează dacă în componenţa unui produs
există toate materialele eliberate în depozit.
3. OBSERVAREA DIRECTĂ = modalitate utilizată cu prioritate în controlul
concomitent (ierarhic operativ-curent)
OBSERVAREA DIRECTĂ = urmărirea la faţa locului a modului de organizare şi
desfăşurare a muncii din diferite sectoare sau compartimente
4. INSPECȚIA FIZICĂ = examinarea activelor şi a altor resurse
INSPECȚIA FIZICĂ = probă sigură pentru constatarea existenţei unui anumit post de
activ, a imobilizărilor sau a actelor justificative înregistrate în evidenţă
De exemplu, controlul banilor în casierie, a listelor de inventariere etc.
DE REȚINUT!
CONTROLUL FAPTIC SE ÎNTREGEȘTE CU CONTROLUL DOCUMENTAR.
CONTROLUL = modul de gestionare a mijloacelor materiale şi băneşti, cât şi calitatea
informaţiilor cu privire la activitatea controlată

2.3.4. CONTROLUL TOTAL și CONTROLUL PRIN SONDAJ

CONTROLUL PRIN SONDAJ = cuprinde numai o parte din operaţiile şi documentele
dintr-un anumit sector

SONDAJUL = un control selectiv care simplifică sarcina de apreciere prin utilizarea

unui exemplu reprezentativ şi permite obţinerea unor economii în ceea ce priveşte
munca de control.

17
 ETAPELE EXECUTĂRII UNUI SONDAJ
1. Alegerea tehnicilor, care este influenţată de două elemente: natura controlului care
trebuie efectuat (sondaje asupra atribuţiilor sau sondaje asupra valorilor) şi recurgerea sau
nerecurgerea la tehnici statistice.
2. Determinarea taliei eşantionului se face în funcţie de unii factori, care diferă, după cum
este vorba de sondaje asupra atribuţiilor sau de sondaje asupra valorilor.
3. Selecţionarea eşantionului. Oricare ar fi metoda utilizată pentru alegere, eşantionul
selecţionat trebuie să fie reprezentativ.
4. Studiul eşantionului. Pentru ca eşantionul să aibă un caracter probant, toate elementele
selecţionate trebuie să fie controlate.
5. Evaluarea rezultatelor. Înainte de a trage o concluzie generală asupra rezultatelor
obţinute, fiecare anomalie constatată este examinată în sensul aprecierii dacă este într-adevăr
reprezentativă pentru masa (mulţimea) respectivă, sau dacă este accidentală şi al aprecierii dacă
anomalia nu este revelatoare pentru o problemă mai gravă decât aparenţele (de exemplu, o fraudă).
6. Concluziile sondajului.
Concluzia finală asupra postului, tranzacţiilor sau operaţiilor care au făcut obiectul
controlului va fi suma concluziilor trase asupra: elementelor cheie care au făcut obiectul unui
control; anomaliilor excepţionale constatate; restul masei (mulţimii).
De multe ori, rezultatele sondajelor determină extinderea verificării asupra tuturor
operaţiunilor, ajungându-se astfel la efecuarea unui control total.

2.3.5. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ = instrument metodologic

sistematic
ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
1. Cunoaşterea rezultatelor obţinute în îndeplinirea programelor de activitate şi a
factorilor care le-au influenţat, pe baza unei documentări multilaterale, descompune
activitatea controlată pe elemente constitutive şi studiază raporturile existente între acestea.
2. Prin analiza economico-financiară se studiază modul de realizare a sarcinilor
stabilite, factorii şi influenţele acestora asupra activităţii economice, posibilităţile de
descoperire şi mobilizare a rezervelor interne, precum şi rezultatele economice şi financiare
ale activităţii.

18
 3. Cercetează activitatea economică şi financiară, considerată ca un complex de legături
cauzale şi de factori.
4. Se utilizează ca instrument corelat procedeelor de control în funcţie de obiectivele
care se urmăresc.
5. Este indispensabilă în cunoaşterea problemelor cu privire la îndeplinirea
programului de producţie, asigurarea şi utilizarea forţei de muncă şi a bazei tehnice,
costurile de producţie, rentabilitatea, situaţia financiară şi patrimonială a entităţii economice
etc.
ETAPELE REALIZĂRII ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
1. Determinarea elementelor structurale (părţile componente) ale fenomenului
economic verificat.
2. Evidenţierea factorilor care acţionează succesiv, de la cei cu acţiune directă, spre cei
cu acţiune indirectă, procedeu cunoscut şi ca descompunere în trepte.
3. Corelaţia dintre fiecare element şi fenomenul analizat prin prisma raporturilor de
condiţionare reciprocă.
4. Stabilirea şi cuantificarea efectivă a diferitelor elemente şi factori de influenţă.
DE REȚINUT!
Analiza economico-financiară implică modalităţi sau tehnici de cercetare a activităţii
economico-financiare sub aspect calitativ şi cantitativ. Modalităţile de analiză calitativă vizează
esenţa activităţii economico-financiare, depistarea legăturilor cauzale între fenomene, iar
modalităţile cantitative de cercetare au ca obiect cuantificarea influenţelor sau factorilor care
explică fenomenul economico-financiar.

ETAPELE EFECTUĂRII CONTROLULUI FINANCIAR

1. Etapa programării activităţii de control financiar contabil presupune parcurgerea
următoarelor activități: elaborarea programului de control; transmiterea programului de control
unităţilor cu atribuţii de control financiar-contabil, subordonate.
PROGRAMUL DE CONTROL = document care nominalizează toate obiectivele
generale privind activităţile ce urmează a fi cuprinse în acţiunile de control financiar, defalcate
pe forme de control, cu precizarea termenelor la care urmează a fi finalizate, persoanele care îl
execută, precum şi entităţile economice ce urmează a face obiectul verificării.

19
 (VEZI SUPORT DE CURS PAG. 43-44)
La nivelul entităţilor economice, programul de desfăşurare a controlului financiar
propriu se întocmeşte pentru toate formele de control, preventiv şi de gestiune şi cuprinde
principalele obiective generale pe care şi le propune conducerea administrativă să fie realizate pe
parcursul unei perioade determinate de timp, de obicei un an.
2. Etapa pregătirii acţiunilor de control financiar contabil presupune parcurgerea
următoarelor activități:
a. Stabilirea temelor controlului;
b. Analiza generală a temelor controlului;
c. Stabilirea principalelor obiective ale controlului. Tematica de control financiar.
Obs!
Principalele obiective pe baza cărora se desfăşoară activitatea de control financiar
contabil se stabilesc pornind de la:
i) necesităţile de informare permanentă sau accidentală la diferite niveluri de conducere;
ii) sarcinile rezultate din prevederile legale care reglementează activitatea ce face obiectul
controlului;
iii) elementele de organizare ale entităţii economice, subiect al verificării.
3. Etapa efectuării controlului financiar-contabil presupune parcurgerea următoarelor
activități:
a. Adaptarea obiectivelor tematice la condiţiile specifice ale activităţii subiectului
controlat;
b. Stabilirea surselor de informare necesare efectuării controlului;
c. Selectarea şi aplicarea procedeelor şi a tehnicilor necesare realizării controlului;
d. Determinarea abaterilor şi a deficienţelor;
e. Stabilirea răspunderilor în sarcina persoanelor vinovate.
4. Etapa întocmirii actelor de control financiar-contabil presupune parcurgerea
următoarelor activități:
a. Înscrierea constatărilor în actele de control;
Principalele acte de control financiar întocmite ca urmare a constatării unor abateri de la
prevederile legale sau de la alte norme prin care activităţile verificate au fost definite şi
instituţionalizate sunt:

20
 i) Procesul-verbal de control;
ii) Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;
iii) Procesul-verbal de prelevare probe;
iv) Procesul-verbal de sigilare/desigilare;
v) Raport de control;
vi) Nota de constatare.
b. Etapa valorificării constatărilor rezultate din efectuarea controlului
financiar-contabil;
c. Recuperarea prejudiciilor şi a altor sume datorate şi stabilirea măsurilor de intrare
în legalitate.
Recuperarea pagubelor se face prin obţinerea titlurilor executorii asupra sumelor de încasat.
Cele mai uzuale titluri executorii sunt angajamentul de plată scris, decizia de imputare,
dispoziţia judecătorească, titlul executoriu notarial etc.

DE REȚINUT!
CONTROL FISCAL
Constararea și sancționarea faptelor de evaziune fiscală este efectuată de organele de
control ale Ministerului Finanțelor Publice (Direct ia de Control Fiscal, Garda Financiară),
Curtea de Conturi, organele Ministerului de Interne prin actele de control întocmite, iar
faptele penale de către instanțele judecătorești în baza constatărilor organelor de control
fiscal.

21
CAPITOLUL III: ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA ACTIVITĂŢII DE
CONTROL FINANCIAR

3.1. CONTROLUL FINANCIAR AL STATULUI

OBIECTIVELE CONTROLULUI FINANCIAR AL STATULUI

CONTROLUL FINANCIAR AL STATULUI = prevenirea şi combaterea fraudelor,

contravenţiilor şi infracţiunilor în domeniul fiscal,
vamal şi de preţuri
CONTROLUL FINANCIAR AL STATULUI = activitatea desfăşurată în cadrul
guvernamental + legislativ
CADRUL LEGISLATIV reprezentat de:
• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea şi
funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
• Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar
preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

1
 • Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF);
• Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal;
• Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

3.2. Controlul financiar al statului din sfera de acţiune a executivului

În sfera de acţiune a executivului, activitatea de control financiar-contabil este

organizată pe structuri distincte, care funcţionează atât în cadrul Ministerului Finanţelor
Publice, ca organ central care are şi atribuţii de control financiar, cât şi în cadrul Guvernului
însuşi.
1. Corpul de Control al Primului-Ministru

Principalele atribuţii ale Corpului de Control al Primului-Ministru

VEZI SUPORT DE CURS pag. 49-50
2. Ministerul Finanțelor Publice (MFP)

2
MFP = se organizează şi funcționează ca organ de specialitate al administrației publice
centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şi
Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice.
Unități care funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice:
A. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF, www.anaf.ro);

B. Agenția Națională pentru Achiziții Publice

(ANAP, www.anap.gov.ro/web/prezentare-valori-obiective-misiune);

C. Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC).

3
 Observație!

Site-uri foarte utile de studiat:

Atribuțiile generale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală – ANAF

VEZI SUPORT DE CURS pag. 52-56
Atribuții în domeniul fiscal ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală – ANAF
VEZI SUPORT DE CURS pag. 56-59
Atribuții în domeniul vamal ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală – ANAF
VEZI SUPORT DE CURS pag. 59-63
DE REȚINUT!

Atribuții în domeniul prevenirii, descoperirii şi combaterii evaziunii fiscale şi a fraudei

fiscale şi vamale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală – ANAF
Aceste atribuții se împart în două categorii:
a) atribuții în domeniul prevenirii şi descoperirii evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale şi fraudei
vamale;
b) atribuții în domeniul combaterii actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi
fraudă vamală.
VEZI SUPORT DE CURS pag. 63-66

DE REȚINUT!

4
CONTROLUL CURENT = se execută operativ şi inopinat, pe baza legitimației de control,
a insignei şi a ordinului de serviciu permanent
CONTROLUL TEMATIC = se execută de către inspectorii antifraudă în baza legitimației
de control, a insignei şi a ordinului de control tematic prin care se stabilesc obiectivele de
verificat, entitățile supuse controlului, perioada asupra căreia se efectuează verificarea,
durata şi momentul declanşării controlului.
La orice acțiune participă minimum 2 inspectori antifraudă.

INSPECȚIA FISCALĂ (IF)

INSPECȚIA FISCALĂ = verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale,
corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în legătură cu stabilirea obligaţiilor
fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile,
verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare şi a situaţiilor de fapt aferente,
stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale principale.
Observație!
IF se exercită asupra oricăror persoane şi entităţi, indiferent de forma lor de organizare, la
contribuabili, cât şi la plătitori, adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are obligaţia
de a plăti sau de a reţine şi de a plăti ori de a colecta şi plăti, după caz, impozite, taxe şi contribuţii
sociale.
În scopul efectuării inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală realizează următoarele
activități: - VEZI SUPORT DE CURS pag. 66-67

FORMELE INSPECȚIEI FISCALE (IF)

1. IF GENERALĂ = activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor
obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă care revin
unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată

5
 2. IF PARȚIALĂ = activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai
multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi
contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată
3. IF PRIN SONDAJ = activitatea de verificare selectivă a perioadelor impozabile,
documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de
evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale
4. IF EXHAUSTIVĂ = activitatea de verificare a tuturor perioadelor impozabile,
precum și a documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de
calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale
5. IF ELECTRONICĂ = activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia,
prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de
instrumente informatice specializate
Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organul de inspecţie fiscală, în funcţie
de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de:
a. 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum şi pentru contribuabilii/plătitorii care
au sedii secundare, indiferent de mărime;
b. 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
c. 45 de zile pentru ceilalţi contribuabili.

PRINCIPALELE PROCESE ALE EFECTUĂRII IF

1. Pregătirea IF
2. Efectuarea IF
3. Valorificarea IF

6
 Pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale contribuabilul/plătitorul are următoarele drepturi:
1. Dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de inspecţie fiscală
2. Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale aflate
în cadrul termenului de prescripţie

7
 3. Dreptul de a solicita amânarea începerii inspecţiei fiscale
4. Dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie
socială şi pentru fiecare perioadă supusă verificării/impozitării
5. Dreptul de a solicita legitimarea organelor de inspecţie fiscală
6. Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal
7. Dreptul de a primi dovada scrisă în cazul reţinerii unor documente de către organele
de inspecţie fiscală
8. Dreptul de a fi informat
9. Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informaţii
10. Dreptul de a refuza furnizarea de informaţii
11. Dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate
12. Dreptul de a cunoaşte rezultatele inspecţiei fiscale
13. Dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma inspecţiei fiscale
14. Dreptul ca activitatea să fie cât mai puţin afectată pe timpul desfăşurării inspecţiei
fiscale
VEZI DETALIEREA SUPLIMENTARĂ A ACESTOR DRPTURI
SUPORT DE CURS PAG. 69-72
Pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale contribuabilul/plătitorul are următoarele obligaţii:
1. Obligaţia de a permite accesul organului de inspecţie fiscală în incintele
contribuabilului/plătitorului
2. Obligaţia de a asigura un spaţiu adecvat şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei
fiscale
3. Obligaţia de a pune la dispoziţie organului de inspecţie fiscală toate documentele care
stau la baza calculării impozitelor datorate
4. Obligaţia de a colabora la desfăşurarea inspecţiei fiscale
5. Obligaţia de a conduce, a păstra şi a arhiva evidenţele contabile şi fiscale într-un mod
adecvat şi de a le păstra plătitorului, după caz
6. Obligaţia de a furniza organului de inspecţie fiscală informaţiile solicitate
7. Obligaţia de prezentare la sediul organului fiscal
8. Obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse de organul de inspecţie fiscală

8
 9. Obligaţia de a plăti diferenţele de impozite, taxe, contribuţii sociale, stabilite cu
ocazia inspecţiei fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestora
VEZI DETALIEREA ACESTOR OBLIGAȚII SUPORT DE CURS PAG. 72-74

B. Agenția Națională pentru Achiziții Publice (A.N.A.P.) s-a înființat prin O.U.G.
nr. 13/2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii
Publice, ca instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor
Publice. (vezi site-ul www.anap.gov.ro/web/prezentare-valori-obiective-misiune)
ANAP = formularea la nivel de concepție, promovarea si implementarea politicii în
domeniul achizițiilor publice, stabilirea și implementarea sistemului de verificare și control
al aplicării unitare a dispozițiilor legale și procedurale în domeniul achizițiilor publice,
precum și monitorizarea funcționării eficiente a sistemului de achiziții publice
ATRIBUȚIILE ANAP -VEZI SUPORT DE CURS PAG. 74-75

C. Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC)

ONAC = instituţie publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea MFP,
finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul MFP

9
 PRINCIPALELE ATRIBUȚII ALE ONAC

3.3. Controlul financiar al statului din sfera de acţiune a legislativului

PARLAMENTUL = CAMERA DEPUTAȚILOR + SENATUL
PARLAMENTUL prin cele două camere: Camera Deputaţilor şi Senatul, pe lângă
atribuţiile politice şi legislative, îndeplinesc şi importante funcţii de control, inclusiv în
domeniul economic-financiar
În situația controlului nostru financiar discutăm despre controlul efectuat cu ocazia
analizei proiectelor, dezbaterii şi adoptării legilor cu caracter economic, financiar şi fiscal.
CONTROLUL PARLAMENTAR = analiza şi aprobarea controlul general de
închidere a exerciţiului bugetar, controlul general asupra activităţii întregului aparat de
stat, ca şi analizele efectuate de diferite comisii, desemnate de Parlament să cerceteze
modul în care se realizează, în diverse sectoare, politica economică şi socială a statului.

10
 Observație!
O formă specifică de manifestare a controlului parlamentar o constituie practica
interpelării Guvernului, primului-ministru, miniştrilor sau altor persoane care deţin
demnităţi în economie.
A. Comisiile parlamentare
Cele două camere, a Deputaţilor şi Senatul îşi exercită controlul legislativ-financiar prin:
i) comisii permanente;
ii) subcomisii;
iii) comisii speciale;
iv) comisii de anchetă;
v) rapoarte şi interpelări.
B. Curtea de Conturi a României
SE OCUPĂ EXCLUSIV DE: Controlul execuţiei bugetelor Camerei Deputaţilor,
Senatului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Curţii Constituţionale, Consiliului Legislativ şi Avocatului Poporului.

OBIECTIVELE STRATEGICE ALE CURȚII DE CONTURI

✓ gestionarea şi utilizarea corectă şi performantă a fondurilor publice;
✓ protejarea intereselor financiare ale statului român şi ale comunităţii Europene;
✓ consolidarea capacităţii instituţionale a Curţii de Conturi a României ca instituţie
independentă, profesională şi credibilă de control şi audit public extern al fondurilor
publice;
✓ asigurarea armonizării cu standardele internaţionale adoptate de Organizaţia
Internaţională a Instituţiilor Supreme de Audit (INTOSAI) şi cu Liniile Directoare Europene
de implementare a acestora;
✓ implementarea cadrului legislativ armonizat în domeniul auditului public extern, pe
măsura evoluţiei bunei practici internaţionale.

CURTEA DE CONTURI = exercită funcţia de control asupra modului de formare, de

administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public,

11
 furnizând Parlamentului şi, respectiv, unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte
privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii,
regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.
CURTEA DE CONTURI = poate exercita auditul performanţei asupra gestiunii
bugetului general consolidat, precum şi a oricăror fonduri publice, dar și audit extern.

ATRIBUȚIILE SPECIFICE PE DOMENII ALE CURȚII DE CONTURI

12
ACTIVITĂȚILE SPECIFICE PE CATEGORII DE ENTITĂȚI PUBLICE
ALE CURȚII DE CONTURI

13
14
ACTE CARE REGLEMENTEAZĂ CONTROLUL FINANCIAR AL STATULUI

15
16
17
 3.4. CONTROLUL FINANCIAR ÎN CADRUL ENTITĂȚILOR PUBLICE
CONTROL INTERN (MANAGERIAL) + CONTROL FINANCIAR PREVENTIV (CFP) +
AUDIT INTERN

ENTITATE PUBLICĂ = AUTORITATE PUBLICĂ = INSTITUȚIE PUBLICĂ =

COMPANIE/SOCIETATE NAȚIONALĂ = REGIE AUTONOMĂ = SOCIETATE
COMERCIALĂ la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar
majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice şi/sau
patrimoniu public

18
INSTITUȚIE PUBLICĂ = Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte
organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice
autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare
a acestora
FONDURILE PUBLICE = sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului,
bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau
parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor
speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii,
bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale
căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor
externe nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autorităţile
administraţiei publice locale, împrumuturi interne contractate de autorităţile
administraţiei publice locale, precum şi din bugetele instituţiilor publice finanţate integral
sau parţial din bugetele locale

OBIECTIVELE GENERALE ALE CONTROLULUI INTERN

CONTROLUL INTERN = CONTROLUL MANAGERIAL

Observație!
Conducătorul entităţii publice trebuie să asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea şi
perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor
de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern/managerial.

19
 Controlul intern/managerial presupune respectarea a două categorii de cerințe:
GENERALE + SPECIFICE – VEZI SUPORT DE CURS PAG. 82-83

CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV (CFP) = verificarea sistematică a proiectelor de

operaţiuni din punctul de vedere al: i) legalităţii şi regularităţii; ii) încadrării în limitele
creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz, stabilite potrivit legii.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită în următoarele forme:
i) controlul financiar preventiv propriu (CFPP), la toate entităţile publice şi asupra tuturor
operaţiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice şi a patrimoniului public;
ii) controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de
stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi ai bugetului oricărui fond special, la Fondul

20
naţional şi la agenţiile de implementare a fondurilor comunitare, precum şi la alte entităţi publice
cu risc ridicat, prin controlori delegaţi ai Ministerului Finanţelor Publice.
OBSERVAȚIE!
Entitățile publice au obligaţia de a organiza controlul financiar preventiv propriu (CFPP)
şi evidenţa angajamentelor în cadrul compartimentului contabil.
Ministerul Finanţelor Publice organizează controlul financiar preventiv propriu şi pentru
operaţiunile privind bugetul trezoreriei statului, operaţiunile privind datoria publică şi alte
operaţiuni specifice MFP.
Controlul financiar preventiv delegat se organizează şi se exercită de către Ministerul
Finanţelor Publice prin controlori delegaţi. Se efectuează în termenul cel mai scurt, permis de
durata efectivă a verificărilor necesare, astfel încât să nu afecteze desfăşurarea în bune condiţii şi
în termen a operaţiunii al cărei proiect se supune controlului financiar preventiv delegat.

CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE – OBIECTIVE

a) bunurile din domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale
aflate în administrarea, în concesiunea sau în închirierea acestora;
b) respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor interne, incidente activităţii
economico-financiare a operatorului economic;
c) creşterea eficienţei în utilizarea resurselor alocate.
ATRIBUȚIILE PERSONALULUI DESEMNAT SĂ EXERCITE CONTROLUL
FINANCIAR DE GESTIUNE
VEZI SUPORT DE CURS PAG. 89-90
CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE = CONTROLUL PREVENTIV +
CONTROLUL OPERATIV
CONTROLUL PREVENTIV = verificarea fundamentării bugetelor de venituri şi
cheltuieli şi a anexelor la acestea
CONTROLUL OPERATIV = verificarea unor operaţiuni economico-financiare
desfăşurate în cursul exerciţiului financiar curent

21
 METODELE DE CONTROL APLICATE DE CONTROLUL FINANCIAR DE
GESTIUNE
CONTROLUL GENERAL = activitatea de verificare a tuturor operaţiunilor din
cadrul obiectivelor stabilite conform legii pentru întreaga perioadă supusă controlului
CONTROLUL PARȚIAL = activitatea de verificare a uneia sau a mai multor
operaţiuni din cadrul obiectivelor stabilite pentru perioada controlată

INSTRUMENTELE UTILIZATE ÎN CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE

VEZI SUPORT DE CURS PAG. 90-91
a. Sistemul de bugete
b. Costuri standard
c. Situațiile financiare
d. Sistemul informațional
e. CONTROLUL RECIPROC = cercetarea şi confruntarea la aceeaşi unitate a unor
documente sau evidenţe cu conţinut identic, însă diferite ca formă, pentru aceleaşi
operaţii sau pentru operaţii diferite, însă legate reciproc;
f. CONTROLUL SISTEMATIC = gruparea documentelor pe probleme şi apoi controlul
acestora în ordine cronologică

22
 3.5. CONTROLUL FINANCIAR ÎN CADRUL ENTITĂȚILOR ECONOMICE
A. CONTROLUL INTERN
SISTEMUL DE CONTROL INTERN = ansamblul politicilor şi procedurilor puse în
aplicare de conducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei
gestionări riguroase şi eficiente a activităţilor şi îndeplinirii obiectivelor şi strategiei
acesteia
CONTROLUL INTERN = fundamentul pe care se bazează exercitarea unei bune gestiuni
a operaţiilor unei entităţi economice
Controlul intern al entității vizează asigurarea:
✓ conformităţii cu legislaţia în vigoare;
✓ aplicării deciziilor luate de conducerea entităţii;
✓ bunei funcţionări a activităţii interne a entităţii;
✓ fiabilităţii informaţiilor financiare;
✓ eficacităţii operaţiunilor financiare;
✓ utilizării eficiente a resurselor;
✓ prevenirii şi controlului riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate.

23
 SCOPUL CONTROLULUI INTERN = asigurarea coerenţei obiectivelor, identificarea
factorilor-cheie de reuşită şi comunicarea conducătorului entităţii, în timp real, a
informaţiilor referitoare la performanţe şi perspective
OBIECTIVUL GENERAL AL CONTROLULUI INTERN = asigurarea continuității
funcţionării entităţii
SUBOBIECTIVE: 1. Respectarea dispoziţiilor (legilor, regulamentelor şi contractelor);
2. Asigurarea fiabilităţii şi exhaustivităţii informaţiilor financiare şi operaţionale
(situaţii financiare fiabile);
3. Asigurarea eficacităţii şi eficienţei operaţiilor (optimizarea utilizării resurselor);
4. Protejarea resurselor entităţii (protecţia activelor entităţii).
Controlul intern contabil şi financiar al entităţii economice se aplică în vederea asigurării
unei gestiuni contabile şi a unei urmăriri financiare a activităţilor sale, pentru a răspunde
obiectivelor definite. Vizează ansamblul proceselor de obţinere şi comunicare a informaţiilor
contabile şi financiare şi contribuie la realizarea unei informaţii fiabile şi conforme exigenţelor
legale.
Controlul intern contabil şi financiar vizează asigurarea:
i) conformităţii informaţiilor contabile şi financiare publicate cu regulile aplicabile
acestora;
ii) aplicării instrucţiunilor elaborate de conducere în legătură cu aceste informaţii;
iii) protejării activelor;
iv) prevenirii şi detectării fraudelor şi neregulilor contabile şi financiare;
v) fiabilităţii informaţiilor difuzate şi utilizate la nivel intern în scop de control, în măsura
în care ele contribuie la elaborarea de informaţii contabile şi financiare publicate;
vi) fiabilităţii situaţiilor financiare anuale publicate şi a altor informaţii comunicate pieţei.

B. CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV (CFP) – formă a controlului financiar

propriu
Are drept scop oprirea, înainte de producerea unor efecte cu impact negativ asupra
patrimoniului şi a rezultatelor financiare, a tuturor operaţiunilor care nu sunt legale, reale,
oportune, economicoase şi eficiente.

24
 La entităţile economice, activitatea de control financiar preventiv se poate organiza în
cadrul compartimentului financiar-contabil şi se exercită de către conducătorul acestuia
(director financiar-contabil) care este şi titularul vizei de control financiar preventiv. În cazul
lipsei sale temporare, este desemnat un înlocuitor, iar în entităţile cu volum mare de tranzacţii pot
fi stabilite şi alte persoane împuternicite.

C. CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE - formă a controlului financiar

propriu
Se exercită, obligatoriu, la entităţile publice care administrează patrimoniul public şi
privat al statului şi, opţional, la entităţile economice cu capital privat.
OBIECTIVE:
i) asigurarea integrităţii activelor (protejarea activelor);
ii) respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor interne, incidente activităţii
economico-financiare a entităţii economice;
iii) creşterea eficienţei în utilizarea resurselor entităţii economice;
iv) eliminarea fraudei şi recuperarea pagubelor.
DE REȚINUT!
Controlul financiar de gestiune se organizează la nivelul entităţii economice pentru
gestiunile proprii şi, după caz, la toate subunităţile din subordinea acesteia.

25
 D. CONTROLUL FINANCIAR PRIN INVENTARIERE
INVENTARIEREA = ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa
elementelor de active, datorii şi capitaluri proprii, cantitativ şi valoric sau numai valoric, în
patrimoniul entităţii la data la care se efectuează
SCOPUL INVENTARIERII = stabilirea situaţiei reale a activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii
INVENTARIEREA = lucrarea pregătitoare întocmirii situaţiilor financiare, prin care
se stabileşte situaţia reală a activelor şi datoriilor fiecărei entităţi şi cuprinde toate
elementele patrimoniale, precum şi bunurile sau valorile deţinute cu orice titlu, aparţinând
altor persoane fizice sau juridice
INVENTARIEREA GENERALĂ A PATRIMONIULUI
- VEZI SUPORT DE CURS PAG. 96-97 -
a. La începutul activităţii;
b. Cel puțin o dată pe an;
c. În cazul fuzionării, divizării sau încetării activităţii;
d. În cazul modificării preţurilor;
e. La cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe
prevăzute de lege;
f. Ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi
stabilite cert, decât prin inventariere;
g. Când intervine o predare-primire de gestiune;
h. Cu prilejul reorganizării gestiunilor;
i. Ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră sau alte cazuri
prevăzute de lege.

26
 REGISTRUL INVENTAR = centralizează rezultatele inventarierii generale a activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii, după reflectarea în contabilitate şi în balanţa de
verificare
REGISTRUL INVENTAR = registru contabil obligatoriu, de înregistrare anuală şi de
grupare a rezultatelor inventarierii
Se înregistrează toate elementele grupate după natura lor, conform posturilor
bilanţiere.
Elementele de active şi datorii înscrise în acest registru au la bază listele de inventariere
centralizatoare şi procesele verbale de inventariere care justifică ceea ce conţine fiecare post
din bilanţ.

27
 Project Advisory Support Service Agreement
Acord de Servicii de Asistență Tehnică pentru Proiecte

între Banca Europeană de Investiții și Agenția Națională pentru Achiziții Publice

Cod program: TA 2016058 RO PMM

Cod contract: TA2016052 RO RP2 (BDO Business Advisory SRL)

COD DE ETICĂ PENTRU PERSOANELE

DESEMNATE SĂ EXERCITE CONTROLUL
FINANCIAR PREVENTIV PROPRIU
Versiune finală

“Creșterea capacității administrative a Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și a

instituțiilor publice responsabile pentru implementarea
Strategiei naționale în domeniul achizițiilor publice”
proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020
TABEL DE CONȚINUT

ACRONIME ȘI ABREVIERI .................................................................................................................................. 4

1. INTRODUCERE ............................................................................................................................................... 5
1.1 Context .......................................................................................................................................................... 5
1.2 Scop ................................................................................................................................................................ 7
1.3 Limitări ......................................................................................................................................................... 7
2. CADRUL LEGAL APLICABIL CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV PROPRIU ...................... 8
2.1 Aspecte generale .................................................................................................................................. 8
2.2 Aspecte specifice .................................................................................................................................. 8
3. ETICA ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE ............................................................................................................ 9
3.1 Aspecte generale ....................................................................................................................................... 9
3.2 Aspecte specifice privind controlul financiar preventiv propriu .......................................... 10
3.3 Conflictul de interese............................................................................................................................. 10
4. COD DE ETICĂ PENTRU PERSOANELE DESEMNATE SĂ EXERCITE CFPP ................................. 13
4.1 Principii ................................................................................................................................................. 13
4.2 Norme de conduită ............................................................................................................................ 14
Anexa – Referințe principale ......................................................................................................................... 18
ACRONIME ȘI ABREVIERI

ANAP Agenția Națională pentru Achiziții Publice

ANI Agenția Națională de Integritate

AP Achiziții publice

BEI Banca Europeană pentru Investiții

CFPP Control financiar preventiv propriu

CISDAP Compartimentul intern specializat în domeniul achizițiilor publice

MFP
Ministerul Finanțelor Publice
POCA
Program Operațional Capacitate Administrativă

Pagina 4 din 18
 1. INTRODUCERE

1.1 Context

Pentru a implementa o parte dintre acțiunile stabilite în Strategia Națională în domeniul

achizițiilor publice adoptată de Guvernul României prin Hotărârea Guvernului nr. 901/2015
privind aprobarea Strategiei naționale în domeniul achizițiilor publice, Agenția Națională pentru
Achiziții Publice (ANAP) și Banca Europeană pentru Investiții (BEI) au semnat un „Acord de
servicii de asistență tehnică pentru implementarea proiectelor” (Acordul) la data de 15 iulie
2016. În baza Acordului, BEI a angajat o echipă de consultanță în domeniul achizițiilor publice
(echipa AP) alcătuită din experți pe termen lung și scurt.
Echipa AP sprijină ANAP în realizarea măsurilor din Strategia națională în următoarele domenii
principale:
1) Dezvoltarea sistemelor de control intern privind procesul de achiziții publice;
2) Sprijinirea reformei și simplificarea sistemului de control ex-ante;
3) Implementarea sistemului centralizat de achiziții publice;
4) Soluționarea deficiențelor cu scopul de a sprijini pregătirea și implementarea
viitoarelor contracte de achiziții publice.

În ceea ce privește componenta de dezvoltare a sistemelor de control intern privind procesul de

achiziții publice, se elaborează următoarele livrabile:
1) Ghid privind implementarea standardelor de control intern managerial și 3
Îndrumare pentru autoritățile contractante mari, mijlocii și mici;
2) Îndrumar pentru autoritățile contractante privind conflictele de interese în procesele
de achiziții publice;
3) Consolidarea controlului financiar preventiv propriu (CFPP) printr-un set de măsuri
specifice în domeniul achizițiilor publice, adresate entităților publice:
3.1) Îndrumar pentru consolidarea CFPP în domeniul achizițiilor publice;
3.2) Pregătire program de formare pentru personalul desemnat pentru CFPP;
3.3) Implementarea programului de formare: 300 de participanți, 12 sesiuni de
formare, 25 de participanți/sesiune, 3 zile/sesiune;
3.4) Cod de etică/integritate pentru personalul desemnat pentru CFPP.

Livrabilul nr.1, Ghidul privind implementarea standardelor de control intern managerial și cele
3 Îndrumare pentru autoritățile contractante mari, mijlocii și mici menționate mai sus, au ca
obiectiv creșterea capacității autorităților/entităților contractante de administrare a proceselor
de achiziții publice printr-o mai bună organizare a sistemului de control intern/managerial.
Aceste documente vor detalia modul de implementare a celor 16 standarde din Codul

Pagina 5 din 18
 controlului intern managerial al entităților publice 1 în ceea ce privește activitățile desfășurate de
personalul compartimentului intern specializat în domeniul achizițiilor (CISDAP). Ghidul privind
implementarea standardelor de control intern managerial va conține prevederi specifice
(metodologii, proceduri, liste de verificare, modele, etc..) pentru întocmirea și verificarea
documentelor de achiziție publică de către departamentele operaționale, înainte ca aceste
documente să fie supuse controlului financiar preventiv propriu din entitățile publice. Cele 3
Îndrumare pentru autoritățile contractante mari, medii și mici vor conține prevederi specifice de
adaptare a sistemelor de control intern/managerial proporțional cu intensitatea activităților de
achiziții publice.

Livrabilul nr. 2 este un Îndrumar care se adresează autorităților/entităților contractante pentru

prevenirea conflictelor de interese în activitățile derulate în procesul de achiziții publice.
Conflictele de interese produc perturbări semnificative în activitățile de achiziții publice motiv
pentru care, atât noul cadru legislativ european în domeniul achizițiilor publice, cât și cel
românesc, acordă o atenție sporită conflictelor de interese. Îndrumarul va conține instrumente
utile pentru autoritățile/entitățile contractante în identificarea, prevenirea și sancționarea
conflictelor de interese, prezentând totodată și modul în care instrumentele naționale de
supraveghere – de exemplu, Sistemul PREVENT – pot contribui la ameliorarea incidenței
conflictelor de interese in domeniul achizițiilor publice.

Livrabilul nr. 3 include un Îndrumar privind implicarea CFPP în controlul achizițiilor publice,
precum și activități de formare și un Cod de etică/integritate pentru personalul desemnat pentru
controlul financiar preventiv propriu, constituind astfel, împreună, un corolar de măsuri care
răspund în mod concret cerințelor Strategiei naționale de consolidare a rolului CFPP asupra
operațiunilor conexe achizițiilor publice.

Cele trei livrabile principale enumerate mai sus sunt inter-corelate, ultimele doua sub-sumându-
se celui dintâi ca și componente ale sistemului de control intern/managerial. Astfel, cele trei
livrabile vor face trimiteri reciproce la prevederile specifice din fiecare document, dar nu vor
repeta informații, decât în măsura în care nevoia de asigurare a coerenței textului impune acest
lucru.
Finanțarea pentru cele trei livrabile este asigurată prin proiectul “Creșterea capacității
administrative a ANAP și a instituțiilor publice responsabile pentru implementarea
Strategiei naționale în domeniul achizițiilor publice”, proiect cofinanțat din Fondul Social
European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020.

1
Aprobat prin Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 emis de Secretariatul General al Guvernului pentru
aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice

Pagina 6 din 18
 1.2 Scop

Codul de etică pentru persoanele desemnate să exercite CFPP răspunde cerinței din Strategia
națională în domeniul achizițiilor publice privind întărirea regulilor de integritate aplicabile
CFPP, astfel încât să asigure că persoanele desemnate nu sunt afectate de conflicte de interese.
Codul poate fi integrat ca un capitol distinct în Îndrumarul pentru consolidarea CFPP (Livrabilul
nr. 3 menționat în introducere), sau poate fi utilizat ca un document de sine stătător, în orice
entitate publică, asociat atribuției de exercitare a CFPP.

1.3 Limitări

Codul de etică prezentat in Capitolul 4 este elaborat prin coroborarea prevederilor legale deja
existente 2.
Codul de etică nu înlocuiește, nici nu modifică prevederile legale existente, ci este complementar
acestora, ca un exemplu de bună practică ce poate fi preluat, adaptat, modificat de către
conducătorii entităților publice și atașat fișei postului persoanei desemnate să exercite controlul
financiar preventiv propriu.

2
În principal, Ordinul MFP Nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea
controlului financiar preventiv şi a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea
de control financiar preventiv propriu, Legea Nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, republicată și
actualizată în 2015, Ordinul MFP nr. 1190/2004 privind aprobarea Codului etic al profesiei de controlor delegat

Pagina 7 din 18
 2. CADRUL LEGAL APLICABIL CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV
PROPRIU

2.1 Aspecte generale

Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice este principalul act normativ în ceea ce privește
gestionarea finanțelor publice din România. Conform Art. 23 „Controlul financiar preventiv și
auditul intern se exercită asupra tuturor operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau
patrimoniul public și sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu” și, conform art. 24
alin. (2), “Angajarea și ordonanțarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control
financiar preventiv propriu și a controlului financiar preventiv delegat, după caz, potrivit dispozițiilor
legale”.

Ordonanța Guvernului României nr. 119/1999 O.G. reglementează controlul intern/managerial și

controlul financiar preventiv, iar Ordinul MFP nr. 923/2014 aprobă Normele metodologice generale
referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi a Codului specific de norme profesionale
pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv propriu.
Prin sistemul de control intern managerial, care include și controlul financiar preventiv propriu, se
urmărește realizarea unei bune gestiuni financiare prin asigurarea legalităţii, regularităţii,
economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea
patrimoniului public.

2.2 Aspecte specifice

Controlul financiar preventiv propriu este o componentă a sistemului de control intern managerial
și constă în verificarea sistematică a proiectelor de operaţiuni care fac obiectul acestuia din punctul
de vedere al:
a) legalităţii şi regularităţii;
b) încadrării în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz, stabilite
potrivit legii.
Persoana desemnată să exercite CFPP are un rol complex și important într-o entitate publică,
deoarece, pe de o parte, trebuie să cunoască întregul cadru legal aplicabil activităților derulate de
entitatea publică respectivă și, pe de altă parte, este ultima verificare din sistemul intern de control
managerial care confirmă conducătorului entității publice că poate autoriza efectuarea unei
operațiuni care afectează fondurile sau patrimoniul public.
Legiuitorul a evidențiat importanța CFPP prin prevederea unei vize distincte: “Viza de control
financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura persoanelor în drept, competente în acest sens
potrivit prezentei ordonanţe 3, şi prin aplicarea de către acestea a sigiliului personal şi atestă
îndeplinirea condiţiilor legale, a regularităţii şi încadrării în limitele creditelor bugetare sau

3
Art. 10 (2) din Ordonanţa Guvernului României nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar
preventiv

Pagina 8 din 18
creditelor de angajament aprobate, după caz, a proiectelor de operaţiuni supuse aprobării
ordonatorului de credite.”. Pe scurt, viza CFPP este un atestat prin semnătură si sigiliu personal
privind respectarea legii și a regulilor aplicabile proiectului de operațiune verificat, pe baza căruia
ordonatorul de credite autorizează afectarea fondurilor publice sau a patrimoniului.

3. ETICA ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE

3.1 Aspecte generale

Constituția României cere 4 tuturor cetățenilor să acționeze cu bună-credință, adică având

convingerea intimă că ceea ce fac este bine, în acord cu legea.
Entitatea publică este o autoritate publică, instituţie publică, companie/societate naţională, regie
autonomă, societate comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar
majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice şi/sau
patrimoniu public5.
O entitate publică are de îndeplinit o misiune, pentru care a fost creată. Îndeplinirea acestei
misiuni nu se poate face oricum, ci întemeindu-se pe un fundament solid, alcătuit din buna-
credință cerută prin Constituție și din valorile morale și profesionale, pe care entitatea publică se
obligă să le respecte. Acest set de valori morale si profesionale poate lua forma unui Cod de
etică/integritate publicat separat, sau laolaltă cu un Cod profesional, luând astfel forma unui Cod
de conduită, deoarece componenta etică este, în general, legată de cea profesională.
Conducătorul entității publice este obligat prin lege 6 să organizeze, să întrețină și să
îmbunătățească permanent un sistem de control intern managerial care să asigure realizarea
unei bune gestiuni financiare în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului
public. Secretarul General al Guvernului a aprobat prin Ordinul nr. 400/2015 Codul controlului
intern managerial al entităților publice, care se compune din 16 standarde și care abordează cinci
categorii de componente cheie ale sistemului: 1) mediul de control, 2) performanța și
managementul riscului, 3) activități de control, 4) informarea și comunicarea, 5) evaluare și
audit.
Standardul 1 „Etica și integritatea” al Codului de control intern managerial prevede cunoașterea
și susținerea de către conducerea şi salariaţii entităţii publice a valorilor etice şi a valorilor
organizaţiei și, de asemenea, respectarea şi aplicarea reglementărilor cu privire la etică,
integritate, evitarea conflictelor de interese, prevenirea şi raportarea fraudelor, a actelor de
corupție și semnalarea neregularităților.
Nu întâmplător primul standard se referă la etică, adică la suma normelor de conduită morală pe
care tot personalul unei entități publice trebuie sa își întemeieze comportamentul, deoarece

4
Art. 57
5
Definiție conform OG nr. 119/1999, Art. 2 m)
6
OG nr. 119/1999, Art. 4

Pagina 9 din 18
 aceasta este piatra de temelie a societății civilizate dintotdeauna. Integritatea este una dintre
cele mai valoroase trăsături morale, traducându-se 7 prin cinste, onestitate, corectitudine,
incoruptibilitate. Din acest motiv, aproape toate organizațiile de drept public sau privat pun la
baza activității lor această valoare internă sine qua non. Virtutea exemplului „la vârf” este
crucială pentru ca angajații să înțeleagă că nu există altă opțiune de comportament, decât cel etic
și, de asemenea, că nu este tolerată nicio deviere de la Codul de etică intern: echipa de
management trebuie să fie un exemplu pentru angajați, în ceea ce privește respectarea tuturor
normelor aplicabile, începând de la respectarea regulilor interne.
Dacă doar acest Standard 1 al Codului de control intern/managerial ar fi implementat și
respectat cu bună-credință – extrapolând prevederea din Art. 57 al Constituției la
comportamentul personalului dintr-o entitate publică - ar fi aproape garantată îndeplinirea unei
părți din obiectivele controlului intern/managerial și anume, acelea privind:
- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor entităților publice, stabilite în
concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi
eficienţă;
- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau
fraudei;
- respectarea legii, a reglementărilor şi a deciziilor conducerii.

3.2 Aspecte specifice privind controlul financiar preventiv propriu

Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 923/2014 cuprinde „Codul specific de norme profesionale pentru
persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv propriu”. Acest Cod conține la
Capitolul II, Art. 4 și un set de principii care sunt convergente cu scopul acestui document,
privind întărirea regulilor de integritate aplicabile CFPP, astfel încât să asigure că persoanele
desemnate nu sunt afectate de conflicte de interese. Prevederile Anexei nr. 2 sunt preluate în
acest document și integrate în Codul de etică din Capitolul 4.

3.3 Conflictul de interese

În cadrul legal în vigoare sunt publicate mai multe definiții ale conflictului de interese, dintre
care, cea mai recentă este cea din Art. 59, Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice: “În sensul
prezentei legi, prin conflict de interese se înţelege orice situaţie în care membrii personalului
autorităţii contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziţie care acţionează în numele
autorităţii contractante, care sunt implicaţi în desfăşurarea procedurii de atribuire sau care pot
influenţa rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un
alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparţialitatea ori
independenţa lor în contextul procedurii de atribuire.”

7
Definiție DEX

Pagina 10 din 18
 Art. 4. e) din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici și art. 4. e) din
Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi
instituţiile publice definesc similar conflictul de interese, ca fiind „acea situaţie sau împrejurare
în care interesul personal, direct ori indirect, al funcționarului public, respectiv al angajatului
contractual, contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta independenţa
şi imparţialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a îndatoririlor
care îi revin în exercitarea funcţiei deţinute.”
În activitatea sa, persoana desemnată să exercite CFPP trebuie să cunoască și să opereze corect
cu ambele definiții.
În anul 2007, după ce a devenit Stat Membru al Uniunii Europene, România a înființat Agenția
Națională de Integritate (ANI) al cărei scop 8 este asigurarea integrităţii în exercitarea
demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de
responsabilităţi în evaluarea:
 declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor
patrimoniale intervenite,
 incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale
pentru categoriile de persoane prevăzute de lege 9 pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi
demnităţilor publice.
Pentru a sprijini mai-buna înțelegere a situațiilor de incompatibilitate și conflicte de interese,
ANI a emis un Ghid 10 în anul 2011, actualizat în 2017, prin care prezintă definiții si exemple
specifice pentru fiecare categorie de persoane care îndeplinește funcții și demnități publice.
În anul 2017, ANAP, în colaborare cu ANI și cu SGG, a emis un Îndrumar privind conflictul de
interese la nivelul autorităților contractante (Livrabilul nr. 2 menționat în sub-capitolul 1.1 al
acestui document) care prezintă instrumente de lucru si aspecte de bună practică pentru
identificarea, prevenirea și remedierea conflictelor de interese în domeniul achizițiilor publice.
În sensul evitării conflictelor de interese, conducerea entităţii publice în care se exercită
activitatea de CFPP este obligată 11 să ia măsurile necesare pentru separarea atribuţiilor de
aprobare, control și înregistrare al operaţiunilor, astfel încât acestea să fie încredinţate unor
persoane diferite.
Legiuitorul a stabilit reguli de consolidare a poziției sensibile a persoanei desemnate să
exercite CFPP, care poate să refuze motivat acordarea vizei 12. Într-o astfel de situație - cu
excepţia cazurilor în care refuzul de viză se datorează depăşirii creditelor bugetare şi/sau de

8 Conform Art. 8 (1), Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
9 Legea nr. 176/2010 menționată mai sus
10 Ghid privind incompatibilitățile și conflictele de interese, Ediția 2017
11
OG nr. 119/1999, Art. 4, (2), b).
12
Conform Art. 6.1, Ordin nr. 923/2014

Pagina 11 din 18
 angajament - conducătorul entității publice poate decide să autorizeze pe proprie răspundere
operațiunea respectivă 13.
Astfel, pentru a da un grad mai ridicat de independență decizională CFPP, legiuitorul a introdus 14
necesitatea obținerii acordului scris de la entitatea publică ierarhic superioară pentru numirea,
suspendarea, schimbarea sau destituirea din activitatea de exercitare a atribuțiilor a persoanei
desemnate pentru CFPP.
Tot în sensul întăririi independenței decizionale a persoanei desemnate să exercite CFPP,
suspendarea acesteia nu se poate face decât în cazurile expres prevăzute de lege 15: concediu de
maternitate, serviciu militar, urmărire penală sau arestare preventivă, alte situații de
suspendare a raporturilor de muncă.
Schimbarea persoanei desemnate să exercite CFPP se poate face 16 în următoarele situații:
- a apărut o situație de incompatibilitate;
- a primit o sancțiune disciplinară ca urmare a încălcării normelor legale sau a regulilor
interne;
- la cererea persoanei în cauză;
- rapoartele de control sau audit au constatat că au fost vizate operațiuni nelegale;
- la modificarea locului de muncă de către angajator.

13
Conform Art. 6.3, Ordin nr. 923/2014
14
Conform Art. 9, (6), OG 119/1999
15 Conform Ordin nr. 923/2014, Cap. III, Art. 8
16 Conform Ordin nr. 923/2014, Cap. III, Art. 9

Pagina 12 din 18
 4. COD DE ETICĂ PENTRU PERSOANELE DESEMNATE SĂ EXERCITE CFPP

Persoanele desemnate să exercite controlul financiar preventiv propriu își vor desfășura activitatea
în conformitate cu cadrul legal în vigoare, având în vedere principiile și normele de conduită
prezentate în acest Cod.

4.1 Principii

Principiile pe care trebuie să-și întemeieze activitatea persoanele desemnate să exercite controlul
financiar preventiv propriu sunt enunțate mai jos.
a) Supremaţia Constituţiei şi a legii
Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu are îndatorirea de a
respecta Constituţia şi legile ţării și să acționeze permanent cu bună-credință.
b) Prioritatea interesului public
Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu are îndatorirea de a
considera interesul public mai presus decât interesul personal.
c) Competenţă profesională
Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu trebuie să cunoască şi să
aplice cu consecvenţă şi fermitate prevederile legale în domeniu, asigurând legalitatea şi
regularitatea proiectelor de operaţiuni ce fac obiectul vizei, precum şi încadrarea acestora în
limitele creditelor bugetare şi/sau ale creditelor de angajament. În acest scop, aceasta are
obligaţia să cunoască în permanenţă toate reglementările legale specifice domeniului în care îşi
exercită atribuţiile de acordare a vizei de control financiar preventiv propriu.
d) Integritate

Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu are obligația de a îndeplini
atribuțiile de serviciu cu integritate, responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și
conștiinciozitate.

e) Independenţă decizională în condiţiile separării atribuţiilor

Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu este independentă în luarea
deciziilor şi acesteia nu i se poate impune, în niciun fel, acordarea sau refuzul vizei de control
financiar preventiv propriu. Pentru actele sale, întreprinse cu bună-credinţă, în exercitarea
atribuţiilor sale şi în limita acestora, cu respectarea prevederilor legale, persoana respectivă nu
poate fi sancţionată sau schimbată din această activitate.

Pagina 13 din 18
f) Obiectivitate

În exercitarea activităţii de control financiar preventiv propriu şi, mai ales, în luarea deciziei de a
acorda sau respinge viza, persoana desemnată trebuie să verifice sistematic şi temeinic proiectele
de operaţiuni, să nu cedeze unor prejudecăţi, presiuni sau influenţe ce i-ar putea afecta aprecierea
corectă a acestora, să dea dovadă de imparţialitate, să aibă o atitudine neutră, lipsită de
subiectivism.

g) Probitate morală

Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu trebuie să fie de
o probitate morală recunoscută, să aibă o conduită corectă, să dea dovadă de comportare
profesională ireproşabilă, la nivelul celor mai înalte standarde. Aceasta trebuie să aibă o
comportare demnă în societate, să îşi desfăşoare activitatea astfel încât să aibă o bună reputaţie.

h) Confidenţialitate

Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu este obligată să
păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, după caz, în legătură cu conţinutul proiectelor de
operaţiuni ce fac obiectul vizei, să nu divulge în niciun fel informaţiile unei terţe persoane, cu
excepţia cazurilor în care este autorizată în mod expres de către cei în drept sau în situaţia în care
furnizarea informaţiei reprezintă o obligaţie legală sau profesională.

i) Libertatea gândirii şi a exprimării

Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu poate să-şi
exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri.

4.2 Norme de conduită

a) Loialitatea față de entitatea publică

Persoana desemnată să exercite activitate de control financiar preventiv propriu are obligaţia de
a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
Activitățile zilnice vor fi executate cu diligența unui bun proprietar, pentru a proteja fondurile și
patrimoniul public.

Persoana desemnată trebuie să cunoască și să contribuie proactiv la îndeplinirea misiunii și a

obiectivelor entității publice. Interesul public și cel al entității publice trebuie sa primeze față de
interesul personal, în luarea deciziilor.

Persoana desemnată nu va exprima în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu

activitatea entității publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori
cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual. De asemenea, nu va acorda asistenţă şi

Pagina 14 din 18
consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă
natură împotriva statului sau a entității publice în care îşi desfășoară activitatea.

Persoana desemnată nu va dezvălui informaţiile la care are acces în exercitarea CFPP, dacă
această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau
drepturile instituţiei, ori ale unor persoane fizice sau juridice.

b) Asigurarea unui serviciu de calitate și în conformitate cu legea

Activitatea de control financiar preventiv propriu este o componentă importantă a sistemului de

control intern managerial, împreună cu auditul intern. În acest sens, persoana desemnată trebuie
să cunoască, să susțină și să contribuie activ la îmbunătățirea continuă a sistemului de control
intern managerial, pentru a proteja fondurile publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei,
abuzului sau fraudei si pentru a asigura respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor
conducerii.
În primul rând, propriile activități trebuie să se desfășoare în conformitate cu prevederile legale și
cu procedurile interne. În al doilea rând, persoana desemnată trebuie să colaboreze cu
compartimentele de specialitate într-o manieră politicoasă și corect fundamentată în privința
obligației acestora de a respecta forma de întocmire și conținutul bine documentat, atât a
proiectului de operațiune supus vizei, cât și a documentelor justificative.

c) Îndeplinirea atribuțiilor de serviciu

Persoana desemnată să exercite activitatea de CFPP își desfășoară activitatea zilnică acționând cu
integritate și competență, sub deviza legalității și a regularității.

Persoana desemnată respectă și contribuie la îmbunătățirea permanentă a procedurii și

metodologiei de lucru specifice, aprobate de conducătorul entității publice. Își desfășoară
activitățile zilnice, într-o manieră ordonată, eficientă și eficace, asigură o bună comunicare, o
bună gestiune a documentelor și evitarea oricăror blocaje în verificarea proiectelor de operațiuni
supuse controlului CFPP.

Decizia de acordare sau refuz de viză trebuie să se ia cu obiectivitate, în baza unei analize
detaliate, bazate pe legalitate și regularitate.

Persoana desemnată să exercite activitatea de CFPP colaborează într-o manieră pro-activă,

bazată pe respect, atât cu personalul ierarhic superior, cât și cu cel din subordine în scopul
stabilirii unor sarcini clare, strâns relaţionate cu obiectivele postului, astfel încât să se realizeze o
deplină concordanţă între conţinutul sarcinilor şi conţinutul obiectivelor postului.

În relaţiile cu personalul din entitatea publică în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu
persoanele fizice sau juridice, persoana desemnată este obligată să aibă un comportament bazat
pe respect, bună-credinţă, corectitudine şi amabilitate. Nu este permis să se aducă atingere
onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din cadrul entității publice în care îşi desfăşoară
activitatea, sau a persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin

Pagina 15 din 18
întrebuinţarea unor expresii jignitoare, prin dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private sau prin
formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase

Persoana desemnată are obligația să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparținând
entității publice numai pentru desfășurarea activităților de serviciu.

d) Independența în luarea deciziilor

Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu este

independentă în luarea deciziilor cu privire la exercitarea vizei, deci nu acceptă impunerea în
niciun fel a acordării sau refuzului vizei de control financiar preventiv propriu.

În cazul în care se exercită presiuni asupra persoanei desemnate de a acționa contrar cadrului
legal în vigoare, aceasta va raporta consilierului de etică din entitatea publică și entității ierarhic
superioare, cu avizul căreia s-a făcut desemnarea.

e) Incompatibilități și conflicte de interese

Persoanele desemnate să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu au obligaţia

să respecte regimul juridic al incompatibilităților și al conflictelor de interese prevăzute pentru
funcționarii publici, astfel cum sunt reglementate acestea prin Legea nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Nu pot fi desemnate să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu persoanele

decăzute din dreptul de a mai exercita o funcție publică, aflate în perioada de 3 ani de la data
eliberării sau destituirii din funcţia publică respectivă, pe baza unei constatări de conflict de
interese emisă de Agenţia Naţională de Integritate și rămasă definitivă şi nici persoanele aflate în
curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate pentru fapte privitoare la abuz
în serviciu, fals, uz de fals, înşelăciune, dare sau luare de mită şi alte infracţiuni prin care au
produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice.

Dacă în cazul urmăririi penale, al judecăţii sau după condamnare a intervenit amnistia, persoana
în cauză nu poate să fie desemnată pentru exercitarea activităţii de control financiar preventiv
propriu timp de 2 ani de la data aplicării amnistiei. Persoana căreia i s-a suspendat condiţionat
executarea pedepsei nu poate să exercite această activitate în cursul termenului de încercare şi pe
parcursul a 2 ani de la expirarea acestui termen.

Nu pot fi desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu persoanele care
sunt soţi sau rude de gradul I cu conducătorul entităţii publice pe lângă care urmează să exercite
această activitate şi nici acele persoane care pot să se afle într-o situaţie de conflict de interese în
legătură cu operaţiunile care îi sunt supuse pentru exercitarea controlului financiar preventiv
propriu.

Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu nu poate fi

implicată, prin sarcinile de serviciu, în aprobarea şi efectuarea operaţiunilor supuse controlului
financiar preventiv propriu.
Pagina 16 din 18
Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu nu poate
verifica proiectele de angajamente legale și ordonanțări de plată privind achiziții publice, dacă a
făcut parte din comisia de evaluare a ofertelor pentru atribuirea contractului de achiziție publică,
achiziție sectorială sau de concesiune de lucrări ori servicii.

Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu are obligația de
a informa de îndată, în scris, pe conducătorul entității publice, în cazul în care se găsește într-una
din situațiile de incompatibilitate, urmând să se abțină de la orice activitate legată de controlul
financiar preventiv propriu, până la desemnarea de către conducător a unei alte persoane care să
îndeplinească atribuțiile respective sau remedierea, în alt mod, a situației apărute. În termen de
cel mult 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, conducătorul este obligat să ia măsurile
care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a controlului financiar preventiv propriu şi
pentru ieșirea din situația de incompatibilitate şi/sau de conflict de interese a persoanei
respective.

Persoana desemnată nu trebuie să solicite ori să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau
orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, părinţilor, prietenilor ori persoanelor cu
care au avut relaţii de afaceri sau de natură politică, care le pot influenţa imparţialitatea în
exercitarea CFPP ori pot constitui o recompensă în raport cu aceste funcţii.

f) Libertate de opinie și activitate publică

Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu respectă

libertatea opiniilor şi nu se lasă influenţată de considerente personale sau de popularitate. În
exprimarea opiniilor, persoanele desemnate trebuie să aibă o atitudine conciliantă şi să evite
generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.

Relaţiile cu mijloacele de informare în masă se face de către persoana desemnată prin intermediul
ofițerului de presă din entitatea publică, dacă există, sau direct de către aceasta, în măsura în care
au fost desemnaţi în acest sens de conducătorul entității publice.

Dacă participă la activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, persoanele desemnate să
exercite CFPP trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat de conducătorul
entității publice în care îşi desfășoară activitatea. În cazul în care nu au un mandat, persoanele
desemnate pot participa la activităţi sau dezbateri publice, având obligaţia de a face cunoscut
faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al entității publice în cadrul
căreia îşi desfăşoară activitatea.

g) Conduită în cadrul relațiilor internaționale

Persoana desemnată care reprezintă entitatea publică în cadrul unor organizaţii internaţionale,
instituţii de învățământ, conferinţe, seminarii şi alte activităţi cu caracter internaţional are
obligaţia să promoveze o imagine favorabilă ţării şi entității publice pe care o reprezintă. În
deplasările externe, persoana desemnată este obligată să aibă o conduită corespunzătoare
regulilor de protocol. Este interzisă încălcarea legilor şi obiceiurilor ţării gazdă.
Pagina 17 din 18
Anexa – Referințe principale

- Constituția României
- Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicată;
- Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor
persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici;
- Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei;
- Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice,
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea
altor acte normative;
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice;
- Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale;
- Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice;
- Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul
financiar preventiv;
- Ordinul MFP nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la
exercitarea controlului financiar preventiv şi a Codului specific de norme profesionale
pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv propriu;
- Ordinul MFP nr. 1190/2004 privind aprobarea Codului etic a profesiei de controlor delegat;
- Ghidul privind incompatibilitățile și conflictele de interese, publicat de ANI, Ediția 2016;
- Îndrumar privind conflictul de interese la nivelul autorităților contractante, publicat de
ANAP, în colaborare cu ANI și SGG, elaborat în anul 2017 prin proiectul “Creșterea
capacității administrative a Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și a instituțiilor
publice responsabile pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul achizițiilor
publice”, proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Capacitate Administrativă 2014-2020.

Pagina 18 din 18
 UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
LICENŢĂ CONTABILITATE ȘI INFORMATICA DE GESTIUNE

CONTROL FINANCIAR
- NOTE DE CURS –

Lect.univ.dr. Ionescu Constantin Aurelian

Bucureşti
2018

1
 CUPRINS

CAPITOLUL I: CONTROLUL FINANCIAR: CONCEPT, OBIECTIVE, 3

FUNCŢII, TIPOLOGIE ŞI PRINCIPII
1.1. Conceptul de control financiar 3
1.2. Obiectivele controlului financiar 5
1.3. Funcţiile controlului financiar 7
1.4. Tipologia controlului financiar 9
1.5. Principiile controlului financiar 13

CAPITOLUL II: METODOLOGIA DE EFECTUARE A CONTROLULUI 16

FINANCIAR
2.1. Sistemul metodologic de control financiar 16
2.2. Metoda controlului financiar 19
2.3. Procedee şi tehnici de control financiar 20
2.3.1. Studiul general prealabil 21
2.3.2. Controlul documentar-contabil 22
2.3.2.1. Verificarea modului de organizare a evidentei economice 30
2.3.2.2. Tehnici de control documentar- contabil 33
2.3.3. Controlul faptic 39
2.3.4. Controlul total sau prin sondaj 41
2.3.5. Analiza economico-financiară 41
2.4. Etapele efectuării controlului financiar 42

CAPITOLUL III: ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA ACTIVITĂŢII DE 48

CONTROL FINANCIAR
3.1. Controlul financiar al statului 48
3.2. Controlul financiar al statului din sfera de acţiune a executivului 48
3.3. Controlul financiar al statului din sfera de acţiune a legislativului 76
3.4. Control financiar în cadrul entităţilor publice 81
3.5. Control financiar în cadrul entităţilor economice 92

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE 98

2
 CAPITOLUL I: CONTROLUL FINANCIAR: CONCEPT,
OBIECTIVE, FUNCŢII ŞI TIPOLOGIE

1.1. Conceptul de control financiar

Din punct de vedere etimologic noţiunea de „control” provine din expresia latinească
„contra rolus”, prin care se înţelege „verificarea unui act duplicat după original”1. În
accepţiune semnatică, controlul este o analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a
unei situaţii pentru a urmări mersul şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire. Controlul este o
verificare, o inspecţie atentă a corectitudinii unui act sau o acţiune de supraveghere a cuiva,
a ceva, o examinare minuţioasă sau putere de a conduce, ca un instrument de reglementare a
unui mecanism, a unui proces2.
Activitatea de control mai poate fi definită ca funcţie a conducerii, instrument de
conducere, mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor. Deasemenea, controlul
este definit drept procesul prin care se verifică şi se măsoară realizarea cantitativă şi calitativă
a performanţelor, a sarcinilor sau lucrărilor, pe care le compară cu obiectivele planificate şi
indică măsurile de corecţie, ce apar ca necesare.
Controlul este o funcţie a conducerii prin care se asigură: i) cunoaşterea şi
perfecţionarea modului de gestionare a activelor şi datoriilor; ii) orientarea, organizarea şi
desfăşurarea activităţilor de producţie, distribuţie, comercializare, promovare etc.
Cunoaşterea de către factorii interesaţi a modului de desfăşurare a activităţilor economice în
condiţii de legalitate şi liberă iniţiativă este o cerinţă a managementului modern al entităţilor3.
Controlul, fiind o formă de cunoaştere, are în vedere următoarele considerente: i)
interesele entităţilor, orientate spre maximizarea profitului; ii) interesele terţilor (parteneri
comerciali, instituţii financiare, instituţiile publice sau de interes public, alte entităţi
interesate etc.); iii) interesele statului. Cu ajutorul controlului, conducerea îşi asigură
informarea dinamică, reală şi exactă asupra situaţiei patrimoniului şi asupra modului de
gestionare a acestuia. Astfel, controlul analizează în esenţa fenomenelor şi contribuie efectiv
1
Ghiţă, M., Controlul financiar – componentă a mecanismului economiei de piaţă, Ed. Universitară, Craiova,
1995, p.6
2
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017, p.15
3
Idem 2, p.9

3
la o conducere eficientă, identifică aspectele negative în momentul în care acestea se
manifestă şi intervine operativ pentru prevenirea şi eliminarea cauzelor care le generează.
Controlul contribuie la previzionarea vulnerabilităţilor sau riscurilor din activitate, la
adoptarea măsurilor necesare de atenuare a efectelor în vederea îmbunătăţirii desfăşurării
activităţii, precum şi la eliminarea posibilităţilor apariţiei deficienţelor şi anomaliilor.
Controlul public în România este exercitat de către Curtea de Conturi, Ministerul
Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de
Inspecţie Fiscală, Direcţia generală de antifraudă fiscală, Direcţia generală a Vămilor. Aceste
organisme realizează un control extern sub diferite forme în ceea ce priveşte obligaţiile
diferitelor entităţi publice, a societăţilor, în calitatea lor de contribuabili etc., precum şi un
control intern al activităţii proprii.
Sfera de acţiune a controlului financiar este formată atât din activităţile economice
desfăşurate de către stat şi unităţile sale administrativ teritoriale, în calitatea acestora de
persoane juridice de drept public, cât şi din cele realizate de entităţile economice cu capital
privat. În sfera activităţilor economice realizate de către stat şi unităţile sale administrativ
teritoriale, controlul financiar contabil organizat de stat se exercită şi asupra activităţilor
desfăşurate de Banca Naţională a României, de regiile autonome, companii naţionale şi
societăţile la care statul sau unităţile sale administrativ teritoriale deţin integral sau
majoritatea din capitalul social.
Tot în sfera de acţiune a controlului financiar contabil organizat de stat se încadrează
şi activitatea desfăşurată de organismele autonome de asigurări sociale sau de natură care
gestionează bunuri, valori sau fonduri într-un regim obligatoriu, în condiţiile în care prin lege
sau prin statutele lor există prevederi în acest sens. În anumite condiţii sfera controlului
financiar contabil poate fi extinsă şi la alte persoane juridice, cum sunt cele care beneficiază
de garanţii guvernamentale pentru credite interne şi externe sau de subvenţii sau gestionează
un contract de cesiune sau de închiriere a unor bunuri ce aparţin atât domeniului public sau
privat al statului, cât şi unităţile sale administrativ-teritoriale. în general, în sfera controlului
financiar organizat de stat poate fi inclusă orice entitate economică indiferent de forma de
proprietate a capitalului, care nu-şi îndeplineşte obligaţiile financiare şi fiscale faţă de acesta.
Obiectul controlului este de a rezolva erorile, abaterile, lipsurile, deficienţele, pentru a
le remedia şi a le evita în viitor.
Utilitatea controlului financiar este subliniată de următoarele considerente4:

4
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017, p.15

4
  controlul financiar prin efectele de prevenire sau de reglare a unor
disfuncţionalităţi ce pot interveni, la un moment dat, în activităţile desfăşurate în cadrul
sistemelor economice este instrumentul financiar-contabil care serveşte, în primul rând
intereselor statului în realizarea politicii sale pe termen lung în domeniul economic;
 controlul financiar serveşte intereselor entităţilor economice prin acţiunea de
prevenire a situaţiilor de disfuncţionalitate în procesul de gestionare a activelor şi datoriilor,
ca şi de remediere a unor abateri de la prevederile legale cu efecte perturbatorii în activitatea
acestora;
 controlul financiar contabil serveşte celorlalte entităţi economice, partenere,
cărora le oferă informaţii reale şi exacte asupra stării patrimoniului entităţii economice la care
se desfăşoară verificarea, contribuind la mediatizarea aspectelor pozitive sau nu, după caz, ale
acesteia.

1.2. Obiectivele controlului financiar

Obiectivele controlului financiar contabil propriu sunt stabilite prin lege pentru
unităţile administraţiei centrale şi locale de stat (ministere, departamente, alte organe centrale,
prefecturi, Primăria Municipiului Bucureşti ş.a.), sau prin prevederile statutelor proprii, în
conformitate cu normele legale, pentru entităţile economice (regii autonome, societăţi cu
capital de stat sau privat).
Obiectivele generale ale controlului financiar - contabil organizat de stat sunt
stabilite prin prevederi legale şi se referă la stabilirea modului de folosire a mijloacelor
materiale şi băneşti aparţinând regiilor autonome, instituţiilor publice şi a capitalului social al
statului integrat în societăţi. Obiectivele controlului financiar contabil organizat de stat
vizează5:
 verificarea modului de utilizare a tuturor mijloacelor financiare aflate în
administrarea organelor centrale şi locale, ale puterii de stat cât şi ale instituţiilor acestuia;
 respectarea reglementărilor financiar contabile în activitatea desfăşurată de către
regii autonome, societăţi şi alte entităţi economice în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor
acestora faţă de stat;
 respectarea legilor şi aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate şi
eficienţă la gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti;

5
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017, p.24

5
  verificarea modului de administrare şi utilizare a fondurilor acordate de la buget
pentru cheltuieli de funcţionare şi întreţinere sau a celor acordate pentru utilizarea de investiţii
de interes general sau pentru subvenţionarea unor activităţi sau produse;
 verificarea modului de formare şi utilizare a bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat şi bugetului unităţilor administrativ teritoriale ca şi a fondurilor
speciale şi a fondurilor de tezaur;
 verificarea modului de gestionare a datoriei publice a statului şi a situaţiei
garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe contractate de diverşi agenţi
economici, alţii decât statul.
 verificarea modului de realizare a drepturilor sau obligaţiilor patrimoniale faţa de
alte persoane fizice sau juridice, ca şi de creditare, finanţare şi efectuarea de plăţi în lei şi
valută pentru acţiuni de producţie, investiţii, comerţ etc.;
 verificarea modului de acordare a fondurilor de la buget şi a altor operaţiuni
similare cu caracter financiar pentru stabilirea modului de respectare a prevederilor legale
privind gestionarea activelor şi datoriilor;
 verificarea existenţei mijloacelor materiale şi băneşti, efectuarea inventarierilor
periodice, descoperirea şi recuperarea pagubelor prin stabilirea de răspunderi în sarcina
persoanelor vinovate de producerea acestora;
 respectarea normelor legale privind efectuarea încasărilor şi a vărsămintelor în
concordanţă cu rezultatele financiare, ca şi cele privind realitatea şi exactitatea datelor înscrise
în situaţiile financiare şi în conturile financiare de execuţie, precum şi cele privind
repartizarea profiturilor, inclusiv constituirea, din acestea, a fondurilor prevăzute de lege;
 verificarea dispoziţiilor legale privind numirea sau alegerea administratorilor,
auditorilor interni, etc..
Obiectivele controlului financiar contabil organizat de entităţile economice sunt
constituite din totalitatea scopurilor pe care aceastea şi le propun în legătură cu determinarea
stării proceselor ce fac obiectul activităţilor acestora şi a relaţiilor dintre acestea, determinarea
la un moment dat a stării activelor sau a unei părţi a acestora şi, în general, toate obiectivele
ce fac obiectul gestionării valorilor materiale şi băneşti.
Pentru ambele categorii de entităţi, însă, obiectivele controlului financiar propriu se
stabilesc în funcţie de structura şi scopurile urmărite prin exercitarea acestei activităţi şi
cuprind atât acţiuni de prevenire a efectuării unor activităţi nelegale cât şi acţiuni de stabilire a
modului de respectare a prevederilor legale în legătură cu gestionarea mijloacelor materiale şi
băneşti.

6
 Conform acestor obiective personalul specializat în exercitarea controlului financiar
contabil acţionează operativ pentru prevenirea şi combaterea fraudelor, contravenţiilor şi
infracţiunilor la regimul fiscal, vamal şi de preţuri, luând măsurile prevăzute de lege.

1.3. Funcţiile controlului financiar

Fiind un atribut al conducerii, controlul financiar îndeplineşte două categorii de funcţii

prin intermediul cărora se asigură realizarea sarcinilor ce revin acestuia, respectiv6:

a) Funcţii cu caracter general al controlului financiar:

 Funcţia de evaluare are în vedere acte şi operaţiuni de evaluare a: i) situaţiei

existente la un moment dat; ii) rezultatelor obţinute la sfârşitul unei perioade; iii) modului de
desfăşurare a activităţii în condiţii de normalitate, legalitate şi eficienţă.
Prin această funcţie se apreciază în condiţii de legalitate şi realitate: dificultăţile,
abaterile, orientările în care îşi au izvorul factorii a căror acţiune tind spre rezultate negative.
Pe lângă aprecierea realităţii această funcţie implică şi sugestii, propuneri, stabilirea şi
aplicarea măsurilor pentru îmbunătăţirea rezultatelor activităţii controlate. Prin completarea
evaluării rezultatelor cu măsuri de perfecţionare, controlul contribuie activ la eliminarea
cauzelor care au generat abaterile şi la îmbunătăţirea activităţii economico-sociale. Este o
funcţie de apreciere reală, completă şi concretă a activităţii controlate.
 Funcţia preventivă, constă într-o serie de măsuri luate de organele de control în
vederea evitării şi eliminării abaterilor înainte de a se produce efectele negative ale acestora,
prin identificarea şi înlăturarea cauzelor care le generează sau le favorizează. Exercitarea
acestei funcţii contribuie la prevenirea tendinţelor care necesită decizii de corecţie. Controlul
are rolul de a orienta atenţia spre obiective majore, într-o ordine de prioritate prin care să se
prevină şi să se înlăture risipa de efort uman, mijloace materiale şi umane şi să asigure
eficienţa economică.
Controlul are sarcina de a opri actele şi operaţiunile care nu sunt legale în faza de
angajare (controlul financiar preventiv). Prin această funcţie se urmăreşte atât legalitatea
actelor şi operaţiunilor cât şi oportunitatea, necesitatea şi economicitatea acestora.

6
Rada, D., Control financiar. Control fiscal”, Ed Dacia Europa Nova, Lugoj, 2003, p.11

7
  Funcţia de documentare asigură cunoaşterea cantitativă şi calitativă a problemelor
ce fac obiectul dezvoltării economico-sociale. Controlul participă nemijlocit la actul de
conducere furnizând date şi informaţii pentru fundamentarea deciziilor.
 Funcţia de recuperare prezintă o importanţă majoră a controlului financiar. Ea
constă în acţiuni de descoperire şi recuperare a pagubei şi luarea măsurilor faţă de cei
vinovaţi.
 Funcţia educativă are un caracter formativ. Prin această funcţie controlul ajută la
ridicarea nivelului de pregătire profesională a cadrelor din domeniile controlate şi la
generalizarea experienţei pozitive.
 Funcţia corectivă. În cazul în care în urma controlului exercitat se constată
nereguli, deficienţe şi abateri, se valorifică constatările prin corectarea şi aducerea la
parametrii de normalitate şi de calitate a situaţiilor constatate. Valorificarea constatărilor
negative ale controlului are un caracter coercitiv pentru subiecţii controlaţi, neloiali, şi
neeficienţi.
 Funcţia sancţionatorie a controlului urmăreşte descurajarea abaterilor în viitor
prin sancţionarea celor care se abat de la normele stabilite şi care duce la neîndeplinirea
obiectivelor unităţilor patrimoniale la termen şi în condiţii de calitate.
 Funcţia de perfecţionare a cadrului legal. Activitatea economică, inclusiv cea
financiară se desfăşoară într-un cadru legal stabilit. Anumite norme în loc să ajute la
desfăşurarea activităţii, o pot îngreuna. Controlul are ca sarcină să identifice aceste situaţii şi
să le aducă la cunoştinţa celor în drept să ia măsurile de îndreptare, de corectare a cadrului
legal.

b) Funcţii cu caracter particular ale controlului financiar7:

 Funcţia de măsurare a posteriori a ecarturilor (abaterilor planificate anticipat);
 funcţia de diagnosticare a erorilor financiare care afectează sau ameninţă
activitatea unităţii patrimoniale;
 Funcţia de revizuire a obiectivelor sau a previziunilor viitoare pe baza
diagnosticului financiar constatat;
 Funcţia de a interveni în cadrul competenţelor date are ca scop redresarea sau
soluţionarea problemelor unităţilor patrimoniale;

7
Munteanu, V., Control şi audit financiar - contabil, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p.46

8
  Funcţia de pregătire a unităţilor patrimoniale se realizează pe baza rezultatelor
controlului apriori;
 Funcţia de învăţare se realizează prin acţiunea coercitivă a controlului.

1.4. Tipologia controlului financiar

Formele controlului financiar se pot grupa astfel:

a) După momentul în care se efectuează controlul, se deosebesc următoarele trei
forme, respectiv8:
 control financiar preventiv (anticipat): se exercită înainte de efectuarea
operaţiunilor sau activităţiilor şi contribuie la: i) folosirea eficientă a mijloacelor materiale şi
disponibilităţilor băneşti; ii) creşterea răspunderii în angajarea şi efectuarea cheltuielilor;
iii) respectarea legislaţiei de gestiune; iv) preîntâmpinarea formelor de risipă sau a unor
eventuale deficienţe înainte ca acestea să producă efecte negative;
 control concomitent (operativ-curent): se exercită în acelaşi timp cu desfăşurarea
operaţiunilor controlate, sub forma: controlului ierarhic, controlului reciproc sau
autocontrolului. Controlul concomitent acţionând sistematic surprinde procesele economico-
financiare în curs de desfăşurare permiţând astfel intervenţia operativă pentru asigurarea
continuării eficiente a acestora;
 control ulterior (postoperativ): se exercită după ce operaţiunile sau activităţile au
avut loc, prin intermediul unor organe de control specializate din afara instituţiei sau de către
organele proprii, prin acţiuni periodice. Principalele obiective ale controlului financiar ulterior
sunt: i) existenţa şi utilizarea raţională a activelor; ii) aplicarea corectă a legislaţiei
financiar-contabile; iii) analiza situaţiei financiare; etc.

b) După apartenenţa organelor de control, se disting următoarele tipuri de control9:

 control intern (propriu): efectuat pe baza dispoziţiilor din interiorul entităţii
respective. Acest control se poate realizează atât sub forma controlului financiar preventiv
propriu exercitat de către contabilul şef prin viză de control financiar preventiv, cât şi sub
forma controlului financiar de gestiune care este de fapt un control ulterior şi se realizează
prin compartimente specializate;

8
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017, p.27
9
Munteanu, V., Control şi audit financiar - contabil, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p.46

9
  control extern: exercitat de către organe specializate de control din afara entităţii
supuse verificării. Poate fi exercitat sub forma controlului preventiv (controlul financiar
preventiv delegat organizat de Ministerul Finanţelor Publice la principalii ordonatori de
credite şi la alte entităţi prevăzute de lege) sau sub forma controlului ulterior (controlul
exercitat de Curtea de Conturi sau Ministerul Finanţelor Publice prin direcţii specializate de
control financiar).

c) Din punct de vedere al obiectivelor controlate, se deosebesc următoarele tipuri de

control10:
 control economic: vizează planificarea şi utilizarea eficientă a resurselor
materiale, de muncă şi îndeplinirea sarcinilor stabilite. Controlul economic utilizează toate
etaloanele de măsură: naturale, de muncă şi valorice;
 control financiar: acţionează în sfera relaţiilor financiare şi de credit, fiind
exercitat cu ajutorul etalonului valoric;
 control tehnic: urmăreşte respectarea tehnologiei de fabricaţie, calitatea
proceselor, caracteristicile mijloacelor fixe, etc.

d) După sfera de cuprindere, se disting următoarele forme de control11:

 control complex: abordarea multilaterală a activităţii entităţilor controlate, cu
participarea unor specialişti din domenii diferite, reuniţi în cadrul unor echipe mixte de
control;
 control parţial: exercitat numai asupra unui grup de obiective sau asupra unui
sector (respectarea disciplinei financiare, salarizarea, etc.). Forme ale controlului parţial sunt:
i) controlul tematic: exercitat de către organele de control ale statului asupra unui grup
restrâns de obiective, dar care cuprind mai multe entităţi; ii) controlul încrucişat: constă în
cercetarea şi confruntarea tuturor exemplarelor unui document, existente la entitatea
controlată şi la alte entităţi;
 control total: verificarea tuturor operaţiunilor, documentelor şi perioadelor de
gestiune din sectoarele controlate sau referitoare la activităţile controlate;
 control prin sondaj: exercitat numai asupra unor documente, operaţiuni, categorii
de bunuri, perioade de timp, etc. considerate semnificative sau având importanţă pentru
formularea concluziilor.

10
Oprean, I., Control şi audit financiar-contabil, Ed. Intelcredo, Deva, 2002, p.14 - 15
11
Rada, D., Control financiar. Control fiscal”, Ed Dacia Europa Nova, Lugoj, 2003, p.26

10
 e) După modul de organizare, se identifică următoarele tipuri de control12:
 control financiar legislativ: realizat de către puterea legislativă prin cele două
camere ale Parlamentului, prin Consiliul legislativ şi Curtea Constituţională. Camera
Deputaţilor şi Senatul exercită această activitate de control prin comisii permanente,
subcomisii, comisii speciale, comisii de anchetă şi de asemenea, prin rapoartele şi interpelările
parlamentarilor şi membrilor guvernului;
 control financiar administrativ: realizeat în sfera autorităţilor publice, în vederea
stabilirii existenţei sau inexistenţei conformităţii dintre activitatea financiară înfăptuită şi
normele care o reglementează, precum şi, după caz, restabilirea legalităţii încălcate cu toate
consecinţele ce decurg din aceasta pentru activitatea verificată;
 control financiar jurisdicţional: exercitat de instanţele judecătoreşti şi de organe
administrative jurisdicţionale. Ele se limitează la situaţii concrete, de speţă şi numai la
legalitatea actelor şi acţiunilor organului de administraţie.

f) După modul de anunţare, se deosebesc următoarele tipuri de control13:

 control financiar anunţat: modalitate de verificare prin care cel care urmează să
fie controlat este înştiinţat în timp util cu privire la această operaţiune, la scopul şi data
realizării ei (inspecţia fiscală);
 control financiar neanunţat (inopinat): modalitate de verificare în care cel care
urmează să fie controlat nu este încunoştinţat în prealabil sau în termen util asupra acţiunii ce
urmează a fi întreprinsă.

g) După procedeele utilizate, controlul se poate exercita sub următoarele forme14:

 control documentar-contabil: exercitat pe baza documentelor primare, a
evidenţelor tehnico-operative şi contabile, a registrelor contabile şi situaţiilor financiare;
 control faptic: realizat sub forma inspecţiei la faţa locului, observaţiei fizice,
inventarierii de control, analizelor de laborator şi a expertizelor.

12
Santai, I., Drept administrativ şi ştiinţă administrativă, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 1998, p.238
13
Oprean I., Popa I.E., Lenghel R.D., Procedurile auditului şi ale controlului financiar, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2007, p. 15-17
14
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017, p.27

11
 h) După organele care îl execută, se disting următoarele forme de control15:
 control financiar ierarhic: exercitat de organe ierarhic superioare din cadrul
aceluiaşi sistem de autorităţi. Acest control constă în verificarea legalităţii şi mai puţin a
oportunităţii în activitatea organelor subordonate;
 control de gestiune: verificarea modului de gestionare a mijloacelor materiale şi
băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa tehnico-operativă şi contabilă;
 control de execuţie: verificarea bunei gestionări a fondurilor publice, evitarea
risipei şi prevenirea deturnărilor.

i) După gradul de apropiere a controlului de activităţile controlate, se

deosebesc16:
 control direct: urmărirea nemijlocită (personală) de organele de conducere sau de
control a activităţii subalternilor sau a celor controlaţi;
 control indirect: urmărirea activităţilor controlate pe baza rapoartelor şi
informaţiilor primite, a declaraţiilor fiscale, a şedinţelor de lucru, a notelor explicative date de
cei controlaţi, etc.;
 control reciproc: realizat între membrii formaţiilor de muncă, între
compartimente, în entităţi economice, etc., pe baza fluxurilor materiale şi informaţionale
stabilite în diviziunea muncii, specializării şi separării sarcinilor. Controlul reciproc se
exercită şi între documente care conţin indicatori similari;
 autocontrol: verificarea propriei activităţi, cu scopul de a putea stabili dacă
obiectivele propuse au fost realizate, dacă activitatea desfăşurată este la nivelul cerinţelor.

j) Din punct de vedere al intereselor economico-financiare pe care le reprezintă şi

din punct de vedere al nivelului de la care se exercită, se disting17:
 control exercitat de stat: organele abilitate urmăresc, în primul rând, respectarea
actelor normative specifice domeniului controlat. Conform principiul separării puterilor,
controlul exercitat de către stat este asigurat sub forma: i) control legislativ al Parlamentului,
direct şi prin intermediul Curţii de Conturi; ii) control judiciar; iii) control administrativ al
Guvernului şi al organelor sale centrale şi teritoriale;

15
Rada, D., Control financiar. Control fiscal, EdDacia Europa Nova, Lugoj, 2003, p.28
16
Oprean, I.,Control şi audit financiar-contabil”, Ed. Intecredo, Deva, 2002, p.16
17
Idem 16, p. 17

12
  control la nivelul entităţilor: exercitat sub forma controlului preventiv,
concomitent şi ulterior, urmăreşte, de regulă, gestionarea corectă şi eficientă a patrimoniului.

k) După conţinutul controlului, se disting18:

 control de legalitate: urmăreşte ca activitatea de constituire şi utilizare a
fondurilor publice şi gestionării patrimoniului public să respecte normele legale (controlul
financiar preventiv, delegat);
 control de oportunitate: urmăreşte ca activitatea de constituire, utilizare a
fondurilor publice şi de gestiune a patrimoniului public să nu fie numai legală ci şi oportună.

l) După efectele controlului, se deosebesc19:

 control de cercetare şi sesizare: are ca obiect cercetarea şi sesizarea organelor
competente pentru luarea măsurilor ce se impun (auditul public intern);
 controale de deplină jurisdicţie: organul de control, pe baza constatărilor, ia şi
măsurile care se impun (inspecţia fiscală).

1.5. Principiile controlului financiar

Controlul financiar trebuie să respecte principii care asigură transparenţa finanţelor

publice, dar şi economicitatea, eficienţa, eficacitatea guvernării. Principiile au scopul de a
asigura un caracter unitar, o metodă de lucru şi instrumentele de cercetare necesare activităţii
de control. Organizarea, funcţionarea şi exercitarea controlului financiar respectă următoarele
principii:

a) Principiul integrării controlului financiar în structura organizatorică şi de

conducere a economiei naţionale.
Organizarea controlului financiar se bazează pe principiul integrării care asigură
instituirea formelor organizatorice ale controlului, prin care se aplică una din prerogativele de
bază ale statului de drept20. Principiul integrării presupune, că nu orice activitate constituie
subiect al controlului, ci numai activitatea care a fost stabilită anticipat desfăşurării ei
cantitativ şi calitativ. În cadrul instituţional, principiul integrării, asigură organizarea şi
18
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017, p.28
19
Santai, I., Drept administrativ şi ştiinţă administrativă, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 1998, p.238
20
Roman, D.P., Drept financiar, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2002, p.82

13
exercitarea unui control operativ şi eficient de la veriga de bază până la nivelul de ansamblu al
economiei naţionale.
Principiul integrării vizează ca organizarea controlului să realizeze apărarea,
consolidarea şi dezvoltarea proprietăţii unităţilor administrativ teritoriale în interesul
comunităţii, apărarea proprietăţii private, exercitarea sarcinilor la toate nivelurile, creşterea
eficienţei activităţii economice în toate domeniile, consolidarea şi respectarea gestiunii
economice de către persoanele care o administrează şi care răspund de aceasta la nivelul
administraţiei publice locale şi a celei de stat21.

b) Principiul specializării controlului financiar

Controlul financiar implică multiple sarcini, precum şi o diversitate de activităţi asupra
cărora acţionează ce impun necesitatea specializării şi grupării organelor de control pe
formele de organizare ale acestuia. Conform acestui principiu este necesară specializarea
persoanelor care exercită munca de control pe activităţi, unităţi şi speţe, în scopul utilizării
raţionale a aparatului de control şi creşterea eficienţei acesteia.

c) Principiul adaptării controlului financiar la structurile organizatorice şi

funcţionale ale economiei
Conform acestui principiu formele şi metodele de control trebuie să se adapteze noilor
condiţii şi specificului activităţilor controlate. În caz contrar controlul se poate transforma
într-o activitate de rutină rigidă fără eficienţa scontată. El este în concordanţă cu principiul
integrării şi evidenţiază atenţia care trebuie acordată formelor şi metodelor exercitării
controlului.

d) Principiul exercitării controlului cât mai aproape de locul unde se ia decizia

Principiul este condiţionat de rolul controlului financiar în special în activitatea de
conducere a entităţilor şi pune accentul pe controlul realizat în interiorul unităţilor. Personalul,
indiferent de funcţia pe care o deţine, fiecare la locul de muncă, poartă răspunderea pentru
îndeplinirea integrală şi la timp a sarcinilor ce le revin, pentru gestionarea eficientă a
mijloacelor materiale şi financiare ale entităţii în care activează şi pentru adoptarea unei
atitudini cu privire la prevenirea risipei acestora. Conducerea entităţilor are obligaţia să
impună tuturor celor care muncesc, în unitatea respectivă, răspunderea faţă de apărarea şi

21
Munteanu, V., Control şi audit financiar - contabil, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p.38-39

14
păstrarea integrităţii patrimoniului şi să organizeze controlul financiar propriu pentru
cunoaşterea permanentă a situaţiei patrimoniului.

e) Principiul controlului extern

Baza concepţiei de organizare a sistemului de control o constituie controlul extern.
Acest principiu permite existenţa unor organisme de control independente, în afara structurii
organizatorice pe verticală a ministerelor, administraţii publice locale, a altor unităţi
patrimoniale indiferent de forma de proprietate. Astfel de organizări se întâlnesc în toate
formele de control, în special în cel financiar, precum: Ministerul Finanţelor Publice, ANAF,
Curtea de Conturi, etc.

f) Principiul autorităţii şi competenţei controlului

Sarcinile stabilite pentru a fi realizate în condiţii optime presupune manifestarea la
toate nivelurile organizatorice a autorităţii şi răspunderii personalului de conducere.

g) Principiul independenţei organului de control faţă de autoritatea sau

compartimentul controlat
În vederea asigurării unei eficienţe ridicate activitatea de control trebuie exercitată de
persoane care sunt independente şi obiective faţă de compartimentele sau autorităţile
controlate. Principiul independeţei presupune două aspecte, respectiv: i) compartimentul de
control în cadrul entităţii trebuie să funcţioneze în subordinea celui mai înalt nivel ierarhic; ii)
controlul financiar trebuie să fie independent faţă de activitatea controlată. Controlul financiar
este supus unei duble limitări: orice responsabil din entitate se conformeză strategiei şi
direcţiei generale a acesteia; controlorul financiar este independent în exercitarea funcţiei sale,
dar respectă normele şi standardele naţionale şi internaţionale.

15
 CAPITOLUL II: METODOLOGIA DE EFECTUARE A
CONTROLULUI FINANCIAR

2.1. Sistemul metodologic de control financiar

Acţiunea de control stabileşte dacă activitatea economico-financiară se desfăşoară în

concordanţă cu normele, regulile şi principiile stabilite. Controlul necesită un sistem
metodologic cu ajutorul căruia să poată reflecta realitatea, legalitatea şi eficienţa activităţilor
economico-financiare desfăşurate în cadrul unei entităţi.
Intrările în sistemul de control sunt compuse din date şi informaţii necesare
comparaţiei între situaţia ideală şi situaţia de fapt. Situaţia ideală este stabilită pe baza
prescripţiilor şi restricţiilor sistemului legislativ; deciziilor şi hotărârilor conducerii la diferite
nivele; programelor de activitate, bugetelor de venituri şi cheltuieli. Ea reprezintă baza legală
de referinţă a controlului.
Situaţia reală este stabilită pe baza: observaţiilor faptice la faţa locului; inventarierilor
de control; verificărilor documentare; analizelor de laborator; expertizelor; explicaţiilor
obţinute de la cei controlaţi.
Esenţial pentru procesul de control este momentul de comparaţie. în care orice
activitate sau operaţie economico-financiară este cercetată atât individual cât şi în raport cu un
criteriu sau o bază de comparaţie. Tipologia criteriilor de comparaţie este următoarea22:
 comparaţie în funcţie de un criteriu prestabilit: previziuni, prognoze, sarcini,
norme, standarde etc.;
 comparaţie cu caracter special: între variante de eficienţă a unor măsuri pentru
alegerea celei optime pentru entitate;
 comparaţii în spaţiu: între unele secţii de producţie, sau între unele servicii
publice;
 comparaţii în timp: între activitatea programată din perioada controlată, cu cea din
perioada precedentă.

22
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017, p.32-33

16
 Comparaţia de control prezintă aspecte specifice, în funcţie de natura activităţilor şi
obligaţiilor economico-financiare controlate, de metodologia de calcul şi sistemul de evidenţă.
Operaţiile sau activităţile comparate trebuie să fie omogene, calculate şi exprimate după un
criteriu de referinţă.
Din punct de vedere metodologic, acţiunea de control impune următoarele momente:
i) cunoaşterea situaţiei stabilite (programe, sarcini, norme, scopuri, prevederi legale,
previziuni etc.); ii) cunoaşterea situaţiei reale; iii) determinarea abaterilor prin compararea
situaţiei reale cu cea stabilită; iv) concluzii, sugestii, propuneri şi măsuri.
Ca sistem, metodologia de control este o împletire a procedeelor şi modalităţilor,
principiilor şi mijloacelor care fac posibilă acţiunea de control. Ca ansamblu de instrumente
metodologice, organic structurate, se utilizează diferenţiat, în funcţie de: natura activităţii
controlate, formele de control financiar, sursele de informare pentru control, natura abaterilor
existente.
Din punct de vedere structural pe momentele enunţate anterior, metodologia de control
se poate prezenta astfel23:
 formularea obiectivelor controlului;
 delimitarea obiectivelor pe forme de control financiar (preventiv, operativ,
ulterior);
 identificare organeler competente legale să exercite controlul asupra obiectivelor
stabilite;
 identificarea surselor de informare pentru control (documente primare, evidenţa
tehnico-operativă şi contabilă, alte documente);
 aplicarea procedeelor şi tehnicilor de control cu ajutorul cărora se realizează
cunoaşterea activităţii controlate;
 stabilirea deficienţelor, lipsurilor şi abaterilor, precum şi rezervele de
perfecţionare ce se pot constata, în sfera obiectivului controlat, cu ajutorul procedeelor,
tehnicilor de control;
 întocmirea actelor de control în care se înscriu constatările;
 modalităţile de finalizare şi valorificare a acţiunii de control;
 stabilirea eficienţei controlului pe linia prevenirii, constatării şi înlăturării
deficienţelor, lipsurilor, abaterilor dar şi pe cea a perfecţionării activităţii controlate.

23
Crăciun, S., Control şi audit financiar. Expertiză contabilă, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p.152-154

17
 Componenta principală a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor
de cercetare, cunoaştere şi perfecţionare a activităţii economico-financiare: i)studiul general
prealabil asupra activităţii ce urmează a fi controlată; ii) controlul documentar contabil;
controlul faptic; iii) analiza economico-financiară; iv) controlul total şi prin sondaj; v)
valorificarea constatărilor.
Figura 1. Sistemul metodologic de control

SISTEMUL METODOLOGIC DE CONTROL

Elementele sistemului de Metodologia de control Procedee de control

control

Cunoaşterea situaţiei stabilite Formularea obiectivelor Studiul general prealabil

Cunoaşterea situaţiei reale Delimitarea obiectivelor pe Controlul documentar

forme de control contabil

Compararea situaţiilor
Organele competente să Controlul modului de
efectuezecontrolul în funcţie organizare a evidenţei
de obiectiv contabile
Analiza şi evaluarea
rezultatelor

Identificarea surselor de
informare Controlul faptic
Concluzii, sugestii, propuneri
şi măsuri

Aplicarea procedeelor şi Analiza economico

tehnicilor de control financiară

Stabilirea deficienţelor,
lipsurilor, abaterilor

Întocmirea actelor de control

în care se înscriu constatările

Modalităţi de valorificare şi
finalizare

Stabilirea eficienţei
controlului pe linia prevenirii
18
 2.2. Metoda controlului financiar

Orice acţiune de control financiar-contabil are ca obiect cercetarea unor operaţiuni sau
procese economice în scopul determinării evoluţiei, stadiului sau corectitudinii acestora în
raport cu programul, obiectivele fixate anterior sau cu normele legale care le reglementează.
Pentru ăndeplinirea cerinţelor, controlul presupune abordarea metodică a realităţilor
economico-sociale, într-o manieră raţională, care să permită cunoaşterea deplină şi exactă a
situaţiilor existente, a implicaţiilor sau consecinţelor acestora, a factorilor de influenţă şi a
direcţiilor de perfecţionare viitoare. De altfel, calitatea activităţii de control şi rezultatele ei
depind în mare măsură de procedeele, tehnicile şi instrumentele utilizate în cercetarea
fenomenelor economico- financiare, de modalităţile prin care organele de control ajung la
formularea concluziilor şi a măsurilor dispuse.
Din punct de vedere teoretic dar şi practic, metoda controlului financiar reprezintă
modul de cercetare şi acţiune într-un sistem de intercondiţionare reciprocă a tuturor
procedeelor, tehnicilor, instrumentelor de control, în vederea prevenirii, constatării şi
înlăturării eventualelor lipsuri, abateri sau deficienţe constatate în derularea activităţilor
economico-financiare şi contabile. Astfel, noţiunea de metodă evidenţiază ansamblul de
principii, procedee şi tehnici prin care se cercetează fenomenele şi procesele economice,
pentru a pune în evidenţă o situaţie, un adevăr în scopul cunoaşterii acestora.
Metoda controlului financiar-contabil exprimă întreaga acţiune de cunoaştere prin
utilizarea unor procedee de control specifice, care la rândul lor impun folosirea de tehnici sau
instrumente de control adecvate.
Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici şi instrumente
care îmbinate cu o anumită măiestrie personală, specifică profesioniştilor contabili,
experţilor în domeniu, se aplică în vederea soluţionării concrete a problemelor ce decurg din
funcţiile controlului.
Procedeul, în practică, este un mijloc de operaţionalizare a principiilor şi regulilor unei
metode. Astfel, există mai multe procedee de control specifice ce au apărut din necesităţi
practice de control şi vizează creşterea eficienţei acestuia în ansamblul său. Rolul şi utilitatea
procedeelor de control rezidă în faptul că prin intermediul lor organele de control şi celelalte
categorii de specialişti contabili îşi asigură participarea la realizarea sarcinilor ce le revin în
cadrul entităţilor economice.

19
 Prin tehnică, modalitate sau instrument de control se distinge o categorie specifică
unui domeniu restrâns de activitate, care desemnează mijlocul utilizat de organul de control
sau profesionistul contabil şi prin care soluţionează în mod concret, problemele ce decurg din
prerogativele funcţiei sale. Acestea includ mijloacele tehnologice, metodologice, de natură
informaţională etc., necesare cunoaşterii, verificării sau optimizării procesului de control sau
numai unor părţi structurale ale acestuia.
În conţinutul tehnicilor, modalităţilor sau instrumentelor de control, îşi fac loc o serie
de componente ce amplifică caracterul dinamic, participativ, economic şi mai ales
multidisciplinar al controlului. Ca urmare, are loc o sporire a eficacităţii utilizării acestora, în
cadrul entităţilor economice, acolo unde cuantificările pe care le implică, utilizarea lor, se
poate realiza cu uşurinţă şi precizie.
Paleta tehnicilor, modalităţilor şi instrumentelor de control este deosebit de largă şi în
continuă expansiune. Dintre acestea menţionăm: evaluarea, indicaţia, îndrumarea, aprecierea,
programul, analiza, bugetul de venituri şi cheltuieli, situaţiile financiare anuale sau
semestriale, raportul explicativ, instrumente matematice, tehnici informatice şi
informaţionale, cercetarea operaţională, simularea, grafice, programarea liniară, drumul critic
etc.
Pe baza sistemului metodologic, metoda permite aprecierea stării economico-
financiare a entităţii economice, sugerează modalităţile de eficientizare a funcţionării
întreprinderii, influenţează comportamentul şi acţiunile entităţilor economice (inclusiv ale
personalului acesteia) utilizând o serie de procedee specifice. În teoria şi practica controlului
întâlnim diverse procedee, tehnici, modalităţi şi instrumente de control cu o aplicare mai
generală sau mai restrânsă. Este necesar să se reţină, că în vederea asigurării unui control cât
mai corect şi complet, procedeele de control trebuie să fie utilizate într-un sistem de
interrelaţii, printr-o îmbinare raţională, dar să constituie un tot unitar, în funcţie de
particularităţile specifice ale entităţilor economice. Numai astfel se poate vorbi despre un
control de calitate având o metodologie logică şi unitară şi o eficienţă sporită.

2.3. Procedee şi tehnici de control financiar

Varietatea de activităţi economice, interacţiunea şi condiţionarea lor reciprocă, impune

în mod necesar existenţa mai multor orientări care, la rândul lor, implică folosirea mai multor
procedee de exercitare a controlului. Procedeele de control folosite în practică sunt: studiul

20
general prealabil, controlul documentar-contabil, controlul faptic, controlul total şi prin
sondaj, analiza economico-financiară etc. Aceste procedee pot fi folosite de control
concomitent, succesiv, în acelaşi proces sau pot fi folosite separat.

2.3.1. Studiul general prealabil

Cu ajutorul studiului general prealabil este posibilă cunoaşterea elementelor esenţiale

şi specifice ale activităţii ce urmează a fi controlată şi pe baza acestora, se orientează acţiunea
de organizare şi exercitare a controlului asupra obiectivelor care necesită atenţie sporită,
pentru:
 remedierea unor deficienţe, lipsuri, abateri;
 mobilizarea unor rezerve de perfecţionare a activităţii economice şi financiare;
 soluţionarea operativă a problemelor legate de integritatea activelor şi respectarea
disciplinei financiare, de constituirea şi utilizarea corectă a fondurilor, de creşterea
rentabilităţii şi eficienţei economice.
Studiul general prealabil oferă organului de control posibilitatea cunoaşterii modului
în care s-au desfăşurat sau se desfăşoară activităţile controlate. El poate avea un caracter de
ansamblu sau de detaliu (documentare), referindu-se în egală măsură la unităţile supuse
controlului (structurilor interne, trepte ierarhice, competenţe şi răspunderi), cât şi la conţinutul
acţiunilor de control (tematica sau obiectivele acestor acţiuni, actele normative care
reglementează domeniul în cauză, instrucţiuni, regulamente etc.)
Studiul general prealabil fiind procedeu de control financiar, are următoarele
obiective:
 sarcinile rezultate din normele în vigoare pentru domeniul respectiv de activitate,
a căror cunoaştere asigură orientarea organelor de control asupra aspectelor care trebuie avute
în vedere în acţiunea de control;
 orientările, instrucţiunile, competenţele şi răspunderile în structura internă a
entităţii economice la care se exercită controlul;
 modul de organizare a evidenţei tehnic-operative şi contabile, ca sursă de
informaţii pentru control;
 situaţia de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează a se controla etc.
Studiul general prealabil asupra activităţii ce urmează a se controla utilizează ca surse
de informare normele legale cu privire la activitatea în cauză, procesele-verbale de control

21
anterioare şi măsurile stabilite pe baza lor, dările de seamă contabile, procesele- verbale ale
consiliilor de administraţie, consultările cu conducerea compartimentului supus controlului
etc.

2.3.2. Controlul documentar-contabil

Indiferent de metodele, mijloacele şi tehnicile utilizate pentru prelucrarea datelor,

controlul, în general, urmăreşte următoarele obiective:
a) realitatea, sinceritatea şi integritatea informaţiilor furnizate de evidenţa
contabilă;
b) realitatea, legalitatea, necesitatea, economicitatea, eficienţa şi eficacitatea
tranzacţiilor şi operaţiunilor consemnate în evidenţă, precum şi integritatea activelor
entităţilor economice sau instituţiilor publice.
În conformitate cu cele două obiective controlul poate să se confrunte cu următoarele
situaţii:
 documentele şi registrele contabile sunt corect întocmite, sunt ţinute la zi, respectă
cerinţele normelor legale şi ale hotărârilor Consiliilor de administraţie şi cuprind numai
operaţiuni legale, reale şi exacte;
 neregulile constatate în întocmirea, circulaţia şi prelucrarea documentelor şi în
ţinerea registrelor contabile au numai un caracter formal, cum ar fi: documentele conţin
corecturi neadmise, evidenţele nu sunt ţinute la zi, nu se respectă corespondenţa dintre
conturi, etc. Aceste nereguli pot fi relativ uşor de remediat dacă ele nu au favorizat proasta
gestionare a activelor şi datoriilor, falsuri, sustrageri, neachitarea obligaţiilor fiscale sau alte
fenomene negative;
 neregulile constatate în organizarea şi conducerea contabilităţii ce determină,
favorizează sau maschează cazurile de proastă gospodărire, evaziune fiscală, sustrageri sau
abuzuri.
Controlul documentar-contabil presupune Verificarea modului de completare şi
utilizare a documentelor justificative cât şi Verificarea documentelor justificative sub aspectul
conţinutului lor.

22
 Verificarea modului de completare şi utilizare a documentelor justificative presupune:

a. Verificarea documentelor primare sub aspectul formei

Verificarea documentelor primare întocmite în entitatea economică sau primite de la
terţi, vizează atât forma acestora cât şi conţinutul operaţiunilor consemnate în ele. Verificarea
documentelor primare sub aspectul formei vizează în principal următoarele obiective:
 dacă toate înregistrările contabile au la bază documente legale, corespunzătoare
naturii operaţiunii consemnate în ele;
 dacă se respectă normele legale şi deciziile conducerii referitoare la modul de
completare a documentelor justificative;
 dacă corectarea erorilor din documente se face cu respectarea prevederilor legale;
 dacă documentele care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate sunt autentice;
 dacă documentele centralizatoare care au stat la baza înregistrărilor din
contabilitate sunt corecte;
 dacă se respecta graficele de circulaţie a documentelor şi/sau manualele de
proceduri aprobate de conducere;
 dacă numerotarea, utilizarea şi gestionarea formularelor împiedica utilizarea lor în
„alte scopuri”.

b. Dacă toate înregistrările din contabilitate au la bază documentele legale,

respectiv dacă se utilizează imprimatele corespunzătoare naturii operaţiunilor
consemnate în ele

c. Modul de completare a documentelor

Controlul trebuie să urmărească dacă se întocmesc la timp şi conţin toate elementele
necesare fără simplificări artificiale şi omisiuni ce pot favoriza sau genera erori de prelucrare,
fraude, falsuri şi care îngreunează controlul. Formularele care se întocmesc în mai multe
exemplare se completează o singură dată prin indigo, transcopiere, iar spaţiile libere se
barează. înscrierea datelor se face cu cerneala, pasta de pix sau prin utilizare IT. Documentele
justificative cuprind, de regulă, următoarele elemente:
 denumirea documentelor;
 denumirea, sediul şi datele de identificare ale emitentului;
 numărul documentului şi data întocmirii;
 menţionarea, când este cazul, a părţilor care participă la efectuarea operaţiunii;

23
  conţinutul operaţiunii (uneori şi temeiul legal, sau numărul contractului);
 parametrii cantitativi şi valorici ai operaţiunii;
 numele, prenumele şi semnătura persoanelor care au întocmit, vizat şi aprobat
documentul şi a celor care au participat la efectuarea operaţiunii sau tranzacţiei respective
etc.;
 alte menţiuni cerute de reglementările referitoare la TVA.
Înscrisurile provenite din relaţiile de vânzare-cumpărare şi prestări de servicii cu
persoanele fizice dobândesc calitatea de document justificativ şi pot fi înregistrate în
contabilitate numai dacă:
 conţin toate elementele de identificare a persoanei respective (nume, prenume,
adresa, actul de identitate şi codul numeric personal);
 conţin suma cuvenită, impozitul reţinut şi suma achitată;
 se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective prin întocmirea unei note
de intrare-recepţie
 au la bază un contract sau convenţie, în cazul prestărilor de servicii.
Controlul modului de completare a documentelor primare se face în mod diferit în
funcţie de natura operaţiunilor consemnate, în funcţie de mijloacele folosite pentru culegerea
şi consemnarea datelor şi în funcţie de regimul ordinar sau special al acestora.

d. Dacă se respectă normele legale referitoare la corectarea erorilor din

documente
Corectarea erorilor se face pe toate exemplarele documentelor, fără ştersături, cu
precizarea datei corecturilor şi sub semnătura persoanelor care au întocmit şi aprobat
documentele respective sau care au participat la efectuarea operaţiunii respective.
Corectarea se face prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrelor greşite, astfel încât
acestea sa poată fi citite, iar alăturat lor se scrie textul sau cifrele corecte. în documentele
justificative nu se admit ştersături, modificări sau alte proceduri asemănătoare.
Nu se admit corecturi în facturi şi în unele documente în care se consemnează
operaţiuni cu mijloace băneşti (excepţie fac ordinele de deplasare).

e. Dacă documentele respective sunt autentice

Pentru a putea stabili dacă semnăturile de pe documente sunt ale persoanelor
autorizate, se compară între ele semnăturile de pe documentele respective cu cele din fişele
specimenelor de semnături. In ultimă instanţă, se procedează la recunoaşterea şi confirmarea

24
scrisului şi semnăturii de către autorii acestora. Înscrisul sub forma electronica, căruia i s-a
ataşat o semnătura electronica extinsă, generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat, este
asimilat înscrisurilor sub formă privată.24

f. Dacă la baza înregistrărilor în evidenţă stau documentele centralizatoare

Se verifică ca acestea sa cuprindă numai operaţiuni de aceeaşi natură şi din aceeaşi
perioadă de gestiune.

g. Dacă se respectă graficele de circulaţie a documentelor

Dacă ele se întocmesc şi se predau la termen şi în numărul de exemplare prevăzut în
manualul de proceduri interne şi în normele legale şi dacă se exercită în mod corespunzător
controlul preventiv (vezi autorizarea şi aprobarea operaţiunilor) asupra lor înainte de a fi
supuse procesului de prelucrare a datelor. Dacă controlul preventiv se acordă numai pe
originalul documentelor (excepţie fac facturile de vânzare) şi daca pe aceste documente se
face o menţiune de anulare („achitat" „înregistrat") astfel încât ele sa nu poată fi utilizate de
mai multe ori.

h. Dacă numerotarea documentelor permite identificarea documentelor lipsă sau

a celor înregistrate de mai multe ori (exhaustivitatea înregistrărilor)
Această numerotare asigură localizarea uşoară a documentelor pe baza cărora s-au
făcut înregistrările.
Pentru formularele numerotate în cadrul entităţilor care le utilizează se urmăreşte: dacă
numerotarea lor s-a făcut în continuare, sau serial pe compartimente, astfel încât să se evite
atribuirea mai multor documente similare a acelaşi număr de ordine (formularele în stoc la
sfârşitul anului se pot utiliza în continuare fără o altă numerotare); dacă toate exemplarele
unui document au acelaşi număr de ordine.
După completare, formularele devin documente justificative şi se păstrează, la sediul
declarat, în ordinea numerelor, prin aceasta asigurându-se un control permanent asupra lor.
Documentele justificative se pot stoca prin orice metodă, inclusiv prin mijloace electronice, în
condiţiile cerute de Codul fiscal.
Tot sub aspectul formei, dar afectând şi conţinutul, se efectuează şi o verificare
aritmetică, urmărindu-se exactitatea cifrelor înscrise în documente, a unităţilor de măsură, a

24
Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronica, art. 5

25
indicilor de calitate, a calculelor şi reporturilor, ştiut fund faptul ca uneori acestea „se greşesc"
intenţionat, cu scopul ascunderii vremelnice a unor cazuri de proastă gospodărire, de fraude
sau a altor nereguli.

Verificarea documentelor justificative sub aspectul conţinutului lor presupune:

Verificarea de fond sau a conţinutului operaţiilor consemnate în documente se referă
la urmărirea realităţii, legalităţii, necesităţii, oportunităţii şi economicităţii operaţiilor
respective.
Realitatea şi exactitatea operaţiunilor consemnate în documente se verifică prin
intermediul mai multor procedee, comune tuturor formelor de control, inclusiv auditului
intern şi extern. Cele mai semnificative procedee folosite pentru verificarea realităţii
informaţiilor din documente sunt:

a. Verificările faptice
Constau în examinarea nemijlocită pe teren, la faţa locului a realităţii fenomenelor şi
proceselor consemnate în documente. Cadrele cu funcţii de conducere apelează la observarea
fizică (inspecţia personală) atunci când doresc să vadă cum se desfăşoară o activitate, stadiul
execuţiei unei lucrări, modul cum se respectă procedurile de culegere şi prelucrare a datelor,
modul cum funcţionează controlul intern etc. Formele tipice ale verificărilor faptice sunt
inventarierile de control şi recepţionările de bunuri sau lucrări.
Verificarea faptică este mijlocul cel mai eficient de verificare a existenţei şi stării unor
elemente patrimoniale, dar cu ajutorul ei se colectează numai o parte din elementele probante
necesare. Astfel, nu este suficientă constatarea că bunul există, această constatare trebuie
completată cu alte informaţii, cum ar fi: proprietatea bunului, dacă valoarea de inventar este
atribuită cu respectarea principiului prudenţei, starea bunului etc. Aceste informaţii se culeg
cu ajutorul altor tehnici de control.
Controlul trebuie să analizeze modul în care întreprinderea a respectat normele legale
referitoare la inventariere, pe etape ale inventarierii, prezentate în paragraful următor:
 modul de constituire a comisiilor de inventariere;
 efectuarea tuturor lucrărilor pregătitoare inventarierii;
 desfăşurarea propriu-zisă a inventarierii şi completarea listelor de inventariere;
stabilirea diferenţelor, regularizarea şi înregistrarea lor în contabilitate.

26
 b. Verificările încrucişate (contraveriflcările)
Constau în confruntarea exemplarelor diferite ale aceluiaşi document, aflate în entităţi,
compartimente sau locuri diferite. Astfel, se confruntă originalul „chitanţei" aflate la plătitor
cu copia rămasă în chitanţier sau anexată la „registrul de casă" . Pentru controlul activităţii de
aprovizionare şi/sau desfacere se confruntă originalul „facturii" de la beneficiar cu copia
rămasă la furnizor. Controlul mişcării materialelor între depozite şi secţiile consumatoare se
realizează confruntând exemplarul din „Fişa limită de consum" aflat la depozite, cu
exemplarul aflat la secţia consumatoare.

c. Verificările reciproce
Se bazează pe confruntarea unor documente diferite sau evidenţe diferite, dar în care
sunt reflectate operaţiuni similare sau între care trebuie să existe anumite corelaţii. Astfel,
pentru stabilirea cantităţii de produse fabricate se confruntă cantităţile din „Bonurile de
predare-transfer-restituire" sau din „Rapoartele de fabricaţie" cu „Bonurile de lucru"
(consumul de manopera), cu „Bonurile de consum" (consumul de materii prime), cu „Fişele
de magazie" etc. Controlul aprovizionărilor presupune compararea informaţiilor din: „Avizul
de însoţire a mărfii" şi/sau din „Facturi" cu cele din „Notele de recepţie şi constatate de
diferenţe" din „Situaţia materialelor intrate" din „Jurnalul cumpărărilor" din „Fişele de
magazie" din contabilitatea analitică a gestiunilor şi furnizorilor etc.
În activitatea practică, verificările încrucişate şi verificările reciproce se desfăşoară
concomitent, ele se completează reciproc. Astfel, pentru controlul mijloacelor băneşti se fac
controale reciproce între registrul de casă şi documentele anexate acestuia cum sunt: chitanţe,
state de plată, cecuri de numerar, foi de vărsământ, extrase de cont de la bănci, dispoziţii de
plată-încasare către casierie etc. şi, concomitent, se fac controale încrucişate între exemplarele
diferite ale documentelor de încasări şi plăţi.

d. Probele de laborator şi expertizele tehnice

Se utilizează în munca de control atunci când complexitatea unor operaţiuni înscrise în
documente depăşeşte nivelul de pregătire, competenţa legală sau aparatura de care dispune
organul de control sau cu atribuţiuni de control. In această situaţie, se recurge la serviciile
unor specialişti în materie, ale unor laboratoare de specialitate sau ale unor organe de control
specializate în analize tehnice şi fizico-chimice.
Astfel de probe de laborator şi expertize tehnice se fac pentru a stabili: compoziţia
unor produse; respectarea reţetelor de fabricaţie; rezistenta şi fiabilitatea unor bunuri;

27
randamentul energetic sau termic al unei instalaţii etc. De asemenea, pentru înţelegerea şi
verificarea sistemului de prelucrare automată a datelor, controlul apelează la serviciile unui
specialist în informatică.

e. Confirmarea constatărilor de către cei controlaţi

Se realizează prin intermediul informaţiilor verbale sau scrise culese de controlori de
la personalul entităţii controlate sau de la terţi. Informaţiile verbale sau scrise sunt obţinute de
controlori de la persoanele care participă la efectuarea operaţiunilor şi la întocmirea
documentelor, efectuează verificarea şi aprobarea acestora, asigură înregistrarea lor în
contabilitate etc. Aceste informaţii îi ajută pe controlori să înţeleagă procedurile folosite, dar
pentru definitivarea concluziilor, trebuie verificată sinceritatea lor prin alte tehnici de control.
în acest sens, cei care exercită controlul au obligaţia:
 să verifice, cu ajutorul surselor interne şi externe, realitatea şi sinceritatea acestor
informaţii;
 să aprecieze dacă informaţiile sunt coerente cu celelalte elemente probante
colectate;
 să aprecieze daca cei ce au furnizat aceste informaţii sunt bine documentaţi şi bine
intenţionaţi.
Dacă aceste informaţii se contrazic cu celelalte elemente probante, controlorul se află
în situaţia fie să caute explicaţii pentru aceste contraziceri, fie să pună la îndoială fiabilitatea
tuturor declaraţiilor făcute, ceea ce are incidenţă asupra extinderii altor procedee specifice.
Pentru colectarea acestor informaţii, controlorii pot folosi două documente: Notele
explicative şi Notele de constatare.
Notele explicative sunt informaţii scrise pe care le dau cei controlaţi la cererea
organelor de control. Ele au un caracter de declaraţii făcute de către cei controlaţi, dar pentru
organul de control ele reprezintă un mijloc suplimentar de informare şi confirmare. In nici un
caz, organul de control nu-şi poate definitiva concluziile numai pe baza lor. In toate cazurile,
organele de control trebuie să verifice prin alte procedee exactitatea acestor declaraţii şi numai
după aceea să-şi definitiveze concluziile.
Notele de constatare se întocmesc de organele de control pentru consemnarea unor
deficienţe care ulterior nu ar mai putea fi dovedite sau reconstituite, cum ar fi cazul: absenţei
de la locul de muncă; starea de ebrietate; folosirea nelegală a mijloacelor de transport;
depozitarea necorespunzătoare a bunurilor; încălcarea regulilor de comerţ (speculă, marfa fară

28
documente de provenienţă, marfa degradată etc.). Aceste deficienţe ar putea fi remediate până
la terminarea controlului sau cei vinovaţi ar putea să nu mai recunoască producerea lor.
De asemenea, se întocmesc note de constatare atunci când se impune luarea unor
măsuri urgente pentru înlăturarea unor abateri sau pentru întreruperea unor prescripţii, cum
este cazul întreruperii prescripţiei dreptului la acţiune (dacă nu există titluri executorii) sau
întreruperea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită (dacă există titluri executorii).
Notele de constatare se întocmesc la locul controlului şi se semnează de organele de
control şi de persoanele vinovate sau de către alte persoane (martori).

f. Ridicarea documentelor originale de către organele de control

Acest procedeu se foloseşte în situaţia în care există riscul ca unele documente să fie
sustrase sau distruse de către cei interesaţi, mai ales dacă ele reprezintă singurul mijloc de
dovedire a unor nereguli constatate sau există riscul ca aceste documente să fie modificate ori
completate cu menţiuni suplimentare faţă de cele constatate iniţial.
De asemenea, se recurge la ridicarea documentelor originale şi atunci când acestea
prezintă corecturi şi ştersături neadmise de normele legale, ori atunci când semnăturile şi
sigiliile de pe ele sunt îndoielnice sub aspectul autenticităţii, ceea ce impune continuarea
cercetărilor prin intermediul expertizelor grafologice.
În toate aceste situaţii, documentele originale ridicate de organele de control sunt
înlocuite cu copii certificate de organul de control şi de conducerea entităţii verificate. Pe
aceste copii se menţionează obligatoriu locul unde se află documentele originale, organul care
le-a ridicat şi calitatea acestuia sau se întocmeşte un proces verbal de predare-primire a
acestor documente.

g. Confirmările primite de la terţi

Reprezintă o variantă a controalelor încrucişate. Organele de control apelează la
confirmarea de către terţi a datelor cuprinse într-un document întocmit de către aceştia, la
confirmarea rulajelor şi soldurilor unor conturi de creanţe şi obligaţii, atunci când există
indicii că aceste documente au fost falsificate sau că nu toate documentele au fost înregistrate
în contabilitate.

h. Sondajul
În decursul unui exerciţiu, într-o entitate, numărul operaţiunilor înregistrate în
contabilitate poate fi foarte mare. Din acest motiv, nu se poate asigura cuprinderea în control a

29
tuturor acestor operaţiuni, deoarece costul controlului ar fi prea mare, comparativ cu utilitatea
informaţiilor obţinute în urma verificării unor operaţiuni nesemnificative. De regulă, tehnicile
de control prezentate mai sus se aplică pe un eşantion sau cu ajutorul unui test.
Privit ca o tehnică a controlului şi auditului, sondajul constă în:
 Selectarea unui anumit număr de elemente din ansamblul operaţiunilor şi
conturilor care formează mulţimea ce urmează a fi controlată;
 Aplicarea, la aceste elemente, a tehnicilor de obţinere a elementelor probante;
 Extrapolarea rezultatelor obţinute pe baza eşantionării la ansamblul mulţimii
cercetate.
În funcţie de caracteristica comuna şi scopul urmărit, deosebim:
Sondaje asupra atribuţiilor. Acest tip de sondaje se utilizează când caracteristica
comună constă în analiza modului de aplicare al unei proceduri sau de îndeplinire a unei
atribuţiuni de serviciu, cum ar fi: dacă o comandă de aprovizionare este aprobată; dacă
bunurile intrate în întreprindere fac obiectul unei note de recepţie; dacă documentele de plăţi
sunt anulate prin aplicarea pe ele a ştampilei "Achitat", astfel încât să nu mai poată fi folosite
ulterior etc.
Sondaje asupra valorii. Acest tip de sondaje se aplică atunci când caracteristica
urmărită este valoarea elementelor patrimoniale, a tranzacţiilor şi operaţiunilor consemnate în
rulajul şi soldul conturilor.
În funcţie de pregătirea profesională a controlorului şi auditorului şi în funcţie de
gradul de credibilitate pe care doreşte să îl dea concluziilor sale, se deosebesc doua tipuri de
sondaje: sondaje statistice sondaje nestatistice.
Sondajele nestatistice se bazează pe experienţa şi intuiţia auditorului / controlorului,
ele nu asigură o extrapolare riguroasa a rezultatelor obţinute pe baza unui eşantion la întreaga
masă a mulţimii.

2.3.2.1. Verificarea modului de organizare a evidentei economice

În vederea asigurării obiectivităţii, exactităţii şi operativităţii informaţiilor, procesul de

organizare al sistemului informaţional economic dintr-o entitate trebuie să se desfăşoare sub
un strict autocontrol din partea consiliului de administraţie, şefilor de compartimente şi a
executanţilor.

30
 Principalele sarcini ale controlului şi auditului referitoare la organizarea evidenţei
economice sunt axate pe modul în care sistemul informaţional adoptat corespunde
reglementărilor legale şi caracteristicilor specifice ale entităţii respective.
În cadrul entităţilor există grade diferite de implementare a procesului de prelucrare
automată a datelor, s-au adoptat sisteme diferite de codificare, se utilizează scheme şi pachete
de programe diferite după care se pregătesc, culeg şi prelucrează datele. Ca urmare, activitatea
de control trebuie să înceapă cu o temeinică documentare asupra modificărilor intervenite în
structura documentelor primare, a situaţiilor şi jurnalelor contabile, în circuitul, prelucrarea şi
arhivarea purtătorilor de informaţii. Controlul trebuie să analizeze în ce măsură aceste
modificări sunt impuse de particularităţile organizatorice şi tehnologice ale entităţii
respective, în ce măsură ele respectă cerinţele normelor legale şi ale conducerii entităţii. Cu
ocazia acestei documentări, organele de control trebuie să stabilească locurile unde pot să
apară erori sau denaturări ale datelor şi informaţiilor, să stabilească compartimentele în care
se întocmesc documentele primare şi sursele de informaţii care stau la baza completării lor
ulterioare, pe etape ale ciclului parcurs de aceste documente, aşa cum se va arăta în
continuare, când vom vorbi despre "evaluarea controlului intern".
Conform prevederilor Legii contabilităţii,republicate, toate entităţile sunt obligate să
respecte:
 planul de conturi general şi normele metodologice pentru utilizarea acestuia sau
planurile de conturi specifice avizate de Ministerul Finanţelor Publice.
 modelele registrelor contabile, formularele comune privind activitatea financiară
şi contabilă, precum şi normele metodologice privind utilizarea acestora. Ministerele,
departamentele, asociaţiile profesionale pot elabora şi folosi în activitatea financiar-contabilă
şi formulare specifice, în funcţie de necesităţi. Aşa cum s-a arătat, dacă se utilizează
calculatoarele electronice pentru întocmirea documentelor justificative şi pentru prelucrarea şi
înregistrarea datelor în contabilitate, se admite ca registrele contabile şi formularele privind
activitatea financiar-contabilă să fie adaptate în funcţie de specificul şi nevoile entităţii
respective, dar numai în condiţiile respectării conţinutului de informaţii ale formularelor şi
registrelor comune, aprobate de Ministerul Finanţelor Publice.
 modelele situaţiilor financiare şi normele metodologice privind întocmirea
acestora.

31
 Controlul modului de organizare a contabilităţii trebuie să înceapă cu o temeinică
documentare asupra criteriilor care trebuie respectate de programele informatice. Principalele
criterii pe care trebuie să le satisfacă un program informatic sunt25:
 să asigure prelucrarea informaţiilor în concordanţă cu prevederile reglementărilor
contabile şi fiscale;
 să protejeze produsele-program împotriva accesului neautorizat al unor persoane,
cu scopul "modificării" programelor;
 să asigure confidenţialitatea datelor. Accesul la aceste date trebuie să fie
restricţionat prin diferite coduri sau alte mijloace;
 să asigure conservarea datelor pe o perioada de timp cerută de legea contabilităţii.
Programele de prelucrare trebuie să precizeze tipurile de suporţi externi pe care se arhivează
produsele-program, datele de intrare în sistemul de prelucrare şi situaţiile obţinute;
 să asigure listarea înregistrărilor contabile. Aceste listări trebuie să fie inteligibile
şi complete şi trebuie să conţină: tipul documentului listat, denumirea entităţii, perioada la
care se referă, data listării, paginarea cronologică, precizarea programului informatic şi a
versiunii utilizate.
 să nu permită inserări, modificări sau eliminări de date pentru perioadele
încheiate. Eventualele erori sau omisiuni constatate se corectează în perioada curentă;
 să permită verificarea modului de funcţionare a programelor şi a corectitudinii
înregistrărilor contabile. Programul trebuie să permită reconstituirea tuturor înregistrărilor
făcute pe bază de documente. Totodată trebuie să nu permită: i) deschiderea a doua conturi
analitice cu acelaşi simbol; ii) modificarea simbolului contului după ce s-au făcut înregistrări
în el; iii) suprimarea unui cont în care s-au făcut înregistrări; iv) listarea (editarea) mai multor
documente de acelaşi tip, cu acelaşi număr de ordine, dar cu conţinut diferit, etc.
Ca urmare, controlul asupra contabilităţii presupune urmărirea modului cum se
asigură:
 consemnarea operaţiunilor în documente şi înregistrarea lor în registrele contabile;
 verificarea concordanţei dintre informaţiile contabile şi realitate cu ajutorul
inventarierii;
 verificarea corectitudinii înregistrărilor contabile cu ajutorul Balanţei de
verificare;

25
Ordinului ministrului finanţelor publice nr.2634 din 05 noiembrie 2015

32
  sintetizarea şi generalizarea informaţiilor contabile cu ajutorul situaţiilor
financiare.

2.3.2.2. Tehnici de control documentar- contabil

Principalele tehnici de control documentar-contabil sunt: controlul cronologic,

controlul invers cronologic, controlul sistematic sau pe probleme, controlul reciproc,
controlul încrucişat, investigaţia de control, examenul critic, analiza contabilă, balanţa de
control contabilă sintetică şi analitică, tehnica corelaţiilor bilanţiere, tehnici specifice de
control în condiţiile sistemelor de prelucrare automată a datelor etc26.
Controlul cronologic presupune examinarea documentelor în ordinea în care au fost
întocmite, înregistrate în contabilitate şi arhivate, indiferent de conţinutul lor. Acest mod de
lucru, deşi pare simplu şi comod, nu permite o studiere aprofundată a unei categorii de
operaţiuni, de la început şi pană la sfârşit, nu garantează cuprinderea în control a tuturor
documentelor şi nu asigură o sistematizare corespunzătoare a concluziilor. De altfel,
documentele primare şi centralizatoare sunt arhivate, în practică, pe probleme sau pe grupe de
conturi şi, ca urmare, tot aşa trebuie să fie verificate. Din aceste motive verificările strict
cronologice sunt rar folosite în practică. Ele se pot utiliza la unităţile patrimoniale mici, cu un
volum redus de operaţiuni (întreprinderi familiale, asociaţii de locatari, organizaţii culturale,
sportive, de caritate, fundaţii etc.) 27.
Controlul invers-cronologic se aseamănă cu controlul cronologic, dar se începe cu
documentele cele mai recente şi se continuă cu cele mai vechi, în ordinea inversă a întocmirii,
înregistrării şi arhivării lor.
Controlul sistematic (sau pe probleme) presupun gruparea documentelor pe categorii
de operaţiuni sau pe probleme (casă, bancă, salarizare, venituri, cheltuieli, aprovizionări,
vânzări, etc.) şi verificarea lor în continuare în ordine cronologică sau invers cronologică,
după caz.
Controlul reciproc constă în cercetarea şi confruntarea la aceeaşi entitate a unor
documente sau evidenţe cu conţinut identic însă diferite ca formă, pentru aceleaşi operaţii sau
pentru operaţii diferite, însă legate reciproc. De exemplu, nota de predare a produselor cu
raportul de fabricaţie şi cu documente de preluare în gestiune; documente de transport cu

26
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017.
27
Sgârdea, M., Control financiar şi expertiză contabilă, Ed. ASE, Bucureşti,2014

33
factura furnizorului (date privind cantitatea, localitatea de expediţie etc.); înregistrările din
registrul de casă cu cele din extrasul de cont primit de la bancă etc. Controlul reciproc este o
confirmare internă a datelor înscrise în documente şi evidenţe.
Controlul încrucişat constă în refacerea şi confruntarea tuturor exemplarelor unui
document, existente la entitatea controlată şi la alte entităţi cu care s-au făcut decontări, de la
care s-au primit sau cărora li s-au livrat materiale, produse, mărfuri şi alte valori. Pe lângă
confruntarea tuturor exemplarelor unui document, controlul încrucişat cuprinde documente
sau evidenţe diferite, din a căror confruntare se pot desprinde neconcordanţele care privesc
aceeaşi operaţie. Controlul încrucişat constituie o confirmare externă a datelor înscrise în
documentele sau evidenţele entităţii controlate. Rezultatele controlului încrucişat se
perfectează prin situaţii extrase de la entitatea economica controlat şi prin anexarea
documentelor originale sau a copiilor certificate în mod legal.
Controlul combinat sau mixt al documentelor reprezintă de fapt o îmbinare a
procedeelor de mai sus, care presupune gruparea actelor pe feluri, probleme sau operaţiuni şi
examinarea fiecărui set sau pachet de documente în ordinea cronologică ori invers
cronologică a întocmirii, înregistrării sau îndosarierii lor. Avantajele pe care le oferă acest
procedeu sunt incontestabile, astfel încât el a devenit uzual în practica controlului economico-
financiar.
Investigaţia de control reprezintă modalitatea prin care organul de control obţine
informaţii din partea personalului a cărui activitate se controlează. Investigaţia implică
studierea unor probleme care nu rezultă clar din documentele şi evidenţele puse la dispoziţie.
Prin ea însăşi, investigaţia nu este o sursă de control demnă de încredere, însă reprezintă un
supliment de informare şi conduce organul de control să ia în considerare aplicarea altor
modalităţi de control.
Analiza şi studiul general se utilizează pentru a obţine argumentele justificative ale
controlului. Aceasta presupune, de exemplu, examinarea debitelor şi creditelor unor conturi,
astfel încât să se determine corectitudinea înregistrării operaţiilor economice şi financiare.
Această modalitate este utilă pentru controlul contabilităţii, care poate conţine înregistrări
greşite sau neobişnuite sau pentru care sunt necesare informaţii detaliate.
Comparaţia de control constă în examinarea comparativă a diferitelor solduri din
evidenţele analitice cu cele din conturile supuse controlului. Prin comparaţie se obţin conturi
care dau, pentru unele înregistrări, o probă suficientă privind justeţea lor, pe când pentru altele
este necesar şi un control suplimentar. Comparaţia cu datele anterioare, cum ar fl cheltuielile
anului precedent cu cele ale anului în curs, este o aplicare frecventă a tehnicii comparaţiei.

34
 Calculul de control presupune refacerea muncii îndeplinite de contabili. Prin această
modalitate se obţin probe asupra exactităţii contabilităţii.
Examenul critic implică examinarea actelor, documentelor şi evidenţelor, astfel încât
să se acorde atenţie problemelor mai importante. Tehnica examenului critic se utilizează, de
exemplu, în cazul plăţilor care urmează a se face în cursul perioadelor următoare. Eficienţa sa
depinde, în mod nemijlocit, de experienţa profesională a persoanelor care efectuează
controlul.
Analiza contabilă - înainte de înregistrarea în conturi, orice operaţie economică şi
financiară este supusă unei analize contabile. Cu ajutorul analizei contabile se determină
conturile în care urmează a se înregistra operaţia şi relaţia dintre ele. Determinarea corectă a
conturilor şi a părţii acestora (debit sau credit), în care urmează a se înregistra operaţia supusă
analizei asigură înregistrarea operaţiilor numai cu ajutorul conturilor care corespund
conţinutului lor economic. Analiza contabilă presupune înlănţuirea logică a mai multor
judecăţi pentru obţinerea unei concluzii concretizate în soluţia contabilă a operaţiei
economice. Analiza contabilă precede înregistrarea operaţiilor economice în conturi. Spre
deosebire de revizia contabilă, care este postoperativă, analiza contabilă este preventivă, se
plasează la începutul procesului de evidenţă. Ca atare, analiza contabilă nu asigură
cunoaşterea deplină a operaţiilor şi proceselor economice înregistrate şi, mai ales, a situaţiei şi
rezultatelor obţinute.
Balanţele analitice de control - elementele de active şi datorii se reflectă în
contabilitate atât la nivelul entităţii, cât şi la nivelul subunităţilor componente cu ajutorul
conturilor sintetice şi a celor analitice. Conturile sintetice oglindesc elementele de active şi de
datorii, în expresie bănească, pe grupe sau categorii, iar conturile analitice oglindesc părţile
componente ale acestora, fie în expresie bănească, fie în expresie cantitativă şi bănească. în
acest fel, conturile analitice contribuie la buna gestionare a activelor, la asigurarea integrităţii
lor. Exprimarea valorică şi, îndeosebi cantitativă, creează condiţii optime pentru exercitarea
controlului gestionar, în sensul că dă posibilitatea să se stabilească cantitativ şi valoric
intrările, eliberările şi stocul pe fiecare depozit, magazie sau secţie de producţie şi pe feluri de
materiale, produse, mărfuri etc. între conturile sintetice şi cele analitice există o strânsă
legătură. Pentru controlul concordanţei dintre datele unui cont sintetic şi acelea din conturile
sale analitice se utilizează balanţa analitică de control, care cuprinde următoarele corelaţii de
control: soldul iniţial al contului sintetic să fie egal cu totalul soldurilor iniţiale ale conturilor
sale analitice; totalul mişcărilor debitoare ale contului sintetic să fie egal cu totalul mişcărilor
debitoare ale conturilor analitice; totalul mişcărilor creditoare ale contului sintetic să fie egal

35
cu totalul mişcărilor creditoare ale conturilor analitice; soldul final al contului sintetic să fie
egal cu totalul soldurilor finale ale conturilor analitice. Lipsa acestor corelaţii arată că s-au
strecurat erori, fie la înregistrarea operaţiunilor economice în conturi, fie la efectuarea
calculelor, care trebuie identificate şi corectate.
Balanţele analitice de control se întocmesc pentru fiecare cont sintetic desfăşurat pe
conturi analitice, pe baza datelor preluate din conturile analitice, înainte de a se întocmi
balanţa sintetică de control contabil, motiv pentru care se mai numesc şi balanţe auxiliare sau
secundare de control.
Balanţa sintetică de control - controlul înregistrărilor se face şi prin confruntarea
fiecărei balanţe analitice de control cu sumele respective ale contului sintetic din balanţa
sintetică de control contabil.
Controlul exactităţii înregistrărilor în conturi se efectuează prin existenţa egalităţii
permanente între totalurile balanţei sintetice de control (sume debitoare şi creditoare, solduri
debitoare şi creditoare, sume şi solduri debitoare şi creditoare, solduri iniţiale debitoare şi
creditoare, rulaje lunare debitoare şi creditoare, sume din luna precedentă debitoare şi
creditoare, rulajele lunii curente debitoare şi creditoare, sume totale debitoare şi creditoare).
Cu ajutorul balanţei sintetice de control contabil se semnalizează înregistrarea greşită a
unor operaţii economice, ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări, însumarea
eronată a rulajelor sau stabilirea greşită a soldurilor. Erorile de înregistrare se identifică prin
intermediul egalităţilor care trebuie să existe între totalurile diferitelor coloane, precum şi prin
intermediul corelaţiei care se stabileşte cu ajutorul lor.
Posibilităţile de descoperire a erorilor, cu ajutorul balanţei sintetice de control
contabil, prin intermediul egalităţilor dintre coloane, sunt limitate numai la acele erori care se
bazează pe inegalităţi, fără a sesiza şi erorile care denaturează însuşi sensul înregistrărilor
contabile, cum sunt omisiunile de înregistrare a operaţiilor, erorile de compensaţie, erorile de
imputaţie şi erorile de înregistrare în registrul jurnal.
Omisiunile de înregistrare constau în faptul că operaţia economică nu este înregistrată
nici în debit, nici în credit. Identificarea unor astfel de erori este posibilă, fie în urma
controlului documentelor prin punctare, pentru a se vedea dacă acestea au fost înregistrate în
totalitate, fie în urma descoperirii unor documente care nu poartă pe ele menţiunea de
înregistrare, fie ca urmare a reclamaţiilor primite de la corespondenţi în legătură cu operaţiile
respective.
Erorile de compensaţie se datoresc raportării greşite a sumelor din jurnal sau din
documentele justificative în "Cartea-mare ", în sensul că s-a trecut o sumă în plus într-o parte

36
a unui cont sau a mai multor conturi şi altă sumă în minus, egală cu cea trecută în plus, în
aceeaşi parte a unui cont sau a mai multor conturi, astfel încât pe total cele două categorii de
erori este posibilă cu ajutorul balanţelor analitice de control sau în urma sesizărilor primite de
la terţi.
Erorile de imputaţie se datoresc reportării unei sume exacte ca mărime din jurnal în
"Cartea-mare ", atât pe debit, cât şi pe credit, însă nu în conturile în care trebuie să fie trecută,
ci în alte conturi care nu corespund conţinutului economic al operaţiei respective.
Identificarea acestor erori se face ca în cazul precedent.
Balanţa de control şah - erorile de înregistrare în Registrul jurnal se pot datora
stabilirii greşite a conturilor corespondente, înregistrării unei operaţii de două ori, atât pe
debit, cât şi pe credit, inversării formulei contabile sau întocmirii unei formule contabile
corecte, dar cu altă sumă mai mare sau mai mică, atât pe debit, cât şi pe credit. Aceste erori,
care nu influenţează egalităţile, se pot descoperi cu balanţa de control şah, care, pe lângă
seriile de egalităţi, cuprinde şi corespondenţa conturilor. Prin aceasta, balanţa de control şah
oferă posibilitatea identificării necorelaţii lor în conturi, a erorilor de compensaţie şi a celor de
imputaţie.

Pentru a constata abateri şi lipsuri şi a argumenta concluzii în legătură cu fapte

neînregistrate sau înregistrate eronat în documente şi evidenţe se folosesc tehnici sau
modalităţi specifice de control financiar-contabil, respectiv28:

A. reconstituirea cantitativă a unor evidenţe global-valorice, pe baza

inventarelor şi a actelor de gestiune;

B. comparaţia de control privind stabilirea stocurilor (soldurilor) maxime

posibile la intervalul final;
Stocul maxim posibil = stocul la inventarul iniţial + intrări de mărfuri pe bază de
documente - ieşiri de mărfuri pe bază de documente.
Comparaţia de control se efectuează între stocul maxim posibil determinat şi stocul de
la ultimul inventar, putând rezulta trei situaţii:
 stocul maxim posibil este mai mare decât stocul de la ultimul inventar, situaţie
normală, diferenţa reprezintă vânzările de mărfuri în perioada de control;

28
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017

37
  stocul maxim posibil este mai mic decât stocul de la ultimul inventar, situaţie
anormală, diferenţa reprezintă mărfuri a căror intrare nu se justifică documentar. In aceste
cazuri se pot identifica incorectitudini ca: introducerea de mărfuri în gestiune fără a se
înregistra în documente şi evidenţe, practicarea de suprapreţuri, substituiri de mărfuri la
inventar sau în gestiune, omisiuni la inventar, erori în documente şi evidenţe etc.;
 stocul maxim posibil este egal cu stocul de la ultimul inventar. Această situaţie
poate rezulta la sortimentele greu vandabile, fară mişcare. Dacă rezultă la sortimentele uşor
vandabile sau cu desfacere curentă este necesară identificarea unor erori, omisiuni sau
incorectitudini ale gestionarului.
Tehnica comparaţiei de control se utilizează pentru stabilirea realităţii operaţiilor,
datelor de inventariere şi a preţurilor practicate în cazul unităţilor de desfacere a mărfurilor cu
plata direct la vânzător. Ea se dovedeşte utilă pentru argumentarea fraudelor comise în
gestiune, întrucât face posibilă stabilirea cât mai aproape de realitate a cuantumului pagubei.

C. Corelarea intrărilor de materiale produse sau mărfuri, în funcţie de consum,

eliberări sau vânzări
În acest scop se compară stocul posibil existent cu ieşirile la data sau în jurul datei în
cauză.
Stocul posibil existent la o anumită dată = stoc la inventarul iniţial + intrări de mărfuri
pe bază de documente - ieşiri de mărfuri pe bază de documente.
Această modalitate de control se utilizează la:
 Gestiunea cu evidenţă global-valorică, unde desfacerea mărfurilor se face pe baza
bonurilor de vânzare
Această tehnică are menirea să constate: abateri sau lipsuri acoperite prin documente
sau evidenţe; valabilitatea unor documente de gestiune; realitatea operaţiilor înscrise în unele
documente de intrare sau ieşire care sunt contestate de gestionar sau de organele de control.
Tehnica de lucru o constituie reconstituirea evidenţei cantitative a gestiunii, pentru o
anumită marfa, care se confruntă cu situaţia stocului posibil existent la o anumită dată. Apoi,
acesta se compară cu ieşirile la sortimentul respectiv, din aceeaşi zi, sau din zilele următoare,
rezultând elemente pe baza cărora se pot pune concluzii.
 Gestiunile cu evidenţă global-valorică, cu plata direct la vânzător, fără bon de
vânzare
Această tehnică are menirea să constate dacă anumite mărfuri au intrat efectiv în
gestiune, sau dacă unele sortimente neintrate cu bonuri sau facturi au existat efectiv în

38
gestiune. întrucât vânzarea se face fară evidenţierea sortimentelor de mărfuri, modalitatea
stocului maxim posibil nu este eficientă decât în unele situaţii fortuite.

D. Corelarea actelor contabile, pentru stabilirea realităţii unui fapt economic, cu

alte fapte de influenţă reciprocă:
De exemplu:
 facturile cu notele de intrare-recepţie;
 bonurile de consum şi bonurile de lucru cu nota de predare produse finite.

E. Controlul intergestionar
Acest control reprezintă o tehnică sau modalitate de control care se utilizează pentru
stabilirea adevărului în situaţiile în care se invocă drept explicaţie a unor lipsuri într-o
gestiune, plusurile la aceleaşi articole existente într-o altă gestiune. Prin această tehnică, se
constată, de exemplu, dacă lipsa din magazia de produse finite este compensabilă cu plusul
unor piese componente ale produselor finite respective, constatat la secţia de producţie.
Controlul intergestionar scoate în evidenţă elemente concludente care explică unele
situaţii de fapt, împrejurările care au determinat producerea pagubei. Prin această modalitate
de control se demonstrează dacă există o legătură între plusul dintr-o gestiune şi lipsa din
cealaltă, dacă se întrunesc condiţiile de compensare legală sau dacă diferenţele respective au
ca explicaţie neîntocmirea formelor de predare-primire pentru un lot restituit în producţie în
vederea unor remanieri, sau semnarea de către gestionarul depozitului pentru primirea unui lot
de produse finite pe care, în fapt, nu le-a primit etc.
Compensarea de mărfuri poate opera între plusuri şi minusuri numai pentru aceeaşi
perioadă gestionară şi la aceeaşi gestiune. Când se afirmă, însă, că plusurile apar în altă
gestiune, şi se face dovada că sunt create prin manipulări greşite ale bunurilor aceleiaşi entităţi
economice, nu se poate respinge apărarea gestionarilor că nu le este imputabilă contravaloarea
acestora, deoarece în această situaţie, entitatea economica nu are pagubă. Această operaţie nu
reprezintă însă o compensare, ci corectarea unor erori, dacă bunurile la care se referă
imputaţiile există în materialitatea lor în alt depozit al entităţii economice datorită, cert, unor
omisiuni de întocmire a documentelor.

39
 2.3.3. Controlul faptic

Controlul faptic este procedeul de stabilire a realităţii, existenţei şi mişcării

mijloacelor materiale şi băneşti şi a desfăşurării activităţilor economico-financiare. Controlul
faptic se execută la locul de existenţă a mijloacelor materiale şi băneşti şi are ca obiectiv
determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor existente, a stării în care se găsesc, a stadiului şi
modului de prelucrare, a respectării legalităţii în utilizarea lor.
Principalele modalităţi sau tehnici de control faptic sunt: inventarierea, expertiza
tehnică şi analiza de laborator, observarea directă, inspecţia fizică29.
1. Inventarierea este modalitatea principală de control faptic şi are ca obiectiv
constatarea, la un moment dat, a existenţei cantitative şi calitative a elementelor de active şi
datorii ale unei entităţi gestionare, precum şi a modului de executare a sarcinilor de către
gestionari. Pe lângă constatarea stocurilor şi soldurilor faptice, inventarierea include şi
compararea acestora cu cele scriptice şi stabilirea eventualelor diferenţe.
Expertiza tehnică şi analiza de laborator sunt modalităţi de control care se utilizează în
munca de control financiar, atunci când complexitatea unor probleme depăşeşte nivelul de
pregătire, aparatura de care dispune sau competenţa legală atribuită organului de control. In
aceste cazuri se recurge la serviciile (şi, evident, la metodele şi aparatele) unor specialişti din
domeniul tehnic, chimic, sanitar etc.
2. Expertizele tehnice sunt necesare pentru stabilirea integrităţii valorilor materiale,
realităţii unei operaţii, cunoaşterea parametrilor de funcţionare a utilajelor, rezistenţei unor
materiale sau construcţii, randamentelor energetice şi termice, consumului de materiale şi a
volumului de manoperă pentru o lucrare sau produs etc. Analiza de laborator se foloseşte
pentru determinarea calităţii compoziţiei sau conţinutului unor materii prime, materiale,
lucrări, produse etc. Expertizele tehnice şi analizele de laborator depăşesc cadrul problemelor
economico-financiare dar, foarte adesea, ele sunt indispensabile organelor de control pentru
analiza temeinică a fenomenului controlat, pentru cunoaşterea realităţilor efective şi pentru
formularea unor concluzii juste. Ele se efectuează de specialişti, tehnicieni la solicitarea
organelor de control. De exemplu, prin expertiza tehnică se stabileşte dacă volumul unor
lucrări efectuate corespunde manoperei plătite sau prin analiza de laborator se precizează dacă
în componenţa unui produs există toate materialele eliberate în depozit.

29
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017

40
 3. Observarea directă este o modalitate utilizată cu prioritate în controlul concomitent
(ierarhic operativ-curent) şi constă în urmărirea la faţa locului a modului de organizare şi
desfăşurare a muncii din diferite sectoare sau compartimente.
4. Inspecţia fizică constă în examinarea activelor şi a altor resurse. Este o probă sigură
pentru constatarea existenţei unui anumit post de activ, a imobilizărilor sau a actelor
justificative înregistrate în evidenţă. De exemplu, controlul banilor în casierie, a listelor de
inventariere etc.
5. Controlul faptic se întregeşte cu cel documentar. în acest fel, prin control se
stabileşte atât modul de gestionare a mijloacelor materiale şi băneşti, cât şi calitatea
informaţiilor cu privire la activitatea controlată.

2.3.4. Controlul total sau prin sondaj

Controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operaţiile şi documentele dintr-un
anumit sector. El se poate limita, însă, şi la o parte din perioada de timp supusă controlului,
eficienţa sa crescând dacă se au în vedere operaţii în curs de efectuare la data respectivă, cum
sunt: plăţi de salarii, transportul de produse, consumul efectiv al unor materiale, fazele unor
lucrări pentru care se întocmesc situaţii de plăţi etc. în acest mod, există posibilităţi sporite
pentru descoperirea operativă a eventualelor pagube aduse patrimoniului în perioada
efectuării controlului sau cu puţin timp înainte, ceea ce conduce la întărirea laturii preventive
a acestuia. Tendinţa de cuprindere în control a unui număr mare de operaţiuni curente este
ponderată de obligaţia de a se controla, în totalitate sau prin sondaj, operaţiile efectuate de la
ultima perioadă controlată şi până la zi. Deoarece includerea în control a tuturor operaţiilor
din perioada supusă controlului este mai dificilă, pentru a se acorda o mai mare atenţie
operaţiilor curente prin sondaj, începând cu cele care reflectă activitatea prezentă şi
continuând, când este cazul, cu cele privind activităţile trecute30.

2.3.5. Analiza economico-financiară

Analiza economico-financiară este un instrument metodologic sistematic, utilizat de

controlul financiar care, pentru cunoaşterea rezultatelor obţinute în îndeplinirea programelor
de activitate şi a factorilor care le-au influenţat, pe baza unei documentări multilaterale,

30
Bostan, I., Controlul financiar al afacerilor, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010

41
descompune activitatea controlată pe elemente constitutive şi studiază raporturile existente
între acestea. Prin analiza economico-financiară se studiază modul de realizare a sarcinilor
stabilite, factorii şi influenţele acestora asupra activităţii economice, posibilităţile de
descoperire şi mobilizare a rezervelor interne, precum şi rezultatele economice şi financiare
ale activităţii.
Analiza cercetează activitatea economică şi financiară, considerată ca un complex de
legături cauzale şi de factori. Pentru control prezintă importanţă stabilirea locului în care îşi au
izvorul factorii a căror acţiune a determinat rezultate negative şi, în special, a celor interni, cu
ajutorul cărora se pot aprecia rezultatele activităţii prin prisma efortului propriu al agentului
economic. în consecinţă, analiza economico-financiară se utilizează ca instrument corelat
procedeelor de control în funcţie de obiectivele care se urmăresc. Ea devine indispensabilă în
cunoaşterea problemelor cu privire la îndeplinirea programului de producţie, asigurarea şi
utilizarea forţei de muncă şi a bazei tehnice, costurile de producţie, rentabilitatea, situaţia
financiară şi patrimonială a entităţii economice etc.
Tehnica generală de analiză economico-financiară pentru un obiectiv delimitat
(părţilor componente) presupune determinarea: elementelor structurale (părţilor componente)
ale fenomenului economic, factorilor (forţelor motrice ce determină fenomenul) care se
stabilesc succesiv de la cei cu acţiune directă spre cei care acţionează indirect (descompunerea
în trepte); corelaţiei dintre fiecare factor şi fenomenul analizat, diferiţii factori care
acţionează, cauză şi efect (raporturile de condiţionare); influenţele diferitelor elemente sau
factori.
Analiza economico-financiară implică modalităţi sau tehnici de cercetare a activităţii
economico-financiare sub aspect calitativ şi cantitativ. Modalităţile de analiză calitativă
vizează esenţa activităţii economico-financiare, depistarea legăturilor cauzale între fenomene,
iar modalităţile cantitative de cercetare au ca obiect cuantificarea influenţelor sau factorilor
care explică fenomenul economico-financiar.

2.4. Etapele efectuării controlului financiar

Realizarea practică a procesului de stabilire a unor realităţi faptice în legătură cu starea

unor activităţi economice presupune derularea mai multor etape succesive şi interdependente
care, împreună şi în ansamblu, formează metodologia de realizare a controlului financiar -
contabil.

42
 Structurată pe etape şi, în cadrul acestora, pe faze, metodologia de efectuare a
controlului financiar contabil se prezintă astfel31:

1. Etapa programării activităţii de control financiar contabil presupune parcurgerea

următoarelor activități: elaborarea programului de control; transmiterea programului de
control unităţilor cu atribuţii de control financiar contabil, subordonate.);
Programul de control este instrument de lucru principal în baza căruia, pe o perioadă
determinată, structurile cu atribuţii de control financiar îşi desfăşoară întreaga activitate.
Programul de control este un document care nominalizează toate obiectivele generale
privind activităţile ce urmează a fi cuprinse în acţiunile de control financiar, defalcate pe
forme de control cu precizarea termenelor la care urmează a fi finalizate, persoanele care îl
execută, precum şi entităţile economice ce urmează a face obiectul verificării.
Programul de control este elaborat în cadrul fiecărei entități cu atribuţii de control
financiar, se centralizează la nivelul structurii coordonatoare, după care se aprobă de către
conducerea acesteia şi, în formă finală, se returnează unităţilor din subordine în vederea
punerii în aplicare.
La nivelul Curţii de Conturi a României, programul de control este defalcat pe
structuri de control, iar în cadrul acestora pe obiectivele specifice propuse de structurile sale,
diviziile şi structurile teritoriale şi, în această formă, se aprobă de organul de conducere al
acesteia, respectiv Plenul Curţii de Conturi.
La nivelul Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală, programul anual de control financiar contabil este integrat Programului general de
activitate ce este aprobat de preşedintele ANAF și cuprinde principalele acţiuni de control
ulterior ce urmează a fi executate de structurile sale specializate, respectiv: Direcţia generală
de coordonare inspecţie fiscală, Direcţia generală de antifraudă fiscală şi Direcţia generală
vamală32.
Direcţia generală de coordonare inspecţie fiscală programează activitatea de control
fiscal pentru aparatul de control fiscal teritorial cu privire la: i) stabilirea, evidenţierea şi plata
integrală şi la termen a obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat; ii) organizarea şi
conducerea evidenţelor contabile ale contribuabililor; iii) identificarea şi combaterea
evaziunii fiscale; iv) administrarea şi gestionarea patrimoniului public şi privat al statului.

31
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017
32
Hotărârea Guvernului Nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcționarea Agenției Naționale de
Administrare Fiscală publicată în Monitorul Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013

43
 Direcţia generală de antifraudă fiscală, structură fară personalitate juridică din
cadrul ANAF care are ca atribuţii combaterea evaziunii fiscale şi combaterea fraudelor
economice, programarea şi executarea de verificări operativ curente, precum şi acţiuni
inopinate nu sunt înscrise decât generic în programul de activitate.
La nivelul entităţilor economice, programul de desfăşurare a controlului financiar
propriu se întocmeşte pentru toate formele de control, preventiv şi de gestiune şi cuprinde
principalele obiective generale pe care şi le propune conducerea administrativă să fie realizate
pe parcursul unei perioade determinate de timp, de obicei un an.

2. Etapa pregătirii acţiunilor de control financiar contabil presupune parcurgerea

următoarelor activități:
 Stabilirea temelor controlului;
Sarcinile generale de control, stabilite prin programe, se desfăşoară pe teme generale,
iar în cadrul acestora, pe teme distincte de control financiar. Temele controlului sunt stabilite
în funcţie de necesităţile de informare a decidenților, în legătură cu starea, la un moment dat a
unor fenomene, procese sau unor activităţi economice. Aceste necesităţi de informare pot
avea caracter permanent, determinat de programele de management general şi, în cadrul
acestora, de modul de luare şi aplicare a deciziilor, sau caracter accidental determinat de unele
perturbaţii ce pot interveni în cursul desfăşurării unui proces economic şi ale căror cauze este
necesar a fi cunoscute iar efectele acestora reparate.
 Analiza generală a temelor controlului;
Analiza generală a temelor controlului este unul din momentele principale ale etapei
pregătitoare a activităţii de control prealabilă desfăşurării acesteia, în care se efectuează două
importante acţiuni de a căror realizare depinde, în mare măsură, reuşita activităţii de control,
respectiv: i) însuşirea elementelor teoretice şi a prevederilor legale care reglementează
activitatea ce face obiectul acţiunii de control, este activitatea în care se realizează însuşirea,
de către controlor, a tuturor elementelor teoretice referitoare la tema dată, atât cele stabilite
prin legi cât şi cele înscrise în studii, publicaţii, recenzii sau în literatura de specialitate din
ţară sau din străinătate; ii) cunoaşterea generală a principalelor elemente de organizare a
entităţii sau a tipului de entitate economică ce urmează a se controla.
 Stabilirea principalelor obiective ale controlului. Tematica de control
financiar.
Principalele obiective pe baza cărora se desfăşoară activitatea de control financiar
contabil se stabilesc pornind de la: i) necesităţile de informare permanentă sau accidentală la

44
diferite niveluri de conducere; ii) sarcinile rezultate din prevederile legale care
reglementează activitatea ce face obiectul controlului; iii) elementele de organizare ale
entităţii economice, subiect al verificării.
Ansamblul obiectivelor stabilite pentru fiecare temă de control formează tematica de
control. Tematica de control este un instrument practic de lucru pe baza căruia personalul
specializat îşi desfăşoară activitatea de control financiar pe baza obiectivelor stabilite prin
programul de control. Documentul este întocmit de fiecare compartiment sau subunitate ale
autorităţii care dispune şi organizează controlul financiar şi este aprobat de conducătorul legal
al acesteia.

3. Etapa efectuării controlului financiar contabil presupune parcurgerea următoarelor

activități:
 Adaptarea obiectivelor tematice la condiţiile specifice ale activităţii
subiectului controlat;
La nivelul unei instituţii centrale cu atribuţii de control financiar, acţiunile tematice de
verificare a unor activităţi economice se organizează astfel încât să includă entităţi economice
din segmente reprezentative din punctul de vedere al obiectivelor programate şi consemnate
în tematica de control. Excepţie de la această regulă fac acţiunile dispuse ca urmare a primirii
unor sesizări sau reclamaţii.
 Stabilirea surselor de informare necesare efectuării controlului;
Sursele de informare necesare desfăşurării controlului financiar sunt formate din
ansamblul documentelor primare şi al evidenţelor tehnico- operative, financiare şi contabile
specifice activităţii supusă verificării, definite şi aprobate prin prevederile legale.
 Selectarea şi aplicarea procedeelor şi a tehnicilor necesare realizării
controlului;
Controlul financiar poate utiliza o multitudine de procedee şi tehnici de analiză atât
generale, aparţinând altor discipline cât şi proprii metodei, sferei şi obiectului său de
activitate. Controlul documentar şi controlul faptic sunt procedee specifice propriei maniere
de exercitare a controlului financiar contabil.
 Determinarea abaterilor şi a deficienţelor;
Activitatea de determinare a abaterilor de la prevederile legale cât şi stabilirea
deficienţelor în efectuarea unor operaţiuni şi activităţi economico-financiare trebuie să fie
guvernată de principiul prezumţiei de nevinovăţie. Stabilirea abaterilor şi a deficienţelor se
realizează prin raportarea activităţilor ce fac obiectul verificării, aşa cum au fost constatate de

45
către controlul financiar, la normele şi prevederile legale prin care acestea au fost definite şi
instituţionalizate.
 Stabilirea răspunderilor în sarcina persoanelor vinovate.
Răspunderea contravenţională se poate stabili şi aplica în timpul controlului dacă prin
săvârşirea contravenţiei nu s-a cauzat o pagubă şi nici nu există bunuri materiale ce urmează a
fi confiscate ca urmare a abaterii săvârşite, dar numai dacă organele care efectuează controlul
au această competenţă.
Răspunderea civilă definită ca raport de obligaţie în temeiul căruia cei care au păgubit
o persoană fizică sau juridică sunt obligaţi să repare prejudiciul suferit de victimă, are ca
finalitate satisfacerea intereselor patrimoniale ale celui prejudiciat printr-o faptă ilicită33.

4. Etapa întocmirii actelor de control financiar – contabil presupune parcurgerea

următoarelor activități:
 Înscrierea constatărilor în acele de control;
Principalele acte de control financiar întocmite ca urmare a constatării unor abateri de
la prevederile legale sau de la alte norme prin care activităţile verificate au fost definite şi
instituţionalizate sunt: i) Procesul-verbal de control; ii) Procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor; iii) Procesul-verbal de prelevare probe; iv) Procesul-verbal de
sigilare/desigilare; v) Raport de control; vi) Nota de constatare34.
Rezultatele activităţii de control financiar contabil se înscriu în procesele-verbale de
control, documente care, după întocmire, se semnează atât de către controlorii care au realizat
verificarea cât şi de către persoanele care au efectuat şi/sau condus activităţile consemnate în
aceste documente ca şi de cele care, prin semnătură angajează patrimonial entitatea în
procesul economic.
 Etapa valorificării constatărilor rezultate din efectuarea controlului
financiar - contabil;
Valorificarea constatărilor, în timpul controlului, se face prin disputarea de către
controlor a unor măsuri operative care să aibă ca rezultat final refacerea operaţiunilor în
conformitate cu prevederile legale prin care au fost definite şi înregistrarea acestora, în noua
formă în evidenţele tehnico-operative financiare şi contabile în scopul intrării în legalitate.

33
Oprişan C. şi colectiv, Codul civil, Ed. Ministerului Justiţiei, Bucureşti,1981
34
A.N.A.F., Ghid pentru inspecţia fiscală, disponibil la:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/inspectie_fiscala/QW24_v2_final_ghid_1.pdf

46
 Valorificarea constatărilor rezultate din activitatea de control financiar contabil după
încheierea acesteia se face pentru acele abateri care, din diferite motive, nu au putut fi
reglementate pe parcursul verificării sau natura acestora nu permite acest lucru.
 Recuperarea prejudiciilor şi a altor sume datorate şi stabilirea măsurilor
de intrare în legalitate.
Recuperarea pagubelor se face prin obţinerea titlurilor executorii asupra sumelor de
încasat. Cele mai uzuale titluri executorii sunt angajamentul de plată scris, decizia de
imputare, dispoziţia judecătorească, titlul executoriu notarial etc.

47
 CAPITOLUL III: ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA
ACTIVITĂŢII DE CONTROL FINANCIAR

3.1. Controlul financiar al statului

Cadrul general al organizării şi exercitării controlului financiar realizat de structurile

guvernamentale este aprobat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind
organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999
privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea
şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Organizarea controlului
financiar - contabil al statului a fost stabilită prin prevederi legale distincte, atât pentru
activitatea desfăşurată în cadrul guvernamental, cât şi pentru cea desfăşurată în sfera de
activitate a legislativului.

3.2. Controlul financiar al statului din sfera de acţiune a executivului

În sfera de acţiune a executivului, activitatea de control financiar-contabil este

organizată pe structuri distincte, care funcţionează atât în cadrul Ministerului Finanţelor
Publice, ca organ central care are şi atribuţii de control financiar, cât şi în cadrul Guvernului
însuşi.
1. Corpul de Control al Primului-Ministru
Corpul de control al primului-ministru este o structură fără personalitate juridică în
subordinea primului-ministru, condusă de un secretar de stat, finanţată prin bugetul
Secretariatului General al Guvernului.
Corpul de control al primului-ministru controlează şi urmăreşte activitatea ministerelor
şi serviciilor publice deconcentrate ale acestora, instituţiilor publice din subordinea
Guvernului, organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea

48
Guvernului, oficiilor, departamentelor, comisiilor, regiilor autonome, companiilor şi
societăţilor naţionale, societăţilor comerciale şi instituţiilor financiar-bancare cu capital
majoritar sau integral de stat. Corpul de control al primului-ministru controlează activitatea
instituţiilor publice subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, cu respectarea
dispoziţiilor legale privind regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi
funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale35.

Structura organizatorică a Corpului de control al primului-ministru cuprinde36:

 Direcţia generala control, în subordinea căreia se află două direcţii: Direcţia
Control Administraţie Publică; Direcţia Control Companii de Stat;
 Direcţia juridică şi administrativă;
 Compartimentul documente clasificate;
 Cabinetul demnitarului.

Principalele atribuţii ale Corpului de Control al Primului-Ministru sunt37:

a) controlează şi urmăreşte activitatea ministerelor, agenţiilor, autorităţilor
administraţiei publice locale, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, instituţiilor publice, oficiilor,
departamentelor, comisiilor, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor şi
societăţilor naţionale, instituţiilor financiar-bancare, cu capital de stat integral sau majoritar,
precum şi dacă activitatea acestora se desfăşoară cu respectarea politicilor interne şi a
obligaţiilor impuse de lege, regulamente şi proceduri;
b) urmăreşte îmbunătăţirea modalităţilor de efectuare şi corelare a activităţilor de
control la nivel naţional pentru a se evita paralelismele şi creşterea exigenţei şi
responsabilităţii în actul de control;
c) acordă sprijin şi colaborează cu celelalte entităţi care desfăşoară activităţi de control
prin desfăşurarea de acţiuni comune, prin verificarea modului în care la nivelul entităţilor
vizate a crescut funcţia preventivă a controlului fiscal-bugetar şi a celui privind raporturile de
muncă, pentru a se diminua economia necontabilizată şi munca la negru;

35
Ordonanţa de urgenţă nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al
Guvernului
36
Regulament de organizare şi funcţionare a Corpului de control al Primului-Ministru, disponibil la:
http://control.gov.ro/web/wp-content/uploads/2016/03/ROF_CCPM.pdf
37
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2009 pentru asigurarea continuităţii activităţii unor structuri din
cadrul aparatului de lucru al Guvernului

49
 d) verifică modul în care fiecare entitate vizată primeşte, expediază, înregistrează şi
arhivează documentaţia, modul în care se respectă formalităţile legale adecvate şi dacă
operaţiunile sunt consemnate şi transpuse veridic în documente şi acte, pentru a se asigura
continuitatea activităţii;
e) analizează abaterile de la proceduri, circumstanţele şi modul în care au fost
gestionate acţiunile, în vederea desprinderii unor concluzii de bună practică pentru viitor, sens
în care va iniţia acţiuni de formalizare şi propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei;
f) verifică modul în care s-a exercitat de către prefect controlul de legalitate asupra
actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale;
g) analizează şi verifică sesizările primite de primul-ministru şi Secretariatul General
al Guvernului privind încălcări ale legii, cu respectarea principiului separaţiei puterilor în stat;
h) monitorizează şi controlează modul în care se elaborează şi se asigură transparenţa
raportărilor periodice prezentate, conform reglementarilor legale în vigoare, de către
autorităţile administraţiei publice centrale, de instituţii şi entităţi publice centrale şi servicii
deconcentrate;
i) exercită controlul administrativ intern privind respectarea prevederilor legale în
cadrul aparatului de lucru al Guvernului, la solicitare, în ministere, în celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi la regiile autonome, companiile şi
societăţile naţionale sau la societăţile comerciale cu capital integral ori majoritar de stat;
j) verifică eficienţa şi transparenţa activităţii administraţiei publice locale;
k) exercită controlul asupra activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale,
stabilit prin sarcină încredinţată de Guvern sau dispus de primul-ministru;
l) urmăreşte implementarea politicilor şi strategiilor în domeniul controlului;
m) coordonează şi controlează aplicarea de către entităţile cu atribuţii de control a
prevederilor actelor normative care reglementează controlul şi conduita personalului cu
atribuţii de control la nivelul administraţiei publice centrale;
n) propune măsuri de corectare a disfuncţionalităţilor şi a încălcărilor legilor în
vigoare, sesizate în activitatea de control, pe care le înaintează primului-ministru sau, după
caz, ministerelor de resort, şi transmite, când se impune, sesizări către organele de urmărire
penală sau către Curtea de Conturi, pentru a se stabili prejudiciile şi răspunderea penală, dacă
este cazul.

50
 2. Ministerul Finanţelor Publice
Ministerul Finanțelor Publice se organizează şi funcționează ca organ de specialitate al
administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aplică
strategia şi Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice.
Unități care funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice:
A. Agenția Națională de Administrare Fiscală;
B. Agenția Națională pentru Achiziții Publice;
C. Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate.

A. Agenția Națională de Administrare Fiscală

Este structurată astfel38:
 Direcţia Generală Antifraudă fiscală39:
a) Direcţia de combatere a fraudelor;
b) Direcţia coordonare cazuri speciale;
c) Direcţia de cooperare interinstituţională;
d) Direcţia operaţiuni intracomunitare şi tva;
e) Direcţia operaţiuni vamale, import - export şi produse accizabile;
f) Direcţia control activităţi cu risc fiscal şi intervenţie rapidă;
g) Direcţia analiză risc, selecţie şi programare;
h) Direcţia metodologii, proceduri antifraudă, sinteză şi raportări;
i) Direcţia de investigaţii fiscale;
j) Direcţia regională antifraudă (8 direcţii regionale).
 Direcţia Generală a vămilor40:
a) Direcţia supraveghere vamală;
b) Direcţia reglementări vamale.
 Direcţia Generală de Integritate;
 Ddirecţia Generală Control Venituri Persoane fizice;
 Preţuri de transffer şi procedură amiabilă;
 Direcţia Generală a Marilor Contribuabili;
 DGRFP Bucureşti;
 Unitatea de Imprimerie Rapidă;

38
www.anaf.ro
39
www.antifrauda.ro
40
www.customs.ro

51
  Direcţiile Generale Regionale ale Finanţelor Publice;
 Inspecţie Fiscală.

Atribuţii generale ale Agenției Națională de Administrare Fiscală41:

 contribuie în domeniul său de activitate la implementarea programului de
guvernare şi a altor documente programatice prin elaborarea şi aplicarea de strategii de
dezvoltare pe termen mediu şi lung, generale sau sectoriale; elaborează şi implementează
strategia de dezvoltare informatică proprie şi a unităților sale subordonate, în colaborare cu
Ministerul Finanțelor Publice;
 urmăreşte realizarea unui management eficient şi coerent al administrării fiscale;
 organizează, îndrumă, coordonează şi controlează activitatea structurilor
subordonate;
 asigură managementul riscurilor interne şi externe ale organizației;
 asigură managementul resurselor umane, la nivelul Agenției;
 dezvoltă şi implementează strategii unitare de comunicare internă şi externă;
 emite puncte de vedere cu privire la proiectele de acte normative elaborate de alte
ministere şi instituții centrale, care cuprind măsuri referitoare la domeniul său de activitate;
 participă la elaborarea modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal,cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanței Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, a proiectelor de norme metodologice, precum şi a altor acte normative, care conțin
prevederi referitoare la impozite, taxe, contribuții şi alte venituri date în administrare, potrivit
legii;
 elaborează proiecte de acte administrative cu caracter normativ care conțin
prevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare, proceduri de administrare a
impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale şi a celorlalte venituri bugetare pentru care este
competentă, în condițiile legii;
 participă, împreună cu direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor
Publice, la elaborarea proiectelor de acte normative privind stabilirea veniturilor bugetare;
 inițiază măsuri pentru dezvoltarea şi desfăşurarea în bune condiții a relațiilor
internaționale în domeniul său de activitate;

41
Hotărârea Guvernului Nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcționarea Agenției Naționale de
Administrare Fiscală publicată în Monitorul Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013

52
  asigură aplicarea unitară, corectă şi nediscriminatorie a reglementărilor în
domeniul vamal şi a prevederilor legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale şi
celelalte venituri bugetare, date prin lege în competența sa, împreună cu Ministerul Finanțelor
Publice;
 aplică, prin organele abilitate, modalitățile de executare silită şi măsurile
asigurătorii, pentru a căror realizare este competentă potrivit legii; realizează, prin intermediul
direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, executarea silită a drepturilor de import
sau de export, a altor taxe şi impozite datorate statului, potrivit legii, în cadrul operațiunilor
vamale, a accesoriilor aferente acestora, a amenzilor şi a oricăror altor sume datorate
bugetului general consolidat în temeiul unor titluri executorii, precum şi, în cazurile
prevăzute de lege, a creanțelor stabilite într‐un alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit
competențelor legale;
 defineşte, dezvoltă, implementează, furnizează şi operează servicii specifice
pentru contribuabili;
 asigură punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale în domeniul de
competență al Ministerului Finanțelor Publice;
 efectuează controlul privind respectarea legalității, atât la nivelul aparatului
propriu, cât şi la nivelul structurilor subordonate, în scopul constatării unor eventuale abateri
de la legalitate şi al luării de măsuri pentru repararea prejudiciului produs, după caz;
 asigură asistență pentru recuperarea în România de la persoane fizice şi persoane
juridice a creanțelor bugetare stabilite prin titluri de creanță într‐un alt stat, precum şi
recuperarea de către alt stat de la persoane fizice şi persoane juridice a creanțelor bugetare
stabilite în România, potrivit atribuțiilor stabilite prin lege şi tratatelor la care România este
parte;
 ia măsuri, potrivit atribuțiilor stabilite de lege, pentru prevenirea, constatarea şi
sancționarea faptelor ce constituie contravenții; sesizează organele de urmărire penală în cazul
faptelor constatate prin personalul propriu ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei
infracțiuni, în conformitate cu reglementările legale în vigoare;
 promovează integritatea în exercitarea demnităților şi funcțiilor publice la nivelul
Agenției şi întreprinde măsurile de prevenire şi combatere a corupției;
 exercită controlul financiar de gestiune şi controlul financiar preventiv propriu
privind constituirea şi utilizarea legală şi eficientă a fondurilor publice;
 propune soluții de reformă în domeniul administrării fiscale şi vamale şi
implementează proiecte cu finanțare internă şi/sau externă pentru domeniul său de activitate;

53
  monitorizează acquis‐ul comunitar şi bunele practici în domeniul administrării
fiscale şi vamale şi formulează propuneri sau, după caz, implementează măsuri administrative
care decurg din acestea;
 colaborează, pe bază de protocol, cu autoritățile şi instituțiile publice sau orice alte
entități cu atribuții în aplicarea legii ori interesate de realizarea politicii de administrare fiscală
şi vamală;
 gestionează informațiile cu privire la colectarea datoriei vamale; asigură datele şi
prelucrările acestora pentru raportări statistice, inclusiv pentru statistică vamală şi statistică
publică comerț exterior EXTRASTAT;
 soluționează contestațiile şi plângerile prealabile formulate împotriva actelor
emise în exercitarea atribuțiilor;
 elaborează politici, proceduri şi norme metodologice în domeniul său de
activitate, pentru structurile proprii, precum şi pentru cele subordonate;
 elaborează studii, analize şi proiecte de acte normative privind organizarea
activității proprii;
 culege, verifică, prelucrează şi arhivează date şi informații fiscale necesare
desfăşurării activității sale; constituie baze proprii de date relevante şi gestionează colaborarea
cu autoritățile naționale competente privind informațiile deținute, în condițiile legii;
 defineşte nivelul de securitate al informațiilor proprii;
 aplică împreună cu structurile subordonate, conform competențelor stabilite de
lege, legislația în domeniul: trezorerie şi contabilitate publică, ajutor de stat, practici neloiale
şi prețuri reglementate, verificare a achizițiilor publice, inspecție economico‐financiară;
 elaborează, implementează, menține şi dezvoltă sistemul informatic în domeniile
sale de activitate; asigură funcționarea sistemului informatic integrat vamal, cu respectarea
obligațiilor referitoare la dezvoltarea şi implementarea sistemelor IT care au ca bază legală
Decizia vama‐electronică CE) nr. 0/2008 şi alte reglementări comunitare şi naționale, precum
şi a termenelor prevăzute în Planul strategic multianual (MASP) al DGTAXUD;
 reprezintă statul în fața instanțelor şi a organelor de urmărire penală, ca subiect de
drepturi şi obligații privind raporturile juridice fiscale şi vamale, precum şi orice alte
raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, direct sau prin direcțiile generale regionale
ale finanțelor publice, în baza mandatelor transmise; renunțarea la calea de atac, în litigiile
care au legătură cu raporturile juridice fiscale şi vamale, precum şi cu orice alte raporturi
juridice rezultate din activitatea Agenției, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al
preşedintelui Agenției;

54
  reprezintă Ministerul Finanțelor Publice ca subiect de drepturi şi obligații în
raporturile juridice litigioase sau în legătură cu acestea, în care Ministerul Finanțelor Publice
participă nemijlocit în nume propriu, sau ca reprezentant al statului, în baza mandatului
acordat;
 organizează programe de perfecționare profesională a personalului din cadrul
Agenției la nivel central şi la nivelul structurilor subordonate, inclusiv cu sprijinul Şcolii de
Finanțe Publice şi Vamă şi al altor organisme specializate în acest domeniu;
 organizează şi asigură gestionarea patrimoniului, inclusiv alocarea, mişcarea,
evidența şi controlul echipamentelor din dotare;
 elaborează, fundamentează şi avizează, după caz, proiectul bugetului de cheltuieli
al Agenției, pentru aparatul propriu, structurile subordonate, precum şi programul de
investiții, pe care le transmite Ministerului Finanțelor Publice în vederea cuprinderii în
bugetul centralizat al acestuia; elaborează şi fundamentează temeinic proiectul programului de
achiziții, bunuri şi servicii pentru asigurarea sustenabilității componentei tehnice a Sistemului
integrat de securitate a frontierei de stat, precum şi proiectul de program de investiții aferent
acestuia;
 aprobă bugetul de cheltuieli pentru aparatul propriu şi structurile subordonate
conform bugetului de cheltuieli aprobat de ordonatorul principal de credite în cadrul fiecărui
exercițiu bugetar şi repartizează creditele bugetare deschise de Ministerul Finanțelor Publice
fiecărui ordonator terțiar de credite;
 inițiază şi derulează, în condițiile legii, achizițiile publice pentru bunuri, servicii şi
lucrări aferente activităților proprii; poate derula proceduri de achiziție publică prin
participarea la o asociere de autorități contractante;
 deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite
în cadrul fiecărui exercițiu bugetar şi aprobă bugetul;
 poate participa cu specialişti proprii în programe naționale şi internaționale de
cercetare şi dezvoltare de tehnologii inovatoare în domeniile sale de activitate;
 asigură cooperarea administrativă, inclusiv schimbul de informații, cu alte
instituții din țară şi cu administrațiile fiscale şi vamale ale altor state, cu privire la obiectul său
de activitate, în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice, după caz;
 asigură aplicarea prevederilor cu caracter fiscal şi vamal din tratatele
internaționale la care România este parte;
 încheie tratate la nivel departamental şi convenții cu administrații fiscale şi vamale
din alte state, cu organizații internaționale sau cu alte entități, în domeniul său de activitate;

55
  acordă sau primeşte asistență tehnică în domeniul său de activitate şi derulează
proiecte şi activități de cooperare cu administrații fiscale şi vamale din alte state sau cu
organizații internaționale sau alte entități;
 participă, prin reprezentanți, la evenimente organizate de către alte administrații
fiscale şi vamale, organizații internaționale sau alte entități ori în colaborare cu acestea, în
domeniul său de activitate;
 participă în numele Ministerului Finanțelor Publice la activitățile Organizației
Intraeuropene a Administrațiilor Fiscale;
 reprezintă România în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor prin intermediul
Direcției generale a vămilor;
 asigură legătura operativă pe probleme fiscale sau vamale prin reprezentanți
permanenți la Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană sau în
cadrul altor organizații internaționale, potrivit competențelor Agenției.

Atribuţii în domeniul fiscal ale Agenției Națională de Administrare Fiscală42:

 stabileşte prin ordin al preşedintelui competența teritorială, alta decât cea
reglementată prin alte acte normative, pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor
şi altor venituri administrate potrivit legii;
 asigură înregistrarea contribuabililor, gestionarea registrului contribuabililor, a
dosarului fiscal al contribuabililor şi a cazierului fiscal, precum şi a altor evidențe, prin
structuri proprii şi subordonate;
 organizează şi administrează evidența impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale şi
a altor venituri bugetare, potrivit legii, declarate şi plătite de către contribuabili;
 elaborează şi aplică procedurile privind evidența analitică pe plătitori şi stingere a
creanțelor prin plata voluntară;
 organizează activitatea de recuperare a creanțelor fiscale restante prin aplicarea
măsurilor de executare silită;
 efectuează inspecția fiscală şi verificarea fiscală şi emite acte administrative
fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală;
 organizează activitatea de valorificare a bunurilor confiscate sau intrate, potrivit
legii, în proprietatea privată a statului, precum şi a bunurilor sechestrate în cadrul procedurii
de executare silită, potrivit legii;

42
Hotărârea Guvernului Nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcționarea Agenției Naționale de
Administrare Fiscală publicată în Monitorul Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013

56
  introduce şi promovează metode de înregistrare fiscală, declarare şi plată a
impozitelor, taxelor şi contribuțiilor, bazate pe utilizarea tehnologiei informației şi în
susținerea cerințelor contribuabililor;
 acordă, la cererea temeinic justificată a contribuabililor, înlesniri la plata
obligațiilor fiscale restante, în condițiile legii;
 organizează activitatea de înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale
Mobiliare a creanțelor fiscale ale contribuabililor pentru care s‐au emis titluri executorii;
 urmăreşte încurajarea conformării voluntare a contribuabililor prin modernizarea
şi furnizarea de servicii menite să le faciliteze îndeplinirea obligațiilor fiscale;
 aplică măsurile prevăzute de lege în cazul neconformării contribuabililor în
îndeplinirea obligațiilor de înregistrare fiscală, declarative şi de plată;
 constată şi sancționează faptele care constituie contravenții potrivit
reglementărilor în vigoare şi reține, în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul
contravenției, pentru care legea prevede o astfel de sancțiune;
 deține, administrează, analizează şi evaluează informațiile fiscale şi vamale şi
acționează, în condițiile legii, pentru obținerea de informații relevante pentru Agenție, din
diverse surse, în vederea identificării atât a unor potențiale riscuri, cât şi a contribuabililor
care prezintă risc ridicat din punctul de vedere al administrării fiscale şi vamale;
 stabileşte categoriile de impozite, taxe, contribuții şi alte venituri date în
administrarea sa, care se plătesc în contul unic, precum şi metodologia de distribuire şi
stingere a acestora;
 organizează activitatea de monitorizare a colectării creanțelor bugetare prin
aplicarea măsurilor prevăzute de legislația fiscală în vigoare, precum şi a proceselor derulate,
potrivit procedurilor aprobate, de către structurile subordonate;
 elaborează şi aplică metodologii de gestiune a arieratelor bugetare şi
monitorizează recuperarea acestora;
 elaborează şi aplică procedurile de impunere pentru persoanele juridice şi
persoanele fizice, conform dispozițiilor legale;
 elaborează şi aplică procedurile privind plata voluntară şi stabilirea mijloacelor de
plată, împreună cu direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice;
 elaborează şi aplică, prin organele abilitate, proceduri privind alte modalități de
stingere a obligațiilor bugetare pentru care este competentă;
 participă la estimarea veniturilor bugetare pe care le administrează şi face
propuneri privind nivelul veniturilor ce pot fi colectate de la contribuabili, pe baza datelor

57
proprii, a indicatorilor macroeconomici, a politicii fiscale şi a legislației în vigoare privind
impozitele, taxele, contribuțiile sociale şi alte venituri bugetare;
 repartizează la nivel teritorial programul de încasări şi analizează permanent
modul de realizare a veniturilor bugetare pentru care are competențe legale de administrare;
 elaborează modelul şi conținutul formularelor utilizate pentru administrarea
fiscală, precum şi instrucțiunile de completare a acestora;
 asigură, potrivit legii, tipărirea formularelor care sunt utilizate în domeniul său de
activitate;
 elaborează procedura pentru prețurile de transfer, în cazul tranzacțiilor efectuate
între persoane afiliate, şi emite actele administrative referitoare la soluția fiscală individuală
anticipată şi acordul de preț în avans;
 îndrumă contribuabilii în aplicarea legislației fiscale şi procedural‐fiscale, precum
şi a prevederilor convențiilor de evitare a dublei impuneri, pe baza coordonării metodologice
a Ministerului Finanțelor Publice;
 asigură îndrumarea organelor fiscale teritoriale pentru aplicarea unitară, corectă şi
nediscriminatorie a prevederilor legislației fiscale privind impozitele, taxele, contribuțiile
sociale şi celelalte venituri bugetare în vederea aplicării unui tratament echitabil tuturor
contribuabililor;
 elaborează norme metodologice şi proceduri privind competențele de exercitare,
condițiile şi modalitățile de efectuare şi suspendare a inspecției fiscale şi a verificărilor fiscale
la persoane fizice;
 asigură aplicarea politicii fiscale în domeniul impozitelor, taxelor şi contribuțiilor
sociale;
 organizează activitatea privind publicarea pe pagina de internet a Agenției
Naționale de Administrare Fiscală, în condițiile legii, a contribuabililor care înregistrează
obligații bugetare restante, precum şi a altor registre publice prevăzute de lege;
 furnizează structurilor specializate ale Ministerului Finanțelor Publice informațiile
necesare fundamentării calculului contribuției României la bugetul Uniunii Europene;
 desemnează, în condițiile legii, administratorul judiciar/lichidatorul şi verifică
activitatea acestuia, în situația în care Agenția sau unitățile sale subordonate dețin cel puțin
50% din valoarea totală a creanțelor debitorilor împotriva cărora s‐a deschis procedura
insolvenței;
 înscrie, prin direcțiile de specialitate din aparatul propriu şi prin structurile din
cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, cu atribuții de administrare a

58
veniturilor bugetare, creanțele bugetare administrate de aceasta, la registrele de publicitate
mobiliară şi imobiliară, în condițiile legii;
 organizează activitatea de recuperare a creanțelor restante provenite din
colaborare interstatală şi de asistență pentru recuperarea în România a creanțelor stabilite într‐
un alt stat, precum şi pentru recuperarea într‐un alt stat a creanțelor stabilite în România.

Atribuţii în domeniul vamal ale Agenției Națională de Administrare Fiscală43:

 aplică reglementările vamale, precum şi alte dispoziții referitoare la mărfurile
aflate sub supraveghere vamală sau supuse controlului vamal;
 aplică, în domeniul său de competență, prevederile Legii nr. 86/2006 privind
Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale altor acte
normative de aplicare a acesteia;
 urmăreşte şi supraveghează, potrivit legii, respectarea reglementărilor vamale pe
întregul teritoriu al țării şi exercită controlul specific;
 aplică prevederile Tarifului vamal şi ale altor acte normative referitoare la acesta;
 urmăreşte aplicarea corectă a regulilor generale de interpretare a nomenclaturii
Sistemului armonizat şi de evaluare în vamă a mărfurilor, precum şi a prevederilor actelor
normative referitoare la drepturile vamale şi taxele cu efect echivalent prevăzute la importul
de mărfuri;
 aplică prevederile legale privind originea preferențială şi nepreferențială a
mărfurilor şi elaborează metodologii pentru aplicarea regulilor de origine preferențială
cuprinse în protocoalele de reguli de origine la acordurile încheiate de Uniunea Europeană;
 aplică dispozițiile privind gestionarea contingentelor tarifare stabilite de Comisia
Europeană pe teritoriul național; aplică şi gestionează în mod integrat măsurile netarifare
stabilite la nivel comunitar, precum şi cele cu caracter național stabilite de alte instituții
potrivit competențelor legale; asigură aplicarea măsurilor ce revin pe plan național în
exercitarea politicii agricole comune, în domeniul său de competență;
 administrează şi gestionează, în cooperare cu autoritățile vamale ale statelor
membre ale Uniunii Europene, aranjamentele administrative privind sistemul contingentelor
tarifare comunitare;
 îndeplineşte atribuțiile legate de realizarea controalelor Fondului European de
Garantare Agricolă, delegate de Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură, în calitate

43
Hotărârea Guvernului Nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcționarea Agenției Naționale de
Administrare Fiscală publicată în Monitorul Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013

59
de organism responsabil în plan național de derularea şi gestionarea fondurilor europene
pentru agricultură;
 raportează Comisiei Europene cazurile de fraudă şi iregularități privind drepturile
vamale mai mari de 10.000 euro;
 încasează şi contabilizează resursele proprii tradiționale, respectiv taxe vamale,
contribuții agricole, taxe antidumping, ale bugetului comunitar;
 asigură aplicarea prevederilor cu caracter vamal din acordurile, convențiile şi
tratatele internaționale la care România este parte;
 asigură aplicarea în domeniul vamal a legislației naționale şi comunitare;
 elaborează şi adoptă norme tehnice de aplicare a prevederilor Regulamentului
vamal;
 participă împreună cu alte organe de specialitate ale administrației publice
centrale la elaborarea proiectelor de acte normative în domeniul vamal;
 elaborează propuneri privind sistematizarea legislației vamale;
 exercită activitatea de control ulterior şi orice altă formă de control specific în
legătură cu aplicarea şi respectarea reglementărilor în vigoare în domeniul vamal;
 urmăreşte respectarea de către persoanele fizice şi juridice a reglementărilor
vamale în domeniul protejării drepturilor de proprietate intelectuală;
 exercită supravegherea şi controlul vamal în domeniul traficului ilicit de droguri,
precursori, plante, substanțe şi preparate stupefiante şi psihotrope, produse cu regim special,
respectiv produse strategice, cu dublă utilizare, arme, muniții, substanțe chimice periculoase,
produse care afectează stratul de ozon, produse radioactive, biologice, nucleare, organisme
modificate genetic, deşeuri etc., al traficului ilicit cu bunuri culturale mobile, cu specii
sălbatice de floră şi faună, cu metale prețioase, aliaje ale acestora şi pietre prețioase, al
traficului de mărfuri cu risc pentru sănătatea şi siguranța consumatorului, respectiv în
domeniul bunurilor prohibite şi restricționate de reglementările vamale;
 asigură aplicarea prevederilor comunitare în domeniul controlului mişcării de
numerar la frontiera comunitară a României;
 verifică modul de declarare de către titularul operațiunii vamale sau de către
reprezentantul său a drepturilor de import şi a altor drepturi legal datorate reprezentând
impozite şi taxe care, potrivit legii, sunt în atribuția autorității vamale;
 încasează şi virează aceste drepturi; stabileşte, prin controlul ulterior al
declarațiilor, diferențele şi asigură încasarea sau, după caz, rambursarea ori remiterea

60
acestora; aplică formele şi instrumentele de plată şi de garantare a drepturilor de import şi a
altor impozite şi taxe aflate în competența sa;
 opreşte şi controlează mijloacele de transport încărcate cu mărfuri de import,
export, aflate sub supraveghere vamală sau fiscală, precum şi bagajele însoțite ori neînsoțite
ale călătorilor care trec frontiera de stat a României şi verifică legalitatea şi regimul vamal sau
fiscal al acestora, potrivit reglementărilor vamale sau fiscale în vigoare;
 verifică, potrivit reglementărilor vamale în vigoare, pe timp de zi şi de noapte,
clădiri, depozite, terenuri şi alte obiective şi poate preleva, în condițiile legii, probe pe care le
analizează în laboratoarele proprii sau agreate în vederea identificării şi expertizării mărfurilor
supuse vămuirii;
 efectuează investigații, supravegheri şi verificări, potrivit reglementărilor legale
în vigoare, în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a legislației vamale de către
persoane fizice şi juridice;
 verifică registre şi alte forme de evidență şi are dreptul de a cere oricărei persoane
fizice sau juridice să prezinte, fără plată, documentația şi informațiile privind operațiunile
vamale;
 utilizează sistemul informatic integrat vamal în exercitarea atribuțiilor în
domeniul vamal;
 asigură organizarea şi funcționarea unității nucleare, formată din totalitatea
aparatelor, instalațiilor, sistemelor şi echipamentelor emițătoare de radiații ionizante şi a
personalului specializat şi autorizat să opereze echipamentele unității nucleare şi întocmeşte
documentațiile de obținere şi modificare a autorizațiilor de utilizare, deținere, transfer,
dezafectare, import pentru dotarea existentă şi cea ulterioară, emite instrucțiuni specifice de
utilizare a aparatelor, echipamentelor şi instalațiilor radiologice, întocmeşte rapoarte periodice
privind utilizarea aparaturii din dotare, pregătirea personalului, asigurarea subunităților cu
personal operator, metode de contrabandă şi propuneri de contracarare a fenomenului
infracțional transfrontalier şi de optimizare a activității;
 asigură, în condițiile legii, operarea în domeniul specific de activitate şi
sustenabilitatea componentei tehnice a Sistemului integrat pentru securitatea frontierei de stat,
parte a subsistemelor‐ suport de control, informatic şi logistic ‐ Filtrul III, formată din
totalitatea aparatelor, echipamentelor, instalațiilor de control emițătoare de radiații ionizante
şi sisteme complementare de control din dotareintegrate, prin aplicații software dedicate,
pentru realizarea bazelor de date relevante;

61
  verifică, prelucrează, arhivează informațiile culese din bazele proprii de date
relevante şi gestionează colaborarea, în acest segment de activitate, cu autoritățile naționale
competente în condițiile legii;
 asigură, conform competențelor prevăzute de acte normative comunitare şi
naționale, implementarea Strategiei naționale de aderare la spațiul Schengen şi a măsurilor ce
îi revin din Planul de acțiune Schengen, precum şi implementarea Strategiei naționale de
management integrat al frontierei de stat a României şi a măsurilor ce îi revin atât din Planul
de acțiune Schengen, cât şi din Planul multianual de investiții;
 adoptă măsurile necesare pentru asigurarea aplicării prevederilor Convenției
privind utilizarea tehnologiei informațiilor de către serviciile vamale, încheiată la 26 iulie
1995, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316 din 27 noiembrie
1995, p. 34), ale Convenției cu privire la asistența reciprocă şi cooperarea între administrațiile
vamale, încheiată la 18 decembrie 1997, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea
Europeană (JO C 24 din 23 ianuarie 1998, p. 2) şi ale Deciziei vama‐ electronică (CE) nr.
70/2008;
 acționează pentru îndeplinirea programelor privind integrarea vamală europeană;
 cooperează cu autoritățile vamale ale altor state, precum şi cu organismele
internaționale de specialitate, în vederea prevenirii, cercetării şi combaterii fraudelor vamale;
 asigură reprezentarea României la reuniunile interne şi internaționale în domeniul
vamal sau al produselor accizabile, conform competențelor;
 întreprinde măsurile legale privind verificarea, autorizarea şi supravegherea
producției, deținerii, importului şi circulației produselor accizabile, conform legislației în
vigoare;
 elaborează procedurile referitoare la producția şi circulația produselor accizabile
în regim suspensiv;
 organizează şi efectuează controlul respectării prevederilor legale privind
supravegherea mişcării produselor accizabile pe teritoriul național;
 îndeplineşte atribuțiile prevăzute de reglementările fiscale privind urmărirea
documentelor administrative electronice, întocmite în cazul deplasării produselor accizabile în
regim suspensiv;
 asigură cooperarea administrativă în domeniul accizelor, în conformitate cu
dispozițiile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 389/2012 privind cooperarea administrativă
în domeniul accizelor;

62
  îndeplineşte atribuțiile şi sarcinile prevăzute de lege în domeniul autorizării,
atestării, avizării persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activități de producție,
îmbuteliere, ambalare, primire, deținere, depozitare şi/sau expediere, comercializare, utilizare
finală a produselor accizabile.

Atribuţii în domeniul prevenirii, descoperirii şi combaterii evaziunii fiscale şi a

fraudei fiscale şi vamale:ale Agenției Națională de Administrare Fiscală44:
a) atribuții în domeniul prevenirii şi descoperirii evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale şi
fraudei vamale:
 acționează atât în vederea prevenirii sustragerii de la plată a sumelor datorate
bugetelor administrate de Agenție, cât şi pentru prevenirea şi descoperirea evaziunii fiscale şi
a fraudelor fiscale şi vamale;
 cooperează cu instituțiile cu atribuții similare din alte state, pe baza tratatelor
internaționale la care România este parte sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu
organismele de luptă împotriva fraudelor din cadrul Uniunii Europene, în cauzele de interes
comun;
 verifică respectarea reglementărilor legale privind circulația mărfurilor pe
drumurile publice, în porturi, căi ferate şi fluviale, aeroporturi, în vecinătatea punctelor
vamale, antrepozite, zone libere, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară o asemenea
activitate;
 verifică legalitatea activităților desfăşurate, existența şi autenticitatea
documentelor justificative în activitățile de producție şi prestări de servicii ori pe timpul
transportului, depozitării şi comercializării bunurilor şi aplică sigilii pentru asigurarea
integrității bunurilor;
 constituie şi utilizează baze de date necesare pentru prevenirea şi descoperirea
infracțiunilor economico‐financiare şi a altor fapte ilicite în domeniul fiscal şi vamal;
 efectuează investigații, supravegheri şi verificări fiscale şi vamale necesare
prevenirii şi descoperirii faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală, inclusiv în
cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a legislației specifice;
 solicită, în condițiile legii, date sau, după caz, documente, de la orice entitate
privată şi/sau publică, în scopul instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la

44
Hotărârea Guvernului Nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcționarea Agenției Naționale de
Administrare Fiscală publicată în Monitorul Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013

63
săvârşirea unor fapte care contravin legislației în vigoare în domeniul financiar fiscal şi
vamal;
 constată împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în
domeniul evaziunii fiscale, stabileşte implicațiile fiscale ale acestora şi dispune, în condițiile
Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca
debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă, să îşi înstrăineze ori să îşi risipească
patrimoniul;
 legitimează şi stabileşte identitatea administratorilor unităților controlate, precum
şi a oricăror persoane implicate în săvârşirea faptelor de evaziune şi fraudă fiscală şi vamală
constatate şi solicită acestora explicații scrise, după caz;
 reține documente, în condițiile Codului de procedură fiscală, solicită copii
certificate de pe documentele originale, prelevează probe, eşantioane, mostre şi alte asemenea
specimene, solicită efectuarea expertizelor tehnice necesare finalizării actului de control;
 exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea şi descoperirea oricăror
acte şi fapte din domeniul economico‐financiar, fiscal şi vamal, care au ca efect evaziunea şi
frauda fiscală şi vamală;
 efectuează, în condițiile legii, controale în vederea identificării evaziunii şi fraudei
fiscale şi vamale la toate categoriile de contribuabili, indiferent de domiciliul fiscal, mărimea
şi forma de organizare, precum şi în orice loc, indiferent de forma sub care se desfăşoară
activități economice, generatoare de venituri;
 participă, cu personal propriu sau în colaborare cu organele de specialitate ale
altor ministere şi instituții specializate, la acțiuni de depistare şi sancționare a activităților
ilicite care generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală şi vamală;
 încheie, ca urmare a controalelor efectuate, acte de control pentru stabilirea stării
de fapt fiscale, pentru constatarea şi sancționarea contravențiilor, precum şi pentru constatarea
împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală sesizând, după caz,
organele de urmărire penală;
 opreşte şi controlează, în condițiile legii, mijloacele de transport încărcate sau
susceptibile a fi încărcate cu produse accizabile aflate în mişcare națională, intracomunitară şi
internațională, verifică îndeplinirea condițiilor legale cu privire la circulația produselor
accizabile, verifică, în condițiile legii, pe timp de zi şi de noapte, clădiri, depozite, terenuri,
sedii şi alte obiective şi poate preleva, în condițiile legii, probe pe care le analizează în
laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificării şi expertizării produselor accizabile;

64
  constată şi sancționează faptele care constituie contravenții potrivit
reglementărilor în vigoare referitoare la regimul produselor accizabile şi reține, în vederea
confiscării, mărfurile care fac obiectul contravenției, pentru care legea prevede o astfel de
sancțiune; efectuează, în condițiile Codului de procedură fiscală, controale în toate spațiile în
care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri şi servicii în vederea prevenirii,
descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte care sunt interzise de actele normative în
vigoare;
 constată contravențiile şi aplică sancțiunile corespunzătoare, potrivit
competențelor prevăzute de lege;
 dispune măsuri, în condițiile legislației fiscale, cu privire la confiscarea, în
condițiile legii, a bunurilor a căror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită,
precum şi a veniturilor realizate din activități comerciale sau prestări de servicii nelegale şi
ridică documentele financiar‐contabile şi de altă natură care pot servi la dovedirea
contravențiilor sau, după caz, a infracțiunilor;

b) atribuții în domeniul combaterii actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă

fiscală şi fraudă vamală:
 acordă, prin intermediul Direcției de combatere a fraudelor, suport tehnic de
specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiuni
economico‐financiare;
 efectuează, prin intermediul Direcției de combatere a fraudelor, din dispoziția
procurorului: i) constatări tehnico‐ştiințifice care constituie mijloace de probă, în condițiile
legii; ii) investigații financiare în vederea indisponibilizării de bunuri; iii) orice alte verificări
în materie fiscală dispuse de procuror.
Inspectorii antifraudă, cu excepția celor din cadrul Direcției de combatere a fraudelor,
execută:
a) operațiuni de control curent;
b) operațiuni de control tematic.
Controlul curent se execută operativ şi inopinat, pe baza legitimației de control, a
insignei şi a ordinului de serviciu permanent.
Controlul tematic se execută de către inspectorii antifraudă în baza legitimației de
control, a insignei şi a ordinului de control tematic prin care se stabilesc obiectivele de
verificat, entitățile supuse controlului, perioada asupra căreia se efectuează verificarea, durata

65
şi momentul declanşării controlului. La orice acțiune participă minimum 2 inspectori
antifraudă.

Inspecţia fiscală45

Inspecţia fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalităţii şi

conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în
legătură cu stabilirea obligaţiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor
legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare şi a
situaţiilor de fapt aferente, stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale principale. Inspecţia
fiscală se exercită asupra oricăror persoane şi entităţi, indiferent de forma lor de organizare, la
contribuabili, cât şi la plătitori, adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are
obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti ori de a colecta şi plăti, după caz, impozite, taxe
şi contribuţii sociale. De asemenea, plătitor este considerat şi sediul secundar obligat să se
înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor.
În scopul efectuării inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală procedează la:
 examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
 verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa
contabilă şi fiscală a contribuabilului;
 analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor
fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse şi, după caz, a descoperirii de elemente noi
relevante pentru aplicarea legislaţiei fiscale;
 verificarea, constatarea şi investigarea fiscală a actelor şi faptelor rezultând din
activitatea contribuabilului/ plătitorului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea
şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor
prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă;
 verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri
impozabile ori unde se află bunurile impozabile;
 solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentantul legal al
contribuabilului/plătitorului sau împuternicitul acestuia ori de câte ori acestea sunt necesare în
timpul inspecţiei fiscale, pentru clarificarea şi definitivarea constatărilor;

45
A.N.A.F., Ghid pentru inspecţia fiscală, disponibil la:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/inspectie_fiscala/QW24_v2_final_ghid_1.pdf

66
  informarea reprezentantului legal al contribuabilului/plătitorului sau a
împuternicitului acestuia, după caz, cu privire la constatările inspecţiei fiscale, precum şi
discutarea acestora;
 stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus,
după caz, faţă de obligaţia fiscală principală declarată de către contribuabil/plătitor şi/sau
stabilită, după caz, de organul fiscal;
 sancţionarea potrivit legii a faptelor reprezentând încălcări ale legislaţiei fiscale şi
contabile constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la
prevederile legislaţiei fiscale şi contabile;
 aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.
contribuabilului/plătitorului.

Formele inspecţiei fiscale sunt:

1. Inspecţia fiscală generală - reprezintă activitatea de verificare a modului de
îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi
contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată.
2. Inspecţia fiscală parţială - reprezintă activitatea de verificare a modului de
îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de
legislaţia fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp
determinată.
3. Inspecția prin sondaj - constă în activitatea de verificare selectivă a perioadelor
impozabile, documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul,
de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale.
4. Inspecția exhaustivă - constă în activitatea de verificare a tuturor perioadelor
impozabile, precum și a documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza
modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale.
5. Inspecția electronică - constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor
acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare
asistate de instrumente informatice specializate.
Inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a
stabili creanţe fiscale. Selectarea perioadelor care vor fi supuse inspecţiei fiscale se efectuează
de organul fiscal în funcţie de riscul fiscal identificat. Inspecţia fiscală se poate extinde şi
asupra celorlalte perioade fiscale neverificate în cadrul termenului de prescripţie a dreptului
de a stabili creanţe fiscale.

67
 În cazul inspecţiei fiscale anticipate, efectuate pentru soluţionarea deconturilor cu
sumă negativă de TVA, perioada supusă inspecţiei fiscale va cuprinde exclusiv perioadele
fiscale în care s-au derulat operaţiunile care au generat soldul sumei negative a taxei.
În situaţia în care se constată indicii privind nerespectarea legislaţiei fiscale ori
stabilirea incorectă a obligaţiilor fiscale, prin operaţiuni care s-au desfăşurat în afara perioadei
prevăzute mai sus, inspecţia fiscală se extinde corespunzător, cu respectarea termenelor
prevazute de lege.
Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organul de inspecţie fiscală, în
funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de: 180 de zile pentru contribuabilii
mari, precum şi pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime;
90 de zile pentru contribuabilii mijlocii; 45 de zile pentru ceilalţi contribuabili.
În cazul în care inspecţia fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul
perioadei prevăzute mai sus, inspecţia fiscală încetează, fără a se emite Raport de inspecţie
fiscală şi Decizie de impunere sau Decizie de nemodificare a bazei de impunere. În acest caz,
organul de inspecţie fiscală poate relua inspecţia, cu aprobarea organului ierarhic superior
celui care a aprobat inspecţia fiscală iniţială, o singură dată pentru aceeaşi perioadă şi aceleaşi
obligaţii fiscale, cu respectarea termenului de prescripţie.
Prin dispoziţiile care guvernează desfăşurarea activităţii de inspecţie fiscală cuprinse
în Codul de procedură fiscală, principalele procese ale efectuării inspecţiei fiscale fiscal sunt:

1. Pregătirea inspecţiei fiscale presupune parcurgerea următoarelor operaţiuni:

 selectarea contribuabililor/plătitorilor - analiza de risc;
 elaborarea programelor anuale, trimestriale şi lunare de inspecţie fiscală;
 stabilirea echipei de inspecţie fiscală - ordinul de serviciu;
 analiza documentară a dosarului fiscal;
 delegarea de competenţă.

2. Efectuarea inspecţiei fiscale presupune parcurgerea următoarelor operaţiuni:

 întocmirea şi comunicarea avizului de inspecţie fiscală;
 amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale;
 stabilirea locului de desfăşurare a inspecţiei fiscale;
 obiective în acţiunea de inspecţie fiscală;
 verificarea evidenţelor fiscale şi contabile;
 alte documente întocmite cu ocazia inspecţiei fiscale/ controlului inopinat;

68
  măsuri asiguratorii;
 întocmirea situaţiei privind termenul scadent al obligaţiilor fiscale principale
stabilite suplimentar;
 stabilirea bazei de impozitare prin estimare;
 discuţia finală;
 refacerea inspecţiei fiscale;
 reverificarea.

3. Valorificarea inspecţiei fiscale presupune parcurgerea următoarelor operaţiuni:

 comunicarea actelor administrative fiscale contribuabilului/plătitorului;
 comunicarea actelor administrative fiscale organului fiscal competent pentru
administrare;
 comunicarea actelor administrative fiscale către alte instituţii;
 contestaţia formulată împotriva actelor fiscale;
 introducere date în aplicaţiile informatice ale A.N.A.F.;
 îndreptarea erorilor materiale din actele administrativ fiscale;
 feedback rezultate analiză de risc.

Pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale contribuabilul/plătitorul are următoarele

drepturi:
1. Dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de inspecţie fiscală - înaintea
desfăşurării inspecţiei fiscale contribuabilul/plătitorul va fi înştiinţat despre această acţiune
printr-un Aviz de inspecţie fiscală, care va fi transmis, în scris, de organul fiscal.
2. Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale
aflate în cadrul termenului de prescripţie - organul de inspecţie fiscală poate verifica
situaţia contribuabilului/plătitorului în cadrul termenului de prescripţie. Termenul de
prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale este de 5 ani, cu excepţia
cazului când legea dispune altfel şi începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui
pentru care se datorează obligaţia fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
3. Dreptul de a solicita amânarea începerii inspecţiei fiscale -
contribuabilul/plătitorul poate solicita o singură dată, amânarea datei de începere a inspecţiei
fiscale, pentru motive justificate. În acest caz se va comunica contribuabilului/plătitorului data
la care a fost reprogramată inspecţia fiscală.

69
 4. Dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau
contribuţie socială şi pentru fiecare perioadă supusă verificării/impozitării - inspecţia
fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie socială şi
pentru fiecare perioadă supusă verificării/impozitării. Totuşi, conducătorul organului de
inspecţie fiscală poate decide reverificarea unor tipuri de obligaţii fiscale pentru o anumită
perioadă impozabilă, ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute organului de
inspecţie fiscală la data efectuării inspecţiei fiscale, care influenţează rezultatele acesteia. În
acest caz nu se emite şi nu se comunică Aviz de inspecţie fiscală, ci Decizie de reverificare.
5. Dreptul de a solicita legitimarea organelor de inspecţie fiscală - la începerea
inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală este obligat să prezinte
contribuabilului/plătitorului legitimaţia de inspecţie fiscală şi ordinul de serviciu semnat de
conducătorul activităţii de inspecţie fiscală. Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnată în
Registrul unic de control.
6. Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal - informaţiile pe care le
furnizează contribuabilul/plătitorul organelor de inspecţie fiscală, precum şi cele pe care
acestea le obţin pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale sunt protejate pe linia secretului fiscal.
În categoria informaţiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la
identitatea contribuabililor/plătitorilor, natura şi cuantumul obligaţiilor fiscale, natura, sursa şi
suma veniturilor debitorului, plăţi, conturi, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea
patrimoniului net sau orice fel de informaţii obţinute din declaraţii ori din documente
prezentate de către contribuabil sau orice alte informaţii cunoscute de organul fiscal ca urmare
a exercitării atribuţiilor de serviciu. În acest sens, funcţionarii publici din cadrul organului
fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi să păstreze secretul
asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu
7. Dreptul de a primi dovada scrisă în cazul reţinerii unor documente de către
organele de inspecţie fiscală - în cazul în care, în timpul desfășurării inspecției fiscale, vi se
rețin, în scopul protejării, documente, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-
contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării
obligațiilor fiscale de către dumneavoastră, organul de inspecție fiscală trebuie să întocmească
un act în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii
respective, precum și mențiunea că aceasta a fost reținută, potrivit dispozițiilor legale, de către
organul fiscal. Dacă au fost reținute înscrisuri și alte documente, în original, acestea vă vor fi
înapoiate, organul de inspecție fiscală reținând numai copii ale înscrisurilor relevante din
punct de vedere fiscal.

70
 8. Dreptul de a fi informat - pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale
contribuabilul/plătitorul va fi informat asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală.
9. Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informaţii - organul de inspecţie
fiscală va solicita informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale întâi
contribuabilului/plătitorului verificat sau de la altă persoană împuternicită de acesta. Dacă pe
timpul desfăşurării inspecţiei fiscale starea de fapt fiscală nu a fost clarificată de către
contribuabil/plătitor, organul de inspecţie fiscală poate solicita informaţii şi altor persoane.
Informaţiile furnizate de aceste persoane vor fi luate în considerare numai în măsura în care
sunt confirmate şi de alte mijloace de probă.
10. Dreptul de a refuza furnizarea de informaţii - soţul/soţia şi rudele ori afinii
contribuabilului/plătitorului până la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de
informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri. De asemenea,
preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii
contabili, medicii şi psihoterapeuţii pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de
care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţilor. Aceste persoane nu pot refuza furnizarea
informaţiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală în sarcina lor.
Totuşi, cu excepţia preoţilor, persoanele menţionate pot furniza informaţii, cu acordul
persoanei despre care au fost solicitate informaţiile.
11. Dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate - pe toată durata exercitării
inspecţiei fiscale contribuabilul/plătitorul are dreptul la asistenţă de specialitate sau juridică.
12. Dreptul de a cunoaşte rezultatele inspecţiei fiscale - la încheierea inspecţiei
fiscale organul fiscal va purta o discuţie finală cu contribuabilul/plătitorul asupra constatărilor
şi consecinţelor lor fiscale. Data, ora, locul şi problematica discuţiei vor fi comunicate în timp
util. Contribuabilul/plătitorul are dreptul să prezinte în scris punctul de vedere cu privire la
constatările inspecţiei fiscale. Dacă în urma inspecţiei fiscale se modifică baza de impunere a
obligaţiilor bugetare supuse inspecţiei fiscale, contribuabilului/plătitorului i se va comunica
Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală. De
asemenea, în cazul în care nu se modifică baza de impunere aferentă impozitelor, taxelor,
contribuţiilor sociale şi altor sume datorate bugetului general consolidat, supuse inspecţiei
fiscale, acest fapt va fi comunicat în scris contribuabilului/plătitorului.
13. Dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma inspecţiei fiscale - în
cazul în care contribuabilul/plătitorul este lezat de rezultatul inspecţiei fiscale, acesta are
dreptul să conteste decizia de impunere emisă de organul de inspecţie fiscală.

71
 14. Dreptul ca activitatea să fie cât mai puţin afectată pe timpul desfăşurării
inspecţiei fiscale – inspecţia fiscală se efectuează în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin
activitatea curentă a contribuabilului/plătitorului şi să utilizeze eficient timpul stabilit pentru
efectuarea inspecţiei fiscale.

Pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale contribuabilul/plătitorul are următoarele

obligaţii:
1. Obligaţia de a permite accesul organului de inspecţie fiscală în incintele
contribuabilului/plătitorului - indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală,
organul de inspecţie fiscală are dreptul să inspecteze orice incintă de afaceri ale
contribuabilului/plătitorului sau orice alte incinte ori locuri în care există bunuri impozabile
sau se desfăşoară activităţi producătoare de venituri, în prezenţa contribuabilului/plătitorului
ori a unei persoane desemnate de către acesta. Această obligaţie revine, de regulă, în timpul
programului normal de lucru al contribuabilului/plătitorului. Cu acordul
contribuabilului/plătitorului şi cu aprobarea conducătorului organului de inspecţie fiscală,
inspecţia fiscală se poate desfăşura şi în afara programului de lucru.
2. Obligaţia de a asigura un spaţiu adecvat şi logistica necesară desfăşurării
inspecţiei fiscale - inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale
contribuabilului/plătitorului şi, prin urmare, trebuie pus la dispoziţia organelor de inspecţie
fiscală un spaţiu adecvat, precum şi logistica Prin spaţiu adecvat se înţelege asigurarea unui
spaţiu în limita posibilităţilor contribuabilului/plătitorului, după caz, dotat cu necesarul minim
de birotică şi care să permită păstrarea în siguranţă a documentelor primite pentru inspecţia
fiscală sau elaborate de organele de inspecţie fiscală. În cazul în care contribuabilul/plătitorul
nu poate asigura un spaţiu corespunzător, va anunţa în scris şi motivat organul de inspecţie
fiscală competent.
3. Obligaţia de a pune la dispoziţie organului de inspecţie fiscală toate
documentele care stau la baza calculării impozitelor datorate - în vederea stabilirii stării
de fapt fiscale, contribuabilul/plătitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia organului de
inspecţie fiscală registrele de evidenţă contabilă, documentele de afaceri şi orice alte înscrisuri
relevante pentru inspecţia fiscală.
4. Obligaţia de a colabora la desfăşurarea inspecţiei fiscale -
contribuabilul/plătitorul are obligaţia de a colabora la constatarea stărilor de fapt fiscale.
Contribuabilul/plătitorul este obligat să ofere informaţii şi să prezinte la locul de desfăşurare a

72
inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor
de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
5. Obligaţia de a conduce, a păstra şi a arhiva evidenţele contabile şi fiscale într-
un mod adecvat şi de a le păstra plătitorului, după caz - contribuabilul/plătitorul are
obligaţia de a conduce şi a păstra evidenţele contabile şi fiscale la domiciliul fiscal sau la
sediile secundare, după caz. Dacă contribuabilul/plătitorul a ţinut evidenţele contabile şi
fiscale cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate au obligaţia să
păstreze şi să prezinte şi aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora s-au generat datele arhivate
în format electronic.
6. Obligaţia de a furniza organului de inspecţie fiscală informaţiile solicitate -
contribuabilul/plătitorul sau alte persoane numite de acesta au obligaţia să furnizeze
informaţiile solicitate de organele de inspecţie fiscală. Dacă informaţiile sunt insuficiente,
atunci organul de inspecţie fiscală se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de
informaţii. Cererea de furnizare a informaţiilor se formulează în scris şi va specifica natura
informaţiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale şi documentele care susţin
informaţiile furnizate.
7. Obligaţia de prezentare la sediul organului fiscal - contribuabilul/plătitorul are
obligaţia de a se prezenta la sediul organului fiscal pentru a da informaţii şi lămuriri necesare
stabilirii situaţiei fiscale reale. În cazul în care solicitarea de prezentare este făcută în scris,
aceasta va cuprinde obligatoriu: data, ora şi locul la care contribuabilul/plătitorul este obligat
să se prezinte; baza legală a solicitării; scopul solicitării; documentele pe care
contribuabilul/plătitorul este obligat să le prezinte.
8. Obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse de organul de inspecţie fiscală -
contribuabilul/plătitorul are obligaţia de a îndeplini măsurile prevăzute în actul întocmit cu
ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi în condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscală.
9. Obligaţia de a plăti diferenţele de impozite, taxe, contribuţii sociale, stabilite cu ocazia
inspecţiei fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestora -
contribuabilul/plătitorul este obligat să plătească diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii
sociale, stabilite cu ocazia inspecţiei fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere
aferente acestora. Pentru diferenţele de impozite, taxe, contribuţii sociale şi pentru dobânzile
şi penalităţile de întârziere stabilite, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data
comunicării acestora prin decizia de impunere, astfel: dacă data comunicării este cuprinsă în
intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;

73
dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până
la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.

B. Agenția Națională pentru Achiziții Publice (A.N.A.P.)46 s-a înființat prin O.U.G.
nr. 13/2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru
Achiziţii Publice, ca instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului
Finanțelor Publice. A.N.A.P. are ca rol fundamental formularea la nivel de concepție,
promovarea si implementarea politicii în domeniul achizițiilor publice, stabilirea și
implementarea sistemului de verificare și control al aplicării unitare a dispozițiilor legale și
procedurale în domeniul achizițiilor publice, precum și monitorizarea funcționării eficiente a
sistemului de achiziții publice.
A.N.A.P. are următoarele atribuţii:
1. elaborează politicile şi legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, în concordanţă
cu legislaţia europeană;
2. elaborează şi asigură funcţionarea mecanismelor de cooperare interinstituţională
între actorii cu atribuţii în domeniul achiziţiilor publice, în vederea emiterii interpretărilor
oficiale cu privire la aplicarea unitară, în practică, a prevederilor legislative în acest domeniu;
3. supervizează, pe baza datelor furnizate în urma exercitării funcţiilor de
monitorizare, verificare ex-ante, control şi a indicatorilor de performanţă relevanţi, modul de
funcţionare a sistemului achiziţiilor publice, în scopul de a identifica aspectele ce afectează
derularea în condiţii de eficacitate şi eficienţă a procesului de atribuire a contractelor de
achiziţie publică de către autorităţile contractante, a contractelor sectoriale, a celor de
concesiune de lucrări publice, precum şi a celor de concesiune de servicii;
4. elaborează şi implementează mecanismul de monitorizare a rezultatelor derulării
procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, în baza informaţiilor comunicate de
autorităţile contractante;
5. prelucrează informaţiile colectate, constituie şi dezvoltă baze de date şi elaborează
statistici, sinteze şi rapoarte privind sistemul de achiziţii publice, propunând măsuri pentru
perfecţionarea şi dezvoltarea acestuia, în vederea exercitării funcţiilor de strategie,
reglementare, monitorizare, supervizare şi de stabilire şi implementare a sistemului de
verificare şi control al aplicării unitare de către autorităţile contractante a dispoziţiilor legale şi

46
www.anap.gov.ro/web/prezentare-valori-obiective-misiune

74
procedurale în domeniul achiziţiilor publice ale agenţiei, precum şi în vederea implementării
Strategiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice;
6. verifică ex-ante documentaţiile de atribuire, procedurile de atribuire şi
modificările contractelor/acordurilor-cadru, selectate conform dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 98/2017, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
documentele aferente derulării, respectiv realizării acestora, cu privire la conformitatea cu
legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, achiziţiilor sectoriale, concesiunilor de lucrări şi
concesiunilor de servicii;
7. elaborează documente standard, formulare şi modele-cadru, ghiduri, manuale şi
alte instrumente operaţionale cu rol de suport în aplicarea corectă şi unitară a legislaţiei în
domeniul achiziţiilor publice şi asigură diseminarea acestora;
8. colaborează cu instituţiile abilitate în vederea instruirii personalului implicat în
activităţi specifice achiziţiilor publice;
9. reprezintă România în cadrul comitetelor consultative, grupurilor de lucru şi al
reţelelor de comunicare, organizate de Comisia Europeană, în domeniul achiziţiilor publice;
10. avizează proiectele de acte normative care au impact asupra activităţilor
reglementate de legislaţia privind achiziţiile publice;
11. realizează activitatea de conciliere între ANAP şi autorităţile/entităţile
contractante supuse controlului ex ante, conform dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 98/2017, cu modificările şi completările ulterioare.
În cadrul A.N.A.P. funcționează următoarele direcții de specialitate:
 Direcţia Generală Politici Publice, Strategie și Proiecte
 Direcţia Generală Reglementare și Armonizare Legislativă
 Direcţia Generală Monitorizare și Supervizare Sistem
 Direcţia Generală Control Ex-ante
 Direcţia Coordonare Metodologică și Suport
 Direcția Conciliere cu Autoritățile Contractante Verificate

C. Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate - este instituţie publică, cu

personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, finanţată integral de la
bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice47.
ONAC are următoarele atribuţii principale:

47
HOTĂRÂRE Nr. 502/2018 din 5 iulie 2018 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru
Achiziţii Centralizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

75
 a) colectarea necesităţilor utilizatorilor în legătură cu produsele şi serviciile
achiziţionate în sistem centralizat;
b) stabilirea programului anual al achiziţiilor publice pentru produsele şi serviciile
achiziţionate în sistem centralizat;
c) organizarea procedurilor de atribuire centralizate şi încheierea acordurilor-cadru
centralizate;
d) punerea la dispoziţia utilizatorilor a acordurilor-cadru centralizate;
e) monitorizarea acordurilor-cadru centralizate, precum şi exercitarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor utilizatorilor rezultate din acestea în situaţiile prevăzute de normele
metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă;
f) participarea în calitate de parte în cadrul procedurilor administrativ-jurisdicţionale
sau în faţa instanţelor de judecată în legătură cu actele sale emise în exercitarea atribuţiilor
sale;
g) furnizarea de activităţi de achiziţie auxiliare.

3.3. Controlul financiar al statului din sfera de acţiune a legislativului

Acesta reprezintă una dintre prerogativele esenţiale ale statului de drept. Parlamentul,
prin cele două camere: Camera Deputaţilor şi Senatul, pe lângă atribuţiile politice şi
legislative, îndeplinesc şi importante funcţii de control, inclusiv în domeniul economic-
financiar. Aceste atribuţii se exercită sub diferite forme şi în diverse împrejurări. în această
situaţie avem în vedere controlul efectuat cu ocazia analizei proiectelor, dezbaterii şi adoptării
legilor cu caracter economic, financiar şi fiscal. în egală măsură, controlul parlamentar
cuprinde analiza şi aprobarea contului general de închidere a exerciţiului bugetar, controlul
general asupra activităţii întregului aparat de stat, ca şi analizele efectuate de diferite comisii,
desemnate de Parlament să cerceteze modul în care se realizează, în diverse sectoare, politica
economică şi socială a statului.
O formă specifică de manifestare a controlului parlamentar o constituie practica
interpelării Guvernului, primului-ministru, miniştrilor sau altor persoane ce deţin demnităţi în
economie. Rapoartele prezentate de cei interpelaţi folosesc Parlamentului pentru adaptarea
unor decizii de politică economică şi socială, sub formă de legi sau hotărâri ale Camerei
Deputaţilor şi Senatului.

76
 A. Comisiile parlamentare
Cele două camere, a Deputaţilor şi Senatul îşi exercită controlul legislativ-financiar
prin: i)comisii permanente; ii) subcomisii; iii) comisii speciale; iv) comisii de anchetă; v)
rapoarte şi interpelări.
Comisiile permanente sunt formate dintr-un număr de 11 - 33 de deputaţi, cu excepţia
Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecărui grup
parlamentar. Numărul membrilor comisiilor permanente se stabileşte, pentru fiecare caz, de
Camera Deputaţilor. Numărul membrilor şi componenţa nominală a comisiilor de anchetă sau
speciale se aprobă o dată cu constituirea acestora. Un deputat face parte, în mod obligatoriu,
dintr-o singură comisie permanentă, cu excepţia membrilor Comisiei pentru regulament, ai
Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi ai Comisiei pentru egalitatea de
şanse pentru femei şi bărbaţi, care pot face parte şi dintr-o altă comisie permanentă.

B. Curtea de Conturi a României

Curtea de Conturi este organizată şi funcţionează în baza dispoziţiilor art. 140 din
Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii de Conturi, republicată. Controlul execuţiei bugetelor Camerei Deputaţilor, Senatului,
Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului. Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţii
Constituţionale, Consiliului Legislativ şi Avocatului Poporului se exercită exclusiv de Curtea
de Conturi.

Obiectivele strategice ale Curţii de Conturi sunt:

 gestionarea şi utilizarea corectă şi performantă a fondurilor publice;
 protejarea intereselor financiare ale statului român şi ale comunităţii Europene;
 consolidarea capacităţii instituţionale a Curţii de Conturi a României ca
instituţie independentă, profesională şi credibilă de control şi audit public extern al fondurilor
publice;
 asigurarea armonizării cu standardele internaţionale adoptate de Organizaţia
Internaţională a Instituţiilor Supreme de Audit (INTOSAI) şi cu Liniile Directoare Europene
de implementare a acestora;
 implementarea cadrului legislativ armonizat în domeniul auditului public
extern, pe măsura evoluţiei bunei practici internaţionale.
Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de
administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public,

77
furnizând Parlamentului şi, respectiv, unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte privind
utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii,
economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.
Curtea de Conturi poate exercita auditul performanţei asupra gestiunii bugetului
general consolidat, precum şi a oricăror fonduri publice. Activitatea de audit extern exercitată
de Curtea de Conturi se desfăşoară cu respectarea normelor proprii, adoptate pe baza
standardelor de audit internaţionale general acceptate. Prin constatările şi recomandările sale,
auditul performanţei urmăreşte diminuarea costurilor, sporirea eficienţei utilizării resurselor şi
îndeplinirea obiectivelor propuse.

Curtea de Conturi îşi desfăşoară atribuţiile specifice asupra următoarelor

domenii:
a) formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale
de stat şi ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor între
aceste bugete;
b) constituirea şi utilizarea celorlalte fonduri publice componente ale bugetului general
consolidat;
c) formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru
credite interne şi externe;
d) utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi transferurilor şi a
altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
e) constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către autorităţile
administrative autonome şi de către instituţiile publice înfiinţate prin lege, precum şi de
organismele autonome de asigurări sociale ale statului;
f) situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului
şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, regiile autonome,
companiile şi societăţile naţionale, precum şi concesionarea sau închirierea de bunuri care fac
parte din proprietatea publică;
g) constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia
mediului, îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă;
h) alte domenii în care, prin lege, s-a stabilit competenţa Curţii.

78
 Curtea de Conturi îşi desfăşoară activităţile specifice asupra următoarelor
categorii de entităţi publice:
a) statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept
public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau neautonome;
b) Banca Naţională a României;
c) regiile autonome;
d) societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau
regiile autonome deţin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul
social;
e) organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează
bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care prin lege sau
prin statutele lor se prevede acest lucru.

Curtea de Conturi poate hotărî desfăşurarea activităţilor stabilite de lege şi la

alte persoane care:
a) beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau alte forme
de sprijin financiar din partea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a altor instituţii
publice;
b) administrează, în temeiul unui contract de concesiune sau de închiriere, bunuri
aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;
c) administrează şi/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările
urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării şi/sau utilizării acestor
fonduri.

Curtea de Conturi efectuează auditul financiar asupra următoarelor conturi de

execuţie:
a) contul general anual de execuţie a bugetului de stat;
b) contul anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) conturile anuale de execuţie a fondurilor speciale;
d) conturile anuale de execuţie a bugetelor locale, ale municipiului Bucureşti, ale
judeţelor, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale municipiilor, ale oraşelor şi comunelor;
e) contul anual de execuţie a bugetului Trezoreriei Statului;
f) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice autonome;

79
 g) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau
parţial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale şi
de la bugetele fondurilor speciale, după caz;
h) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din
venituri proprii;
i) contul general anual al datoriei publice a statului;
j) conturile anuale de execuţie a bugetului fondurilor externe nerambursabile;
k) alte conturi de execuţie a unor bugete prevăzute de lege.

Curtea de Conturi urmăreşte, în principal:

a) exactitatea şi realitatea situaţiilor financiare, aşa cum sunt stabilite în reglementările
contabile în vigoare;
b) evaluarea sistemelor de management şi control la autorităţile cu sarcini privind
urmărirea obligaţiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege,
ale persoanelor juridice sau fizice;
c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform
destinaţiei stabilite;
d) calitatea gestiunii economico-financiare;
e) economicitatea, eficacitatea şi eficienţa utilizării fondurilor publice.

În îndeplinirea atribuţiilor pe care i le conferă legea, Curtea de Conturi mai are

următoarele atribuţii:
a) să evalueze activitatea de control financiar propriu şi de audit intern a persoanelor
juridice controlate, prezentate anterior;
b) să solicite organelor de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecţie bancară ale
Băncii Naţionale a României, verificarea, cu prioritate, a unor obiective, în cadrul atribuţiilor
lor legale;
c) să ceară şi să utilizeze, pentru exercitarea funcţiilor sale de control şi de audit,
rapoartele celorlalte organisme cu atribuţii de control financiar, fiscal, audit intern şi inspecţie
bancară;
d) să ceară unor instituţii specializate ale statului, ori de câte ori este necesar, să
efectueze verificări de specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări.

80
 În baza constatărilor sale, Curtea de Conturi stabileşte:
a) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul
financiar, contabil şi fiscal;
b) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală
sau ineficientă a acestora;
c) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală
controlată.

3.4. Control financiar în cadrul entităţilor publice

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, cu modificările şi completările ulterioare,

pentru entităţile publice, au fost reglementate controlul intern şi controlul financiar preventiv,
iar prin Legea nr. 672/2002 - auditul public intern.
Entitate publică - autoritate publică, instituţie publică, companie/societate naţională,
regie autonomă, societate comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este
acţionar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice
şi/sau patrimoniu public48.
Instituţie publică - Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte
organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice
autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a
acestora.
Fonduri publice - sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele
instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz,
bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor
provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi
şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile,
credite externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale,
împrumuturi interne contractate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi din
bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale.

48
Ordonanţă Nr. 119 din 31 august 1999 Republicată privind controlul intern/managerial şi controlul financiar
preventiv actualizată 2018

81
 Controlul intern/managerial
Controlul intern/managerial are următoarele obiective generale:
- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice,
stabilite în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate,
economicitate şi eficienţă;
- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului
sau fraudei;
- respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare
şi difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi
proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.
Conducătorul entităţii publice trebuie să asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea şi
perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi
criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control
intern/managerial.
Cerinţele generale şi specifice de control intern/managerial sunt, în principal,
următoarele:
a) cerinţe generale:
- asigurarea îndeplinirii obiectivelor generale prin evaluarea sistematică şi menţinerea
la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate structurilor, programelor, proiectelor sau
operaţiunilor;
- asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere şi de execuţie,
acesta având obligaţia să răspundă în orice moment solicitărilor conducerii şi să sprijine
efectiv controlul intern/managerial;
- asigurarea integrităţii şi competenţei personalului de conducere şi de execuţie, a
cunoaşterii şi înţelegerii de către acesta a importanţei şi rolului controlului intern/managerial;
- stabilirea obiectivelor specifice ale controlului intern/managerial, astfel încât acestea
să fie adecvate, cuprinzătoare, rezonabile şi integrate misiunii instituţiei şi obiectivelor de
ansamblu ale acesteia;
- supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor activităţilor şi
îndeplinirea de către personalul de conducere a obligaţiei de a acţiona corectiv, prompt şi
responsabil ori de câte ori se constată încălcări ale legalităţii şi regularităţii în efectuarea unor
operaţiuni sau în realizarea unor activităţi în mod neeconomic, ineficace sau ineficient;

82
 b) cerinţe specifice:
- reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern/managerial, a tuturor
operaţiunilor instituţiei şi a tuturor evenimentelor semnificative, precum şi înregistrarea şi
păstrarea în mod adecvat a documentelor, astfel încât acestea să fie disponibile cu
promptitudine pentru a fi examinate de către cei în drept;
- înregistrarea de îndată şi în mod corect a tuturor operaţiunilor şi evenimentelor
semnificative;
- asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de către persoane special
împuternicite în acest sens;
- separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane, astfel încât
atribuţiile de aprobare, control şi înregistrare să fie, într-o măsură adecvată, încredinţate unor
persoane diferite;
- asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;
- accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane îndreptăţite şi
responsabile în legătură cu utilizarea şi păstrarea lor.
Conducătorul entităţii publice elaborează anual un raport asupra sistemului de control
intern/managerial, care se transmite Secretariatului General al Guvernului.

A. Controlul financiar preventiv

Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operaţiuni care vizează,
în principal:
a) angajamente legale şi credite bugetare sau credite de angajament, după caz;
b) deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
c) modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare a
creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
d) ordonanţarea cheltuielilor;
e) efectuarea de încasări în numerar;
f) constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii titlurilor de
încasare;
g) reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
h) constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene, reprezentând
contribuţia viitoare a României la acest organism;
i) recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuvenite;

83
 j) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
k) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale;
l) alte tipuri de operaţiuni, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de
operaţiuni din punctul de vedere al: i) legalităţii şi regularităţii; ii) încadrării în limitele
creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz, stabilite potrivit legii.
Ministerul Finanţelor Publice este autoritatea de coordonare şi reglementare a
controlului financiar preventiv pentru toate entităţile publice. Controlul financiar preventiv se
organizează şi se exercită de autorităţi competente, în mod unitar, potrivit prevederilor
prezentei ordonanţe şi ale actelor normative emise în aplicarea acesteia. Controlul financiar
preventiv se organizează şi se exercită în următoarele forme: i) controlul financiar
preventiv propriu, la toate entităţile publice şi asupra tuturor operaţiunilor cu impact financiar
asupra fondurilor publice şi a patrimoniului public; ii) controlul financiar preventiv delegat,
la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
precum şi ai bugetului oricărui fond special, la Fondul naţional şi la agenţiile de implementare
a fondurilor comunitare, precum şi la alte entităţi publice cu risc ridicat, prin controlori
delegaţi ai Ministerului Finanţelor Publice.
Controlul financiar preventiv se va integra, în mod treptat, în sfera răspunderii
manageriale pe măsură ce controlul managerial va asigura eliminarea riscurilor în
administrarea fondurilor publice. Atingerea acestui nivel va fi evaluată de misiuni de audit
dispuse de ministrul economiei şi finanţelor, în condiţiile legii.

Organizarea controlului financiar preventiv propriu

Entităţile publice, prin conducătorii acestora, au obligaţia de a organiza controlul
financiar preventiv propriu şi evidenţa angajamentelor în cadrul compartimentului contabil.
Conducătorii entităţilor publice au obligaţia să stabilească proiectele de operaţiuni supuse
controlului financiar preventiv, documentele justificative şi circuitul acestora, cu respectarea
dispoziţiilor legale. Evidenţa angajamentelor se organizează, se ţine, se actualizează şi se
raportează conform normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor
publice.

84
 Ministerul Finanţelor Publice organizează controlul financiar preventiv propriu şi
pentru operaţiunile privind bugetul trezoreriei statului, operaţiunile privind datoria publică şi
alte operaţiuni specifice Ministerului Finanţelor Publice.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită, prin viză, de persoane din cadrul
compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens de către conducătorul entităţii
publice. Actul de numire va cuprinde şi limitele de competenţă în exercitarea controlului
financiar preventiv propriu. Persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt altele
decât cele care iniţiază operaţiunea supusă vizei.
Numirea, suspendarea, destituirea sau schimbarea personalului care desfăşoară
activităţi de control financiar preventiv propriu se face de către conducătorul entităţii publice,
cu acordul entităţii publice superioare, iar în cazul entităţilor publice în care se exercită
funcţia de ordonator principal de credite al bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale
de stat sau al bugetului oricărui fond special, cu acordul Ministerului Finanţelor Publice.
Persoanele desemnate cu exercitarea activităţii de control financiar preventiv propriu trebuie
să aibă competenţele profesionale solicitate de această activitate. Ele vor respecta un cod
specific de norme profesionale, elaborat de Ministerul Finanţelor Publice, care va cuprinde şi
condiţiile şi criteriile unitare pe care entităţile publice trebuie să le respecte în cazul numirii,
suspendării, destituirii sau schimbării personalului care desfăşoară această activitate.
Evaluarea activităţii persoanei care desfăşoară activităţi de control financiar preventiv
propriu se face de către conducătorul entităţii publice, cu acordul entităţii publice care a avizat
numirea, anual, prin calificative, pe baza informaţiilor cuprinse în rapoartele auditului public
intern şi în rapoartele Curţii de Conturi, unde este cazul.
Ministerul Finanţelor Publice va elabora norme metodologice privind cadrul general al
atribuţiilor şi exercitării controlului financiar preventiv propriu. De asemenea, Ministerul
Finanţelor Publice va aviza norme metodologice specifice privind organizarea şi exercitarea
controlului financiar preventiv propriu, elaborate de ordonatorii principali de credite ai
bugetului de stat, ai bugetului asigurărilor sociale de stat, ai bugetului oricărui fond special,
precum şi pentru operaţiunile Fondului naţional şi ale agenţiilor de implementare care
derulează fonduri comunitare. Ministerul Finanţelor Publice va coordona sistemul de pregătire
profesională a persoanelor desemnate să efectueze controlul financiar preventiv.

Viza de control financiar preventiv propriu

Se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni care
respectă întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele creditelor

85
bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, care poartă viza de control financiar
preventiv propriu.
Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura persoanelor în
drept, competente în acest sens potrivit prezentei ordonanţe, şi prin aplicarea de către acestea
a sigiliului personal şi atestă îndeplinirea condiţiilor legale, a regularităţii şi încadrării în
limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, a proiectelor de
operaţiuni supuse aprobării ordonatorului de credite.
În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de
operaţiuni se prezintă însoţite de documentele justificative corespunzătoare, certificate în
privinţa realităţii şi legalităţii prin semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate
care iniţiază operaţiunea respectivă.
Conducătorii compartimentelor de specialitate răspund pentru realitatea, regularitatea
şi legalitatea operaţiunilor ale căror documente justificative le-au certificat. Obţinerea vizei de
control financiar preventiv propriu pe documente care cuprind date nereale sau inexacte şi/sau
care se dovedesc ulterior nelegale nu exonerează de răspundere pe şefii compartimentelor de
specialitate care le-au întocmit.
Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund, potrivit
legii, în raport de culpa lor, pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele creditelor
bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, în privinţa operaţiunilor pentru care
au acordat viza de control financiar preventiv propriu.
În cazurile în care dispoziţiile legale prevăd avizarea operaţiunilor de către
compartimentul de specialitate juridică, proiectul de operaţiune va fi prezentat pentru control
financiar preventiv propriu cu viza şefului compartimentului juridic. Persoanele în drept să
exercite controlul financiar preventiv propriu pot cere avizul compartimentului de specialitate
juridică ori de câte ori consideră că necesităţile o impun.
Persoana care exercită controlul financiar preventiv propriu nu trebuie să fie implicată,
prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operaţiunii supuse controlului financiar preventiv
propriu.

Organizarea controlului financiar preventiv delegat

Controlul financiar preventiv delegat se organizează şi se exercită de către Ministerul
Finanţelor Publice prin controlori delegaţi. Ministrul finanţelor publice numeşte, pentru
fiecare instituţie publică în care se exercită funcţia de ordonator principal de credite al
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special,

86
unul sau mai mulţi controlori delegaţi, în funcţie de volumul şi de complexitatea activităţii
instituţiei publice respective. De asemenea, ministrul finanţelor publice numeşte unul sau mai
mulţi controlori delegaţi pentru operaţiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului, pentru
operaţiuni privind datoria publică şi pentru alte operaţiuni specifice Ministerului Finanţelor
Publice. Numirea controlorilor delegaţi se face prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Prin norme metodologice aprobate de ministrul finanţelor publice
a) tipurile de operaţiuni ale căror proiecte se supun controlului financiar preventiv
delegat;
b) limitele valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv delegat, pe
tipuri de operaţiuni;
c) documentele justificative care trebuie să însoţească diferitele tipuri de operaţiuni;
d) modul în care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru fiecare
tip de operaţiune.
Tipurile de operaţiuni ce se supun controlului financiar preventiv delegat şi, după caz,
limitele valorice corespunzătoare acestora pot diferi de la o instituţie publică la alta.
Controlorii delegaţi exercită viza de control financiar preventiv delegat asupra
proiectelor de operaţiuni vizate în prealabil de către controlul financiar preventiv propriu al
instituţiei publice. Controlorii delegaţi îşi desfăşoară activitatea la sediul instituţiilor publice
la care au fost numiţi. Instituţiile publice asigură controlorului/controlorilor delegat/delegaţi
spaţiul de lucru şi dotarea necesară, precum şi cooperarea personalului propriu, îndeosebi a
personalului desemnat să exercite controlul financiar preventiv propriu, pentru îndeplinirea în
bune condiţii a atribuţiilor de control financiar preventiv delegat. În cazul absenţei temporare
de la post a unui controlor delegat, ministrul finanţelor publice numeşte un alt controlor
delegat. Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc care dintre atribuţiile
controlorului delegat înlocuit se exercită de către noul controlor delegat.

Viza de control financiar preventiv delegat

Operaţiunile care fac obiectul controlului financiar preventiv delegat se supun
aprobării ordonatorului de credite numai însoţite de viza de control financiar preventiv
delegat, care atestă îndeplinirea condiţiilor legale, a regularităţii şi încadrării în limitele
creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, a acestor proiecte de
operaţiuni.
Viza de control financiar preventiv delegat se acordă sau se refuză în scris, pe
formular tipizat, şi trebuie să poarte semnătura şi sigiliul personal al controlorului delegat

87
competent. Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv delegat răspund,
potrivit legii, în raport de culpa lor, pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele
creditelor de angajament şi creditelor bugetare aprobate, în privinţa operaţiunilor pentru care
au acordat viza. Înainte de a emite un refuz de viză, controlorul delegat are obligaţia să
informeze, în scris, în legătură cu intenţia sa ordonatorul de credite, precizând motivele
refuzului.
În cazul în care conducătorul entităţii publice prezintă în scris argumente în favoarea
efectuării operaţiunii pentru care se intenţionează refuzul de viză, controlorul delegat
consultă, înainte de a înregistra oficial refuzul de viză, opinia neutră asupra cazului. Pentru
formularea opiniei neutre, prin decizie a controlorului financiar şef, se constituie ad hoc o
comisie formată din 3 membri ai Corpului controlorilor delegaţi, din care cel puţin unul cu
funcţie de conducere.
Opinia neutră se formulează şi se motivează în scris şi se transmite controlorului
delegat în cel mult 3 zile lucrătoare de la solicitare. Opinia neutră are rol consultativ, soluţia
finală fiind de competenţa exclusivă a controlorului delegat, potrivit principiului exercitării în
mod independent a atribuţiilor de control financiar preventiv delegat. În cazul în care
controlorul delegat emite refuz de viză, acesta are obligaţia de a transmite ordonatorului de
credite şi o copie a opiniei neutre.

Durata controlului financiar preventiv delegat

Controlul financiar preventiv delegat se efectuează în termenul cel mai scurt, permis
de durata efectivă a verificărilor necesare, astfel încât să nu afecteze desfăşurarea în bune
condiţii şi în termen a operaţiunii al cărei proiect se supune controlului financiar preventiv
delegat.
Perioada maximă pentru acordarea sau, după caz, pentru refuzul vizei de control
financiar preventiv delegat este de 3 zile lucrătoare de la prezentarea proiectului unei
operaţiuni, însoţit de toate documentele justificative. În cazuri excepţionale controlorul
delegat are dreptul să prelungească perioada cu maximum 5 zile lucrătoare, pe baza unui
referat de justificare pe care are obligaţia să îl transmită de îndată spre informare controlorului
financiar şef şi ordonatorului de credite.

88
 B. Controlul financiar de gestiune49

Activitatea de control financiar de gestiune are, în principal, următoarele

obiective:
a) bunurilor din domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-
teritoriale aflate în administrarea, în concesiunea sau în închirierea acestora;
b) respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor interne, incidente activităţii
economico-financiare a operatorului economic;
c) creşterea eficienţei în utilizarea resurselor alocate.

Personalul desemnat să exercite controlul financiar de gestiune are, în principal,

următoarele atribuţii:
a) verifică respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor interne cu privire la
existenţa, integritatea, păstrarea şi utilizarea mijloacelor şi resurselor, deţinute cu orice titlu, şi
modul de reflectare a acestora în evidenţa contabilă;
b) verifică respectarea prevederilor legale în fundamentarea proiectului bugetului de
venituri şi cheltuieli al operatorului economic şi a proiectelor bugetelor de venituri şi
cheltuieli ale subunităţilor din structura acestuia;
c) verifică respectarea prevederilor legale în execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli
al operatorului economic şi al subunităţilor din structura acestuia, urmărind: i) realizarea
veniturilor şi încadrarea în nivelul cheltuielilor aprobate; ii) gradul de realizare a
veniturilor, de efectuare a cheltuielilor şi de obţinere a rezultatului; iii) realizarea
indicatorilor economico-financiari specifici activităţii, la nivelul operatorului economic şi al
subunităţilor acestuia; iv) realizarea programului de investiţii şi încadrarea în sursele
aprobate; v) respectarea programelor de reducere a arieratelor şi a stocurilor; vi)
respectarea prevederilor legale şi/sau a reglementărilor interne în efectuarea achiziţiilor; vii)
utilizarea conform destinaţiilor legale a sumelor acordate de la bugetul general consolidat;
d) verifică respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor interne cu privire la
modul de efectuare a inventarierii anuale a elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii;
e) verifică respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor interne cu privire la
încasările şi plăţile în lei şi valută, de orice natură, în numerar sau prin virament;

49
Hotărâre nr. 1.151 din 27 noiembrie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de
organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune, actualizată

89
 f) verifică respectarea prevederilor legale cu privire la înregistrarea în evidenţa
contabilă a operaţiunilor economico-financiare;
g) verifică respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor interne cu privire la
întocmirea, circulaţia, păstrarea şi arhivarea documentelor primare, contabile şi a celor
tehnico-operative;
h) elaborează analize economico-financiare pentru conducerea operatorului economic
în scopul fundamentării deciziilor şi a îmbunătăţirii performanţelor.

Controlul financiar de gestiune se exercită sub următoarele forme:

a) controlul preventiv, care constă în verificarea fundamentării bugetelor de venituri şi
cheltuieli şi a anexelor la acestea;
b) controlul operativ, care constă în verificarea unor operaţiuni economico-financiare
desfăşurate în cursul exerciţiului financiar curent.

Controlul financiar de gestiune aplică, în principal, următoarele metode de

control:
a) control general, care constă în activitatea de verificare a tuturor operaţiunilor din
cadrul obiectivelor stabilite conform legii pentru întreaga perioadă supusă controlului;
b) control parţial, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau a mai multor
operaţiuni din cadrul obiectivelor stabilite pentru perioada controlată.

Controlul financiar de gestiune utilizează, în principal, următoarele instrumente

specifice:
a) sistemul de bugete, care constă în controlul periodic al bugetului de venituri şi
cheltuieli al operatorului economic şi ale subunităţilor din structura acestuia, precum şi pe
principalele activităţi, prin compararea permanentă a rezultatelor obţinute cu previziunile
bugetare, cu scopul: i) identificării factorilor şi cauzelor abaterilor de la prevederile
bugetare; ii) informării conducerii şi responsabililor de la diferite niveluri ierarhice; iii)
fundamentării eventualelor acţiuni corective; iv) aprecierii activităţii diferiţilor responsabili
de bugete;
b) costuri standard, care constă în compararea periodică a costului efectiv cu cel
standard la nivelul operatorului economic şi al subunităţilor din structura acestuia şi a
principalelor activităţi, în scopul identificării ariilor de activitate eficientă sau ineficientă,
factorilor şi cauzelor abaterilor şi a fundamentării măsurilor corective care se impun;

90
 c) situaţiile financiare, aşa cum sunt prevăzute de Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d) sistemul informaţional, care constă în totalitatea procedeelor, metodelor şi
mijloacelor utilizabile la nivelul entităţii, în cadrul procesului informaţional considerat ca un
tot organic al operaţiilor de culegere, prelucrare, sistematizare, transmitere, valorificare şi
stocare a datelor şi informaţiilor;
e) controlul reciproc, care constă în cercetarea şi confruntarea la aceeaşi unitate a unor
documente sau evidenţe cu conţinut identic, însă diferite ca formă, pentru aceleaşi operaţii sau
pentru operaţii diferite, însă legate reciproc;
f) controlul sistematic, care constă în gruparea documentelor pe probleme şi apoi
controlul acestora în ordine cronologică.
Activitatea de control financiar de gestiune se desfăşoară în baza unor programe de
activitate anuale, trimestriale şi lunare, întocmite de către personalul cu atribuţii de control
financiar de gestiune şi aprobate de conducătorul operatorului economic. Programele de
activitate se elaborează, în principal, pe baza următoarelor criterii: a) solicitarea conducerii
operatorului economic; b) rezultatele analizei de risc cu privire la activităţile specifice şi
impactul financiar al acestora; c) rezultatele controalelor anterioare; d) perioada de la
precedenta verificare de aceeaşi natură şi cu aceleaşi obiective şi până la împlinirea
termenului de prescripţie.
Programul de activitate cuprinde subunităţile din structura operatorului economic,
gestiunile şi activităţile operatorului economic ce urmează a fi controlate, obiectivele,
perioada controlată şi cea stabilită pentru efectuarea acesteia.

Realizarea controlului financiar de gestiune

Conducătorul operatorului economic prin proceduri interne stabileşte: a) modul de
întocmire şi realizare a programului de activitate; b) durata efectuării unei acţiuni de
control; c) tipurile de acte de control, circuitul şi modul de evidenţă a acestora; d)
desemnarea persoanelor responsabile pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite.
Constatările înscrise în actele de control trebuie să fie precise, bazate pe date şi
documente, eliminându-se orice elemente şi descrieri personale, inutile şi neconcludente.
Pentru deficienţele constatate se consemnează, în mod obligatoriu, prevederile legale sau
reglementările interne încălcate, consecinţele economico-financiare, patrimoniale, persoanele
răspunzătoare şi măsurile propuse.

91
 Actele de control se prezintă conducătorului operatorului economic. Conducătorul
operatorului economic analizează, dispune şi urmăreşte ducerea la îndeplinire a măsurilor
înscrise în actele de control. Conducătorul operatorului economic asigură, trimestrial sau ori
de câte ori se impune, informarea consiliului de administraţie cu privire la exercitarea şi
rezultatele controlului financiar de gestiune. Persoana desemnată de conducătorul operatorului
economic, cu atribuţii de control financiar de gestiune, participă la şedinţele consiliului de
administraţie, atunci când se dezbat probleme financiare, contabile şi de control financiar de
gestiune.
La solicitarea persoanelor cu atribuţii de control financiar de gestiune, personalul
operatorului economic este obligat: a) să pună la dispoziţie actele, documentele şi înscrisurile
solicitate; b) să furnizeze informaţii şi explicaţii verbale şi/sau în scris, după caz, în legătură
cu obiectul acţiunii de control financiar de gestiune; c) să prezinte valorile de orice fel pe
care le gestionează sau pe care le au în păstrare, care intră sub incidenţa controlului; d) să
elibereze, potrivit legii, documentele solicitate în original sau copii certificate; e) să semneze
cu sau fără obiecţii actul de control.
Controlul financiar de gestiune se efectuează de către persoane cu studii superioare
economice şi cu o vechime efectivă în domeniu de minimum doi ani.

3.5. Control financiar în cadrul entităţilor economice50

A. Controlul intern
Sistemul de control intern reprezintă ansamblul politicilor şi procedurilor puse în
aplicare de conducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei
gestionari riguroase şi eficiente a activităţilor şi îndeplinirii obiectivelor şi strategiei acesteia.
Controlul intern reprezintă fundamentul pe care se bazează exercitarea unei bune
gestiuni a operaţiilor unei entităţi economice. Conform Ordinului MFP nr. 1802 din 2014
pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate, controlul intern al entităţii vizează asigurarea:
 conformităţii cu legislaţia în vigoare;
 aplicării deciziilor luate de conducerea entităţii;
 bunei funcţionări a activităţii interne a entităţii;
 fiabilităţii informaţiilor financiare;

50
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017, p.177-183

92
  eficacităţii operaţiunilor financiare;
 utilizării eficiente a resurselor;
 prevenirii şi controlului riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate.
Procedurile de control intern au ca obiectiv: i) urmărirea înscrierii activităţii
entităţii şi a comportamentului personalului în cadrul definit de legislaţia aplicabilă, valorile,
normele şi regulile interne ale entităţii; ii) verificarea dacă informaţiile contabile, financiare
şi de gestiune comunicate reflectă corect activitatea şi situaţia entităţii.
Scopul controlului intern este să asigure coerenţa obiectivelor, să identifice factorii-
cheie de reuşită şi să comunice conducătorului entităţii, în timp real, informaţiile referitoare la
performanţe şi perspective. Indiferent de natura sau mărimea entităţii, eforturile depuse pentru
aplicarea unui control intern satisfăcător sunt legate de aplicarea unor bune practici. Controlul
intern vizează realizarea unui obiectiv general, acela de a asigura continuitatea funcţionării
entităţii prin atingerea obiectivelor sale, care, la rândul său cuprinde patru mari subobiective;
respectarea dispoziţiilor (legilor, regulamentelor şi contractelor); asigurarea fiabilităţii şi
exhaustivităţii informaţiilor financiare şi operaţionale (situaţii financiare fiabile); asigurarea
eficacităţii şi eficienţei operaţiilor (optimizarea utilizării resurselor); protejarea resurselor
entităţii (protecţia activelor entităţii).
Controlul intern contabil şi financiar al entităţii economice se aplică în vederea
asigurării unei gestiuni contabile şi a unei urmăriri financiare a activităţilor sale, pentru a
răspunde obiectivelor definite. Controlul intern contabil şi financiar vizează ansamblul
proceselor de obţinere şi comunicare a informaţiilor contabile şi financiare şi contribuie la
realizarea unei informaţii fiabile şi conforme exigenţelor legale. Controlul intern contabil şi
financiar vizează asigurarea:i) conformităţii informaţiilor contabile şi financiare publicate cu
regulile aplicabile acestora; ii) aplicării instrucţiunilor elaborate de conducere în legătură
cu aceste informaţii; iii) protejării activelor; iv) prevenirii şi detectării fraudelor şi
neregulilor contabile şi financiare; v) fiabilităţii informaţiilor difuzate şi utilizate la nivel
intern în scop de control, în măsura în care ele contribuie la elaborarea de informaţii
contabile şi financiare publicate; vi) fiabilităţii situaţiilor financiare anuale publicate şi a
altor informaţii comunicate pieţei.

B. Control financiar preventiv

Activitatea de control financiar preventiv, ca forma a controlului financiar propriu al
entităţii economice, are drept scop oprirea, înainte de producerea unor efecte cu impact
negativ asupra patrimoniului şi a rezultatelor financiare, a tuturor operaţiunilor care nu sunt

93
legale, reale, oportune, economicoase şi eficiente. La entităţile economice, activitatea de
control financiar preventiv se poate organiza în cadrul compartimentului financiar - contabil şi
se exercită de către conducătorul acestuia (director financiar-contabil) care este şi titularul
vizei de control financiar preventiv. În cazul lipsei sale temporare, este desemnat un
înlocuitor, iar în entităţile cu volum mare de tranzacţii pot fi stabilite şi alte persoane
împuternicite.
Ca metodologie de exercitare, în momentul prezentării documentelor, persoana
însărcinată cu viza de control financiar preventiv verifică dacă sunt îndeplinite toate
obiectivele stabilite pentru operaţiunea în cauză. Sub aspect formal, acordarea vizei de control
financiar preventiv constă în aplicarea pe document a unei ştampile şi a semnăturii persoanei
însărcinate cu controlul, cu menţionarea datei acordării vizei. Dacă nu sunt întrunite toate
elementele necesare pentru acordarea vizei, persoana desemnată refuză acordarea vizei.
Soluţionarea acestei situaţii depinde de modul concret prevăzut de către conducerile entităţilor
economice. Prin dispoziţii ale conducerii vor fi stabilite operaţiunile care nu vor fi executate şi
care, ca atare, nu vor fi înregistrate în evidentele contabile, dacă, în prealabil, nu au primit
viza de control financiar preventiv. Conducerea entităţilor economice este obligată prin acte
normative să ia toate masurile necesare pentru gospodărirea şi administrarea cu maximă
eficienţă a mijloacelor materiale şi băneşti şi apărarea integrităţii activelor entităţii.
Se supun controlului financiar preventiv tranzacţii precum: i) încheierea contractelor
cu parteneri interni şi externi; ii) încasările şi plăţile în lei/valută şi în devize de orice natură,
efectuate în numerar şi prin virament, cu persoane juridice sau fizice; iii) trecerea pe
cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau a
capitalului social; iv) gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor entităţii sau a
subunităţilor acesteia; v) predarea gestiunii în locaţie gestionară; vi) evaluarea activelor
propuse spre vânzare; vii) vânzarea prin licitaţie a activelor; viii) vânzări cu plata prin
virament; ix) solicitările de credite pentru finanţarea activităţii curente sau pentru investiţii.
În funcţie de necesităţi şi specificul domeniului de activitate, operaţiile menţionate a fi supuse
controlului financiar preventiv, se adaptează şi completează de către conducerea entităţii
economice.

C. Control financiar de gestiune

Prin control financiar de gestiune se înţelege acea forma a controlului financiar
propriu care se exercită , obligatoriu, la entităţile publice care administrează patrimoniul
public şi privat al statului şi, opţional, la entităţile economice cu capital privat.

94
 În general, obiectivele urmărite în cazul controlului financiar de gestiune al entităţilor
economice, sunt: i) asigurarea integrităţii activelor (protejarea activelor); ii) respectarea
prevederilor legale şi a reglementarilor interne, incidente activităţii economico-financiare a
entităţii economice; iii) creşterea eficienţei în utilizarea resurselor entităţii economice; iv)
eliminarea fraudei şi recuperarea pagubelor.
Controlul financiar de gestiune se organizează la nivelul entităţii economice pentru
gestiunile proprii şi, după caz, la toate subunităţile din subordinea acesteia.
Activitatea de control financiar de gestiune se desfăşoară în baza unor programe de
activitate anuale, trimestriale şi lunare, întocmite de către persoanele cu atribuţii de control
financiar de gestiune şi aprobate de către conducerea entităţii.
Şeful compartimentului de control financiar de gestiune, pe baza actelor de control
întocmite, va prezenta conducerii entităţii economice concluziile controlului efectuat
împreuna cu măsurile ce se propun a fi luate în continuare în vederea înlăturării abaterilor şi
tragerii la răspundere a celor care au săvârşit neregulile, au produs pagube sau au comis
infracţiuni.
Constatările înscrise în actele de control trebuie să fie precise, bazate pe date şi
documente, eliminându-se orice elemente şi descrieri personale, inutile şi neconcludente.
Pentru deficienţele constatate se consemnează, în mod obligatoriu, prevederile legale sau
reglementările interne încălcate, consecinţele economico-financiare, patrimoniale, persoanele
răspunzătoare şi măsurile propuse. Actele de control financiar de gestiune întocmite se
prezintă conducătorului entităţii economice. Acesta analizează, dispune şi urmăreşte ducerea
la îndeplinire a măsurilor înscrise în actele de control. Conducătorul entităţii economice
informează, trimestrial, sau ori de câte ori se impune, consiliul de administraţie al entităţii cu
privire la exercitarea şi rezultatele controlului financiar de gestiune.
Conducătorii entităţilor economice au obligaţia ca, în cadrul competenţei şi a
termenelor legale, să ia măsuri pentru aplicarea integrală şi la timp a măsurilor propuse,
sancţionarea persoanelor vinovate, recuperarea pagubelor şi înaintarea către procuror a actelor
cuprinzând fapte prevăzute de legea penală. Măsurile se vor lua în termen de cel mult 30 zile
de la data înregistrării actului de control, daca prin dispoziţiile legale nu sunt fixate alte
termene.

C. Control financiar prin inventariere

Inventarierea este un ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa
elementelor de active, datorii şi capitaluri proprii, cantitativ şi valoric sau numai valoric în

95
patrimoniul entităţii la data la care se efectuează. Scopul principal al inventarierii este
stabilirea situaţiei reale a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
Este lucrarea pregătitoare întocmirii situaţiilor financiare, prin care se stabileşte
situaţia reală a activelor şi datoriilor fiecărei entităţi şi cuprinde toate elementele patrimoniale,
precum şi bunurile sau valorile deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane fizice sau
juridice.
Situaţiile în care se efectuează inventarierea - entităţile economice (regiile
autonome, societăţile, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte
persoane juridice, persoanele fizice care au calitatea de comerciant) au obligaţia să efectueze
inventarierea generală a patrimoniului51:
 la începutul activităţii, când are ca scop principal stabilirea şi evaluarea
elementelor patrimoniale ce constituie aportul la capitalul social. Elementele patrimoniale
aduse ca aport la capitalul social sunt înscrise în registrul - inventar, grupate pe conturi;
 cel puţin o dată pe an, de regulă la sfârşitul anului, pe parcursul funcţionării
entităţii. Inventarierea anuală a activelor şi datoriilor se face, de regulă, cu ocazia încheierii
exerciţiului financiar. În cazul entităţilor economice cu activitate complexă, bunurile
materiale pot fi inventariate şi înaintea datei de 31 decembrie, cu condiţia asigurării
valorificării şi cuprinderii rezultatelor inventarierii în bilanţul întocmit pentru anul respectiv.
În situaţia inventarierii, unor gestiuni pe parcursul anului, în registrul- inventar sunt cuprinse
valorile stocurilor faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere actualizate cu
intrările şi ieşirile de bunuri din perioada dintre data inventarierii şi 31 decembrie. Pentru
instituţiile publice, Ministerul Finanţelor Publice poate aproba excepţii de la regula
inventarierii obligatorii anuale, la solicitarea justificată a entităţii , cu avizul direcţiilor
generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
 în cazul fuzionării, divizării sau încetării activităţii;
 în cazul modificării preţurilor;
 la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor
organe prevăzute de lege;
 ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi
stabilite cert, decât prin inventariere;
 când intervine o predare-primire de gestiune;
 cu prilejul reorganizării gestiunilor;

51
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017

96
  ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră sau alte
cazuri prevăzute de lege.
Rezultatele inventarierii sunt înscrise într-un proces-verbal care trebuie să conţină
următoarele elemente: i) data întocmirii; ii) numele şi prenumele membrilor comisiei de
inventariere; iii) numărul şi data actului de numire a comisiei de inventariere; iv) gestiunea
inventariată; v) data începerii şi terminării inventarierii; vi) rezultatele inventarierii; vii)
concluziile şi propunerile comisiei în legătură cu plusurile şi lipsurile constatate, cu
persoanele vinovate şi măsurile ce trebuie luate în legătură cu acestea; viii) volumul
stocurilor depreciate, al celor fară mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile şi propuneri
privind reintegrarea acestora în circuitul economic sau privind constituirea de provizioane
(ajustări de valoare).
Propunerile cuprinse în procesul verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în
termen de trei zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, administratorului
entităţii. Acesta , cu avizul compartimentului juridic, decide, în termen de cel mult cinci zile,
asupra modului de soluţionare a propunerilor făcute, cu respectarea dispoziţiilor legale52.
Anual, rezultatele inventarierii generale a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
după reflectarea în contabilitate şi în balanţa de verificare, se centralizează în „Registrul
inventar”. Acesta este un document contabil obligatoriu, de înregistrare anuală şi de grupare a
rezultatelor inventarierii. Se înregistrează toate elementele grupate după natura lor, conform
posturilor bilanţiere. Elementele de active şi datorii înscrise în acest registru au la baza listele
de inventariere centralizatoare şi procesele verbale de inventariere care justifică ceea ce
conţine fiecare post din bilanţ53.

52
Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi instituţii publice. Teorie şi
practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017
53
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata

97
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

A. CĂRŢI
1. Bostan, I., Controlul financiar al afacerilor, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2010.
2. Crăciun, S., Control şi audit financiar. Expertiză contabilă, Ed. Economică,
Bucureşti, 2002.
3. Florea, I., Chersan, I.C., Florea, R., Control economic, financiar şi gestionar,
ediţia a II-a, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2011.
4. Ghiţă, M., Controlul financiar – componentă a mecanismului economiei de
piaţă, Ed. Universitară, Craiova, 1995.
5. Ghiţă, M.,Controlul financiar - componentă a mecanismului economiei de
piaţă, Ed. Universitaria, Craiova1995.
6. Munteanu, V., Control şi audit financiar - contabil, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2003.
7. Munteanu, V., şi colaboratorii, Controlul financiar-contabil la întreprinderi şi
instituţii publice. Teorie şi practică, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2017.
8. Oprean I., Popa I.E., Lenghel R.D., Procedurile auditului şi ale controlului
financiar, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
9. Oprean, I., Control şi audit financiar-contabil, Ed. Intelcredo, Deva, 2002.
10. Oprişan C. şi colectiv, Codul civil, Ed. Ministerului Justiţiei, Bucureşti,1981.
11. Rada, D., Control financiar. Control fiscal, Ed Dacia Europa Nova, Lugoj,
2003.
12. Roman, D.P., Drept financiar, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2002.
13. Santai, I., Drept administrativ şi ştiinţă administrativă, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 1998.
14. Sgârdea, M., Control financiar şi expertiză contabilă, Ed. ASE, Bucureşti,2014.

98
B. Legislaţie
15. A.N.A.F., Ghid pentru inspecţia fiscală, disponibil la:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/inspectie_fiscala/QW24_v2_final_gh
id_1.pdf.
16. Hotărâre nr. 1.151 din 27 noiembrie 2012 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind modul de organizare şi exercitare a controlului financiar de
gestiune, actualizată.
17. Hotărârea Guvernului nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi
funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală publicată în Monitorul
Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013.
18. Hotărârea Guvernului nr 720/1991 privind aprobarea Normelor de organizare
şi exercitare a controlului financiar elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
19.
20. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata.
21. Legea 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
22. Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale
şi necorporale, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 242 din 31.05.1999.
23. Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronica.
24. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1802 din 29 decembrie 2017 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial al României nr.
963 din 30.12.2014 Ordinului ministrului finanţelor publice nr.2634 din 05 noiembrie
2015.
25. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2009 pentru asigurarea continuităţii
activităţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.
26. Ordonanţa de urgenţă nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru
reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului.
27. Ordonanţă Nr. 119 din 31 august 1999 Republicată privind controlul
intern/managerial şi controlul financiar preventiv actualizată 2018.
28. Ordinul preşedintelui ANAF nr. 3494/2017 pentru aprobarea formularului
tipizat „Proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor" utilizat de către
inspectorii antifraudă din cadrul DGAF.

99
29. Regulament de organizare şi funcţionare a Corpului de control al Primului-
Ministru, disponibil la: http://control.gov.ro/web/wp-
content/uploads/2016/03/ROF_CCPM.pdf.

C. Site-uri web
30. www.anaf.ro
31. www.antifrauda.ro
32. www.customs.ro
33. www.anap.gov.ro/web/prezentare-valori-obiective-misiune

100
 Elena Daniela Hangan
Valentina Capotă
Florin Lixandru

F IN A N} E
Manual pentru clasa a XII-a
P e nt ru fil i e ra te h n olog i că, p rofi l econ o mi c

Niculescu
 Manualul este aprobat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu Ordinul
ministrului nr. 3918 din 11.06.2002

© Editura NICULESCU ABC, Bucureşti, 2002

Adresa: 781821 – Bucureşti, Sector 1
Str. Octav Cocărăscu 79, Tel/Fax: 222.03.72
Tel.: 224.24.80, 223.25.05
E-mail: edit@niculescu.ro
Internet: www. niculescu.ro

Redactare: Emil Birta

Tipărit la S.C. EURO PONTIC Cluj

ISBN 973-568-777-1
 CUPRINS

I. CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE

FINANŢELOR ROMÂNIEI…………………………………………………….. 5
1. Finanţele, categorie economică cu caracter istoric…………………….. 5
2. Conţinutul economic al finanţelor……………………………………… 7
3. Finanţele ca ştiinţă şi rolul finanţelor în economia de piaţă……………. 9
4. Funcţiile finanţelor……………………………………………………… 16

II. VENITURILE PUBLICE………………………………………………………… 24

1. Caracterizarea veniturilor bugetare şi principiilor impunerii…………… 24
2. Noţiunea de impozit şi taxă. elementele impozitelor…………………... 30
3. Clasificarea veniturilor bugetare………………………………………... 36
4. Impozite directe…………………………………………………………. 42
4.1 Impozitul pe profit………………………………………………………….. 44
4.2 Impozitul pe salarii……………………………………………………...….. 51
4.3 Impozitul pe dividende…………………………………………………….. 55
5. Impozite indirecte………………………………………………………... 56
5.1. Accizele…………………………………………………………………….. 58
5.2 Taxa pe valoare adăugată…………………………………………………… 63
5.3. Monopolurile fiscale de stat………………………………………………... 72
5.4. Taxele vamale …………………………………………………………….. 72
5.5. Taxele de timbru…………………………………………………………… 76
6. Impozitul pe venitul global………………………………………………. 77
7. Dubla impunere a veniturilor şi mijloacelor
de sustragere de la plata impozitelor……………………………………... 83

III. CHELTUIELILE PUBLICE………………………………………………………… 87

1. Conţinutul economic şi criteriile de clasificare a cheltuielilor publice…... 87
1.1 Conţinutul economic al cheltuielilor publice……………………………….. 87
1.2 Criterii de clasificare a cheltuielilor publice………………………………. 90
2. Cheltuieli pentru finanţarea acţiunilor social-culturale…………………... 94
2.1 Caracterizare generală………………………………………………………. 94
2.2 Cheltuieli publice pentru învăţământ……………………………………….. 97
2.3 Cheltuielile publice pentru cultură, culte şi acţiuni sportive şi de tineret…… 100
2.4 Cheltuieli publice pentru sănătate…………………………………………… 102
2.5 Cheltuielile publice pentru asistenţă socială de stat………………………… 104
2.6 Cheltuieli pentru ajutorul de şomaj………………………………………….. 106

3
 3. Cheltuieli publice destinate ocrotirii cetăţenilor prin sistemul
asigurărilor sociale…………………………………………………...….. 110
4. Cheltuielile publice pentru acţiuni economice……………………………. 126
5. Cheltuieli privind administraţia, ordinea internă
şi apărarea naţională…………………………………………………….. 133

IV. CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR……………………………………... 139

1. Obiectul, rolul şi funcţiile controlului…………………………………… 139
2. Formele controlului……………………………………………………... 141

V. METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR……….. 147

1. Procedee de control……………………………………………………… 147
1.1 Controlul documentar-contabil …………………………………………….. 147
1.2 Controlul faptic …………………………………………………………….. 149
1.3 Controlul total şi controlul prin sondaj …………………………………….. 150
2. Organizarea activităţii de control financiar al statului…………………… 151
3. Controlul financiar propriu al agenţilor economici
şi instituţiilor publice……………………………………………………... 157
3.1. Controlul financiar preventiv……………………………………………….. 157
3.2. Controlul financiar de gestiune……………………………………………. 159

4
I. CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI
FUNCŢIILE FINANŢELOR ROMÂNIEI

1. FINANŢELE, CATEGORIE ECONOMICĂ

CU CARACTER ISTORIC

Existenţa finanţelor este strâns legată de existenţa statului, utilizarea banilor şi a forme-
lor valorice în repartiţia venitului naţional.
Cuvântul finanţe îşi are originea în limba latină. În secolul al XIII – XIV- lea se folo-
seau expresiile „finantio“, „financias“ şi „financia pecunaria“ în sensul de „plată în bani“.
Se presupune că aceste expresii derivă de la cuvântul „finis“ care înseamnă adesea „termen
de plată“.
În Franţa, în secolul al XV-lea se foloseau expresiile „homurus de finances“ şi
„financiers “ pentru denumirea arendaşilor de impozite şi a persoanelor care încasau im-
pozitele regelui; finance înseamnă o sumă de bani şi mai ales un venit al statului, iar „les
finances“ întregul patrimoniu al statului.
În limba germană, în secolul al XV-XVII se întâlneşte noţiunea de „finanz “ care în-
seamnă o plată în bani, iar „finanzer“ în sensul de cămătar.
În România, încă din secolul al XIX–lea s-a folosit noţiunea de „fisc“ reprezentând
organ financiar ce încasa impozitele, taxele, amenzile etc.
Finanţele au apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii omeneşti, au evo-
luat de la o orânduire social–economică la alta, având un caracter istoric.
Finanţele au apărut în perioada trecerii de la orânduirea comunei primitive la orându-
irea sclavagistă. Condiţiile care au făcut necesară şi posibilă apariţia şi dezvoltarea fi-
nanţelor au fost:
• apariţia şi dezvoltarea relaţiilor marfă – bani şi a pieţelor de producţie;
• apariţia claselor sociale, a diviziunii sociale ;
• apariţia statului care pentru îndeplinirea funcţiilor şi serviciilor sale, de asigurare a
ordinii interne, de asigurare a funcţionării instituţiilor statale, de apărare a ţării, a in-
dependenţei şi suveranităţii naţionale sau de extindere a teritoriului prin acţiuni mi-
litare.

5
FINANŢE PUBLICE

În această orânduire exista proprietatea comună asupra

În comuna primitivă
mijloacelor de producţie şi asupra producţiei; nu
existau bani, nu exista forţa publică, nu exista statul. O dată cu apariţia diviziunii sociale a
muncii are loc creşterea productivităţii muncii, sporirea producţiei şi dezvoltarea
schimbului; concomitent au apărut clasele sociale, proprietatea privată determinând
apariţia statului.
Separarea statului de societate în sfera relaţiilor eco-
În orânduirea sclavagistă
nomice se concretizează prin aceea că statul îşi are ve-
niturile, cheltuielile şi datoriile sale proprii. Procurarea resurselor necesare îndeplinirii
funcţiilor şi sarcinilor sale se face folosind forţa de constrângere asupra membrilor
societăţii.

În orânduirea feudală Datorită faptului că relaţiile marfă – bani au fost

insuficient dezvoltate s-a menţinut parţial forma
naturală de acoperire a nevoilor statului, influenţând sfera de cuprindere a finanţelor.
Veniturile băneşti aveau o pondere redusă, din acest motiv existau anumite elemente de
finanţe şi nu relaţii financiare în adevăratul sens al cuvântului.
Statul, pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale, mobilizează la dispoziţia sa o
parte din produsul intern brut. În procesul mobilizării, repartizării şi utilizării fondurilor
băneşti ale statului se nasc relaţii sociale de repartiţie între stat, pe de o parte, şi diferitele
categorii sociale (agenţi economici, populaţie), pe de altă parte.
Relaţiile sociale de natură economică exprimate în forma bănească, care apar în
procesul constituirii şi utilizării fondurilor statului sunt: relaţii financiare sau finanţe.
Producţia de mărfuri devine predominantă şi relaţiile
În orânduirea capitalistă
băneşti capătă o largă dezvoltare, întreţinerea aparatului
de stat şi acoperirea cheltuielilor se realizează pe seama resurselor băneşti. Aceasta
conduce la creşterea necesităţilor de resurse băneşti ale statului pentru menţinerea ordinii
interne, stimularea dezvoltării anumitor sectoare de activitate, redistribuirea de către stat a
unei părţi tot mai mari a venitului naţional, asigurarea resurselor financiare publice pentru
cucerirea de noi pieţe sau pentru menţinerea celor existente, subjugarea altor popoare sau
menţinerea lor în stare de dependenţă politică şi economică etc.
Are loc o dezvoltare a producţiei de mărfuri, a
În prezent
schimbului şi a relaţiilor marfă – bani, o lărgire şi o
intensificare a activităţii statului pe plan intern şi extern, ceea ce a determinat ca veniturile
şi cheltuielile sale să îmbrace formă bănească, iar aria de manifestare a finanţelor să fie cu
mult mai extinsă decât în orânduirile precedente.

6
 CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR ROMÂNIEI

2. CONŢINUTUL ECONOMIC AL FINANŢELOR

Pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului şi pentru satisfacerea altor nevoi
generale ale societăţii sunt necesare importante fonduri băneşti. Mobilizarea resurselor
băneşti la dispoziţia statului are loc pe seama produsului intern brut sau a venitului naţio-
nal, prin transfer de resurse, ţinând seama de puterea de cumpărare, de la persoanele fizice
sau juridice la dispoziţia organelor administraţiei de stat şi/sau locale. Pe baza fondurilor
constituite la dispoziţia statului se efectuează transfer de resurse, de putere de cumpărare.
în favoarea diverşilor beneficiari, persoane fizice sau juridice. Fluxurile de resurse băneşti
care apar se derulează în dublu sens, de la persoane fizice şi juridice, către fondurile publi-
ce şi invers, generând relaţii economice de repartiţie între participanţii la acest proces.
Relaţiile de mobilizare a resurselor băneşti se pot grupa astfel:
relaţii care apar între participanţii la procesul de constituire a fondurilor de resurse
financiare, şi anume:
• agenţi economici, indiferent de forma de proprietate, care desfăşoară activitate
cu scop lucrativ şi membrii societăţii luaţi în mod individual, ca cetăţeni ai
statului care realizează venituri, pe de o parte,
• colectivitate, reprezentată prin stat, pe de altă parte;
relaţiile care apar între:
• colectivitate, reprezentată prin stat, pe de o parte,
• beneficiarii produselor băneşti ce se constituie în economie, pe de altă parte, care sunt:
- agenţi economici
- instituţii publice
- persoane fizice care beneficiază de: pensii, alocaţii pentru copii, ajutoare, burse,
indemnizaţii, etc

mobilizare
sunt relaţii de repartizare a produsului
Relaţiile de intern brut, respectiv relaţii economice.
repartizarea
fondurilor băneşti

Repartiţia produsului intern brut în economia naţională se realizează prin intermediul

banilor datorită existenţei producţiei de mărfuri şi acţiunii legii valorii, iar relaţiile
economice generate de către acestea să îmbrace formă bănească.
Relaţiile economice exprimate valoric, care apar în procesul repartiţiei produsului
intern brut în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii constituie relaţii
financiare sau, pe scurt, finanţe.
Trebuie precizat faptul că nu toate relaţiile băneşti care apar în procesul repartiţiei şi
circulaţiei produsului intern brut sunt, în acelaşi timp, relaţii financiare. Relaţiile băneşti
cuprind şi finanţele, adică finanţele sunt o parte a relaţiilor băneşti.

7
FINANŢE PUBLICE

Pentru ca relaţiile băneşti să fie relaţii financiare trebuie să îndeplinească cumulativ

trei condiţii, şi anume:
Exemple:
• transferul de valoare, care se
1. Să exprime un transfer de valoare, în formă realizează prin actul de vânzare
bănească, de la persoane juridice (între- – cumpărare a unor bunuri,
prinderi, cooperative, instituţii) şi/sau fizice reflectă o schimbare a formelor
(salariaţi, ţărani, liber profesionişti, coope- valorii – din formă marfă în
ratori, etc.) fonduri către persoane juridice şi formă bani sau invers – şi nu o
fizice beneficiare. cedare defi-nitivă şi fără
Transferul de valoare trebuie să îmbrace for- contraprestaţie de putere de
ma unui transfer de putere de cumpărare. cumpărare.
Transferul efectuat în natură nu dă naştere la • salariul presupune un schimb
relaţii financiare, el exprimă relaţii de re- de echivalenţe şi nu un transfer
partiţie. de putere de cumpărare fără
contra-prestaţie.
Exemplu:
2. Transferul de valoare să se efectueze, de
• agenţii economici, persoanele
regulă, fără contraprestaţie directă, imediată
fizice, varsă la bugetul de stat
sau individualizată.
impozite şi taxe (impozit pe
profit, impozit pe dividende,
impozit pe clădiri, impozit pe terenuri etc.), fără a avea dreptul să solicite statului
rambursarea acestuia sau o contraprestaţie din partea statului;
• finanţarea de la buget a anumitor cheltuieli publice (pensii, alocaţii de stat pentru copii,
ajutoare financiare), nu are legătură directă cu impozitele plătite de beneficiarii
alocaţiilor bugetare.
Excepţii :
• sume de bani vărsate de per-
3. Transferul de valoare trebuie să aibă la bază, în soane fizice sau juridice în
principiu, caracter nerambursabil. contul împrumuturilor contrac-
tate de stat pe piaţa internă;
• garanţiile depuse de administratori şi cenzori la societăţile comerciale;
Transferurile la şi de la fondurile financiare publice se pot efectua cu ajutorul
mecanismului bugetar sau al celui de credit, după caz, în condiţii de rambursabilitate,
către unele întreprinderi şi către populaţie.
Relaţiile financiare se pot diferenţia datorită condiţiilor specifice în care apar, ele putând fi :
• relaţii care determină un transfer de resurse băneşti, fără echivalent şi cu titlu
nerambursabil, fiind considerate relaţii financiare clasice şi sunt reflectate în bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi în fondurile publice
extrabugetare;

8
 CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR ROMÂNIEI

• relaţii care determină un transfer de resurse cu titlul rambursabil pentru o perioadă de

timp determinată, pentru care se percepe o dobândă, fiind relaţii de credit realizate de
bănci sau de alte instituţii specializate;
• relaţii care determină, după caz, un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse băneşti
în schimbul unei contraprestaţii care depinde de realizarea unui fenomen aleatoriu.
Relaţiile ce apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor de asigurări de stat de
bunuri, persoane şi răspundere civilă şi a fondului pentru pensia suplimentară, a fondu-
lui de şomaj, etc. aceste operaţiuni realizându-se prin societăţi de asigurări şi
reasigurări, caselor de pensii, etc.
Prin urmare, în economie are loc un proces continuu şi complex de transformare a
relaţiilor băneşti în relaţii financiare.

Finanţele sunt o parte a relaţiilor social-economice exprimate în formă bănească, ce

iau naştere şi se folosesc în procesul repartiţiei produsului naţional brut şi cu ajutorul
cărora se formează, se dirijează şi se gestionează fondurile băneşti ale statului, ale
agenţilor economici, necesare realizării reproducţiei sociale, a acţiunilor social-
culturale, satisfacerii celorlalte cerinţe ale societăţii şi altor categorii sociale.

Ele sunt parte integrantă din baza economică a societăţii, deoarece exprimă relaţii
băneşti de repartiţie a produsului naţional brut.

3. FINANŢELE CA ŞTIINŢĂ ŞI ROLUL FINANŢELOR

ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ

Finanţele în
România

Finanţele Finanţele unităţilor Finanţele

şi organizaţiilor întreprinderilor
publice cooperatiste mixte şi private

Finanţele Finanţele companiilor Finanţele Finanţele

generale ale naţionale ale societăţilor întreprinderilor întreprinderilor
statului comerciale şi ale ramurilor mixte private
economiei naţionale

9
FINANŢE PUBLICE

În condiţiile economiei de piaţă este necesar să se realizeze o demarcaţie netă între

sectorul public şi cel privat, cea mai mare parte a mijloacelor de producţie aflându-se în
proprietate privată.
Sunt folosite pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii; ele
Finanţele publice
cuprind relaţii social-economice băneşti prin intermediul cărora statul
îşi constituie şi foloseşte fondurile de resurse financiare.
Resursele financiare publice se procură de la persoane fizice şi juridice prin măsuri de
constrângere, luate de autorităţile publice, şi în mică măsură pe baze contractuale. Statul
poate lua anumite măsuri în legătură cu moneda naţională în care se constituie fondurile
publice şi în care se fac toate operaţiile de încasări şi plăţi.
Gestiunea finanţelor publice este supusă dreptului administrativ şi a celui public.
Finanţele publice cuprind veniturile sub formă de impozite, taxe, contribuţii, îm-
prumuturi de stat, etc. în vederea acoperirii cheltuielilor publice pentru finanţarea
acţiunilor social-culturale, apărare naţională, pentru dezvoltarea economiei naţionale,
organele statului, ordinea publică.
Sunt relaţii social economice băneşti prin intermediul cărora în-
Finanţele private
treprinderile, societăţile de asigurări, băncile private îşi constituie,
repartizează, gestionează şi controlează fondurile de resurse financiare.
Întreprinderile private îşi procură resursele financiare de care au nevoie, pentru
desfăşurarea activităţi lor, în completarea resurselor proprii, de pe piaţă, pe baze contrac-
tuale, pe baza confruntării pe piaţa de capital a cererii şi ofertei. Ele nu îşi pot procura re-
surse prin constrângerea deţinătorilor de sume temporar disponibile, împotriva lor putân-
du-se aplica măsuri de executare silită, în cazul în care nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale
sau nu şi-au onorat angajamentele contractuale; totodată, nu pot influenţa în mod legal
moneda naţională, ci numai o folosesc.

Finanţele private sunt folosite pentru constituirea capitalului social la nivelul agenţilor
economici, realizării de profit de către întreprinzătorii individuali sau de către acţionari sau
asociaţi la societăţile comerciale, achitarea obligaţiilor faţă de terţi, mobilizarea creanţelor.
Finanţele publice, ca şi cele private, se confruntă cu probleme de echilibru financiar, în
sensul că fluxurile financiare de ieşire nu pot avea loc decât în limita fluxurilor de intrare.
Între acestea se stabileşte un echilibru iniţial care trebuie asigurat pe parcurs.
Gestiunea financiară a întreprinderilor este reglementată de dreptul comercial.
Finanţele publice, ca ramură a ştiinţelor economice, studiază o latură a relaţiilor de
repartiţie care privesc constituirea şi utilizarea resurselor financiare.
Ştiinţa finanţelor este o ramură a Economiei politice.

10
 CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR ROMÂNIEI

F s • relaţiile social-economice băneşti care se folosesc în procesul constitu-

I t irii , repartizării şi folosirii fondurilor bugetare şi extrabugetare;
N u
A d • metodele de gestionare a resurselor financiare;
N i
Ţ a • modalităţile de determinare, încasare şi urmărire a impozitelor, taxelor şi
E z a veniturilor nefiscale;
L ă
E • dimensionarea şi efectuarea cheltuielilor de natură financiară pe obiec-
tive şi pe beneficiari;

• procesul de alcătuire, dezbatere, adoptare, executare şi încheiere a bugetului public

naţional (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat);

• căile şi metodele de echilibrare a categoriilor de bugete;

• compensarea eventualelor goluri temporare de casă şi de finanţare a deficitelor

bugetare;

• organizarea şi efectuarea controlului financiar;

• plasarea, folosirea şi rambursarea împrumuturilor de stat;

• metodele de planificare şi prognoză financiară;

• metodele şi indicatorii de cuantificare şi exprimare a eficienţei economice şi sociale;

• alte probleme de natură economică, socială cu efecte financiare.

Ştiinţa finanţelor are ca obiect studierea modului În perioada contemporană, finan-

de administrare a finanţelor publice şi private. ţele publice nu mai sunt un mijloc
de intervenţie în economie.

Rolul finanţelor publice se manifestă în principal în două direcţii şi anume:

• în redistribuirea produsului intern brut;
• în intervenţia statului pentru reglarea vieţii economico-sociale.
Redistribuirea produsului intern brut se concretizează în faptul că statul, pe baza
veniturilor sale băneşti asigură sprijinirea unor agenţi economici, creează o piaţă de stat
pentru desfacerea produselor agenţilor economici, dezvoltă forme noi de cooperare cu
întreprinderi din alte state.

11
FINANŢE PUBLICE

Produsul intern brut Reprezintă principalul agregat macroeconomic al

contabilităţii naţionale şi se poate calcula prin următoarele
metode:

1. Metoda de producţie Unde:

PIB = VAB + IP + TV – SP
PIB : produs intern brut (preţuri de piaţă)
VAB : valoarea adăugată brută (preţuri de bază)
IP : impozitele pe produs inclusiv TVA
TV : taxele vamale
SP : subvenţiile pe produs şi pentru import.

2. Metoda cheltuielilor Unde:

CF : consumul final
PIB = CF + FBCF +VS + (E-I) BCF : formarea brută de capital fix
VS : variaţia de stoc
E : exporturi
I : importuri.

3. Metoda veniturilor Unde:

R : remunerarea salariaţilor
PIB = R + EBE + IPRI – SE EBE : excedentul brut de exploatare
IPRI : impozite legate de producţie şi de import
SE : subvenţii de exploatare şi de import.
În vederea unei exemplificări cât mai concludente a influenţei produsului intern brut
pentru economia naţională se pot urmări datele:

INDICATORI 1996 1997 1998 1999 2000 2001

PRODUSUL Prognoză
INTERN BRUT 108 919 250 480,2 371 193,8 539 356,9 796 533,7 1 083 900,0
(în MLD. LEI)

Sursă: Anuarul statistic 1996-1999 Legea bugetului de stat.

Scenariul restructurat preconizează o inversare de tendinţă în ceea ce priveşte consumul

intern. În acest cadru, politicile guvernamentale vor urmări aplicarea de măsuri mai
eficace de protecţie a categoriilor sociale defavorizate, astfel ca încă din anii următori să se
obţină progrese sesizabile în combaterea sărăciei. Indiciul cel mai concludent al ieşirii
României din criza prelungită pe care o traversează îl va putea reprezenta ritmul net
superior al formării brute de capital. Însuşi deficitul balanţei comerciale ar urma să provină
din achiziţiile tot mai însemnate de echipamente şi tehnologii performante.

12
 CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR ROMÂNIEI

Aceste tendinţe modifică astfel structura de utilizare a produsului intern brut:

Produsul Intern Brut (structura, % din PIB)

2000 2001 2002 2003 2004

Consumul privat 69,5 69,3 69,1 68,9 68,7
Consumul guvernamental 14,7 14,3 13,7 13,1 12,5
Formarea brută de capital 20,6 21,3 22,1 22,8 23,7
Exporturile de mărfuri şi servicii 29,7 30,5 30,7 30,9 30,9
Importurile de mărfuri şi servicii 34,5 35,4 35,6 35,7 35,8
Sursa: Cartea Albă a Ministerului Finanţelor.

Se estimează că produsul intern brut pe locuitor, evaluat la paritatea puterii de

cumpărare, ar putea ajunge la circa 7250 EURO în anul 2004, faţă de circa 6000 de EURO
în 1999.
Şi în cazul şomajului, scenariul restructurant conţine o schimbare de trend, încă din
anul 2001, când începe restrângerea acestuia. Continuarea şi după anul 2004 a creşterii
economice va apropia acest fenomen de dimensiunile sale normale într-o economie de
piaţă funcţională, atenuându-se în mod semnificativ presiunea pentru emigraţie. Creşterea
productivităţii muncii – ca rezultat al normalizării mediului de afaceri, îmbunătăţirii ma-
nagementului microeconomic şi modernizării tehnologice a unor sectoare este asociată cu
sporuri relative ale salariului real.

Şomajul şi salariul real (rate sau variaţii anuale, %)

2000 2001 2002 2003 2004

Rata şomajului (sfârşit de an, %) 13,3 11,7 10,5 10,2 9,1
Numărul de şomeri (mii persoane) 1290 1124 995 943 822
Salariul real net (%) 2,9 4,9 5,0 4,9 5,2

Cea mai mare parte a veniturilor statului provin din impozite. Are loc o creştere a
ponderii impozitelor în veniturile totale ale statului şi, mai ales, creşterea ponderii fondu-
rilor băneşti ale statului în venitul naţional şi în produsul social obţinut. Toate acestea duc
la creşterea fiscalităţii, care este însoţită de o accentuare a procesului de redistribuire a
veniturilor diferitelor categorii sociale.
În vederea obţinerii unei creşteri substanţiale a eficienţei cheltuielilor bugetare,
Ministerul Finanţelor a propus un mod nou de prezentare a proiectului de buget pe anul
2002 şi a estimărilor pentru perioada 2003-2005, care se înscrie în coordonatele strategice
ale reformei în domeniul politicii bugetare.

13
FINANŢE PUBLICE

Elementele de noutate ale acestui mod de prezentare se circumscriu următoarelor scopuri:

• Realizarea previziunilor multianuale a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
• Extinderea finanţării pe bază de programe;
• Restructurarea cheltuielilor bugetare în raport cu posibilităţile şi reformele pe domenii
de activitate.
Acest mod de prezentare asigură:
• Creşterea valorii informaţionale a bugetului;
• Îmbunătăţirea rolului alocativ al bugetului, prin repartizarea transparentă a resurselor
bugetare, în funcţie de priorităţile sectoriale;
• Accesibilitatea şi disponibilitatea informaţiilor;
• Îmbunătăţirea coerenţei între elementele bugetului.

În acest scop, pentru elabo- • Prezentarea, pentru prima dată, a unui document de
rarea proiectelor bugetului politică şi strategie pentru anul 2002 şi perspectiva
de stat, bugetului asigură- anilor 2003-2005;
rilor sociale de stat şi buge-
telor fondurilor speciale pe • Implementarea sau extinderea finanţării pe bază de
anul 2002 şi a estimărilor programe;
pentru perioada 2003-2005,
fiecare ordonator principal • Structurarea şi detalierea informaţiilor cuprinse în
de credite a avut în vedere proiectul de buget având în vedere creşterea gradului
următoarele: de transparenţă a alocării, utilizării şi gestionării
fondurilor publice.
În acest sens, având în vedere şi experienţa altor ţări europene, s-au realizat următoarele:
- Bugetul de stat;
1. Prezentarea tuturor fonduri- - Bugetul fondului special;
lor publice alocate unui or- - Credite externe;
donator principal de credite, - Venituri extrabugetare obţinute şi utilizate de către
provenite din: ordonatorii principali de credite;
- Fonduri externe nerambursabile.
2. Includerea ca anexă la proiectul de buget a numărului maxim de posturi şi a sumelor
aferente finanţării acestuia din fonduri publice în vederea stăpânirii cheltuielilor de
personal şi creşterii transparenţei în acest domeniu;

3. Inventarierea şi prezentarea tuturor proiectelor finanţate din fonduri externe

nerambursabile (de la Uniunea Europeană şi alţi donatori);

- Proiectul de buget, la nivel de capitol bugetar,

3. Folosirea estimărilor multi-
anuale la:
titluri de cheltuieli şi subcapitole;
- Finanţarea pe bază de programe;
- Proiectele finanţate din fonduri externe nerambur-
sabile;
- Cheltuielile pentru investiţii.

14
 CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR ROMÂNIEI

Redistribuirea realizată cu ajutorul impozitelor şi taxelor este urmată de o a doua

redistribuire, realizată pe calea alocaţiilor bugetare, a subvenţiilor şi a transferului de re-
surse de la fondurile publice la diverşi beneficiari. Se urmăreşte sprijinirea cu precădere a
celor lipsiţi de posibilităţi materiale sau cu un potenţial economic redus. În acest scop se
practică diferenţierea sarcinii fiscale prin impunerea progresivă.
Intervenţia statului pentru reglarea vieţii economico-sociale cu ajutorul unor măsuri de
natură financiară constă în faptul că se urmăreşte asigurarea unui echilibru economic
pentru stimularea investiţiilor private direct corelate cu investiţiile finanţate din resurse
bugetare. Dintre instrumentele financiare care pot fi folosite de către stat în intervenţia sa
în viaţa economică fac parte: cheltuielile publice, impozitele, împrumuturile de stat etc.
Rolul regulator al autorităţilor publice în economie diferă de la o ţară la alta şi de la o
perioada la alta.
Pentru corectarea anumitor disfuncţionalităţi se apelează la diverse instrumente mo-
netare, valutare, fiscale ori bugetare pentru stabilizarea economiei.
Astfel că România, începând cu 1 august 1996, beneficiază de asistenţă financiară şi
prin intermediul programelor comunitare. De la această dată a intrat în vigoare Protocolul
Adiţional la Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană, document ce
stabileşte modalităţile de participare a ţării noastre la aceste programe comunitare.
Rezultatele participării până în prezent la primele trei programe, deschise în 1997,
totalizează:
• Peste 200 de proiecte derulate în programul Leonardo da Vinci (dedicat formării
profesionale), la un buget total de 13,5 MEURO (milioane EURO).
• Peste 260 de proiecte în programul Socrates (în domeniul educaţiei), la un buget
total de circa 18 MEURO.
• Circa 450 de proiecte în programul Youth for Europe la un buget total de 1,4 MEURO.
Până în prezent s-a respectat principiul co-finanţării, 50% din bugetul programelor
fiind acoperit din bugetul naţional, restul de 50% fiind alocat din bugetul naţional PHARE.
Implementarea acestor programe se face de unităţi aflate în structura sau subordinea
administraţiei publice centrale cu o largă participare a instituţiilor neguvernamentale
(O.N.G.). Programele comunitare asigură astfel un cadru de informare şi de pregătire a
societăţii civile pentru aderarea la Uniunea Europeană.
România manifestă acelaşi interes de a participa şi la o nouă generaţie de programe
comunitare care a fost lansată începând cu anul 2000: programele Leonardo da Vinci
2000-2006, Socrates II 2000-2006, Youth for Europe II 2000-2004.
Prin participarea la programele comunitare, România are posibilitatea să demonstreze
că îşi poate asuma, asemenea unui Stat Membru, obligaţiile financiare şi organizatorice
care decurg din această participare. Tocmai de aceea, România, în procesul său de aderare
la Uniunea Europeană, trebuie să asigure în primul rând o armonizare legislativă în
vederea integrării europene.
Accelerarea, la nivel naţional, a procesului de pregătire a aderării la Uniunea Eu-
ropeană a condus la intensificarea activităţii interne dedicate îndeplinirii criteriilor de ade-
rare şi angajamentelor asumate în documentele de poziţie pentru capitolele de negociere la
care ministerul finanţelor este minister interogator sau participant.

15
FINANŢE PUBLICE

În conformitate cu calendarul elaborat de Ministerul Integrării Europene, în luna mai

2001 a fost actualizat Programul Naţional de Adoptare a Acquis-ului Comunitar pe
domeniile de competenţă ale Ministerului Finanţelor Publice.
Pentru declanşarea exerciţiului de programe PHARE 2002, în luna octombrie 2001, au
fost identificate necesităţile de asistenţă tehnică nerambursabilă şi financiară şi au fost
formulate propuneri de proiecte de dezvoltare instituţională, pentru exerciţiul de pro-
gramare PHARE 2002, în concordanţă cu priorităţile Ministerului Finanţelor Publice re-
zultate din documentele programatice (PNAR 2001, parteneriat pentru Aderare, Docu-
mente de Poziţie, Raportul periodic al Comisiei Europene).
În scopul gestionării asistenţei financiare nerambursabile a Uniunii europene şi
pentru îndeplinirea cerinţelor europene cu privire la administrarea, raportarea şi controlul
acestor fonduri, a fost creată în cadrul Ministerului Finanţelor Publice o unitate centrală de
trezorerie pentru fondurile europene – Fondul naţional de Pre-Aderare – aceasta fiind
unica entitate autorizată să solicite şi să primească fonduri de la Comisia Europeană pentru
a le distribui ulterior către Agenţiile de Implementare/Plăţi, pe baza Acordurilor de finan-
ţare încheiate cu acestea.

4. FUNCŢIILE FINANŢELOR
În vederea realizării funcţiilor şi sarcinilor sale, statul foloseşte pe lângă categoriile
economice şi pârghiile financiare.
Relaţiile financiare contribuie la îndeplinirea şi exercitarea funcţiilor şi sarcinilor
statului. Mijloacele prin care relaţiile financiare îşi îndeplinesc această menire poartă nu-
mele de funcţii ale acestora.
Finanţele publice există pentru a servi la realizarea unor obiective precis determinate,
care nu ar putea fi înfăptuite pe altă cale sau cu alte mijloace.

Funcţiile finanţelor publice

Funcţia de repartiţie Funcţia de control

două faze
legate între ele

Constituirea Distribuirea
(mobilizarea) fondurilor.
fondurilor

16
 CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR ROMÂNIEI

Necesitatea obiectivă a celor doua funcţii rezultă din faptul că:

• în primul rând pentru a-şi exercita şi îndeplini funcţiile şi serviciile statului are nevoie
de fonduri băneşti care se constituie în procesul repartiţiei produsului intern brut prin
intermediul relaţiilor financiare;
• în al doilea rând este necesar un control riguros asupra modului de desfăşurare a
activităţii economico-sociale pentru obţinerea unor efecte economico-sociale utile.
Între cele două funcţii există o strânsă legătură, ele fiind într-o interacţiune continuă.

a. Funcţia de repartiţie

Funcţia de repartiţie se manifestă în procesul repartiţiei produsului social şi constă în:

1. constituirea (mobilizarea) resurselor şi formarea fondurilor băneşti la dispoziţia statului;
2. distribuirea acestora;
• regiile autonome şi societăţile comerciale cu
1. La constituirea fondurilor capital de stat;
financiare publice contribuie: • instituţiile publice şi unităţile din subordinea
acestora;
• organizaţiile cooperatiste şi asociaţiile cu scop lucrativ;
• societăţile comerciale cu capital privat şi mixt;
• populaţia;
• persoanele juridice şi fizice rezidente în străinătate;
În procesul mobilizării resurselor financiare publice finanţele îmbracă următoarele forme:
• impozite; • împrumuturi de stat primite de la per-
• taxe; soane fizice sau juridice;
• amenzi penale; • rambursări ale împrumuturilor de stat
• contribuţii pentru asigurările sociale; acordate;
• vărsăminte din veniturile instituţiilor; • dobânzi;
• redevenţe şi chirii; • donaţii;
• venituri din valorificarea unor bunuri • alte venituri.
proprietate de stat;

În procesul constituirii fondurilor financiare publice iau naştere relaţii financiare între
persoane juridice şi fizice, pe de o parte, şi de stat, pe de altă parte.
Fondurile financiare publice sunt alimentate, de regulă, cu resurse care îşi au izvorul în
produsul intern brut şi într-o mai mică măsură în avuţie naţională sau în transferuri primite
din străinătate.
Esenţa producţiei de mărfuri şi acţiunea legii valorii determină ca repartizarea
produsului naţional brut să se realizeze nu numai în unităţile naturale ci şi în formă
bănească .

17
FINANŢE PUBLICE

2. Distribuirea (repartizarea) fondurilor financiare publice, determinarea rela-

ţiilor financiare stabilite între stat şi persoanele fizice sau juridice beneficiare
ale resurselor.

Distribuirea resurselor financiare reprezintă, de fapt, dimensionarea volumului cheltu-

ielilor publice pe destinaţii pentru:
a) învăţământ, sănătate, cultură; e) ordine publică;
b) asigurări sociale şi protecţie socială; f) acţiuni economice;
c) gospodărire comunală şi locuinţe; g) datorie publică;
d) opere naţionale; h) alte acţiuni;
Fluxurile de resurse financiare sunt orientate către sfera producţiei materiale, respectiv
către sfera nematerială, în proporţie mai mare sau mai mică, după caz.
În procesul distribuirii resurselor, fluxurile financiare îmbracă forma cheltuielilor pentru:
a) plata salariilor şi alte drepturi de personal;
b) procurări de materiale şi plata serviciilor;
c) subvenţii acordate unor instituţii publice şi întreprinderii;
d) transferuri către diverse persoane fizice (burse, pensii, alocaţii etc.);
e) investiţii şi rezerve materiale etc.
Distribuirea şi redistribuirea produsului intern brut realizate prin finanţe se înfăptuiesc
în cadrul aceleiaşi firme de proprietate – transferul de resurse financiare între stat şi
unităţile sale în ambele sensuri – sau cu schimbarea firmei de proprietate – transferul de
resurse financiare între stat, pe de o parte, şi agenţii economici cu capital privat şi mixt, şi
populaţie, pe de altă parte în ambele sensuri.
Importanţa funcţiei de repartiţie a finanţelor publice trebuie privită şi prin dimensiunea
transferului de valoare realizate de diverse persoane juridice şi fizice la fondurile publice
şi de la aceştia către diverşi beneficiari.
În urma procesului de distribuire şi redistribuire a produsului intern brut au loc mutaţii
importante între sferele de activitate, ramurile şi subramurile economice, zonele geografice
şi membri ai societăţii, deoarece persoanele fizice sau juridice care beneficiază direct sau
indirect de cheltuielile publice nu sunt întotdeauna aceleaşi cu persoanele care au
participat la constituirea fondurilor financiare publice.
Redistribuirea se poate realiza şi pe plan internaţional prin:
• contractarea de împrumuturi externe în scopul completării resurselor financiare ale ţării;
• acordarea de împrumuturi externe;
• achitarea cotizaţiilor şi a contribuţiilor datorate organizaţiilor internaţionale de către
stat sau alte instituţii de drept public;
• primirea sau acordarea de ajutoare externe de către stat etc.
Redistribuirea de resurse financiare între state se efectuează pe baza unor acorduri sau
convenţii bi şi/sau multilaterale sau unilaterale privind rambursabilitatea, cu sau fără
contra prestaţie directă.

18
 CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR ROMÂNIEI

În procesul distribuirii produsului naţional brut sunt create veniturile de bază sau
primare. De fapt în această etapă primesc venituri numai acele persoane fizice sau juridice
care participă nemijlocit la procesul producţiei materiale.
Toate veniturile rezultate din procesul redistribuirii produsului naţional brut se numesc
venituri derivate sau secundare.

Redistribuirea produsului naţional brut se înfăptuieşte în principal cu ajutorul

a două mari categorii de instrumente:

Instrumente financiare: Instrumente bancare

- impozitul pe venit;
- impozitul pe salarii;
- impozitul pe veniturile populaţiei;
- impozitele pe veniturile agricole;
- contribuţiile personalului pentru pen-
sie suplimentară, ajutorul de şomaj;
- primele de asigurări;
- acordarea alocaţiilor de stat pentru
copii;
- bursele pentru elevi şi studenţi;
- plata diferitelor ajutoare din partea
statului, unităţilor economice etc.
(folosite în procesul redistribuirii pro-
dusului naţional brut)
- depunerile sub forme făcute de
populaţie la bănci sau la CEC;
- mobilizarea disponibilităţilor băneşti
de la societăţile comerciale, organi-
zaţii cooperatiste sau obşteşti;
- acordurile de împrumuturi agricole,
economice şi populaţiei;
- dobânzi etc.

În procesul repartiţiei, din punct de vedere al utilizării finale, produsul naţional brut se
împarte în fondul de acumulare (de dezvoltare) şi fondul de consum.
Cuprinde acea parte a produsului naţional brut folosită în
Fondul de acumulare scopul asigurării reproducţiei sociale, realizarea de investiţii
(de dezvoltare) în sfera nematerială sau în sfera materială, constituirea
fondului de rezervă şi de asigurare necesare economiei
naţionale.

Este destinat pentru satisfacerea cerinţelor materiale şi spiri-

Fondul de consum tuale ale populaţiei, cuprinzând;
• fondul de consum social;
• fondul de consum individual;
Fondul de consum social este destinat pentru efectuarea cheltuielilor social-culturale,
funcţionarea organelor statului, ordinea publică, apărarea naţională etc.
Fondul de consum individual este destinat stimulării materiale a membrilor societăţii.
În acest fond sunt cuprinse salariile, primele, dividentele, pensiile, bursele, indemnizaţiile,
veniturile în bani sau natură ale agricultorilor.

19
FINANŢE PUBLICE

b. Funcţia de control

Controlul asupra activităţii în general, ca şi cel asupra celorlalte activităţi sociale, este
un control mijlocit de bani.
Funcţia de control a finanţelor publice este îndeplinită concomitent cu funcţia de
repartiţie, însă are o sferă de manifestare mult mai largă decât aceasta, cuprinzând nu
numai constituirea şi repartizarea fondurilor din economia naţională, ci şi gestionarea
eficientă a resurselor.
Necesitatea funcţiei de control a finanţelor publice decurge din faptul că fondurile de
resurse financiare publice constituite la dispoziţia statului aparţin întregii societăţi.
• provenienţa resurselor care alimentează fondurile
financiare publice şi destinaţia acestora;
Prin finanţe se asigură • nivelul la care se constituie aceste fonduri
controlul în toate fazele • modul în care sunt mobilizate şi reprezentate fondurile
procesului reproducţiei financiare publice către diverşi beneficiari;
• gradul şi modul de redistribuire a fondurilor financiare
sociale. El se exercită în publice între membrii societăţii, activităţi, regiuni, zone
primul rând în fazele re- geografice;
partiţiei şi urmăreşte: • modul de asigurare a echilibrului financiar, urmărind
corelaţia între necesarul de resurse financiare şi
posibilităţile de procurare al acestora.

În faza producţiei controlul urmăreşte În faza schimbului, controlul urmăreşte:

producţia realizată în sectorul public
deoarece aceasta este faza cea mai
importantă a reproducţiei; deoarece
nivelul producţiei realizate influen-
ţează schimbul şi consumul, precum şi
valoarea nouă, care este supusă repar-
tiţiei. Raportul dintre valoarea nou
creată şi valoarea producţiei obţinute
arată eficienţa cu care au fost folosite
capitalul social şi forţa de muncă.
• dacă produsele obţinute se vând ca
mărfuri;
• dacă oferta corespunde cererii;
• dacă preţul încasat acoperă cheltuielile
de producţie şi de circulaţie şi se obţine
un anumit profit;
• viteza de circulaţie a mărfurilor de la
producător la consumator;

Ultima fază este cea a consumului, controlul urmărind:

• Consumul agenţilor economici cu capital de stat, care este apreciat prin gradul de
valorificare a materiilor prime şi materialelor, rentabilitatea diferitelor produse,
cursul de revenire la export.
• Consumul instituţiilor publice de învăţământ, sănătate, cultură, administraţie etc.,
ponderea pe care acestea o deţin în totalul cheltuielilor pentru sfera nematerială.

20
 CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR ROMÂNIEI

Controlul financiar se exercită în ţara noastră de:

• Parlamentul şi Guvernul României;
• organe ale Curţii de Conturi;
• organe ale Ministerului Finanţelor;
• organe specializate ale ministerelor, departamentelor, întreprinderilor de stat şi
instituţiilor publice;
• direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi ale controlului financiar;
• Garda Financiară.

1.) În raport cu realizarea actelor economico-sociale şi financiare

2.) există trei forme de control financiar:

Controlul operativ-curent Controlul financiar Controlul posterior

(concomitent) preventiv (postoperativ)

Se organizează în cadrul compartimentului fi-

Controlul financiar preventiv
nanciar-contabil din ministere, companii naţionale,
societăţi comerciale, unităţi cooperatiste, instituţii publice etc. El poate fi organizat şi în
forme superioare a serviciilor sau birourilor specializate subordonate compartimentului
financiar-contabil. Controlul financiar preventiv se exercită înainte de efectuarea propriu-
zisă a operaţiunilor economice şi financiare; scopul acestui control este de a împiedica
efectuarea de operaţiuni, cheltuieli sau activităţi ilegale, inoportune, neeconomicoase şi
nereale ce ar determina păgubirea avutului public şi privat.
Se exercită atât de organele cu funcţii de răspundere
Controlul operativ-curent şi conducere, cât şi de organele de contabilitate,
financiare, bancare etc. Se efectuează în procesul realizării obiectivelor economice şi
financiare, în acelaşi timp cu realizarea operaţiunilor care necesită resurse materiale,
umane şi băneşti, eventuale abateri de la disciplina economică şi financiară care au fost
omise în timpul controlului preventiv sunt stabilite şi lichidate în momentul realizării
proceselor economice, sociale şi financiare.
Se efectuează după efectuarea operaţiilor econo-
Controlul posterior
mico-financiare, este un control amănunţit, pe baza
lui se pot trage concluzii pentru activitatea viitoare. Controlează legalitatea , oportunitatea
şi eficienţa activităţii economice, apără avutul public şi sancţionează pe cei care nu au
respectat disciplina economico-financiară.

21
FINANŢE PUBLICE

TEST DE EVALUARE

Se acordă un punct din oficiu. Fiecare grilă are un singur răspuns corect.

1 p. 1. Apariţia finanţelor publice a fost generată de:

a) Apariţia societăţii;
b) Scindarea societăţii în clase antagoniste;
c) Apariţia comunei primitive;
d) Apariţia economiei de schimb;
e) Folosirea banilor.

1 p. 2. În cadrul conţinutului conceptului de finanţe nu intră:

a) Banii, veniturile băneşti, creanţele şi obligaţiile de plată în bani;
b) Operaţiile bancare şi de bursă;
c) Bugetul statului;
d) Relaţiile cambiale;
e) Creditul.

1 p. 3. Obiectul de studiu al finanţelor publice nu îl reprezintă:

a) Metodele şi tehnicile de analiză a echilibrului financiar al firmelor private;
b) Metodele de gestionare folosite în cadrul sectorului public;
c) Metodele de stabilire, percepere şi urmărire a impozitelor, taxelor şi
veniturilor nefiscale;
d) Metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice pe obiective,
acţiuni şi beneficiaro;
e) Politica financiară promovată de stat.

1 p. 4. De la constituire fondurilor publice sunt excluse:

a) Regiile autonome şi societăţile cu capital de stat;
b) Societăţile comerciale cu caracter privat sau mixt;
c) Organizaţiile cooperatiste şi asociaţiile cu scop lucrativ;
d) Instituţiile publice şi unităţile din subordinea acestora;
e) Nici unul din răspunsurile de mai sus.

1 p. 5. Contribuţia principală la constituirea fondurilor publice o are:

a) Produsul intern brut;
b) Avuţia naţională;
c) Transferurile din străinătate;
d) Împrumuturile interne şi externe;
e) Donaţiile şi subvenţiile.

22
 CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR ROMÂNIEI

1 p. 6. Distribuţia fondurilor financiare are drept beneficiar:

a) Numai persoane fizice;
b) Numai persoane juridice;
c) Persoane fizice şi juridice;
d) Statul;
e) Nici unul din răspunsurile de mai sus.

1 p. 7. Funcţionarea instituţiilor publice şi retribuirea persoanelor ocupate în sfera

nematerială se realizează în principal:
a) Pe seama profiturilor obţinute la nivelul acestora;
b) Pe seama împrumuturilor externe;
c) Pe seama prelevărilor de la agenţii economici şi persoanelor ocupate în
unităţi din ramurile producţiei materiale;
d) Numai prin contribuţia benevolă a firmelor private;
e) Numai prin contribuţia obligatorie a populaţiei.

1 p. 8. Scopul finanţelor publice este:

a) Preluarea de la contribuabili a impozitelor şi taxelor;
b) Favorizarea capitalului privat;
c) Menţinerea relaţiilor antagoniste între diferite grupuri sociale;
d) Asigurarea unor condiţii demne de viaţă pentru toţi cetăţenii ţării;
e) Consolidarea exclusivă a instituţiilor statului.

1 p. 9. Funcţia de control reprezintă:

1. Modul de constituire a fondurilor în economie;
2. Modul de formare a profitului în sectorul privat;
3. Repartizarea fondurilor pe beneficiari;
4. Preocuparea statului pentru asigurarea unei vieţi prospere populaţiei;
5. Eficienţa cu care unităţile economice cu capital de stat şi instituţiile publice
utilizează resursele de care dispun.

23
II . VENITURILE PUBLICE
1. CARACTERIZAREA VENITURILOR BUGETARE ŞI
PRINCIPIILOR IMPUNERII

Formarea finanţelor este rezultatul unui proces istoric complex, de lungă durată, care a
fost determinat de evoluţia vieţii sociale, de apariţia şi dezvoltarea comunităţilor umane,
dezvoltarea proprietăţii private, a forţelor de producţie şi a relaţiilor marfă-bani, apariţia
statului şi a mecanismului forţei publice cu scopul asigurării condiţiilor necesare
acumulării de mijloace în vederea îndeplinirii funcţiilor sale.
O dată cu formarea statului au apărut şi primele forme de finanţe:
• Veniturile publice (dări, tributuri, biruri, impozite, taxe, etc.);
• Cheltuieli publice (pentru întreţinerea aparatului de stat, cheltuieli socio-culturale,
cheltuieli militare, etc.).

Veniturile statului sunt formate din totalitatea resurselor băneşti, instituite prin
lege care contribuie la constituirea fondurilor financiare ale acestuia, alcătuind
sistemul veniturilor bugetare.

Din punct de vedere economic-financiar, veniturile bugetare reprezintă forme valorice

concrete prin care o parte din venitul naţional sau din alte resurse sunt concentrate la
dispoziţia statului pentru înfăptuirea acţiunilor social-culturale, dezvoltarea economiei
naţionale, ordinea publică, etc.
Evoluţia veniturilor bugetare ale României în perioada 1998-2002 este prezentată în
următorul tabel:
- mld lei -
Explicaţii 1998 1999 2000 2001 2002

Total venituri bugetare 75.417,3 86.844,4 112.188,3 153.092,4 178.422,0

Sursa: Legea bugetului de stat 1998-2002 nerectificat

24
 VENITURILE PUBLICE

Natura juridică şi conţinutul economico-financiar ale veniturilor bugetare.

Sunt determinate de mai mulţi factori:
• Natura şi caracterul orânduirii sociale;
• Formele de proprietate asupra mijloacelor de producţie;
• Nivelul de dezvoltare al economiei naţionale;
• Acţiunea legilor economico-financiare;
• Rolul şi atribuţiile statului.

Veniturile bugetare
ale statului

Preluări cu caracter Resursele Finanţări prin

obligatoriu (impozite, Resursele de provenite din emisiuni
taxe, contribuţii) trezorerie împrumuturile monetare fără
publice acoperire

Sunt venituri fiscale al căror nivel este din păcate

Contribuţiile cu caracter
obligatoriu limitativ şi adesea insuficient pentru acoperirea
nevoilor sociale.
Măsurile de majorare a nivelului acestora se bazează pe modificări ale sistemului fiscal
(modificarea cotelor de impunere, introducerea unor taxe şi impozite, etc.).
Sunt antrenate pentru acoperirea temporară a
Resursele de trezorerie
deficitului curent al bugetului de stat, al bugetului
asigurărilor sociale, al bugetelor locale şi a fondurilor speciale.
Resursele de trezorerie au caracter temporar şi rambursabil, comportând un cost
determinat de dobânda aferentă titlurilor de stat (certificate de depozit, bonuri de tezaur)
precum şi de cheltuielile impuse de punerea şi retragerea de pe piaţă a înscrisurilor
respective.
Aceste resurse se gestionează prin sistemul trezo-
Resursele financiare prove- reriei publice reprezentând un mijloc de procurare a
nind din împrumuturi publice resurselor financiare necesare acoperirii deficitului
bugetar.
Aceasta finanţează temporar deficitul bugetar prin
Emisiunea monetară fără
acoperire ridicarea nivelului inflaţiei antrenându-se o sporire a
resurselor fiscale, având totodată grave repercusiuni
pe termen lung în plan economic şi social.

25
FINANŢE PUBLICE

Resursele financiare, aflate la dispoziţia statului pentru acoperirea cheltuielilor publice

sunt formate din venituri curente şi venituri din capital, la care se adaugă donaţiile şi
sponsorizările. Aportul cel mai însemnat la constituirea rezervelor statului îl au veniturile
curente atât în bugetele de stat cât şi în bugetele locale, care sunt mobilizate în principal
din impozite directe şi indirecte, ca resurse de redistribuire, aşa cum se observă şi în
tabelul de mai jos. Veniturile din capital sunt resurse ordinare, de mai mică importanţă,
reprezentând aproximativ 1% din totalul veniturilor publice.

În tabelul următor este prezentată evoluţia veniturilor curente şi a veniturilor din capital
în perioada 1998-2002, conform Bugetului anual de stat.

mld lei -

Elemente 1998 1999 2000 2001 2002

I. Venituri curente,
din care: 67.499,17 82.114,32 111.210,60 151.740,44 177.622,32

A.Venituri fiscale, 65.024,47 78.287,52 107.663,00 144.668,94 168.008,12

din care:
A1 impozite directe 20.324,00 22.061,42 19.271,00 44.294,00 45.685,02
A2 impozite indirecte 44.700,47 56.226,10 88.392,00 100.374,94 122.323,10
B.Venituri nefiscale 2.474,70 3.826,80 3.547,60 7.071,50 9.614,20

II. venituri din capital 6.576,03 3.585,00 120,00 146,00 170,00

În concluzie, sistemul veniturilor bugetare trebuie conceput, legiferat şi aplicat astfel

încât să permită alimentarea sistematică a bugetului de stat şi a bugetelor locale cu
suficiente resurse financiare şi să stimuleze totodată activitatea economică şi socială a
contribuabililor.

Principalele pârghii le constituie impozitele şi taxele, care pot servi drept instrumente
de încurajare sau de frânare, de creştere sau de reducere a producţiei sau a consumului
unor categorii determinante de produse, de impulsionare sau de limitare a exportului şi
importului unor mărfuri, etc.

26
 VENITURILE PUBLICE

Principiile impunerii

Impunerea reprezintă un ansamblu de măsuri şi operaţii care au ca scop stabilirea

impozitului ce revine în sarcina unei persoane fizice sau persoane juridice.

Impunerea are atât o latură politică cât şi una de ordin tehnic (materializată în metode
şi tehnici folosite pentru determinarea bazei impozabile şi a sumei impozitului).
Sub aspect politic, prin impunere se urmăreşte ca fiecare impozit să îndeplinească
anumite cerinţe, să corespundă obiectivelor social – economice ale politicii fiscale, să fie
în concordanţă cu anumite principii.
Formatorul unor astfel de principii a fost Adam Smith, reprezentantul de frunte al
economiei politice clasice din a doua parte a secolului al XVIII–lea şi primul sfert al
secolului al XIX–lea, care consideră că la baza politicii fiscale a statului trebuie să stea
mai multe principii, şi anume:
Presupune impunerea diferenţiată a
1. Principiul justei impuneri (echităţii fiscale)
veniturilor şi a averii, stabilirea unui
minim de venit impozabil, precum şi impunerea tuturor păturilor şi claselor sociale care
realizează venituri din diverse surse, sau posedă un anumit fel de avere.
Enunţarea acestui principiu avea ca scop anularea privilegiilor de care se bucurau
nobilii şi clerul cu privire la impozitele directe şi participarea tuturor supuşilor statului la
alcătuirea cheltuielilor publice în raport cu veniturile obţinute.
Presupune ca mărimea impozitelor
2. Principiul certitudinii impunerii
datorate de fiecare persoană să fie
certă şi nu arbitrară, iar termenele, modalităţile şi sumele efective datorate să fie clare,
precise, pentru a putea fi cunoscute şi respectate de fiecare plătitor.
Adam Smith aprecia că un mic grad de nesiguranţă constituie un defect mai mare decât
un considerabil grad de nedreptate.
Ppresupune ca impozitele să fie
3. Principiul comodităţii perceperii impozitelor
percepute la termenele şi modul cel
mai favorabil pentru contribuabil.
Urmăreşte ca încasarea impozitelor să
4. Principiul randamentului impozitelor
se realizeze cu cheltuieli cât mai mici,
iar impozitele să fie cât mai puţin apăsătoare pentru plătitori.

27
FINANŢE PUBLICE

Aceste principii au avut şi un caracter progresist, fiind îndreptate împotriva arbitrarului

care se manifesta mai ales în perioada destrămării feudalismului.
Orice impozit nou legiferat trebuie să corespundă cerinţelor principiilor de echitate
fiscală, de politică financiară, de politică economică şi principiilor social-politice.

• stabilirea unui minim impozabil în funcţie de natura

Echitatea fiscală pre- venitului impozabil;
supune îndeplinirea cu-
mulativă a mai multor • sarcinile fiscale să fie stabilite în funcţie de puterea con-
condiţii, şi anume: tributivă a fiecăruia, ţinând cont de situaţia personală a
fiecărui plătitor.
• impunerea să fie generală, adică să cuprindă toate categoriile sociale care realizează
venituri sau care posedă averi, cu excepţia celor ale căror veniturile situează sub un
anumit nivel.
• Să aibă un randament fiscal ridicat (să aibă un caracter
La introducerea unui universal, adică să fie plătit de toate persoanele care obţin
impozit se cere ca aces-
ta să îndeplinească une- venituri din aceeaşi sursă sau posedă acelaşi gen de avere;
le cerinţe de ordin fi- să nu existe posibilităţi sustragere de la impunere;
nanciar, astfel: volumul cheltuielilor privind calcularea şi perceperea
impozitelor să fie cât mai mic posibil);
• Să fie stabil (randamentul să rămână constant pe întregul ciclu economic);
• Să fie elastic (să se poată adapta necesităţilor statului).

În domeniul politicii • Acoperirea cheltuielilor publice;

economice, cu ajutorul • Dezvoltarea unor ramuri sau subramuri economice ce
impozitelor, statul ur- stimulează producţia sau consumul unor mărfuri;
măreşte realizarea mai
multor obiective: • Impulsionarea exporturilor sau restrângerea importurilor
anumitor bunuri.

Prin politica fiscală practicate de unele state se urmăreşte realizarea unor obiective de
ordin social – politic. Astfel, partidele de guvernământ urmăresc ca politica fiscală să fie
în concordanţă cu interesele categoriilor şi grupurilor sociale pe care le reprezintă,
încercând să–şi realizeze anumite scopuri.

28
 VENITURILE PUBLICE

TEST GRILĂ

1. Resursele financiare publice nu include:

a) resursele administraţiei de stat centrale;
b) resursele administraţiei de stat locale;
c) resursele populaţiei;
d) resursele întreprinderilor publice;
e) resursele asigurărilor sociale de stat.

2. Principala categorie de resurse publice o constituie:

a) veniturile întreprinderilor de stat;
b) impozitele şi taxele;
c) împrumuturile externe;
d) împrumuturi interne;
e) contribuţiile benevole ale agenţilor economici la formarea anumitor fonduri.

3. În ţările cu economie de piaţă cea mai mare parte a veniturilor o constituie:

a) veniturile cu caracter fiscal;
b) veniturile din împrumuturi;
c) veniturile reprezentând profilul întreprinderilor cu capital de stat;
d) donaţiile;
e) emisiunea de bani de hârtie.

4. Care din principiile de mai jos nu este enumerat de Adam Smith ca principiu care
trebuie sa stea la baza politicii fiscale a statului:
a) principiul justeţii impunerii;
b) principiul comodităţii impunerii;
c) principiul certitudinii impunerii;
d) principiul randamentelor impozitelor;
e) principiul stabilirii corecte a contribuabililor.

5. Mărimea impozitului datorat de fiecare persoană trebuie să fie certă şi nu arbitrară,

iar termenele, modalitatea şi suma de plată să fie clare pentru fiecare plătitor este un
enunţ al principiului:
a) justeţii impunerii;
b) comodităţii impunerii;
c) certitudinii impunerii;
d) randamentelor impozitelor;
e) nici unul din cele de mai sus;

29
FINANŢE PUBLICE

2. NOŢIUNEA DE IMPOZIT ŞI TAXĂ.

ELEMENTELE IMPOZITELOR

Impozitele reprezintă o formă de preluare a unei părţi din veniturile şi/sau averea per-
soanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului pentru acoperirea cheltuielilor sale.

Dreptul de a institui impozite îl are statul prin organe puterii legislative, respectiv,
Parlamentul şi uneori, în anumite condiţii, prin instituţiile publice locale.
Impozitele au un caracter obligatoriu, se acordă cu titlu nerambursabil şi fără o
contraprestaţie directă din partea statului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor presupune ca toate persoanele fizice şi/sau
juridice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere
să participe prin impozite la constituirea fondurilor generale ale societăţii.
Impozitele sunt plăţi către stat care se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil în sensul
că odată făcute în scopul formării fondurilor generale ale societăţii ele sunt utilizate numai
la finanţarea unor acţiuni şi obiective necesare tuturor membrilor societăţii şi nu unor
interese individuale sau de grup.
Impozitul este o prelevare fără contraprestaţie sau fără vreun echivalent în sensul că ele
se plătesc în momentul şi la termenele prevăzute de lege, fără obligaţia din partea statului
de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat.

Rolul impozitelor • Pe plan financiar, rolul impozitului se manifestă prin aceea că

se manifestă: constituie principalul mijloc de asigurare a veniturilor bugetului
statului şi a bugetelor locale;
• În plan economic, impozitul reprezintă un element component al mecanismului
economico – financiar acţionând ca un instrument de încurajare sau de formare a unei
activităţi economice, de creştere sau de reducere a Q sau consumului unui anumit
produs, de impulsionare sau de îngrădire a comerţului exterior etc.
• Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor statul
procedează la redistribuirea unei părţi importante din PIB între persoane fizice şi juridice.

Taxa reprezintă plata efectuată de persoane fizice sau juridice pentru serviciile prestate
acestora de către stat.

Cu alte cuvinte, taxele sunt încasate de la persoane care solicită o anumită activitate din
partea unor instituţii ale statului sau beneficiază de servicii publice altele decât cele cu
caracter productiv.
Taxa constituie, alături de impozite, cea de-a doua categorie principală de venituri la
bugetul de stat.

30
 VENITURILE PUBLICE

• Taxele reprezintă contribuţii pentru acoperirea

Spre deosebire de impozite, taxele cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de
se caracterizează printr-o serie de diferite persoane, pe când impozitele se
trăsături specifice, şi anume: întrebuinţează pentru acoperirea cheltuielilor
generale ale societăţii;
• Taxele reprezintă plăţi făcute de persoane fizice sau juridice pentru servicii sau lucrări
efectuate în mod direct şi imediat de către stat acestora, pe când în cazul impozitului
statul nu este obligat presteze un echivalent direct sau imediat plătitorului;
• Mărimea taxei depinde de felul şi costul serviciului prestat, în timp ce cuantumul im-
pozitului se determină în funcţie de natura şi volumul venitului impozabil sau a averii;
• Termenele de plată ale taxelor se fixează de regulă în momentul solicitării prestării
serviciului, în timp ce la impozite termenele de plată se stabilesc în prealabil.

În legislaţia financiară actuală a mai multor state, pe lângă impozite şi taxe este reglată
o categorie intermediară între acestea cunoscută sub denumirea de contribuţie.

Contribuţiile reprezintă prelevări obligatorii către stat de la anumiţi contribuabili care

beneficiază de unele servicii publice şi care aduc beneficii unor cetăţeni fără ca ei să fi
solicitat acest serviciu.

În cadrul contribuţiilor, un rol important îl au contribuţiile sociale care sunt suportate

de angajator şi de angajaţi şi care au destinaţie specială pentru ajutorarea anumitor
categorii (ajutor de boală, pensii, şomaj, etc.)
Reprezintă acele componente care contribuie la stabilirea
Elementele impozitului . mărimii lui, a sursei, a modului de aşezare şi a momentului
datorării sale.
Prin urmare, elementele impozitului au o importanţă definitorie în stabilirea legalităţii
perceperilor şi a cuantumului obligaţiei fiscale.

Pentru ca prin impozite să
se realizeze obiectivele fi-
nanciare, economice şi so-
ciale urmărite de către stat
la introducerea lor, este ne-
cesar ca orice act normativ
să cuprindă următoarele
elemente:
1. denumirea impozitului;
2. plătitorul impozitului (subiectul, contribuabilul);
3. suportatorul impozitului (destinatarul);
4. obiectul impozabil;
5. sursa impozitului;
6. unitatea de impunere;
7. cota de impunere;
8. modul de impunere şi percepere a impozitului (asieta);
9. termenele de plată;
10. sancţiuni;

31
FINANŢE PUBLICE

Reflectă natura economică a impozitului respectiv şi este

1. Denumirea impozitului prevăzută chiar în titlul actului normativ întrucât
„Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de
stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“ (Art. 138 din
Constituţia României)
Este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata
2. Plătitorul impozitului
acestuia (la impozitul pe salariu, plătitorul impozitului este
angajatul; la impozitul pe profit plătitorul impozitului este agentul economic; la impozitul
pe succesiuni plătitorul impozitului este moştenitorul, etc.)
Este acea persoană care suportă efectiv impozitul. Nu
3. Suportatorul impozitului întotdeauna suportatorul este acelaşi cu subiectul
impozitului. De exemplu, în cazul impozitului pe salarii,
salariatul este subiectul şi este şi suportatorul impozitului; în cazul T.V.A., subiectul este
agentul economic, iar suportatorul este cumpărătorul, deoarece TVA-ul este inclus în
preţul bunurilor şi serviciilor.
Este reprezentat de materia supusă impozitării. În cazul
4. Obiectul impozabil
impozitelor directe, obiectul impozabil este venitul sau
averea (de exemplu: obiectul impozabil la impozitul pe
profit este profitul, la impozitul pe salarii este salariul), iar în cazul impozitelor indirecte,
obiectul impunerii poate fi produsul care face obiectul vânzării, serviciul prestat, bunul
importat, etc. (în cazul accizelor obiectul impozabil îl constituie produsele de larg consum
considerate de lux şi unele chiar nocive sănătăţii).
Arată din ce anume se plăteşte impozitul: din venit sau
5. Sursa impozitului din avere. În unele situaţii, obiectul impozabil şi sursa
impozitului se confundă, alteori însă acestea sunt două
fenomene separate. Astfel, în cazul impozitului pe profit, pe salarii, etc. obiectul şi sursa
coincid, plata impozitului determinând diminuarea corespunzătoare a venitului. În schimb,
la impozitul pe clădiri obiectul impozabil îl constituie valoarea clădirii, iar sursa de plată a
impozitului îl constituie veniturile realizate de proprietarii clădirilor.
Reprezintă unitatea de măsură folosită pentru exprimarea
6. Unitatea de impunere
dimensiunii obiectului impozabil. Drept unitate de
impunere putem întâlni: unitatea monetară în cazul
impozitului pe salarii, metrul pătrat în cazul impozitului pe clădiri, hectarul de teren la
impozitul funciar, buc/kg/l etc. la unele taxe de consumaţii.
Reprezintă suma sau procentul care se aplică asupra bazei
7. Cota de impunere impozabile şi serveşte la calcularea impozitului.
Cuantumul impozitului depinde de volumul bazei
impozabile şi de mărimea cotelor de impunere. Cotele de impunere sunt diferenţiate în
funcţie de natura, de mărimea venitului impozabil şi de categoriile de plătitori.

32
 VENITURILE PUBLICE

Cotele de impozit sunt de mai multe feluri:

COTE FIXE – sunt stabilite în sumă fixă (egală) indiferent de

mărimea venitului impozabil, a averii sau de situaţia socială a
plătitorului. Aceste cote se aplică când bazele impozabile sunt
exprimate în unităţi naturale (m2 ha etc )
COTE DE
IMPOZIT

COTE PROCENTUALE – reprezintă un anumit procent din suta

de lei venit impozabil şi se aplică numai bazelor impozabile ex-
primate.

cote proporţionale – sunt acele cote al căror procent ră-

mâne neschimbat indiferent de mărimea bazei impoza-
bile. Această cotă se utilizează la impozitarea profitului
agentului economic.

Cote progresive simple

cote progresive – sunt
acele cote al căror pro-
cent creşte pe măsura
creşterii venitului im-
pozabil, fie într-un ritm
constant, fie într-un ritm
variabil. Ele se prezintă
sub două forme.
(globale) – presupune ca
întregul venit impozabil să
fie impus cu aceeaşi cotă
care creşte cu cât venitul
este mai mare.
cote progresive compuse
(pe tranşe) – această cotă
crescută acţionează numai
în interiorul tranşei respec-
tive şi nu asupra întregului
venit.

cote regresive – sunt acele cote al căror procent se mic-

şorează pe măsura creşterii venitului impozabil, în scopul
avantajării contribuabilului.

33
FINANŢE PUBLICE

Reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele

8. Modul de impunere şi fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru
percepere a impozitului identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii
materiei impozabile şi determinarea impozitului datorat statului.
Aşezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operaţiuni succesive:

a) Stabilirea obiectului impozabil.

b) Determinarea sumei impozitului.
c) Perceperea impozitului.

a) Stabilirea obiectului impozabil Are drept scop constatarea şi evaluarea materiei

impozabile.
Experienţa financiară a mai multor state arată că materia impozabilă se poate evalua
apelând la trei metode:
• Metoda evaluării directe – bazată pe probe (registru, acte);
• Metoda evaluării indirecte – bazată pe prezumţii;
• Metoda normativă – având la bază însăşi legea care reglementează impozitul
respectiv.
În cazul metodei evaluării directe, există două variante de realizare:
• Evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane – constă în stabilirea obiectului
impozabil pe baza declaraţiei scrise dată de către persoanele care cunosc mărimea
materiei impozabile şi care au obligaţia prin lege de a o declara organelor fiscale.
De exemplu, agentul economic declară salariile plătite angajaţilor săi, chiriaşii
declară chiria achitată proprietarului, etc. Această modalitate de evaluare prezintă
avantajul că elimină în cea mai mare parte posibilitatea sustragerii de la impunere a
unei părţi din materia impozabilă (deoarece terţa persoană care declară venituri nu
este interesată să ascundă adevărul), dar are o aplicabilitate limitată deoarece se
poate folosi numai în cazul anumitor venituri.
• Evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului – constă în furnizarea direct de către
contribuabil, pe propria răspundere, a elementelor privind situaţia fiscală. Pentru
aceasta, contribuabilul este obligat să ţină o evidenţă strictă a activităţii sale, din
care să rezulte cheltuielile efectuate şi veniturile realizate, să încheie bilanţul
contabil, să întocmească şi să înainteze organelor fiscale o declaraţie de impunere
din care să rezulte veniturile, averea, valoarea succesiunii, etc. pentru a i se putea
determina mărimea materiei impozabile. Această modalitate de evaluare are o
aplicabilitate mai largă, însă prezintă dezavantajul că se poate sustrage de la
impunere o parte însemnată din materia impozabilă prin întocmirea unor declaraţii
false.

34
 VENITURILE PUBLICE

Metoda evaluării indirecte cunoaşte trei variante de realizare:

• Evaluarea pe baza indiciilor exterioare ale obiectului impozabil – are la bază
indiciile şi se aplică în cazul impozitelor reale (funciar, pe clădiri) şi dau o imagine
aproximativă asupra valorii obiectului supus impozitării, fără a se ţine seama de
persoana care deţine obiectul respectiv. De exemplu, în cazul impozitului funciar
erau folosite drept criterii de impunere: suprafaţa de teren, numărul animalelor din
gospodării, cantitatea de sămânţă utilizată, etc. La impozitul pe clădiri erau avute în
vedere următoarele criterii: numărul şi destinaţia camerelor, numărul uşilor şi al
ferestrelor, chiria rezumată etc. Această evaluare este simplă şi puţin costisitoare,
însă prezintă dezavantajul că nu permite stabilirea exactă a bazei impozabile făcând
ca impunerea să devină inechitabilă;
• Evaluarea forfetară – constă în determinarea valorii impozabile de către organele
fiscale de comun acord cu contribuabilul, ceea ce duce la stabilirea inexactă a
valorii obiectului impozabil;
• Evaluarea administrativă – constă în determinarea valorii impozabile de către
organele fiscale pe baza datelor pe care le deţin. În legislaţia română este prevăzut
dreptul organelor fiscale de a determina obligaţiile fiscale prin estimare atunci când
contribuabilul nu face el însuşi acest lucru.
Metoda normativă de evaluare a materiei impozabile – constă în determinarea bazei
impozabile de către însăşi legea care reglementează impozitul respectiv după anumite
norme, stabilind venituri impozabile nete, ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut în vedere
cheltuielile efectuate de contribuabil pentru obţinerea venitului net respectiv.
b) Determinarea sumei impozitului După stabilirea obiectului impozabil se trece
la calcularea impozitului propriu-zis, calculul
putând fi făcut fie de plătitorul impozitului, fie de organul fiscal însărcinat cu determinarea
impozitului.
Odată stabilită mărimea impozitului se trece la
c) Perceperea impozitului
încasarea (perceperea) lui şi cuprinde ansamblul de
operaţiuni prin care impozitul este încasat de organele fiscale însărcinate cu aceste atribuţii.
De-a lungul timpului au fost utilizate mai multe metode de percepere a impozitelor:
impozitele datorate statului s-au colectat de către unul din contribuabilii fiecărei localităţi,
impozitele s-au încasat prin intermediul unor concesionari (arendaşi), impozitele s-au
perceput de către aparatul specializat al statului.
În prezent, în condiţiile existenţei unui astfel de aparat, perceperea impozitelor se
efectuează prin următoarele metode:
• Metoda plăţii directe potrivit căreia agenţii economici determină singuri baza im-
pozabilă, în concordanţă cu prevederile legale, calculează impozitul aferent şi îl vi-
rează bugetului de stat sau bugetelor locale la termenele legale. Încasarea impozitelor
de către organele fiscale direct de la plătitori cunoaşte două variante de realizare:
- Când plătitorul este obligat să se deplaseze la sediul organelor fiscale pentru a-şi
plăti impozitul;
- Când organul fiscal are obligaţia de a se deplasa la domiciliul contribuabililor
pentru a le solicita să achite impozitul.

35
FINANŢE PUBLICE

• Metoda stopajului la sursă – constă în aceea că impozitul este reţinut şi vărsat la stat de
către o terţă persoană. De exemplu, în cazul impozitului pe salarii, acesta este reţinut şi
virat de către agentul economic sau instituţia la care salariatul lucrează;
• Metoda aplicării de timbre fiscale - se aplică în cazul taxelor datorate statului pentru
acţiunile în justiţie şi de asemenea pentru taxele privind eliberarea, legalizarea şi
autentificarea diferitelor acte, certificate de către notariatele publice şi de către alte
organe ale administraţiei de stat.
Indică data până la care impozitul trebuie plătit statului.
9. Termenele de plată Termenele de plată sunt prevăzute de fiecare act normativ
instituitor de venituri bugetare. La fixarea acestor termene
se au în vedere atât perioadele de realizare a veniturilor din care se plătesc impozitele, cât
şi necesitatea alimentării continue a bugetului statului cu resurse băneşti.
De asemenea, statul poate acorda diferite înlesniri companiilor naţionale, societăţilor
comerciale şi întreprinderilor private reprezentând scutiri, reduceri, bonificaţii, compensări
sau restituiri de sume plătite în plus, amânări, eşalonări, reeşalonări, etc. de la plata
impozitelor şi a altor venituri bugetare.
Contribuabilii au obligaţia să conducă în mod corect contabilitatea activităţii lor, să
depună în termen la organele fiscale declaraţiile de impunere, bilanţul contabil, contul de
profit şi pierdere, alte documente solicitate, etc.
Se aplică persoanelor fizice şi/sau juridice care nu-şi ono-
10. Sancţiuni rează obligaţiile fiscale la termenele stabilite. Neachitarea
impozitului până la termenul stabilit prin lege atrage după
sine sancţiuni cum sunt: majorări de întârziere, penalităţi, amenzi, executări silite, sanc-
ţiuni penale.

3. CLASIFICAREA VENITURILOR BUGETARE

Veniturile bugetare se pot clasifica din mai multe puncte de vedere:

1. Din punct de vedere al apartenenţei

veniturilor la componentele bugetu-
lui public naţional.

Venituri care se Venituri care se Venituri care alimentează

încasează la bugetul încasează la bugetul asigurărilor
de stat. bugetul local. sociale de stat.

36
 VENITURILE PUBLICE

2. În funcţie de ritmicitatea în-

casării veniturilor la buget.

Venituri curente (ordinare) – Venituri extraordinare – sunt acelea la care

sunt acelea la care statul
apelează în mod obişnuit şi care
se încasează cu o anumită
regularitate la buget, ca de
exemplu: pe profit, pe salarii,
T.V.A. etc.
statul recurge în situaţii excepţionale pentru a
face faţă unor cheltuieli publice neprevăzute,
de exemplu: împrumuturile de stat interne şi
externe, transferurile, ajutoarele şi donaţiile din
străinătate, sume rezultate din valorificarea
peste graniţă a bunurilor statului, etc.

3. Din punct de vedere al

conţinutului economic

Venituri bugetare care au conţinut Venituri bugetare care nu au conţinut fiscal

fiscal, adică sunt impozite, taxe ca (nefiscale) ca de exemplu: taxe consulare, taxe
de exemplu: pe profit, pe salarii,
T.V.A., etc. pentru folosirea drumurilor publice, etc.

Schematizat, clasificarea veniturilor bugetare se prezintă astfel:

I. Venituri cuprinse în Bugetul de Stat

Venituri curente Venituri din capital

Venituri fiscale Venituri nefiscale

Impozite directe: • Vărsăminte din • Venituri din valorifi-

• impozit pe profit;
• impozit pe salarii:
• impozit pe venit.
Impozite indirecte:
• T.V.A.;
• Accize:
• Taxe vamale;
• Monopoluri fiscale
profitul net al re- carea unor bunuri ale
giilor autonome; statului;
• Vărsăminte de la • Încasări din rambur-
instituţiile publice; sarea împrumuturilor
• Taxe consulare; acordate;
• Taxe pentru bre- • Donaţii şi sponsori-
vete, invenţii, etc zări.

37
 FINANŢE PUBLICE

II. Venituri cuprinse în Bugetele Locale

Venituri curente Venituri din capital

Venituri fiscale Venituri nefiscale

Impozite directe: • Vărsăminte de la Venituri din valorifi-

• Impozite şi taxe de la po- instituţii publice; carea unor bunuri ale
pulaţie (impozit pe clă- • Venituri din con- statului;
diri, terenuri, pe venitul
liber-profesioniştilor, me- cesiuni, etc.
seriaşilor);
• Impozit pe clădiri şi te-
renuri de la persoane ju-
ridice;
• Taxa pentru folosirea
terenului proprietate de
stat, etc.

Impozite indirecte:
• Impozit pe spectacole;
• Taxa de timbru.

III. Venituri cuprinse în Bugetul Asigură-

rilor Sociale de Stat

Venituri fiscale Venituri nefiscale

• Contribuţia pentru asigurările sociale de stat; • Contribuţii pentru bilete de tratament şi

• Alte contribuţii. odihnă;
• Sume rezultate din lichidarea debitelor
din anii anteriori;
• Majorări, amenzi pentru neplata la
termen a contribuţiei;
• Excedentul bugetului anului precedent.
38
 VENITURILE PUBLICE

Clasificarea impozitelor
Impozitele se pot clasifica după mai multe criterii:

1. Clasificarea impozitelor după

trăsăturile de formă şi de fond

impozite directe impozite indirecte

impozite reale impozite personale

Impozitele directe Sunt impozite nominale încasate de la fiecare persoană fizică

sau juridică în funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza
cotelor de impozit prevăzute de lege şi la o dată stabilită. Impozitele directe se împart în :
• impozite reale se stabilesc în legătură cu un anumit obiect material (terenuri, clădiri,
fabrici, magazine, etc.) fără a se ţine seama de veniturile pe care acestea le aduc sau de
situaţia personală a plătitorului impozitului, ca de exemplu: impozitul funciar, im-
pozitul pe clădiri, impozitul pe activităţi industriale, comerciale şi profesii libere etc.;
• impozite personale sunt impozite subiective, se stabilesc asupra veniturilor sau averii
subiectului impozabil ţinând cont şi de situaţia personală a acestora.
Se încasează cu prilejul vânzării unor bunuri şi al prestării unor
Impozitele indirecte
servicii întrucât ele se regăsesc în preţul de vânzare al acestora.
În categoria impozitelor indirecte se include: T.V.A., accize, taxe vamale, venituri de la
monopolurile fiscale, taxe de timbru şi de înregistrare etc.

2. Clasificarea impozitelor
după obiectul impunerii

impozit pe venit impozit pe avere impozit pe consum

(pe cheltuieli)

39
FINANŢE PUBLICE

3. Clasificarea impozitelor în funcţie de

scopul urmărit de stat la introducerea lor.

impozite financiare –sunt introduse cu impozite de ordine – sunt introduse cu

scopul obţinerii de venituri necesare scopul limitării unei anumite acţiuni (de
acoperirii cheltuielilor statului. ex. limitarea consumului unor produse
cu efect nociv asupra sănătăţii con-
sumatorilor) având caracter nefiscal.

4. Clasificarea impozitelor în funcţie

frecvenţa cu care se realizează.

impozite permanente (ordinare) – impozite incidentale – se încasează o

se încasează periodic singură dată.

5. Clasificarea impozitelor în funcţie de

structura organizatorică a statelor

în statele de tip federal. în statele de tip unitar:

• impozite federale: • impozite ale administraţiei centrale
• impozite ale statelor, provin- de stat;
ciilor sau regiunilor membre • impozite ale organelor adminis-
ale unei federaţii; traţiei locale..
• impozite locale.

40
 VENITURILE PUBLICE

TEST GRILĂ

1. Impozitele:
a) sunt datorate în valoare absolută în cuantum egal de către toţi contribuabilii;
b) reprezintă cheltuieli pentru stat;
c) au un caracter facultativ pentru toţi contribuabilii;
d) sunt achitate numai de către persoanele juridice;
e) au caracter nerambursabil.

2. Printre elemente impozitului nu se numără:

a) plătitorul;
b) suportatorul;
c) încasatorul;
d) unitatea de impunere;
e) asieta.

3. Nu este unitate de impunere:

a) gradul alcoolic;
b) kilogramul;
c) leul;
d) gradul Celsius;
e) bucata.

4. Referitor la cotele procentuale progresive putem spune următoarele:

a) se modifică pe măsură ce suferă schimbări baza de calcul;
b) pot fi cote progresive simple;
c) pot fi cote regresive;
d) pot fi cote progresive compuse (pe tranşe);
e) progresivitatea simplă este mai costisitoare pentru contribuabil decât
progresivitatea pe tranşe.
Care din afirmaţiile de mai sus sunt false?

5. După regularitatea cu care se încasează la buget, resursele financiare se împart în:

a) resurse ordinare şi resurse extraordinare;
b) resurse ordinare şi resurse curente;
c) resurse extraordinare şi resurse incidentale;
d) venituri fiscale şi venituri nefiscale;
e) venituri fiscale şi resurse curente.

41
FINANŢE PUBLICE

4. IMPOZITE DIRECTE

Caracterizarea generală a impozitelor directe

Impozitele directe reprezintă ceea mai veche formă de impunere care a cunoscut în
decursul timpului transformări semnificative în funcţie de nivelul de dezvoltare
economică.
Astfel, în primele decenii ale secolului al - XX – lea, impozitele stabilite pe obiecte
materiale sau pe diferite activităţi comerciale sau industriale (adică impozitele de tip real)
a fost treptat înlocuite cu impozite stabilite pe diferite venituri – rentă, salarii, profit sau pe
avere mobiliară sau imobiliară (adică impozitele de tip personal), care au condus la
extinderea impunerii prin aducerea printre plătitorii de impozite a ţăranilor, muncitorilor şi
funcţionarilor.
Prin faptul că – impozitele directe sunt nominative şi au un cuantum şi termen de plată
cunoscute în prealabil, constituie un venit sigur pentru stat, pe care acesta se poate baza în
diverse situaţii, fiind preferabile faţă de impozitele indirecte,
Au fost aplicate cu preponderenţă în perioada capitalismului
Impozitele reale premonopolist, când pământul constituia elementul de bază al
bogăţiei şi principalul mijloc de producţie.
În aceste condiţii, în unele ţări a fost introdus impozitul funciar iar pentru stabilirea
mărimii impozitului se aveau în vedere criterii cum ar fii: suprafaţa terenurilor, numărul
animalelor de muncă, preţul pământului.
Aceste criterii nu permiteau stabilirea reală şi corectă a sumelor de plată deoarece se
luau în considerare numai anumiţi factori care influenţau nivelul producţiei agricole.
Un pas important în modificarea şi îmbunătăţirea aplicării impozitului funciar l-a
constituit introducerea cadastrului. El reprezintă un act de descriere şi inventariere a
bunurilor din fiecare localitate cu precizarea suprafeţei de teren, a valorii fiecărei parcele
de teren şi a veniturilor obţinute pe terenurile respective.
Clădirile devin alături de pământ un alt element al averii imobiliare, ceea ce face ca şi
asupra acestora să se instituie un impozit – impozitul pe clădiri.
Determinarea acestui impozit se făcea pe baza unor criterii exterioare, cum ar fi: nu-
mărul şi destinaţia camerelor, suprafaţa construită, numărul uşilor şi ferestrelor, chiria, etc.
Aceste criterii nu permiteau o impunere echitabilă deoarece se aplicau indirect şi izolat,
neoferind o imagine completă asupra mărimii obiectului impozabil.
Ca urmare a dezvoltării manufacturilor, a fabricilor, a comerţului şi a profesiilor libere,
a crescut şi numărul meşteşugarilor, industriaşilor, comercianţilor şi a liber
profesioniştilor. Pentru impunerea acestora s-a introdus impozitul pe veniturile din
activităţile industriale, comerciale şi din profesii libere, stabilindu-se tot după unele criterii
exterioare, ca de ex. : mărimea localităţii în care se desfăşoară activitatea, natura
întreprinderilor (atelier, fabrică, comerţ), mărimea capitalului, numărul muncitorilor, etc.
Nici în acest caz impozitul nu era stabilit în funcţie de capacitatea contributivă a
plătitorului.

42
 VENITURILE PUBLICE

Dezvoltarea sistemului de credit şi a băncilor şi a comerţului cu hârtii de valoare a

determinat apariţia unei categorii de populaţie care se ocupă cu plasarea capitalurilor
băneşti deţinute în operaţii speculative. Această activitate atrage instituirea impozitului pe
capitalurile băneşti care se stabilesc fie în funcţie de valoarea dobânzii plătite către debitor
pentru capitalul împrumutat fie în funcţie de valoarea dobânzii încasate de către creditor.
Întrucât nici una din părţi nu era interesată să declare organelor fiscale valoarea reală a
sumelor încasate sau plătite, impozitul pe capitalurile băneşti a avut un randament fiscal
scăzut.
Unele impozite reale se practică şi astăzi în unele ţări în curs de dezvoltare chiar dacă
se consideră că nu ar fi productive datorită cotelor de impunere scăzute şi a sistemului de
impunere care nu cuprinde întreaga materie impozabilă, oferind numeroase posibilităţi de
evaziune.
Trecerea de la impozitele reale la cele personale s-a făcut
Impozitele personale
treptat, începând cu a doua jumătate al secolului al XIX – lea
şi continuând până în primele decenii ale secolului al XX – lea datorită mai multor cauze:
• neplata nici unui fel de impozit de către muncitorii lipsiţi de proprietăţi funciare,
clădiri sau capitaluri mobiliare;
• creşterea cheltuielilor publice;
• inechitatea impozitării indirecte a contribuabililor cu venituri mici;
• randamentul fiscal scăzut al impozitelor reale.
Formele principale ale impozitelor personale sunt: impozitele pe venit şi impozitele pe
avere.
Au apărut pe acea treaptă de dezvoltare a societăţii când
Impozitele pe venit
veniturile diferitelor clase sociale erau suficient de diferenţiate.
Prin introducerea acestor impozite s-a mărit simţitor numărul contribuabililor care nu
aveau proprietăţi aducătoare de venituri, dar care realizau venituri din muncă, îndeosebi
sub forma salariului ca de exemplu muncitorii şi funcţionarii, sub forma profiturilor –
industriaşii, comercianţii şi bancherii sau sub formă de rentă – proprietarii funciari.
Practica a consacrat impozite pe venit distincte pentru persoanele fizice şi respectiv
pentru cele juridice.
Constituie impozite strâns legate de dreptul de proprietate
Impozitele pe avere
asupra anumitor bunuri mobile sau imobile.
În practica financiară sunt cunoscute următoarele forme de impozite pe avere:
a) impozite asupra averii propriu – zise – se aşează fie asupra întregii averi imobile şi
mobile a unui subiect fie anumitor forme de averi imobile;
b) impozite asupra circulaţiei averii - obiectul impunerii îl constituie trecerea dreptului
de proprietate asupra anumitor bunuri de la o persoană la alta;
c) impozite pe sporul de avere – obiectul impunerii îl constituie sporul de valoare pe care
l-au înregistrat anumite bunuri în decursul unei anumite perioade de timp.

43
FINANŢE PUBLICE

4.1 Impozitul pe profit

Impozitul pe profit reprezintă unul din principalele venituri bugetare cu o pondere
relativ mare în totalul impozitelor directe. Impozitul pe profit se plăteşte la bugetul de stat
de către:
• Persoane juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă, atât din
România, cât şi din străinătate (regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale,
societăţii comerciale, societăţii agricole, organizaţii cooperatiste, instituţii financiare de
credit, etc.);
• Persoane juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în
România, pentru profitul aferent acestui sediu permanent.

Sediul permanent poate fi: un birou, o sucursală, o agenţie, o fabrică, un magazin, o

mină, un atelier, un şantier, numai dacă au o durată de funcţionare mai mare de 12 luni;
• Persoanele juridice şi fizice străine care desfăşoară activităţi în România ca partener
într-o asociere care nu dă naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile
rezultate din activităţile desfăşurate în România;
• Asocierile dintre persoanele fizice române şi persoanele juridice române care nu dau
naştere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cât şi în
străinătate. Impozitul datorat se reţine şi se varsă de către persoane juridică;
• Instituţiile publice pentru veniturile extrabugetare din activităţi economice desfăşurate
în condiţiile legii.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit :

• Trezoreria statului, pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul
general al trezoreriei;
• Instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit legii;
• Unităţile economice fără personalitate juridică ale organizaţiilor de nevăzători , de
invalizi şi ale asociaţiilor persoanelor cu handicap;
• Fundaţiile testamentare;
• Unităţile aparţinând cultelor religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi
valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult;
• Instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate potrivit legii;
• Asociaţiile de proprietari, constituite ca persoane juridice pentru veniturile obţinute, din
activităţile economice, care sunt utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi a
eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune.

44
 VENITURILE PUBLICE

Impozitul pe profit este stabilit pe baza unei cote

Cotele impozitului pe profit procentuale proporţionale unice de 25%, cu
excepţiile prevăzute de lege:
• 80%, cotă diferenţiată, care se aplică Băncii Naţionale a României pentru veniturile
rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezervă, potrivit legii;
• 25%, cotă adiţională (ea se adaugă la cota unică de 25%) pentru cei care obţin venituri
din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte şi a cazinourilor. Această cotă
se aplică asupra părţii din profitul impozabil care corespunde ponderii înregistrate din
aceste activităţi în volumul total al veniturilor;
• 10%, cotă cu care se impozitează orice majorare de capital prin încorporarea
rezervelor, precum şi a profiturilor, cu excepţia rezervelor legale şi a diferenţelor
favorabile din reevaluarea patrimoniului.
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă
Determinarea profitului impozabil între veniturile obţinute din vânzarea bunurilor
mobile şi imobile; serviciilor prestate şi lucră-
rilor executate şi cheltuielilor curente efectuate pentru realizarea acestora, din care se scad
veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile, după formulele:
Profit impozabil = total venituri – total cheltuieli – venituri neimpozabile + cheltuieli nedeductibile

sau
Profit impozabil1 = profit contabil – elemente deductibile fiscale + elemente nedeductibile fiscale

In care:
• Veniturile neimpozabile (elementele deductibile fiscale) sunt:
- dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană
română sau străină;
- diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare
încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune;
- veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat
deducerea.
• Cheltuielile nedeductibile sunt:
- cheltuieli cu impozitul pe profit ;
- amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile datorate către
autorităţile române, altele decât cele prevăzute în contractele economice;
- cheltuieli de protocol care depăşesc limita de 1% aplicată asupra diferenţei rezultate
dintre totalul venituri şi de cheltuieli mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit şi
cheltuieli de protocol înregistrate în cursul anului;

1
Ristea M. şi colectiv; Contabilitatea şi fiscalitatea întreprinderii, Ed. Tribuna Economică, 1995

45
FINANŢE PUBLICE

- cheltuieli cu diurna care depăşesc limitele legale stabilite pentru instituţiile publice;
- sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu
excepţia celor create de bănci, a rezervelor tehnice ale societăţilor de asigurare şi
reasigurare precum şi a fondului de rezervă în limita de 5% din profit contabil
anual, până când acesta va atinge 20% din capitalul social subscris şi vărsat;
- sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;
- cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau
degradate şi neimputabile;
- cheltuieli de asigurare care nu privesc activele corporale şi necorporale ale
contribuabilului, inclusiv asigurările de viaţă ale personalului angajat;
- cheltuieli înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc
condiţiile de document justificativ;
- cheltuieli de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;
- cheltuieli cu serviciile inclusiv management sau consultanţă în situaţia în care nu
sunt justificate de un contract scris şi pentru care nu pot fi verificaţi prestatorii în
legătură cu natura acestora;
- alte cheltuieli nedeductibile;
Aplicaţie practică privind impozitul pe profit

Se cunosc următoarele date referitoare la situaţia societăţii comerciale „ABC“ S.R.L. la

sfârşitul lunii aprilie:
• total venituri 100.000.000 lei
• total cheltuieli 75.000.000 lei
• dividende de la alte societăţi 6.000.000 lei
• amenzi 5.000.000 lei
• impozit pe profit datorat la buget până la sfârşitul lunii martie 2.600.000lei
• cota impozitului pe profit 25%
S se determine:
1. profitul contabil;
2. profitul impozabil;
3. impozitul pe profit datorat la sfârşitul lunii aprilie;
4 impozitul pe profit datorat pentru luna aprilie

Rezolvare:
1. profitul contabil = 100.000.000 lei – 75.000.000 lei = 25.000.000 lei
2. profitul impozabil = 25.000.000 lei – 6.000.000 lei + 5.000.000 lei + 2.600.000 lei =
= 26.600.000 lei
3. impozitul pe profit datorat la sfârşitul lunii aprilie impozitul = 26.600.000 lei x 25% =
= 6.650.000 lei
4. impozitul pe profit datorat pentru luna aprilie impozit = 6.650.000 lei – 2.600.000 lei =
= 4.050.000 lei

46
 VENITURILE PUBLICE

Facilităţi fiscale Începând cu data de 1 Ianuarie 2000 facilităţile acordate de legiuitor

sunt următoarele :
• Deducerea din profitul impozabil aferent anului financiar a unei cote de 10% din preţul
achiziţiei a echipamentelor tehnologice: maşini, utilaje, instalaţii de lucru, mijloacelor
de transport cu excepţia autoturismelor. Deducerea se calculează în luna în care se
efectuează achiziţia, numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea sumei
corespunzătoare la cheltuieli deductibile în declaraţia de impunere. Dacă realizează
pierdere, suma se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani.
• Pentru investiţiile efectuate în autoturisme cu o valoare mai mare decât echivalentul în
lei a 12000 EURO, nu este permisă deducerea la calculul profitului impozabil a părţii
din amortizarea lunară care depăşeşte această valoare. Fac excepţii societăţile de
leasing pentru bunurile de această natură care fac obiectul unui contract de leasing
operaţional;
• Plata unei cote de 5% de impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil care
corespunde ponderilor veniturilor din exportul de bunuri realizate din activitatea
proprie, direct sau pri contract de comision şi a căror contravaloare a fost încasată în
valută printr-un cont bancar din România;
• Pentru activităţile desfăşurate în zonele libere agenţii economici sunt scutiţi de plata
impozitului pe profit, pe toată durata activităţii;
• Orice organizaţie publică sau privată care are responsabilitatea în implementarea
programelor de asistenţă ale SUA în România este scutită de la plata impozitului pe
profit pentru veniturile provenite din aceste activităţi;
• Persoanele juridice române efectuează sponsorizări beneficiind de reducerea bazei
impozabile cu echivalentul sponsorizărilor, dar nu mai mult de 5% din baza
impozabilă;
• Alte facilităţi.

Plata şi controlul impozitului pe profit Plata impozitului pe profit se efectuează

trimestrial, până la data de 25 inclusiv, a
primei luni din trimestrul următor cu excepţia BNR şi a societăţilor bancare care
efectuează plăţi lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
calculează impozitul .
Contribuabilii au obligaţia să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul
IV, până la data de 25 Ianuarie, inclusiv, a anului următor, o sumă egală cu impozitul
calculat pe lunile Octombrie şi Noiembrie, iar pentru luna Decembrie o sumă echivalentă
cu impozitul calculat pentru luna Noiembrie, urmând ca regularizarea să se efectueze până
la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului contabil pe baza datelor înscrise în
acesta. Plata impozitelor se face în lei.
În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia să depună lunar declaraţia privind
obligaţia de plată la bugetul de stat, iar după definitivarea impozitului pe profit, pe baza
bilanţului contabil anual depun declaraţia privind impozitul pe profit pe anul fiscal expirat
până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului contabil.

47
FINANŢE PUBLICE

Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului declarat şi pentru

depunerea în termen a declaraţiilor de impunere.
Dacă organul fiscal constată că stabilirea impozitului pe profit nu a fost făcută legal,
acesta face un calcul şi comunică în scris contribuabilului modul de stabilire a impozitului.
Pentru neplata în termen a impozitului pe profit se datorează majorări de întârziere.
În afară de majorări, se pot aplica şi amenzi contravenţionale sau se poate trece la
executarea silită a agentului economic, care constă în virarea sumei datorate direct din
contul contribuabilului în contul bugetului de stat. În cazuri de abateri grave se aplică
pedepse penale.

Realizarea relansării economiei naţionale ba-

Impozitarea microîntreprinderilor
zată pe sporirea ratei investiţiilor, participarea
semnificativă a capitalului naţional şi atragerea resurselor externe, mai ales sub forma
investiţilor directe a impus ca acţiune din partea statului aplicarea unor măsuri de natură
fiscală. Printre acestea se regăsesc şi cele de revizuire şi simplificare a sistemului de
impozite şi de colectare a acestora în sensul stimulării muncii, economisirilor şi
investiţiilor prin elaborarea unor acte normative care reglementează impunerea
microîntreprinderilor, stimulând întreprinzătorii privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea
întreprinderilor mici şi mijlocii.
Sunt obligate la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obţinute din orice sursă
persoanele juridice denumite microîntreprinderi, care îndeplinesc cumulativ, la data de 31
Decembrie a anului precedent, următoarele condiţii:
• Sunt producătoare de bunuri materiale, prestează servicii sau / şi desfăşoară
activitate de comerţ;
• Au până la 9 salariaţi;
• Au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100.000 EURO,
inclusiv;
• Au capital integral privat.
Excepţie de la aceste prevederi fac:
• Societăţile de asigurare şi reasigurare;
• Societăţile de investiţii;
• Societăţile de administrare a investiţiilor;
• Societăţile de depozitare;
• Societăţile de intermediere de valori mobiliare;
• Societăţile cu activitate exclusivă de comerţ exterior.

48
 VENITURILE PUBLICE

Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de

Determinarea profitului impozabil 1,5% asupra sumei totale a veniturilor tri-
mestriale obţinute din orice sursă.

Aplicaţie practică

Se cunosc următoarele date referitoare la situaţia S.C. “Alfa” S.R.L. la sfârşitul luni
Decembrie 2001:
• are ca obiect de activitate comercializarea mărfurilor alimentare în magazine
specializate
• la 31 Decembrie 2000 avea 5 salariaţi şi o cifră de afaceri de 1.530.000.000 lei
• total venituri Oct. 2001 173.000.000 lei
• total venituri Nov. 2001 191.000.000 lei
• total venituri Dec. 2001 220.000.000 lei
Calculaţi impozitul pe venit datorat în trimestrul IV, în cazul în care societatea
îndeplineşte condiţiile impuse microîntreprinderilor.

Rezolvare:
Întrucât sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile, societatea comercială “Alfa” SRL
este microîntreprindere şi calculează impozitul pe venit aferent trimestrului IV al anului
2001, astfel:
- Total venituri trimestru IV = 173.000.000 lei + 191.000.000 lei + 220.000.000 lei =
= 584.000.000 lei
- Impozit pe venit = 584.000.000 lei x 1,5% = 8.760.000 lei
În luna Ianuarie 2002 societatea va avea de virat suma de 8.760.000 lei reprezentând
impozitul pe venitul microîntreprinderii aferent trimestrului IV al anului 2001.

Facilităţi fiscale
• În cazul în care se achiziţionează case de marcat, cota de impozit se aplică asupra
veniturilor totale din care se scade valoarea acestora, în conformitate cu documentul
justificativ, în luna înregistrării achiziţiei;
• Microîntreprinderile care desfăşoară activitate producătoare de bunuri materiale şi / sau
prestează servicii şi care efectuează investiţii din profit în active corporale şi necor-
porale amortizabile pentru care este autorizată beneficiază de scăderea acestora din im-
pozitul datorat, fără ca deducerea să depăşească impozitul datorat pe întregul an fiscal;
• Microîntreprinderile beneficiază de reducerea impozitului în proporţie de 20% în cazul
în care creează noi locuri de muncă, astfel încât numărul mediu scriptic anual să creas-
că cu cel puţin 10% faţă de anul financiar precedent.
Plata şi controlul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează în
aceleaşi condiţii prevăzute anterior la impozitul pe profit.

49
FINANŢE PUBLICE

TEST GRILĂ

1. Nu intră în categoria contribuabililor în cazul impozitului pe profit:

a) persoanele juridice române pentru profitul obţinut din orice sursă , atât în
România , cât şi în străinătate;
b) persoanele juridice străine , pentru profitul realizat în România prin intermediul
unui sediu permanent;
c) persoanele fizice sau juridice străine care participă pe baza unui contract de
asociere, care nu dă naştere unei persoane juridice, la realizarea de activităţi în
România, pentru toate veniturile realizate din acea activitate ;
d) asocierile dintre persoane fizice şi persoanele juridice române, pentru veniturile
realizate atât în România, cât şi în străinătate;
e) trezoreria statului.

2. Impozitul realizat de BNR este impozitat prin aplicarea unei cote de:
a) 38%; b) 80%; c) 25%; d) 100%; e) 44,2%.

3. Profitul impozabil;
a) se calculează aplicând indicele preţurilor la venitul mediu realizat pe economie
pentru sectorul respectiv la 1000 lei capital în anul anterior;
b) se calculează scăzând din veniturile obţinute cheltuielile efectuate de firma
respectivă;
c) este influenţat de cheltuielile nedeductibile;
d) creşte pe măsură ce nu sunt declarate veniturile realizate;
e) reprezintă profitul net care rămâne la dispoziţia agentului economic.

4. Cheltuielile pentru care nu se admit deducerea sunt:

1) impozit pe profit;
2) amenzile şi penalităţile;
3) cheltuielile cu salariile;
4) cheltuielile cu materiile prime;
5) cheltuielile de protocol în limita de 1% din diferenţa dintre totalul veniturilor şi
cheltuielilor aferente, mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile cu
protocolul înregistrate în cursul anului;
a) 1, 2, 3; b) 3, 4; c) 1, 2; d) 3, 4, 5; e) 1, 2, 5.

5. Răspunderea pentru calculul impozitelor datorate revine:

a) contribuabilului;
b) statutului;
c) celui care primeşte declaraţia;
d) acţionarilor;
e) nici unuia din cei de mai sus.

50
 VENITURILE PUBLICE

4.2 Impozitul pe salarii

Impozitul pe salariu reprezintă un alt venit bugetar, cu mare frecvenţă la agenţii
economici deţinând cea mai mare pondere (peste 87%) în cadrul impozitului pe salariu
global aşa cum reiese din tabelul de mai jos:

Indicatori 2000 2001 2002 (prognozat)

Impozitul pe venitul
global, din care: 15528000 32130000 43863000
Impozit pe venit din acti-
vităţile întreprinderii 566000 650000 850000
Impozit pe venit din salarii 13576000 ·87,43% 28648000 ·89,16% 38559000 ·87,91%
Impozit pe venit din ceda-
rea folosinţei bunurilor 512000 450000 625000
Impozit pe dividende 525000 500000 2120000
Impozit din dobânzi 154000 250000 260000
Impozit pe alte venituri
(Impozit pe venit din pen-
sii, impozit pe venituri din
jocuri de noroc) 195000 1632000 1449000
Sursa: Anuarul statistic al României pe anul 2000, 2001; Legea bugetului de stat pe anul 2002

Perceperea impozitului pe salarii urmăreşte participarea salariaţilor la realizarea

veniturilor bugetare şi asigurarea echităţii în sfera participării acestora la formarea
veniturilor bugetare.
Subiectul impozitului pe salariu îl constituie persoanele fizice române şi străine care
realizează venituri sub formă de salarii şi alte drepturi sociale pe teritoriul României.
Veniturile din salarii reprezintă toate veniturile în bani şi/sau natură obţinute de o
persoană fizică care desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă,
indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care se
acordă.
Se asimilează salariilor în vederea impunerii, următoarele:
• Indemnizaţii din activităţile desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică ;
• Drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, prime, premii, sporuri şi alte drepturi ale
cadrelor militare;
• Sume plătite pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate şi pentru
concediul privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani;
• Indemnizaţia lunară brută precum şi suma din profitul net, administratorilor la
companii / societăţi naţionale, societăţi comerciale la care statul este acţionar majoritar;
• Sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subs-
cripţie publică;
• Veniturile încasate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenţii
civile de prestări servicii;

51
FINANŢE PUBLICE

• Sume primite de reprezentanţii în AGA, în CA şi în comisia de cenzori;

• Sumele primite de reprezentanţii în organizaţiile tripartite;
• Alte drepturi şi indemnizaţii de natură salarială.
Calculat din salarii, el reprezintă suma veniturilor realizate de salariat
Venitul brut pe fiecare loc de realizare a venitului.
Se determină din salariu prin deducerea din venitul brut a următoare-
Venitul net lor cheltuieli:
• Contribuţia salariaţilor la asigurările sociale pentru protecţia socială a şomerilor, pentru
asigurările de sănătate, precum şi alte contribuţii obligatorii stabilite prin lege;
• cotă de 15% din deducerea personală de bază acordată cu titlu de cheltuieli
profesionale, o dată cu deducerea personală de bază la acelaşi loc de muncă;
Impozitul lunar se calculează astfel:
• La locul unde se află funcţia de bază : (venit net – deduceri personale acordate pentru
luna respectivă) x baremul lunar;
• Pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri: (venit brut – contribuţia la asigurările
sociale de sănătate) x barem lunar;
Cotele de impunere sunt progresive pe tranşe de venit cuprinse între 18% şi 40%,
conform următorului barem lunar (valabil începând cu 1 Ianuarie 2002):

Venitul lunar impozabil Impozitul lunar (lei)

Până la 1.800.000 18%

1.800.001 – 4.600.000 324.000 + 23% pentru ceea ce depăşeşte 1.800.000

4.600.001 – 7.300.000 968.000 + 28% pentru ceea ce depăşeşte 4.600.000

7.300.001 – 10.200.000 1.724.000 + 34% pentru ceea ce depăşeşte 7.300.000

Peste 10.200.000 2.710.000 + 40% pentru ceea ce depăşeşte 10.200.000

Obligaţiile plătitorilor de venituri şi ale contribuabililor

• Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a
reţine impozitul aferent fiecărei luni (metoda stopajului la sursă), la data efectuării
plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru
ultima plată a drepturilor sociale efectuate pentru fiecare lună;
• Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informaţiilor cuprinse în
fişa fiscală respectivă; FF1 „Fişă fiscală 1 ( pentru venituri din salarii la funcţia de
bază)“; FF2 „Fişa fiscală 2 (pentru venituri din salarii, altele decât cele de la funcţia de
bază)“;
• Fişa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu / datele personale ale
contribuabilului / menţiuni referitoare la deducerile personale / veniturile din salariile
obţinute şi / impozitul reţinut şi virat în cursul anului, precum şi rezultatul impozitului
plătit pe venitul anual sub formă de salarii;

52
 VENITURILE PUBLICE

• Contribuabilii, pentru veniturile obţinute în România şi în străinătate, au dreptul la

deducerea din venitul anual global a unor sume sub formă de deduceri personale
(sume neimpozabile) datorate pentru fiecare lună a perioadei impozabile, astfel:
– Deducerea personal de baz pentru semestrul I al anului 2002 este de 1.600.000 lei;
– Deducerea personal suplimentar este aplicată la deducerea personală de bază, astfel:
o 0,5 X deducerea personală de bază pentru soţia/soţul/copii aflată/aflat/aflaţi în
întreţinere;
o 1 X deducerea personală de bază – pentru invalizii de gradul I şi persoanele cu
handicap;
o 0,5 X deducerea personală de bază – pentru invalizii de gradul II şi persoanele
cu handicap accentuat.
Suma deducerilor personale admisă pentru calculul impozitului nu poate depăşi 3 X
deducerea personală de bază şi se acordă în limita venitului realizat.

Exemplu:
• Caracteristici
- Salariu tarifar de încadrare ………………………..………………….. 4.500.000 lei
- Spor de vechime ………………………………….……………………….….. .10 %
- Indemnizaţie de conducere ……………………………………………….…… 20 %
- Spor de fidelitate …………………………………………………………….….. 5 %
- Gradul I de invaliditate
- Un copil în întreţinere
- Se consideră că salariatul a realizat norma întreagă de lucru;
• Calcul drepturi băneşti:
a) calcul venituri brute
1. salariu de bază ……………………………………..……………… 4.500.000 lei
2. spor vechime (10% · 4.500.000) …………………...………………. 450.000 lei
3. indemnizaţie de conducere (20% · 4.500.000) ……...……………… 900.000 lei
4. spor de fidelitate (5% · 4.500.000) ……………………...………….. 225.000 lei

Salariul brut (1+2+3+4) ………………………………………………. 6.075.000 lei

b) deduceri din veniturile brute

1. contribuţia la asigurările sociale (11,67%*6.075.000) ……………… 708.953 lei
2. ajutorul de şomaj (1%*4.500.000) …………………………………… 45.000 lei
3. fondul de sănătate (7%*6.075.000) …………………………………. 425.250 lei
4. cheltuieli profesionale (15%*1.600.000 “ded. pers de bază) ……….. 240.000 lei

Total deduceri ………………………………………………………… 1.419.203 lei

53
FINANŢE PUBLICE

1. c) venit net ……………………………………………………………….. 4.655.797 lei

d) deduceri personale
- deduceri personale de bază – coef. 1 ………………………….…... 1.600.000 lei
- deduceri personale suplimentare:
- gradul I invaliditate – coef. 1 ……………………………………… 1.600.000 lei
- copil în întreţinere – coef. 0,5 …………………………….…………. 800.000 lei

Total deduceri personale ……………………………………………… 4.000.000 lei

e) venit impozabil (c-d) …………………………………………………655.797 lei

2. f) impozit calculat şi reţinut
conform grilei valabile începând cu 01.01.2002 (655.797 · 18%) … 118.043 lei
g) salariul net de plată (restul de plată) (salariul brut – C.A.S. –
fond şomaj – asigurări sociale de sănătate – impozit pe salariu) … 4.777.754 lei

TESTE GRILĂ

1. Subiecţii impunerii sunt:

a) Persoanele juridice care realizează profit;
b) Firmele care au angajaţi persoane fizice;
c) Acţionarii pentru dividende;
d) Persoanele fizice care realizează venituri sub formă de salarii;
e) Nici una din categoriile de mai sus.

2. Contribuabilii, în cazul impozitului pe salarii, sunt:

a) Numai persoane fizice române;
b) Numai persoane juridice române;
c) Numai persoane fizice străine;
d) Persoane fizice române sau străine;
e) Persoane fizice sau juridice române sau străine.

3. În cazul impozitului pe salarii obiectul impunerii îl constituie:

a) Numai salariile realizate pe teritoriul României;
b) Salariile realizate în străinătate de către rezidenţii altor ţări,
c) Salariile realizate pe teritoriul României, precum şi salariile primite din sau în
străinătate de către persoanele care desfăşoară activitatea în România;
d) Numai salariile primite în bani în ţară sau în/din străinătate;
e) Numai bunurile primite sub formă de salarii de către cetăţenii României.

54
 VENITURILE PUBLICE

4. Cotele de impunere în cazul impozitului pe salarii sunt:

a) Progresive pe tranşe de venit;
b) Regresive pe tranşe de venit;
c) Proporţionale;
d) Cotă unică;
e) Veniturile sub formă de salarii se impozitează prin aplicarea unei sume fixe
asupra tuturor veniturilor.

5. Impozitul pe salarii se calculează:

a) Bilunar; b) Lunar; c) Trimestrial; d) Semestrial; e) Anual.

Problem :
Veniturile lunare ale unei persoane angajate cu cartea de muncă la o societate
comercială în anul 2002 sunt: salariul de încadrare 5.000.000, spor vechime 10% şi alte
sporuri 20%. Contribuţiile pentru asigurările sociale cuprind: contribuţia salariaţilor la
asigurările sociale 11,67%, contribuţia salariatului la fondului de şomaj 1%, fond de
sănătate 7%. Persoana respectivă nu are nici copii, nici persoane în întreţinere.
Se cere să se determine impozitul pe salariu calculat şi reţinut pe statul de plată lunar
ştiind că deducerea personală de bază este 1.600.000 lei şi cheltuielile profesionale 15%
din deducerea personală de bază.

4.3 Impozitul pe dividende

Dividendul este orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani sau/şi în natură,
în favoarea acţionarilor sau asociaţiilor, din profitul net stabilit pe baza bilanţului
contabil anual şi a contului de profit şi pierdere.

Ca şi salariul, dividendul reprezintă o categorie de venituri care se supun impozitului

pe venitul global.
Veniturile sub formă de dividende distribuite se impun cu o cotă de 5% din suma acestora.
Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe veniturile sub formă de dividende
revine persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi.
Impozitul astfel reţinut este impozit final (nu se cuprinde în venitul anual pentru a se
impozita).

55
FINANŢE PUBLICE

Exemplu:
Societatea comercială „Eva“ S.R.L. are asociat în persoana d-lui Popescu, căruia îi
sunt repartizate la sfârşitul anului 2001 următoarele sume:

- dividende brute repartizate asociatului ………………………………….. 10.000.000 lei

- dividende brute plătite la 01.09.2001 …………………………………….. 7.000.000 lei
- dividende brute neridicate la 31.12.2001 ………………………………… 3.000.000 lei
- impozit pe venitul din dividende scadent la 01.09.2001 ………………….... 350.000 lei
(7.000.000 · 5% = 350.000)
- impozit pe venitul din dividende scadent la 31.12.2001 …………………… 150.000 lei
(3.000.000 · 5% = 150.000)
- total impozit pe dividende ………………………………………………….. 500.000 lei

5. IMPOZITE INDIRECTE
Caracterizarea generală a impozitelor indirecte
Impozitele şi taxele constituie componente tot mai importante ale vieţii economice,
prin intermediul cărora statul îşi procură resursele financiare necesare acoperirii
cheltuielilor publice, de a căror realizare depinde îndeplinirea funcţiilor sale.
Impozitele indirecte se percep de la toţi cei care consumă bunuri din categoria celor
impuse, sau beneficiază de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situaţia
personală a acestora.
Fiind percepute în cote proporţionale asupra valorii mărfurilor vândute şi a serviciilor
prestate ori în sume fixe pe unitatea de măsură, impozitele indirecte creează impresia falsă
că ar fi suportate în aceeaşi măsură de toate păturile sociale, că ar asigura o repartiţie
echitabilă a sarcinilor fiscale.
Chiar dacă cota impozitului indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi este mică,
indiferent dacă cumpărătorul acesteia este muncitor, ţăran, industriaş sau comerciant,
raportat însă la întregul venit, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Aşadar, cu cât
o persoană realizează venituri mai mici, cu atât suportă pe calea impozitului pe consum, o
sarcină fiscală mai mare.
Toate impozitele directe şi indirecte contribuie la scăderea nivelului de trai al popu-
laţiei, dar în mod diferit. Astfel, în timp ce impozitele directe duc la scăderea veniturilor
nominale ale diferitelor categorii sociale, impozitele indirecte micşorează, în schimb,
puterea de cumpărare.
În ţările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor
fiscale ale statului este mai mic decât al impozitelor directe.

56
 VENITURILE PUBLICE

În ţările în curs de dezvoltare, însă, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea

a impozitelor directe, în totalul veniturilor fiscale ale statului datorită:
• randamentului scăzut al impozitelor pe venit şi a celor pe avere;
• comodităţii şi costului relativ redus al perceperii acestora (reclamă, cheltuieli modice
de aşezare, percepere şi urmărire);
• caracterului lor mai voalat – fiind cuprinse în preţul de vânzare al bunurilor şi
serviciilor, nemulţumirea cumpărătorilor se îndreaptă asupra agenţilor economici şi nu
asupra statului, care l-a instituit.
La impozitele indirecte nu este vorba de o constrângere politică, ca în cazul impozitelor
directe, ci de una de ordin economic.
În perioadele când economia înregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte au
un randament fiscal ridicat, în schimb în perioada de criză şi de presiune, când producţia şi
consumul cresc mai lent încasările din impozitele indirecte urmează aceeaşi evoluţie,
periclitând echilibrul bugetar.
În România, în perioada 1998-2002 se observă o tendinţă de creştere a impozitelor in-
directe atât în mărime absolută cât şi relativă, după cum se constată din graficul de mai jos.

Ponderea impozitelor indirecte în veniturile totale ale bugetului de

stat al României şi în PIB în perioada 1998-2002

100
80
60 VT
[%]

40 PIB
20
0
1998 1999 2000 2001 2002
[ani]

Creşterea în mărime absolută se datorează atât creşterii nivelului preţurilor, cât şi infla-
ţiei, situată la cotă ridicată.
Creşterea relativă a impozitelor indirecte se datorează faptului că veniturile manifestă o
tendinţă de scădere şi deci trebuie acoperite necesităţile financiare ale statului prin
impozite indirecte astfel: de la 59,27%, în anul 1998, la 78,79%, în anul 2000, scăzând
apoi la 65,57% în anul 2001.

57
FINANŢE PUBLICE

Formele impozitelor indirecte

accize taxa pe valoare taxe vamale alte impozite indirecte

adăugată (TVA) (ex. taxa de timbru)

Ponderea impozitelor indirecte din total impozite indirecte se prezintă în tabelul de mai
jos conform legii anuale bugetare (în perioada 1998-2002)

IMPOZITE * prognozat
1998 1999 2000 2001
INDIRECTE 2002
T.V.A. 57,92% 51,86% 51,72% 49,67% 50,81%
Accize 23,12% 28,29% 33,56% 31,54% 31,27%
Taxe vamale 15,71% 16,14% 11,46% 10,37% 7,78%
Alte impozite indirecte 3.25% 3,71% 3,56% 8,42% 10,14%

5.1. Accizele
Accizele constituie, ca importanţă, respectiv ca volum al încasărilor, a doua sursă de
venituri a bugetului de stat, aşa cum reiese din tabelul prezentat anterior.

Accizele reprezintă taxe speciale de consumaţie care se datorează bugetului de stat

pentru anumite produse din ţară şi din import, fiind incluse în preţul de vânzare al
acestora.

Accizele se percep asupra produselor care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi
înlocuite de consumatori cu altele de acelaşi tip. În acest mod accizele au un randament
fiscal ridicat şi constant.
Produsele asupra cărora Accizele se percep asupra unor produse de larg consum
se percep accize considerate de lux şi unele chiar nocive sănătăţii cum ar fi:
1) alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri şi bere:
alcool etilic, distilate de origine agricolă şi băuturi alcoolice distilate (ţuică, rachiuri
din fructe);
vinuri (liniştite, spumoase, speciale);
bere;
băuturi fermentate, altele decât berea şi vinul;
produse intermediare (toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte
1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în volum).

58
 VENITURILE PUBLICE

2) produse din tutun:

ţigarete;
ţigări şi ţigările de foi;
tutunul destinat fumatului.
3) uleiuri minerale:
benzine cu plumb, benzine fără plumb, motorină;
gaze petroliere lichefiate;
uleiuri pentru motoare auto, etc.
4) alte produse şi grupe de produse:
cafea;
articole de cristal;
confecţii din blănuri naturale;
bijuterii din aur şi/sau platină, cu excepţia verighetelor;
autoturisme;
parfumuri, ape de colonie, ape de toaletă;
camere video;
cuptoare cu microunde, etc.

Plătitorii accizelor

Plătitorii de accize pentru • persoane juridice, asociaţiile familiale şi persoane

grupa 1 (alcool, distilate, juridice autorizate care produc sau importă aceste
băuturi alcoolice, vinuri şi produse;
bere). agenţii economici autorizaţi, care cumpără de la
producătorii individuali, persoane fizice, aceste
produse pentru prelucrare şi sau comercializare;
• agenţii economici, pentru cantităţile de produse supuse accizelor obţinute din producţia
proprie sau din import, care sunt:
- acordate ca dividende sau ca plată în natură a acţionarilor şi, după caz, persoanelor
fizice;
- consumate pentru reclamă şi pentru publicitate;
- produse înstrăinate sub orice formă, cu sau fără titlu gratuit ori utilizate în orice alt
scop decât comercializarea;
Plătitorii de accize pentru • persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane
grupa 2 (produse din tu- fizice autorizate care produc sau importă aceste
tun): produse;
• agenţii economici, pentru toate cantităţile de produse obţinute din producţia proprie sau
din import, care sunt:
- acordate ca dividende sau ca plată în natură a acţionarilor;
- consumate pentru reclamă şi pentru publicitate.

59
FINANŢE PUBLICE

Plătitorii de accize pentru • agenţii economici producători sau importatori ai aces-

grupa 3 (uleiuri minerale) tor produse.
• persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice
Plătitorii de accize pentru
autorizate care produc, importă şi comercializează
grupa 4 (alte produse)
aceste produse;
• agenţii economici, pentru toate cantităţile de produse obţinute din producţia proprie sau
din import, care sunt:
- acordate ca dividende sau ca plată în natură;
- consumate pentru reclamă şi pentru publicitate;
- produse înstrăinate sub orice formă, cu sau fără titlu gratuit ori utilizate în orice alt
scop decât comercializarea;

Scutiri de la plata accize- • produsele exportate direct sau prin agenţi economici
lor: care percep comision;
• produsele comercializate prin magazinele autorizate (duty-free);
• produsele în regim de tranzit sau în regim de import temporar;
• produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au
acest regim;
• bunurile de import provenite din donaţii sau finanţate direct din împrumuturi
nerambursabile;
• alcoolul etilic rafinat utilizat în producţia de medicamente, în producţia de oţet
alimentar, în industria cosmetică, etc.

Calculul accizelor

Accizele preced T.V.A. şi se calculează o singură dată prin aplicarea de cote procen-
tuale proporţionale asupra bazei de impozitare, care reprezintă:
• pentru produsele din producţia internă – preţul producătorului care nu poate fi mai mic
decât suma costurilor ocazionate de obţinerea produsului respectiv;
• pentru produsele din import – valoarea în vamă, stabilită conform legii, la care se
adaugă taxe vamale şi alte taxe speciale;
• pentru produsele provenite de la persoane fizice înregistrate ca agenţi economici, dar
comercializate prin agenţi economici – contravaloarea ce se cuvine deponentului;
• pentru bunurile amanetate de la persoanele fizice şi devenite proprietatea caselor de
amanet – contravaloarea încasată de casele de amanet la vânzarea bunurilor respective
mai puţin accizele.

60
 VENITURILE PUBLICE

Accizele se calculează diferenţiat în funcţie de grupa de produse la care se referă, ca de

exemplu.:
- pentru produsele petroliere, accizele sunt stabilite în echivalent EURO/tona de produs;
- pentru ţigarete, se datorează bugetului de stat o acciză specifică, stabilită în echivalent
EURO / 1000 ţigarete la care se adaugă o cotă procentuală aplicată preţurilor maxime
de vânzare cu amănuntul declarate, etc.
Accizele se plătesc în lei. Valoare în lei a accizelor şi a impozitelor datorate bugetului
de stat, stabilite în echivalent EURO pe unitatea de măsură, se determină prin
transformarea sumelor exprimate în EURO la cursul de schimb al B.N.R. pentru ultima zi
a fiecărei luni. Acest curs se utilizează pentru calculul accizelor pentru toată luna
următoare.
Plata accizelor se efectuează lunar până la data de 25 a lunii următoare, pe baza
Decontului privind accizele şi a Declaraţiei de impunere, prin virament bancar sau
numerar în contul bugetului de stat.
Pentru produsele din import plata se face la organele vamale o dată cu plata taxelor
vamale.
Neplata integral şi la termen a accizelor atrage majorări de întârziere.

Aplicaţie practică

1. Un agent economic produce într-un

an 30.000 hl de bere îmbuteliată în
sticle de 1 litru, cu tărie alcoolică
10% din volum. Cursul de schimb:
1EURO = 28.412 lei.
Care este acciza totală datorată
statului?
2. Un agent economic importă
100.000 de bucăţi de ţigări de foi.
Cursul de schimb: 1EURO =
28.429 lei.
Determinaţi valoarea totală a acci-
zei.
Rezolvare:
Acciza specifică se determină după formula:
Acc = (Q x C x K x Cs) / 100
unde: Acc = mărimea accizei
Q = cantitatea (în litri)
C = concentraţia alcoolică
K = 1,20 EURO / hl / grad alcoolic
Cs = cursul de shimb
Vom avea:
Acc = (30.000 x 10% x 1,20 x 28.412) / 100
Acc = 1.022.832 lei
Rezolvare:
Acciza specifică pentru ţigări se determină
după formula:
Acc = (Q x K x Cs)
unde: Acc = mărimea accizei
Q = cantitatea (în 1000 bucăţi)
K = 6,50 EURO / 1000 bucăţi
Cs = cursul de schimb
Vom avea:
Acc = 100 x 6,50 x28.429
Acc = 18.478.850

61
FINANŢE PUBLICE

TEST GRILĂ

1. În categoria impozitelor indirecte se includ:

a) Taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe spectacole, veniturile din amenzi,
impozitul pe venitul agricol;
b) Taxele vamale, impozitul pe spectacole, impozitul pe salarii, taxa asupra mijloace-
lor de transport;
c) Taxele consulare, taxa pe valoarea adăugată, penalităţile şi majorările pentru
veniturile nevărsate la termen, impozitul pe profit;
d) Accizele, T.V.A., taxele vamale, monopolurile fiscale;
e) Taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele vamale, contribuţia pentru pensia
suplimentară.
2. În cadrul impozitelor indirecte nu se includ:
a) Taxa pe valoarea adăugată;
b) Accizele;
c) Taxa asupra mijloacelor de transport;
d) Taxa de timbru;
e) Taxele vamale.
3. Accizele sunt:
a) Impozite directe;
b) Venituri nefiscale ale statului;
c) Taxe speciale de consumaţie;
d) Taxe de consumaţie care se aplică valorii adăugate;
e) Taxe de impozitare a profitului.
4. Accizele pentru băuturi alcoolice nu se datorează de către:
a) Agenţii economici care produc sau importă astfel de produse;
b) Agenţii economici prestatori, pentru toate cantităţile de produse de acest gen,
obţinute în sistem de prestări de servicii;
c) Agenţii economici care cumpără de la persoanele fizice produse de acest gen supuse
accizelor;
d) Persoane fizice care introduc în ţară alcool în cantităţi mai mari decât limitele
admise în regimul de taxe vamale;
e) Persoanele fizice care produc pentru consum propriu băuturi alcoolice.
5. În determinarea accizelor:
a) Acestea preced taxe pe valoarea adăugată;
b) Se ţine cont de valoarea pe care o au bunurile în cazul vânzării cu amănuntul;
c) Se foloseşte o cotă unică pentru toate produsele
d) Se ţine cont de cumpărător;
e) Se calculează un preţ mediu pentru fiecare categorie de produse.

62
 VENITURILE PUBLICE

5.2 Taxa pe valoare adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect nou pe plan mondial, adoptat iniţial
în Franţa în anul 1954.
Începând cu anul 1970 taxa pe valoarea adăugată a fost adoptată de toate ţările Pieţei
Comune, înlocuind impozitul pe circulaţia mărfurilor.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect asupra consumului, cu caracter
general, care se stabileşte asupra operaţiilor privind transferul de bunuri şi prestărilor de
servicii cu plată . Taxa pe valoarea adăugată se aplică numai în ţara în care produsul se
produce şi / sau se consumă.

Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dinte încas rile obţinute din vânzarea
bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor şi pl ţile efectuate pentru
bunuri şi servicii aferente aceleiaşi faze a circuitului economic.
Sistemul de funcţionare al TVA are la bază un principiu fundamental care constă în
aceea că din taxa facturată pentru bunurile livrate şi serviciile prestate se scade taxa
aferentă bunurilor sau serviciilor achiziţionate sau executate în unităţi proprii destinate
realizării de operaţii impozabile.

Plătitorii T.V.A. T.V.A. datorată bugetului de stat se plăteşte de către:

• Contribuabilii înregistraţi la organele fiscale ca plătitori de T.V.A. pentru livrările de

bunuri mobile, transferul proprietăţii bunurilor imobiliare şi prestărilor de servicii
supuse T.V.A.;
• Titularii operaţiunilor de import de bunuri, efectuate direct, prin comisionari în vamă
sau terţe persoane juridice care acţionează în numele şi din ordinul titularului
operaţiunii de import;
• Persoane fizice pentru bunurile introduse în ţară potrivit Regulamentului Vamal
aplicabil acestora;
• Persoane juridice sau fizice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România, pentru
bunurile de import închiriate, precum şi pentru serviciile efectuate de prestatori cu
sediul sau cu domiciliul în străinătate, referitoare la: cesiuni şi concesiuni ale dreptului
de autor, de brevete, de mărci de fabrică şi de comerţ sau alte drepturi similare; servicii
de publicitate; prestaţiile consultanţilor, inginerilor, birourilor de studii, avocaţilor,
experţilor contabili, prelucrarea de date şi furnizarea de informaţii, operaţiuni bancare
şi financiare, de asigurare şi reasigurare; punerea la dispoziţie de personal, etc.

63
FINANŢE PUBLICE

Sfera de aplicare a T.V.A. cuprinde operaţiunile cu plată,

Sfera de aplicare a T.V.A.
precum şi cele asimilate acestora.
• Livr rile de bunuri mobile, care constau în transfe-
Operaţiunile impozabile
rul dreptului de proprietate asupra bunurilor deţinute de
proprietar către beneficiar, direct sau prin cei care achiziţionează în numele acestora prin:
vânzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social al societăţii comerciale, predarea de
către agenţii economici a unor bunuri cu titlu gratuit, etc.
• Operaţiunile asimilate livr rilor:
- Vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe bază de contract, precum şi
închirierea unor bunuri cu clauza trecerii proprietăţii asupra bunurilor respective după
plata ultimei rate sau la o anumită dată stabilită în contract;
- Preluarea de către contribuabili a unor bunuri care fac parte din activele societăţii
comerciale pentru a fi utilizate în scopuri care nu fac legătură cu activitatea
economică desfăşurată de către aceştia sau pentru a fi puse la dispoziţie altor
persoane fizice sau juridice în mod gratuit;
- Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul contribuabililor, în
schimbul unei despăgubiri, în condiţiile legii;
- Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite.
• Prest rile de servicii efectuate pe teritoriul ţării (lucrări de construcţii – montaj,
transport de persoane şi sau mărfuri, servicii de poştă sau telecomunicaţii, operaţiuni de
leasing, operaţiuni de intermediere sau de comision, operaţiuni de publicitate,
consulting, cercetări, expertize, operaţiuni bancare, financiare, de asigurare, etc.);
• Transferul propriet ţii bunurilor imobile între contribuabili, precum şi între aceştia şi
persoanele fizice;
• Importul de bunuri şi servicii;
• Serviciile efectuate de prestatorii cu sediul sau cu domiciliul în str in tate, pentru
care locul prestării se consideră a fi în România în conformitate cu criteriile de
teritorialitate stabilite prin lege.
Operaţiunile care nu se cuprind • Asociaţii fără scop lucrativ, pentru activi-
în sfera de aplicare a T.V.A. tăţile cu caracter social – filantropic;
• Organizaţii care desfăşoară activităţi de natură religioasă, politică sau civică;
• Organizaţiile sindicale;
• Instituţiile publice, pentru activităţile lor administrative, sociale, educative, de apărare,
ordine publică, etc;
• Regii Autonomă „Administraţia Naţională a Drumurilor din România“.

64
 VENITURILE PUBLICE

Scutiri de la plata T.V.A.

1. livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată,
efectuată în ţară de :
a) unităţi sanitare, unităţi autorizate să desfăşoare activităţi sanitare;
b) unităţile şi instituţiile de învăţământ cuprinse în sistemul naţional de învăţământ;
c) unităţi care desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare şi execută
programe, teme, proiecte de cercetare ştiinţifică, etc.;
d) avocaţii şi notarii; gospodăriile agricole individuale;
e) cantinele organizate pe lângă asociaţiile, organizaţiile şi instituţiile publice care nu
se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A.;
f) casele de economii, fondurile de plasament, casele de ajutor reciproc, casele de
schimb valutar, etc.;
g) societăţile de investiţii financiare, de intermediere financiară şi de valori mobiliare;
h) B.N.R.;
i) societăţi de asigurare şi/sau reasigurare;
j) Compania Naţională “Loteria Naţională” S.A. şi agenţii economici autorizaţi de
Comisia de coordonare, avizare şi atestare a jocurilor de noroc pentru activităţi de
organizare a jocurilor de noroc;
k) alte activităţi (încasări din taxele de intrare la castele, muzee, târguri, expoziţii, etc.;
activităţi de taximetrie, editarea, tipărirea sau vânzarea de manuale şcolare, etc.);
l) produse şi servicii conform Hotărârilor de Guvern.

2. Operaţiunile de import:
a) Bunurile din import potrivit Tarifului Vamal de Import al României;
b) Mărfurile importate şi comercializate în regim de duty-free, prin magazinele pentru
servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a personalului acestora;
c) Materiile prime şi materialele importate, destinate exclusiv realizării de produse
finite care sunt exportate în termen de 45 de zile de la data efectuării importului;
d) Bunurile introduse în ţară fără plata taxelor vamale potrivit regimului vamal
aplicabil persoanelor fizice;
e) Reparaţiile şi transformările la nave şi aeronave româneşti în străinătate;
f) Bunurile din import similare bunurilor din ţară scutite de T.V.A. potrivit legii;
g) Mijloace de transport, mărfurile şi alte bunuri provenite din străinătate care se
introduc direct în zonele libere;
h) Licenţe de filme şi programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenţii externe, etc.;
i) Importuri de bunuri efectuate de instituţiile publice finanţate din împrumuturi
contractate de pe piaţa externă cu garanţie de stat.

3. Agenţii economici care înregistrează o cifră de afaceri de până la 50 000 000 lei anual

65
FINANŢE PUBLICE

Contribuabilii care efectuează operaţiuni scu-

Operaţiuni impozabile prin opţiuni tite de T.V.A. pot opta pentru plata acestuia,
pentru întreaga activitate sau numai pentru o parte a acesteia. Aprobarea se dă de către
Ministerul Finanţelor Publice prin organele fiscale teritoriale şi se referă la ansamblul
normelor privind T.V.A., iar aplicarea se face începând cu data de întâi a lunii următoare
datei aprobării.

Baza de impozitare şi cotele de

impunere ale T.V.A.

Reprezintă contravaloarea bunurilor livrate şi serviciilor

Baza de impozitare
prestate, exclusiv T.V.A.
Obligaţia de plată a T.V.A. ia naştere la data efectuării livrării de bunuri mobile,
transferului proprietăţii bunurilor imobile şi/sau prestării serviciilor.
Pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii cu plata în rate obligaţia de plată a
T.V.A. intervine la data prevăzută pentru plata ratelor.
Baza de impozitare este determinată de:
a) Preţurile negociate între vânzător şi cumpărător, cuprinzând şi accizele stabilite de
lege, precum şi alte cheltuieli datorate de cumpărător pentru livrările de bunuri şi
care nu au fost cuprinse în preţ;
b) Tarifele negociate pentru prestările de servicii;
c) Suma rezultată din aplicarea cotei de comision;
d) Preţurile de piaţă sau, în lipsa acestora, costurile de producţie ale bunurilor preluate
din activele societăţii de către contribuabili pentru a fi utilizate în scopuri care nu au
legătură cu activitatea economică desfăşurată de acestea;
e) Valoarea în vamă, determinată potrivit legii la care se adaugă taxa vamală, alte taxe
şi accizele datorate pentru bunurile importate;
f) Preţurile vânzărilor efectuate din depozitele vămii sau preţurile stabilite prin licitaţii;
g) Preţurile de piaţă sau, în lipsa acestora, costurile aferente serviciilor prestate de
contribuabili în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată de
acestea sau pentru alte persoane fizice ori juridice în mod gratuit.
Nu se cuprind în baza de impozitare:
a) Remizele şi alte reduceri de preţ acordate de furnizor direct clientului;
b) Penalizările pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale;
c) Dobânzile percepute pentru plăţi cu întârziere, vânzări cu plata în rate sau la
termene de peste 90 de zile, operaţiuni de leasing;
d) Sumele achitate de furnizori sau prestatori în contul clientului şi care apoi se
decontează acestuia;
e) Ambalajele (navete, sticle, borcane, etc.) care circulă între furnizorii de marfă şi
clienţi prin schimb fără facturare;
f) Sumele încasate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de către
contribuabilii înregistraţi la organele fiscale ca plătitori de T.V.A. şi care sunt
destinate finanţării investiţiilor, acoperirii diferenţelor de preţ, etc.

66
 VENITURILE PUBLICE

Cotele de impunere În România se aplică următoarele cote:

A. Cota de 19% pentru operaţiunile privind livrările de bunuri, mobile şi transferurile

proprietăţii bunurilor imobile, prestările de servicii precum şi importul de bunuri, cu
excepţia celor rezultate la punctul B;
B. Cota 0% pentru:
a) Exportul de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul de
bunuri efectuate de contribuabilii cu sediul în România, a căror contravaloare se
încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de B.N.R.;
exporturile de bunuri care se derulează în sistem barter;
b) Transportul internaţional de persoane în şi din străinătate, efectuat de contribuabili
autorizaţi, prin curse regulate;
c) Transporturi de marfă şi de persoane, în şi din porturile şi aeroporturile din
România, cu nave şi aeronave româneşti, comandate de beneficiari din străinătate;
d) Trecerea mijloacelor de transport de mărfuri şi de călători cu mijloace de transport
fluvial specializate, între România şi statele vecine;
e) Transportul şi prestările de servicii accesorii transportului, aferente mărfurilor din
import, efectuate pe parcurs extern şi pe parcurs intern până la punctul de vămuire
şi întocmire a declaraţiei vamale;
f) Livrările de carburanţi şi/sau de alte bunuri destinate utilizării sau încorporării în
nave şi aeronave care prestează transporturi internaţionale de persoane şi de
mărfuri;
g) Reparaţiile la mijloacele de transport contractate cu beneficiarii din străinătate;
h) Construcţia de locuinţe, extinderea, consolidarea şi reabilitarea locuinţelor existente;
i) Construcţia de lăcaşuri de cult religios;
j) Materialele, accesoriile şi alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al
României în zonele libere, cu îndeplinirea formalităţilor de export, etc.
Este dată de când se datorează T.V.A., data de la care organul fiscal
Exigibilitatea
are dreptul să pretindă plătitorului achitarea T.V.A.
T.V.A. se plăteşte, pe baza Decontului privind T.V.A. întocmit lunar, până la 25 ale
lunii următoare prin virament, CEC sau cu numerar, la organul fiscal competent sau la
băncile comerciale, după caz.
Contribuabilii care realizează operaţiuni impozabile au obligaţia de a consemna
livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii în Facturi fiscale sau în documente legal
aprobate şi să completeze toate datele prevăzute de acestea:
• Să ţină evidenţa contabilă potrivit legii, care să permită să determine baza de
impozitare şi T.V.A. facturată pentru livrările şi/sau prestările de servicii efectuate,
precum şi cea deductibilă aferentă intrărilor;
• Să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii
operaţiunilor impozabile efectuate atât la sediul principal, cât şi la subunităţi.

67
FINANŢE PUBLICE

Tipuri de T.V.A.

T.V.A. T.V.A. T.V.A. T.V.A. T.V.A.

colectată deductibilă de plată de recuperat neexigibilă

1. T.V.A. colectată reprezintă T.V.A. înscrisă distinct

Valoarea mărfii din facturile
în facturile emise pentru bunuri şi servicii desinate
emise, fără T.V.A. x 19%
realizării de operaţii impozabile, calculată astfel:

În cazul încasărilor în numerar T.V.A. colectată este: Încasări în numerar la

sfârşitul zilei x 19/119

2. T.V.A. deductibilă reprezintă T.V.A. înscrisă în

Valoarea mărfii din facturile
facturile primite pentru bunuri şi servicii destinate
primite, fără T.V.A. x 19%.
realizării de operaţii impozabile, calculată astfel:

3. T.V.A. de plată calculată ca diferenţă între T.V.A. colectată şi T.V.A. deductibilă,

atunci când T.V.A. colectată T.V.A. deductibilă.

4. T.V.A. de recuperat calculată ca diferenţă între T.V.A. deductibilă şi T.V.A. colec-

tată, atunci când T.V.A. deductibilă T.V.A. colectată.

5. T.V.A. neexigibilă reprezintă T.V.A. înscrisă în facturile emise pentru bunuri sau
servicii ce urmează a fi plătite, încasate în rate precum şi T.V.A. inclusă în preţul de
vânzare cu amănuntul la unităţile economice ce au ca obiect de activitate comerţul cu
amănuntul ţinând evidenţa mărfurilor din depozit la acest preţ.
T.V.A. neexigibilă ţine evidenţa stocului de marfă până la vânzarea acestuia când se
transformă în T.V.A. colectată.

68
 VENITURILE PUBLICE

Aplicaţie practică

• Societatea comercială „Minerva S.R.L.“, cu codul fiscal 153 781, localitatea

Bucureşti, sector 2, strada Doamna Ghica, numărul 6, bloc 5/2, scara B, apartament 5,
efectuează în luna ianuarie 2002 următoarele operaţiuni:
- Cumpărări de mărfuri (T.V.A. 19%) 50.000.000. lei
- Cumpărări de bunuri pentru nevoile agentului economic 2.000.000. lei
(T.V.A. 19%)
- Vânzări de mărfuri (T.V.A. inclus) 35.700.000. lei

• Să se determine:
1. T.V.A. colectată;
2. T.V.A. deductibilă;
• Să se efectueze regularizarea T.V.A. şi să se completeze Decontul de T.V.A.

Rezolvare:
1. T.V.A.c = 35.700.000 x 19/119 = 5.700.000 lei
Baza de impozitare = 35.700.000 – 5.700.000 = 30.000.000 lei

2. T.V.A.d mărfuri = 50.000.000 x 19% = 9.500.000 lei

T.V.A.d bunuri = 2.000.000 x19% = 380.000 lei
Total T.V.A.d = 9.500.000 +380.000 = 9.880.000 lei

T.V.A. deductibilă T.V.A. colectată T.V.A. de recuperat

T.V.A.r = 9.880.000 – 5.700.000 = 4.180.000 lei

69
FINANŢE PUBLICE

DECONT Număr. înreg. …………….…

MF
privind taxa pe valoarea adăugată Din data de …………………
ROMÂNIA pentru luna 01 anul 2002 Loc rezervat pentru unitatea fiscală
DATE DE IDENTIFICARE A PLĂTITORULUI
Denumirea plătitorului de T.V.A. S.C. MINERVA S.R.L.
Codul fiscal al plătitorului de T.V.A. 153781 Luat în evidenţă începând cu -------/ -------/ -----
Judeţul /sectorul 2 Localitatea BUCURE TI
Strada DNA GHICA Număr 6 Bloc 5/2 Scara B Ap. 5
Cod poştal Sector 2 Tel: Fax:
TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ COLECTATĂ -lei-
Denumirea indicatorilor Valoare T.V.A.
1 Vânzări în ţară Cota 19% 1 30.000.000 5.700.000
2 Regularizări 2
3 Export 3
4 Scutite cu drept de deducere 4
5 Scutite fără drept de deducere 5
6 TOTAL (1)+(2)+(3)+(4)+(5) 6 30.000.000 5.700.000
7 PRORATA 7 100 %
TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ DEDUCTIBILĂ -lei-
Denumirea indicatorilor Valoare T.V.A.
8 Cumpărări pentru nevoile agentului economic 8 2.000.000 380.000
cotă 19%
9 Regularizări 9
10 TVA DEDUCTIBILĂ (8)+(9) 10 380.000
11 TVA DEDUS (10) *(7)/100 11 380.000
12 Cumpărări supuse criteriilor specifice de 12 50.000.000 9.500.000
exercitare a dreptului de deducere
13 Cumpărări scutite de TVA 13
14 TOTAL TVA DE DEDUS (11)+(12) 14 9.880.000
15 TOTAL (8)+(9)+(12)+(13) 15 52.000.000
16 TVA de plată pentru luna de raportare (6)-(14) 16
17
17 TVA de rambursare pt. luna de raportare (14)-(6) 17 4.180.000
18 SUMA DE RAMBURSAT DIN LUNA 18
PRECEDENTĂ CELEI DE RAPORTARE
19 SUMA DE PLATĂ DIN LUNA PRECEDENTĂ 19
CELEI DE RAPORTARE
20 Suma pentru care s-a aprobat rambursarea sau 20
compensarea în luna de raportare
21 Suma plătită în luna de raportare 21
22 TVA compensat 22
23 TVA efectiv restituită cumpărătorilor străini 23
24 Bonificaţie pentru plata în termenul legal 24
25 TVA RĂMASĂ DE PLATĂ 25
(16)+(19)-(17)-(18)+(20)-(21)+(22)-(23)-(24)
TVA RĂMASĂ DE RAMBURSAT
26 (17)+(18)-(16)-(19)-(20)+(21)-(22)+ (23)+(24) 26 4.180.000
Sub sancţiunile aplicate faptei de fals în acte publice declar că datele din această declaraţie sun corecte şi complete.
Nume, prenume DINU ELENA
Funcţia ADMINISTRATOR Semnătura şi ştampila
M.F.cod 4.13.01.02
Tipărit la R.A. Imprimeria Naţională Format A4/t1 + A4/t2

70
 VENITURILE PUBLICE

TEST GRILĂ

1. Taxa pe valoarea adăugată:

a) Este o taxă parafiscală;
b) Este un impozit direct;
c) Este un impozit indirect;
d) Se aplică asupra profitului brut;
e) Este un impozit facultativ.

2. Plata taxei pe valoarea adăugată este fracţionată deoarece:

a) Poate fi plătită în mai multe tranşe de contribuabili;
b) Se aplică numai asupra unor bunuri şi servicii;
c) Se prezintă sub forma unei fracţii (19/100);
d) Se calculează pe fiecare verigă care intervine în realizarea şi valorificarea
produsului;
e) Nici una din afirmaţiile de mai sus nu se referă la enunţ.

3. Taxa pe valoarea adăugată:

a) Se aplică asupra produsului numai în ţara în care acesta se consumă;
b) Se aplică asupra tuturor produselor; fără excepţie;
c) Se aplică asupra produsului şi în ţara de fabricaţie, şi în ţara unde acesta se
consumă;
d) Reprezintă o cheltuială pentru bugetul statului;
e) Este un impozit cu aplicare sezonieră.

4. Suportatorul efectiv al taxei pe valoarea adăugată este:

a) Consumatorul intermediar;
b) Consumatorul final;
c) Statul;
d) Importatorul;
e) Ţăranul pentru bunurile din producţie proprie.

5. Cotele de impozitare pentru taxa pe valoarea adăugată în România sunt:

a) 22%, 18,033%,11%;
b) 22%, 18,033%, 11% şi 9,909%
a) 22% şi 11%,
b) 19%, 0%;
c) 18,033% şi 9,909%;

71
FINANŢE PUBLICE

5.3. Monopolurile fiscale de stat

Monopolul este dreptul pe care statul şi-l rezervă de a produce şi/sau comercializa
anumite bunuri de consum. Astfel, statul instituie monopoluri fiscale asupra producţiei
şi/sau vânzării unor mărfuri ca: tutun, sare, alcool, chibrituri, etc.
Impozitul este egal cu diferenţa dintre preţul de vânzare stabilit de către stat şi costul de
producţie inclusiv profitul întreprinzătorului.

Monopoluri
(în funcţie de sfera lor de cuprindere

Monopoluri fiscale depline Monopoluri fiscale parţiale

Se instituie de către stat atât Se instituie fie numai asupra
asupra producţiei, cât şi asupra producţiei şi comerţului cu ridica-
vânzării cu ridicata ori cu amă- ta, fie numai asupra comerţului cu
nuntul a unor mărfuri; amănuntul.

Veniturile realizate de către stat prin instituirea de monopoluri fiscale sunt formate pe
de o parte, din profitul obţinut în procesul de producere a mărfurilor respective, iar pe de
altă parte din impozitul indirect cuprins în preţ, care se încasează de la consumatorii
acestor mărfuri. Astfel, monopolurile fiscale de stat afectează veniturile reale ale
consumatorilor.
Printre ţările în care monopolurile fiscale aduc încasări relativ importante se află: Italia
(asupra tutunului şi chibriturilor), Germania (asupra alcoolului şi băuturilor alcoolizate),
Spania (asupra tutunului şi petrolului), România (asupra chibriturilor, tutunului, timbrelor
fiscale, judiciare şi poştale, etc.)

5.4. Taxele vamale

Taxele vamale sunt venituri fiscale ale bugetului de stat, reprezentând totodată şi un
mijloc de stimulare a exportului, precum şi de lărgire a cooperării economice cu alte state
ale lumii. Taxele vamale în România deţin o pondere importantă în categoria impozitelor
indirecte (vezi tabelul privind ponderea impozitelor indirecte în total impozite indirecte în
perioada 1998-2002).
Taxele vamale sunt percepute de către stat asupra mărfurilor în momentul în care
acestea trec graniţele vamale ale ţării în scopul importului, exportului sau tranzitului.

72
 VENITURILE PUBLICE

1. Clasificarea taxelor vamale în raport cu

obiectul impunerii

Taxe vamale de import Taxe vamale de tranzit Taxe vamale de export

Sunt cele mai frecvente,
se instituie asupra impor-
tului de mărfuri şi se cal-
culează asupra valorii
acestora, în momentul în
care ele trec frontiera ţă-
rii importatoare;
Se instituie asupra măr-
furilor care fac obiectul
comerţului exterior, cu
ocazia trecerii acestora
pe teritoriul unei terţe
ţări. În prezent, taxele
vamale de tranzit nu se
aplică decât în cazuri ra-
re, deoarece statele sunt
interesate de încurajarea
tranzitului de mărfuri,
fiindcă de pe urma aces-
tuia obţine încasări în va-
lută, cum sunt: tarife
pentru folosirea căilor fe-
rate, taxe pentru utilizarea
drumurilor publice, etc.
Se întâlnesc cu o frec-
venţă mai redusă deoa-
rece statele sunt intere-
sate în încurajarea expor-
tului de mărfuri, deoarece
constituie mijlocul cel
mai important de reali-
zare a resurselor valu-
tare. De regulă se ins-
tituie taxe vamale de
export asupra unor ma-
terii prime pentru a de-
termina prelucrarea lor în
ţară sau asupra unor se-
mifabricate sau produse
finite care deţin o pon-
dere importantă în ex-
portul lor.

România aplică numai taxe vamale de import care sunt stabilite şi percepute în
conformitate cu Tariful vamal de import al României. Tariful vamal reprezintă un tabel în
care sunt specificate pentru fiecare categorie de produse sau produse individualizate, taxe
vamale care se aplică.

2. Clasificarea taxelor vamale după

forma lor de exprimare

Taxe vamale ad-valorem Taxe vamale specifice Taxe vamale compuse

Se exprimă ca procent din Sunt stabilite ca sumă fixă Apar ca o combinaţie a
valoarea mărfurilor impor- pe unitatea fizică de marfă primelor două.
tate. importată (ex. tonă, bucată);

73
FINANŢE PUBLICE

• Taxe vamale de import în condiţia clauzei

Menţionarea taxelor vamale naţiunii celei mai favorizate, se aplică la importul
de import în Tariful Vamal de mărfuri pe care o ţară a Organizaţiei Mondiale a
în funcţie de nivelul lor Comerţului îl efectuează din ţările membre sau din
alte ţări cu care acesta a încheiat acorduri bilaterale pe baza cărora îşi acordă reciproc
„clauza naţiunii celei mai favorizate“;
• Taxe vamale de import autonome –se aplică la importul pe care o ţară îl efectuează din
ţări cu care nu are încheiate acorduri comerciale;
• Taxe vamale de import preferenţiale – se aplică în relaţiile comerciale între ţările care
fac parte din diferite uniuni vamale cu caracter închis.
Sunt persoanele juridice în al căror obiect de activitate
Plătitorii taxelor vamale sunt prevăzute operaţiuni de import, precum şi de per-
soane fizice autorizate să efectueze astfel de operaţiuni.
Plata taxelor vamale se face de către importator sau de către comisionarul în vamă, în
contul unităţii care a efectuat vămuirea.
• Bunurile străine care devin potrivit legii,
Scutiri de taxe vamale proprietatea statului;
• Ajutoare şi donaţii cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic primite de
organizaţii şi asociaţii nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere şi alte
organe ale administraţiei publice, sindicate şi partide politice, organizaţii, de cult,
fundaţii asociaţii sau cluburi sportive, instituţii de învăţământ, fără a fi destinate sau a
fi folosite pentru subvenţionarea campaniei electorale sau a unor activităţi ce pot
constitui ameninţări la siguranţa naţională;
• Mostrele fără valoare comercială, materiale publicitare de reclamă şi documentare;
• Importul următoarelor categorii de bunuri:
- Bunuri de origine română;
- Bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele
necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanţie;
- Bunurile care se înapoiază în ţară ca urmare a unei expedieri eronate.
• Alte legi sau bunuri prevăzute în legi sau în hotărâri ale guvernului.
• Pe bază de reciprocitate au reduceri sau exceptări
Reduceri sau exceptări de la bunurile introduse în ţară pentru dotarea şi între-
plata taxelor vamale ţinerea reprezentanţelor firmelor comerciale şi ale
organizaţiilor economice străine.
• Exceptări de la taxele vamale se acordă în cazul investiţiilor directe în România pentru
importul următoarelor bunuri:
- Bunuri mobile, corporale şi/sau necorporale, care constituie aport în natură la
capitalul social al unei societăţi comerciale sau reprezintă contribuţia la o asociaţie
în participaţiune, ori la o asociaţie familială necesară pentru realizarea obiectivului
de activitate;
- Echipamente tehnologice – maşini şi utilaje – constituind active amortizabile.

74
 VENITURILE PUBLICE

Baza de impozitare o reprezintă valoarea în vam a

Baza de impozitare mărfurilor importate.
Valoarea mărfii în vamă se determină prin însumarea valorii mărfii la sosirea în vamă,
a cheltuielilor de transport, pe parcurs, extern, a cheltuielilor de încărcare, descărcare şi de
manipulare conexe transportului mărfurilor, pe parcurs extern, a cheltuielilor de asigurare
pe parcurs extern.
Taxele vamale se aplică la valoarea în vamă sub forma unor cote procentuale din preţul
mărfurilor importate.
Cotele de impunere sunt prevăzute în Tariful vamal de import. Pentru a se putea
determina valoarea în vamă, importatorul este obligat să depună la biroul vama o
declaraţie pentru valoarea în vamă însoţită da facturi sau alte documente de plată a mărfii
şi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia (autorizaţia de import, documentul,
de transport al mărfurilor, certificatul de origine, certificatul sanitar-veterinar pentru
produsele de origine animală sau vegetală, etc.).
Persoanele fizice datorează taxe vamale pentru bunurile care nu se încadrează în
limitele cantitative şi valorice stabilite prin lege, astfel, la import se aplică tariful vamal de
import iar la export o taxă vamală unică de 20% aplicată la valoarea în vamă.
Liberul de vam este documentul întocmit de organele vamale în urma îndeplinirii
condiţiilor, efectuării formalităţilor de vămuire, exercitării controlului vamal asupra
mărfurilor existente în mijloacele de transport pentru care s-au depus documentele
solicitate de vameşi, inclusiv încasarea taxelor vamale de import. După obţinerea
documentului Liber de vamă, mărfurile pot fi descărcate.
Schema de calcul a taxelor vamale, a accizelor şi a T.V.A. pentru produsele din import.
VALOAREA ÎN VAM (VALOAREA DIN FACTUR + CHELTUIELI DE
TRANSPORT PE PARCURS EXTERN + CHELTUIELI DE ASIGURARE)

BAZA 1
+ TAXE VAMALE
+ COMISION VAMAL

BAZA 2
+ ACCIZE

BAZA 3

+TVA

+ VALOAREA FACTURII

75
FINANŢE PUBLICE

Aplicaţie practică

Un agent economic importă 400 de kg. cafea solubilă la un preţ de 1,5 USD/kg. Să se
calculeze valoarea mărfurilor intrate pe teritoriul României ştiind că:
- Cheltuielile de transport pe parcurs extern sunt 120 USD;
- Taxe vamale 20%;
- Comisionul vamal 0,5%;
- Cursul de schimb în momentul efectuării formalităţilor de vămuire este 1 USD =
32.000 lei;
- Accizele datorate 115%.

Rezolvare:
Valoarea în vamă = (400kg. x 1,5 USD/kg.) + 120 USD x 32.000 lei/USD = 23.040.000 lei
Baza 1 = 23.040.000 lei
Taxe vamale = 23.040.000 lei x 20% = 4.608.000 lei
Comision vamal = 23.040.000 lei x 1,5% = 115.200 lei
Baza 2 = 23.040.000 lei + 4.608.000 lei + 115.200 lei = 27.763.200 lei
Accize = 27.763.200 lei x 115% = 31.927.680 lei
Baza 3 = 27.763.200 lei + 31.927.680 lei = 59.690.880 lei
T.V.A. = 59.690.880 lei x 19% = 11.341.267 lei
Valoarea facturii = 59.690.880 lei + 11.341 267 lei = 71.032.147 lei
Preţ unitar cu T.V.A. = 71.032.147 lei : 400 = 177.580 lei/kg

5.5. Taxele de timbru

Ca formă a impozitelor indirecte, taxele, reprezintă plăţile pe care le fac diferite persoane
juridice şi/sau fizice pentru serviciile prestate de către anumite instituţii publice (instanţe
judecătoreşti, notari publici, organele puterii legislative şi administrative de stat, etc.).
Taxele de timbru se percep asupra următoarelor categorii de acte şi servicii :
• Deschiderea de acţiuni şi introducerea de cereri la instanţele judecătoreşti, la
executorii judecătoreşti, la serviciile de publicitate imobiliară;
• Exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti;
• Cereri pentru eliberarea de copii de pe diferite acte;
• Prestarea de servicii de către notarii publici – autentificarea anumitor acte;
• Înregistrarea, rectificarea şi reconstituirea, la cerere a actelor de stare civilă;
• Eliberarea şi viza unor acte de identitate şi cetăţenie;
• Eliberarea anumitor autorizaţii şi a paşapoartelor, a permiselor de conducere a
autovehiculelor, a permiselor de vânătoare şi de pescuit, etc.

76
 VENITURILE PUBLICE

După natura lor taxele de timbru pot fi clasificate astfel:

Taxe de timbru

Taxe Taxe de Taxe Taxe de Taxe de

judecătoreşti notariat consulare administraţie înregistrare

• Taxele judecătoreşti – se percep de către instanţele jurisdicţionale în legătură cu

acţiunile introduse în instanţe de către persoanele fizice şi juridice;
• Taxele de notariat – se percep pentru eliberarea, legalizarea sau autentificarea de
diferite acte, certificate, copii, etc.;
• Taxele consulare – se încasează de către consulate pentru eliberarea de certificate de
origine, acordarea de vize, etc.
• Taxele de administraţie – se percep de către diferite organe ale administraţiei de stat
în legătură cu eliberări de autorizaţii, permise, avize, legitimaţii, etc.
• Taxe de înregistrare - se percep la vânzări de imobile, terenuri, la constituirea,
fuzionarea sau dizolvarea societăţilor de capital, asupra operaţiunilor de vânzare şi
cumpărare la bursă.
Taxele de timbru se plătesc anticipat, în numerar sau prin virament.
Taxele judecătoreşti şi notariale se încasează prin achiziţionarea şi aplicarea timbrului
fiscal.
Vânzarea timbrului fiscal se face de către instanţele judecătoreşti, instituţiile
subordonate Ministerului Justiţiei, de notarii publici sau de către unităţile autorizate să
vândă timbre fiscale.
Sumele încasate din vânzarea timbrelor fiscale constituie venituri ale bugetului de stat
şi se cuprind distinct în bugetul Ministerului Justiţiei.

6. IMPOZITUL PE VENITUL GLOBAL

Impozitul pe venitul anual global reprezintă suma datorată de o persoană fizică

pentru veniturile realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea cotelor de
impunere asupra venitului anual global impozabil.

Reprezintă subiecţi ai impozitului pe venit, persoana fizică,

Plătitorii de impozit
denumită în continuare contribuabil:
a) orice persoană fizică cu domiciliul în România pentru veniturile obţinute atât în
România cât şi în străinătate;
b) persoana fizică română fără domiciliu în România pentru veniturile obţinute din
România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul ţării sau într-o perioadă
ce depăşeşte în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând cu sfârşitul
anului calendaristic vizat;

77
FINANŢE PUBLICE

c) persoana fizică străină, pentru veniturile obţinute din România, prin intermediul unei
baze fixe situate pe teritoriul ţării sau într-o perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile
în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat;
d) persoana fizică română fără domiciliu în România şi persoana fizică străină care
realizează venituri din România în alte condiţii decât cele menţionate mai sus.
1. Venituri din activităţi independente;
Categoriile de venituri care
2. Venituri din salarii;
se supun impozitului pe venit
3. Venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
4. Venituri din dividende şi dobânzi;
5. Venituri din pensii pentru suma ce depăşeşte prevederile legale;
6. Alte venituri (ex. din jocuri de noroc).

Cheltuielile deducti-
bile şi nedeductibile

Venitul net se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile.

• Cheltuieli efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în

Cheltuieli deductibile scopul realizării acestora;
• Sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei;
• Cheltuielile cu perisabilităţile, cheltuielile de reclamă, publicitate în limitele stabilite
de legislaţia în vigoare pentru persoane juridice;
• Cheltuielile privind amortizarea calculată conform legii;
• Cheltuielile cu bunurile din patrimoniul afacerii, utilizate în scop personal stabilite
prin lege.
• ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu
Nu sunt venituri impozabile destinaţie specială, acordate din bugetul de stat, bu-
şi nu se impozitează
getul asigurărilor sociale, bugetul fondurilor specia-
le, bugetele locale cu excepţia indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, de
maternitate şi pentru concediul pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.
• Sume încasate din asigurări de bunuri, de accident de risc profesional primite drept
compensaţie pentru paguba suportată.
• Sume primite drept despăgubiri ca urmare a calamităţilor naturale, precum şi pentru
cazurile de invaliditate sau de deces, produse ca urmare a unor acţiuni militare;
• Contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă conform legii.
• Contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentelor individuale de protecţie şi de
lucru, medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, acordate conform legii.
• Alocaţia individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă.
• Veniturile obţinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor
imobile şi mobile corporale din patrimoniul personal.

78
 VENITURILE PUBLICE

• Sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor cu transportul, cazarea, diurna acordate

pe perioada delegării şi detaşării.
• Bursele primite de personalul care urmează o formă de şcolarizare în cadru
instituţionalizat.
• Drepturile în bani primite de militarii în termen .
• Sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie.
• Veniturile din agricultură şi silvicultură, etc.
• veniturile membrilor misiunilor diplomatice cu
Venituri scutite de impozit condiţia reciprocităţii;
• veniturile personale fizice străine care desfăşoară în România activităţii de consultantă
în cadrul unor acorduri de finanţare gratuită;
• Veniturile obţinute de corespondenţii, de presă străini, cu condiţia reciprocităţii;
• Sumele ce reprezintă plăţi ompensatorii;
• Alte venituri;

Perioada impozabilă şi cote- Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde
le de impunere anului calendaristic. Impozitul anual se calculează
prin aplicarea asupra venitului anual global impo-
zabil, a următorului barem anual de impunere , valabil pentru anul 2001.

Venitul anual impozabil (lei) Impozit anual (lei)

________________________________________________________________________
până la 19.700.000
19.700.000 – 49.900.000 3.546.000 +23% pentru ceea ce depăşeşte 19.700.000
49.900.001 – 78.800.000 10.492.000 +28% pentru ceea ce depăşeşte 49.900.000
78.800.001 – 110.400.000 18.584.000 +34 % pentru ceea ce depăşeşte 78.800.000
peste 110.400.000 29.328.000 +40% pentru ceea ce depăşeşte 110.400.000

Veniturile comerciale sunt veniturile din fapte de

1. Venituri din activităţi comerţ ale contribuabililor din prestări de servicii
independente ale contribuabililor din prestări de servicii precum şi
din practicarea unei meserii.
• Veniturile din profesii liberare sunt veniturile obţinute din exercitarea profesiilor
medicale, de avocat, notar, expert-contabil, contabil autorizat, arhitect sau alte profesii
asemănătoare
• Veniturile din drepturi de proprietate intelectual sunt veniturile provenite din
brevete de invenţii, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, Know-
how, alte venituri.
Venitul net din activităţi independente se determină pe baza datelor din contabilitate în
partidă simplă, ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile.

79
FINANŢE PUBLICE

Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală reprezintă totalitatea încasărilor în

bani şi/sau echivalentul în lei al venitului în natură din drepturi de proprietate intelectuală.
Venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 25%
din venitul brut.
Venitul net din drepturi de autor aferent operelor de artă monumentală se determină
prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 40%, aplicat la venitul brut.
Beneficiarii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală datorează în cursul
anului un impozit de 15% din venitul brut, reprezentând plăti anticipate în contul impo-
zitului anual.
Acest tip de venituri a fost studiat în cadrul subcapito-
2. Venituri din salarii lului „Impozitul pe salarii“.
Sunt veniturile în bani şi/sau în natură provenind din ce-
3. Venituri din cedarea darea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de
folosinţei bunurilor către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal. Ele
se stabilesc pe baza contractului încheiat între părţi, în
formă scrisă şi înregistrat la organul fiscal competent.
Venitul brut se stabileşte pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contract.
Venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de-
ductibile de 30% , aplicată la venitul brut.
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor imobile cu destinaţii de locuinţă se
determină prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli deductibile de 50 %
aplicată asupra venitului brut. Acest venit nu se globalizează , impozitul rezultat fiind
impozit final.
Veniturile sub formă de dobânzi sunt venituri obţinute
4. Venituri din dividen- din titluri de creanţă de orice natură şi orice fel de sume
de şi dobânzi cuvenite pentru folosirea banilor împrumutaţi, precum şi
din titluri de participare la fonduri deschise de investiţii pentru care preţul de
răscumpărare este mai mare decât preţul de cumpărare.
Sunt scutite dobânzile aferente titlurilor de stat, depozitelor la vedere, obligaţiunilor ANL.
Veniturile sub formă de dobânzi se impun cu o cotă de 1% din suma acestora.
Impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii veniturilor în momentul calculului
acestora şi se virează lunar de aceştia.
Impozitul rezultat este impozit final.
Este impozabilă totalitatea veniturilor nete încasate cu
5. Venituri din pensii titlu de pensie, pentru partea ce depăşeşte limitele
prevăzute de lege.
Venitul brut reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale de stat,
pensii plătite din bugetul de stat, pensii suplimentare.
Venitul net din pensie reprezintă diferenţa dintre venitul brut şi contribuţia pentru
asigurările sociale de sănătate.
Impozitul pe venitul din pensii se calculează se virează lunar de unităţile plătitoare a
acestor venituri, prin aplicarea baremului lunar prevăzut de lege asupra venitului
impozabil lunar din pensii, determinat prin deducerea din suma veniturilor nete a unei
sume fixe neimpozabile stabilite prin lege.

80
 VENITURILE PUBLICE

În această categorie se cuprind veniturile obţinute din jocurile de

2. Alte venituri noroc, venituri sub formă de câştiguri din transferul dreptului de
proprietate asupra valorilor mobiliare şi părţilor sociale, din
premii şi prime precum şi alte venituri.
Veniturile obţinute din jocurile de noroc, din premii şi prime se impun prin reţinere la
sursă cu o cotă de 10% din venitul brut.
Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine plătitorilor de venit, fiind un
impozit final.
În cazul transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi a părţilor
sociale, impozitul se calculează prin reţinere la sursă a unei cote parte de 1% din valoarea
tranzacţiei.
În cazul tranzacţiilor desfăşurate prin intermediari cota de 1% se aplică asupra dife-
renţei dintre valoarea tranzacţiei şi comisionul reţinut de intermediari.

Procedura de globalizare a veniturilor, de de-

terminare şi de plată a impozitului pe venit

Venitul anual glo- Este format din suma veniturilor nete a următoarelor categorii de
bal impozabil venituri:
a) venituri din activităţi independente;
b) venituri din salarii;
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi a veniturilor de aceeaşi natură, obţinute de
persoane fizice române din străinătate din care se scad, în ordine pierderile fiscale
reportate şi deducerile personale.
Veniturile din dobânzi şi dividende şi veniturile din jocurile de noroc, din transferul
drepturilor de proprietate asupra veniturilor mobiliare şi părţilor sociale, precum şi alte
venituri nu se cuprind în venitul anual impozabil.
Pentru determinarea venitului anual global impozabil se
Procedura de de- procedează astfel:
terminare a veni- a) se desemnează venitul net/pierderea fiscală pentru activitatea
tului anual global desfăşurată în cadrul fiecărei categorii de venit supuse
impozabil globalizării;
b) se însumează veniturile nete avându-se în vedere şi pierderile
admise la compensare pentru anul fiscal de impunere. Din rezultatul obţinut se deduc, în
ordine, pierderile fiscale reportate, acestea reprezentând venitul anual global;
c) din venitul anual global se scad deducerile personale rezultând venitul anual impozabil.
Rezultatul negativ dintre venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile înregistrate
pentru fiecare loc de realizare la o categorie de venituri reprezintă pierdere fiscală.
Contribuabilii au obligaţia să completeze şi să depună la organul fiscal în raza căruia
îşi au domiciliul o declaraţie de venit global.
Declaraţia de venit global este documentul prin care contribuabilii declară veniturile
obţinute în anul fiscal de reportare, în vederea calculării, de către organul fiscal, a
venitului anual global.
Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat pentru anul precedent şi emite o
decizie de impunere în intervalul stabilit anual prin ordin al ministrului finanţelor.

81
FINANŢE PUBLICE

TEST GRILĂ

1. Conform Ordonanţei Guvernului privind impozitul pe venitul global sunt consideraţi

contribuabili:
1) Persoanele fizice române, pentru toate veniturile realizate;
2) Asociaţiile familiale care desfăşoară activităţi economice pe bază de liberă iniţiativă;
3) Persoanele fizice străine care realizează venituri în România printr-o bază fixă;
4) Societăţile de persoane;
5) Persoanele fizice pentru venitul agricol;
6) Persoanele fizice române şi/ sau străine asociate şi societăţile civile profesionale,
care nu dau naştere al persoane fizice;
7) Persoane fizice pentru veniturile impuse impozitului pe salarii.
a) 1,2,6; b) 1 ,2,5; c) 2,3,6; d) 2,5,6; e) 1,4,7.

2. Nu intră sub incidenţa impunerii veniturilor realizate de persoanele fizice:

1) Veniturile obţinute din arendare;
2) Dobânzile aferente titlurilor de stat;
3) Sumele primite de asiguraţi în baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane;
4) Drepturile cuvenite inventatorilor şi inovatorilor;
5) Bursele elevilor, studenţilor şi doctoranzilor;
6) Veniturile realizate din activităţi artistice, distractive sau sportive, desfăşurate în
mod independent;
7) Veniturile obţinute din tranzacţionarea bunurilor imobile;
8) Dobânzile aferente drepturilor la vedere în conturi la societăţile bancare.
a) 1,2,5,8; b) 1,3,5,7,8; c) 2,3,4,5,6; d) 2,3,5,7,8; e) 3,4,5,6,7.

3. În cazul în care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea pe baza liberei iniţiative în

locuinţa proprie:
a) Se admite deducerea în totalitate a impozitului pe clădire;
b) Nu se admite deducerea impozitului pe clădire;
c) Are loc o reducere a impozitului pe clădire;
d) Se deduce impozitul pe clădire proporţional cu spaţiul utilizat în acest scop;
e) Se deduce jumătate din impozitul pe clădiri.

4. Venitul impozabil, în cazul impozitului pe venit realizat de persoanele fizice :

a) Se determină ca diferenţă între venitul net realizat şi impozitul care trebuie plătit;
b) Reprezintă venitul realizat în medie pe ţară;
c) Se determină ca diferenţă între totalul veniturilor încasate în bani şi cheltuielile
efectuate pentru realizarea acestui venit;
d) Se determină ca diferenţă între veniturile realizate în bani sau în natură şi
cheltuielile aferente realizării acestor venituri;
e) Se stabileşte pe stat prin aplicarea unui procent la salariul mediu pe economie.

82
 VENITURILE PUBLICE

7. DUBLA IMPUNERE A VENITURILOR ŞI MIJLOACELOR

DE SUSTRAGERE DE LA PLATA IMPOZITELOR

Dubla impunere reprezintă supunerea la impozit de două sau mai multe ori a aceleiaşi
mase impozabile în decursul aceluiaşi exerciţiu financiar.

Acest fenomen se manifestă exclusiv în cadrul impozitelor directe (cele pe venit sau pe
bunuri), afectând principiile echităţii fiscale şi unicităţii impunerii şi influenţând în mod
direct veniturile nominale şi reale ale contribuabililor (persoane fizice sau juridice).
Astfel, de exemplu, remuneraţia unui angajat (salariul) este afectată de impozitul direct şi
de impozitele indirecte; la anumite produse indigene se aplică întâi accize şi apoi taxa pe
valoarea adăugată etc.
Dubla impunere se întâlneşte preponderent în relaţiile fiscale internaţionale, putând
avea repercursiuni majore asupra dezvoltării economice bilaterale. În practica comercială
internaţională sunt folosite pe scară largă „Convenţii de evitare a dublei impuneri“,
convenţii ce stabilesc modalităţile şi situaţiile în care două autorităţi fiscale autonome au
dreptul de a impune o anumită materie impozabilă şi de a percepe impozit.
• intenţionată – legiuitorul încercând astfel să tempereze
Din punct de vedere al presiunea concurenţială exercitată de fluxurile de
intenţiei şi consecinţelor capital extern pe o anumită ramură sau pe întreg
urmărite de autoritatea ansamblul economiei naţionale.
fiscală, dubla impunere • neintenţionată – atunci când nu se urmăreşte dar se
poate fi de două feluri. realizează prin efectul simultan al mai multor impozite
interne şi externe afectarea aceluiaşi venit sau bun de
către două ţări.
a) criteriul rezidenţei (criteriul domiciliului fiscal) este
Impunerea veniturilor acela potrivit căruia face obiect al impozitării
sau averilor are la bază
totalitatea bunurilor şi veniturilor persoanelor fizice sau
următoarele criterii:
juridice, rezidente într-o ţară, indiferent dacă acestea se
obţin sau se află pe teritoriul ţării sau în străinătate.
b) criteriul naţionalităţii este acela care permite statului să-şi impună rezidenţii care
posedă bunuri sau dobândesc venituri în statul respectiv, indiferent dacă aceştia
locuiesc sau nu în ţara lor.
c) criteriul originii veniturilor (criteriul teritorial) stipulează că impunerea veniturilor se
calculează şi se încasează de către autoritatea fiscală din ţara pe teritoriul căreia au fost
obţinute veniturile sau pe care se găsesc bunurile, făcându-se abstracţie de rezidenţa
sau naţionalitatea proprietarilor sau beneficiarilor.

83
FINANŢE PUBLICE

Impunerea veniturilor prin intermediul convenţiilor

Pentru evitarea dublei impu- internaţionale a determinat mai multe soluţii:
neri, statele care sunt intere- • veniturile realizate din bunuri imobile se impun în
sate încheie convenţii sau statul contractant în care sunt situate bunurile;
acorduri bilaterale sau mul- • profitul obţinut de întreprinderea unui stat con-
tilaterale între ele. tractant este impus de autorităţile fiscale ale acestui
stat;
• beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor se
impun în statul contractant în care este situată conducerea efectivă a întreprinderii;
• veniturile realizate de acţionarii de la societăţile de capital sub formă de dividende se
impun:
- parte în statul de origine, care are drept limitat de impunere,
- parte în statul de destinaţie,
• veniturile realizate din practicarea unor profesii libere (medici, arhitecţi, avocaţi,
contabili) se impun:
- în ţara de origine a veniturilor, când beneficiarul are un sediu stabil pentru
executarea profesiei libere,
` în ţara al cărui rezident este beneficiarul veniturilor, când nu au un domiciliu stabil
pentru executarea profesiei libere,
• veniturile din salarii şi alte remuneraţii similare se impun în statul în care se desfăşoară
activitatea retribuită, etc.
Metode de evitare a dublei 1. Scutirea totală reprezintă metoda prin care venitul
impuneri realizat de rezidentul unei ţări în cealaltă ţară con-
tractantă, în care venitul a fost impus, se deduce în
întregime din venitul total impozabil în ţara de reşedinţă, venitul realizat şi impozitat
în străinătate nemaiincluzându-se astfel în venitul impozabil în statul de reşedinţă.
2. Imputarea este acel principiu care permite calcularea impozitului de către statul de
reşedinţă plecând de la suma totală a veniturilor subiectului impozabil, inclusiv asupra
veniturilor realizate din statul de origine şi care sunt impozabile numai în acest din
urmă stat, deducându-se din suma impozitului astfel cuantificat impozitul, plătit în
celălalt stat.
3. Scutirea (exonerarea) progresivă constă în cumularea venitului realizat de rezidentul
unui stat în străinătate cu veniturile realizate de acesta în ţara de reşedinţă şi aplicarea
unei cote progresive corespunzătoare la venitul total.
4. Creditarea (impunerea) obişnuită presupune scăderea directă din impozitul datorat în
ţara de reşedinţă a impozitului plătit într-un stat străin pentru venitul realizat pe
teritoriul acestuia, însă numai până la limita impozitului intern ce revine la un venit
egal cu venitul realizat în străinătate.
5. Creditarea (impunerea) integrală constă în deducerea în totalitate din impozitul
datorat în ţara de reşedinţă a impozitului plătit în străinătate pentru veniturile realizate
în afara graniţelor ţării, chiar şi în situaţiile în care impozitul plătit în străinătate este
mai mare decât cel aferent aceluiaşi venit în ţara de domiciliu.

84
 VENITURILE PUBLICE

România a încheiat, până în prezent, convenţii privind evitarea dublei impuneri cu

marea majoritate a ţărilor europene, precum şi cu multe alte state de pe mapamond, în
scopul reducerii fiscalităţii şi a fluidizării schimburilor economice externe şi a atragerii
investiţiilor de capital străin.

Sustragerea de către contribuabili (persoane fizice şi juridice române sau străine), prin
diferite căi, în întregime sau în parte, de la obligaţiile fiscale, respectiv de la plata
impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale,
bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale, reprezintă evaziune fiscală.

Ca fenomen, evaziunea fiscală se întâlneşte atât pe plan naţional, cât şi pe plan

internaţional. Evaziunea fiscală poate fi frauduloasă sau legală.
Constă în ascunderea obiectului impozabil, subevaluarea cuantu-
Evaziunea fiscală mului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de
frauduloasă la plata impozitului datorat. Practic, evaziunea fiscală fraudu-
loasă se poate prezenta sub următoarele forme:
- nedeclararea materiei impozabile,
- declararea unor venituri impozabile inferioare celor reale,
- neconducerea sau conducerea unei contabilităţi defectuoase prin întocmirea unor
documente de plată fictive, a unor declaraţii vamale false la importul sau exportul de
mărfuri, întocmirea de declaraţii de impunere false, etc.
Evaziunea fiscală frauduloasă se sancţionează cu amendă sau pe cale penală,
după cum este considerată contravenţie sau infracţiune.
Constă în sustragerea unei părţi din materia impozabilă, fără ca
Evaziunea fiscală
acest lucru să fie considerat contravenţie sau infracţiune, ca
legală
urmare a interpretării reglementărilor legale.
Ea poate fi evitată prin corectarea, perfecţionarea şi îmbunătăţirea conţinutului legilor
care au făcut-o posibilă.
Cauzele şi condiţiile favori- În funcţie de domeniul de activitate şi legislaţia spe-
zante ale evaziunii fiscale cifică evaziunea fiscală îmbracă diverse forme şi se
manifestă mult mai pregnant şi ofensiv în domeniile în
care fiscalitatea este mare. În aceste domenii evitarea plăţii obligaţiilor fiscale aduce
profituri foarte mari şi elimină concurenţa agenţilor economici de bună credinţă.
• În ceea ce priveşte documentele fiscale şi cele de însoţire a mărfii se impun măsuri
care să asigure controlul producerii şi distribuirii acestor formulare.
• În domeniul înregistrării societăţilor comerciale, cauza principală constă în
desfăşurarea unor activităţi comerciale şi financiare de către firme fictive, înregistrate
la Registrul Comerţului dar care nu desfăşoară activitatea la sediul social declarat şi nu
pot fi controlate de organele fiscale.
• Accentuarea fenomenului de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, prin înfiinţarea
de societăţi comerciale, cu scopul de a fi utilizate drept verigi intermediare în circuitul
comercial pentru acoperirea în fals a destinaţiei finale a unui produs. Această practică
se constituie în principala modalitate de evaziune fiscală în domeniul ţiţeiului şi
produselor petroliere.

85
FINANŢE PUBLICE

• Înfiinţarea de societăţi şi puncte de lucru în zonele defavorizante în scopul de a

beneficia de facilităţi fiscale (scutire şi exonerare de la plata taxelor vamale, TVA,
impozit pe profit), caz în care doar circuitul documentelor “atestă” derularea activităţii
propriu zise în zona defavorizantă, în fapt materiile prime, bunurile, utilajele fiind
comercializate pe piaţa internă.
• Realizarea importurilor de materii prime, materiale, produse finite, subevaluate şi
vămuite ca atare şi ulterior vânzarea acestora la intern, printr-un circuit economic în
care este interpusă o societate de tip fantomă, la nivelul căreia se realizează saltul de
preţ şi iau naştere obligaţiile fiscale care sunt sustrase de la bugetul statului.” (extras
din Cartea Albă pe anul 2001 a Ministerului Finanţelor).
Combaterea şi preveni- Întrucât fenomenul evazionist este unul complex, cu impli-
rea evaziunii fiscale caţii negative pe multiple planuri, el trebuie urmărit în per-
manenţă, pentru a putea fi combătut în mod cât mai eficient.
În România, printre măsurile care pot contribui la retragerea ariei evaziunii fiscale,
enumerăm:
• Unificarea legislaţiei fiscale, sistematizarea şi corelarea acesteia cu cadrul legislativ;
• Eliminarea acelor prevederi legislative care pot favoriza evaziunea fiscală;
• Reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finanţelor (Garda
Financiară, Curtea de Conturi, Direcţii generale ale finanţelor publice, etc.);
• bună informare a agenţilor economici asupra conţinutului legislaţiei fiscale (în ceea ce
priveşte întocmirea documentelor, completarea declaraţiilor, calcularea bazei impo-
zabile, etc.);
• Implementarea unui sistem informatic care să furnizeze informaţii necesare pentru
identificarea, analiza şi combaterea fenomenului evazionist.

86
III. CHELTUIELILE PUBLICE

1. CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI CRITERIILE DE

CLASIFICARE A CHELTUIELILOR PUBLICE

1.1 Conţinutul economic al cheltuielilor publice

În vederea asigurării îndeplinirii funcţiilor statului sunt necesare resurse băneşti,
mobilizate prin intermediul relaţiilor financiare. Utilizarea resurselor băneşti are loc prin
intermediul cheltuielilor publice, statul acoperind necesităţile publice de bunuri şi servicii.
Statul printr-un sistem complex de organe şi instituţii asigură finanţarea obiectivelor în
cadrul sectorului public atât în sfera nematerială, cât şi în sfera producţiei materiale.
Categoria de cheltuieli publice este strâns legată de ansamblul operaţiunilor de
repartizare şi utilizare a fondurilor statului pentru finanţarea acţiunilor social – culturale,
economice pentru întreţinerea organelor statului şi pentru apărare naţională.

Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se

manifestă între stat, pe de o parte şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, în
procesul repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplini-
rii funcţiilor acestuia.

Cheltuielile publice nu trebuie confundate cu cheltuielile bugetare. Cheltuielile publice

cuprind toate cheltuielile efectuate în sectorul public atât de la bugetul statului, cât şi din
fondurile proprii ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat,
instituţiilor stat etc. Cheltuielile bugetare reprezintă numai o parte a cheltuielilor publice,
finanţate de la bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat.
Conţinutul economic al cheltuielilor publice se află în strânsă legătură cu destinaţia lor.
Unele cheltuieli exprimă consum definitiv de produs intern brut, reprezentând valoarea
plăţilor pe care le efectuează instituţiile publice sub forma cheltuielilor curente, iar alte
cheltuieli publice exprimă o avansare de produs intern brut, reprezentând participarea
statului la finanţarea formării brute de capital. În aceste condiţii în analiza cheltuielilor,
indicatorul cel mai semnificativ de caracterizare a nivelului şi dinamicii cheltuielilor
publice este ponderea cheltuielilor publice în PIB. Măsura cheltuielilor publice pe diferite
activităţi este reflectată de ponderea fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul
acestora.

87
FINANŢE PUBLICE

Delimitarea cheltuielilor buge- • Efectuarea cheltuielilor bugetare este condiţionată

tare în cadrul celor publice se de ponderea expresă şi aprobarea nivelului aces-
bazează pe câteva principii. tora în conformitate cu legea finanţelor publice
(de către Parlament sau de Consiliile Locale);
• Exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv referitor la alocarea şi utilizarea
resurselor financiare publice;
• Utilizarea resurselor alocate este determinată de îndeplinirea condiţiilor legale şi nu de
existenţa resurselor băneşti;
• Finanţarea se efectuează în funcţie de gradul de subordonare a instituţiilor sau ac-
tivităţilor cu caracter bugetar (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele locale, fondurile speciale);
• Nerambursabilitatea sumelor alocate şi cheltuite conform destinaţiilor pentru care s-au
aprobat aceste sume.
Cheltuielile publice

Cheltuieli publice efec- Cheltuielile admi- Cheltuieli finan- Cheltuielile orga-

tuate de administraţiile
publice centrale de stat
din fondurile bugetare
şi extrabugetare.
nistraţiei-teritori- ţate din fonduri- nismelor interna-
ale. le asigurărilor so- ţionale finanţate
ciale de stat din resursele pu-
blice prelevate de
membrii cestora.

Cheltuielile publice totale = cheltuielile diferitelor administraţii publice – sumele

reprezentând transferuri de resurse financiare între administraţiile publice.
Pe baza acestei formule de calcul se poate determina valoarea cheltuielilor publice totale
consolidate. Cheltuielile publice
totale consolidate

Cheltuielile adminis- Cheltuieli publice ale sub- Cheltuielile unităţilor

traţiei publice centrale
(finanţare de la bugetul
de stat).
diviziunilor politice şi ad-
ministrative intermediare
(finanţare de la bugetul
statelor, ale provinciilor şi
ale regiunilor).
administrative locale
(finanţate de bugetele
locale);

Cheltuielile administraţiei publice centrale (finanţate de la bugetul de stat)

Cheltuieli finanţate din fondurile securităţii sociale (finanţare din bugetul

asigurărilor sociale de stat).

Cheltuielile administraţiei publice centrale finanţate din fondurile speciale.

88
 CHELTUIELILE PUBLICE

Cheltuielile publice contribuie la repartizarea produsului naţional brut pentru dez-

voltare şi consum determinând creşterea produsului naţional brut şi a avuţiei naţionale,
realizării deflaţiei, reducerea şomajului.
Pe baza creşterii cheltuielilor publice de la bugetul statului în perioada de depresiune
creşte cererea globală şi pe această bază se impulsionează producţia şi se trece la ex-
pansiune economică. Cheltuielile bugetare vor fi orientate spre achiziţii de stat, investiţii în
sfera social – culturală şi în societăţile economice cu capital de stat.
Nivelul cheltuielilor publice totale şi al diferitelor categorii de cheltuieli trebuie
apreciate la un moment dat, dar şi în evoluţia lor pe o perioadă de timp.
Analize aprofundate a cheltuielilor publice permit stabilirea politicii financiare a
statului în diferite perioade de timp.
• Volumul cheltuielilor publice în expresie no-
Intervenţia statului în viaţa social- minal are la bază preţurile curente în monedă
lă şi în viaţa economică presupu- naţională (Cpn), iar volumul cheltuielilor publice
ne stabilirea: volumului cheltuie- în expresie reală se stabileşte pe baza preţurilor
lilor publice efectuate de organele constante (Cpn). Deoarece preţurile curente sunt
centrale şi locale de stat din fon- influenţate de inflaţie sunt recalculate în preţuri
durile publice în expresie nomi- constante . Transformarea valorilor din preţuri
nală şi reală, ponderea cheltuie- curente în preţuri constante se realizează cu
lilor publice în produsul intern ajutorul indicelui PIB deflator ce măsoară
brut şi cheltuielile publice medii nivelul general al preţurilor în anul considerat
pe un locuitor.
„0 sau 1“, faţă de anul de bază, pentru preţurile
constante, notat cst.
• Indicele PIB deflator:
IP0/cst = (PIB0/PIBcst) x100 unde: IP0/cst –indicele preţurilor anului „0“ faţă de anul „cst“;
IP1/cst = (PIB1/PIBcst) x100 IP1/cst –indicele preţurilor anului „1“ faţă de anul „cst“.
• Ccheltuieli reale :
Crp0 = Cnp0 / IP0/cst unde: Crp0 – cheltuieli publice reale ale anului „0“;
Crp1 = Cnp1 / IP1/cst Crp1 – cheltuieli publice reale ale anului „1“.
Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală sau reală este necesar pentru a
reflecta volumul acestora, în monedă naţională.
• Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut se calculează pe baza relaţiei:
CP/PIB = (Cnp / PIBn) x 100 unde: Cpn – cheltuieli publice în expresie nominală (în preţuri
curente);
PIBn – produsul intern brut în expresie nominală (în
preţuri curente).
• Cheltuielile publice medii pe un locuitor în dolari S.U.A. ($):
Cp/loc=Cpn în $/N = $/loc unde: Cpn – în cheltuieli publice exprimate în preţurile curente ale
anului recalculate în $, pe baza cursului de schimb;
N – numărul de locuitori ai anului pentru care se efectu-
ează calculul.
Cpn în $ = Cpn / nr. de unităţi monedă naţională / $

89
FINANŢE PUBLICE

1. factori demografici; 5. factori militari;

Factori care influen-
2. factori economici; 6. factori politici;
ţează creşterea chel-
3. factori sociali; 7. factori de ordin istoric.
tuielilor publice.
4. urbanizarea;

1.2 Criterii de clasificare a cheltuielilor publice

În literatura de spe-
cialitate se utilizează
mai multe tipuri de
clasificaţii a cheltuie-
lilor publice.
• administrativă;
• economică;
• funcţională;
• financiară;
• în funcţie de rolul lor în procesul reproducţiei sociale;
• gruparea folosită de organismele O.N.U.;
• clasificaţii mixte sau combinate.

Clasificaţia cheltuielilor
publice în România.

1. Clasificaţie 2. Clasificaţie 3. Clasificaţie 4. Alte criterii

economică funcţională administrativă

1. Clasificaţie economică Cheltuielile publice sunt grupate în două mari categorii

Categoria A Categoria B

Cheltuieli cu- Cheltuieli de Cheltuieli ale ser- Cheltuieli de

rente (de func- capital (de in- viciilor publice sau transfer (de re-
ţionare) vestiţii) administrative distribuire)
• Cheltuielile curente (de funcţionare) sunt destinate asigurării bunului mers al
A activităţii instituţiilor publice, finanţarea unor acţiuni publice, plăţile efectuate
anumitor categorii de persoane cu venituri insuficiente sau lipsite de venituri. Ele
reprezintă un consum definitiv de produs intern brut şi au la bază ideea de contraprestaţie.
• Cheltuielile de capital (de investiţii) sunt sume alocate din bugetul de stat pentru
realizarea unor bunuri publice cu caracter durabil destinate sferei producţiei materiale sau
sferei nemateriale cum ar fi: construirea unor noi întreprinderi, construcţii de autostrăzi,
clădiri administrative, şcoli, spitale, etc.

90
 CHELTUIELILE PUBLICE

B • Cheltuieli privind serviciile publice sau administrative sunt plăţi efectuate

pentru serviciile, prestaţiile şi a furniturilor necesare bunei funcţionări a
instituţiilor publice, achiziţii de mobilier, aparatură şi echipamente. Aceste cheltuieli pot
avea sau nu la bază o contraprestaţie în momentul efectuării de servicii publice sau
administrative de către stat.
• Cheltuielile de transfer reprezintă operaţiuni de redistribuire a unor sume de bani de
la buget la dispoziţia :
- persoanelor juridice (instituţii cu activităţi autofinanţate, întreprinderi productive);
- persoanelor fizice (pensionari, şomeri, studenţi, elevi, etc.)
- bugetelor administraţiilor locale.
În categoria cheltuielilor de transfer se cuprind:
- cheltuieli pentru asistenţă socială: burse, pensii, ajutoare şi indemnizaţii definitive şi
fără contraprestaţie;
- subvenţiile acordate de stat întreprinderilor publice sau întreprinderilor private aflate
în dificultate;
- sumele alocate sectorului educativ şi cultural pentru acordarea de burse şi pentru
sprijinul instituţiilor publice private;
- dobânzile plătite pentru împrumuturile interne şi externe contractate de către stat;
- cotizaţiile externe plătite de către stat la organizaţiile internaţionale.
Cheltuielile sunt grupate după profilul activităţii ins-
2. Clasificaţia funcţională
tituţiilor publice. Acest criteriu este important pentru
repartizarea resurselor financiare publice pe domenii de
activitate şi obiective. Instituţiile care funcţionează în diferite domenii de activitate
consumă resurse bugetare, iar conducătorii lor sunt ordonatori de credite bugetare.
În cadrul clasificaţiei funcţionale cheltuielile publice se grupează astfel:
Servicii publice generale
Partea I-a • Autorit ţi publice:
- Preşedenţia României;
- Autorităţi legislative;
- Autorităţi judecătoreşti;
- Alte organe ale autorităţilor publice;
- Autorităţi executive.
Apărare. ordine publică şi siguranţă naţională
Partea II-a • Ap rare naţional :
- Administraţie centrală;
- Apărare naţională şi operaţiuni de menţinere a păcii;
- Acţiuni de integrare euroatlantică;
- Plăţi efectuate în cadrul programului de redistribuire a forţelor de muncă.
• Ordine public :
- Administraţie centrală;
- Poliţie;
- Protecţie şi pază contra incendiilor;
- Jandarmerie;
- Siguranţă naţională;
- Alte instituţii şi acţiuni.

91
FINANŢE PUBLICE

Partea III-a Cheltuieli social-culturale

• Înv ţ mânt:
- Administraţie centrală;
- Învăţământ preşcolar;
- Învăţământ primar şi gimnazial;
- Învăţământ liceal;
- Învăţământ profesional;
- Învăţământ postliceal;
- Învăţământ superior;
- Biblioteci centrale universitare;
- Internate, cămine, cantine;
- Servicii publice descentralizate;
- Alte instituţii şi acţiuni de învăţământ.
• S n tate:
- Administraţie centrală;
- Dispensare medicale;
- Spitale;
- Sanatorii şi preventorii.
• Asistenţ social :
- Creşe;
- Centre de transfuzii sangvine;
- Servicii de ambulanţă,
- Centre de sănătate, diagnostic şi tratament;
- Alte instituţii şi acţiuni;
- Cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret;
- Alocaţii;
- Pensii;
- Ajutoare şi indemnizaţii.
Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe. mediu şi ape:
Partea IV-a • Servicii şi dezvoltare publică;
• Mediu şi ape.
Acţiuni economice:
Partea V-a • Industrie;
• Agricultur şi silvicultur ;
• Transporturi şi comunicaţii;
• Alte acţiuni economice.
Alte acţiuni:
Partea VI-a • Cercetare ştiinţific ;
• Alte acţiuni.

92
 CHELTUIELILE PUBLICE

Transferuri:
Partea VII-a
• Transferuri din bugetul de stat.

Partea VIII-a Împrumuturi acordate

Plăţi de dobânzi şi alte cheltuieli aferente datoriei publice

Partea IX-a

Fonduri de rezerve:
Partea VIII-a • Fonduri de rezerv ;
• Fonduri de rezerv bugetar la dispoziţia guvernului;
• Fond de investiţie la dispoziţia Guvernului;
• Fond la dispoziţia Guvernului României pentru relaţiile cu
Republica Moldova;
• Fond la dispoziţia Guvernului constituit din v rs minte din
privatizare.

3. Clasificaţie administrativă

Cheltuielile publice se clasifică după Alocaţiile bugetare se stabilesc pe be-

instituţiile prin care se efectuează, pe: neficiari:
• Ministere (departamente, agenţii • Ministere;
guvernamentale); • Judeţe;
• Instituţii publice autonome; • Municipii;
• Oraşe;
• Unităţi administrativ-teritoriale, etc. • Comune, etc.
Acest criteriu este folosit pentru repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatorii de
credite bugetare.
Cheltuielile publice cuprinse în buget au o limită maximă,
EXCEDENT / DEFICIT sunt cheltuieli cu plafon maxim.
• Cheltuielile publice totale – se determină pe baza relaţiei:
Cpt = Cpint + Cr ex Cpt – cheltuieli publice totale;
Cpint – programul cheltuielilor publice stabilit pe baza resurselor interne;
Cr ex – intrări de credite externe.

• Deficitul bugetar. Legea bugetului de stat aprobată de Parlament anual ia în calcul şi

deficitul bugetar. Relaţia de calcul a deficitului este:
–Dt = – ( Da + Cr ex) Dt – deficitul total;
Da – deficitul anului,
Cr ex – intrări de credite externe.

93
FINANŢE PUBLICE

4. Alte criterii de clasificare a cheltuielior publice

a. Din punct de vedere al surselor de finanţare:

- Cheltuieli publice bugetare – finanţate din: bugetul de stat; bugetele locale; bugetul
asigurărilor sociale de stat.
- Cheltuieli publice extrabugetare – finanţate din fondurile financiare ce se formează în
afara bugetului statului pentru întreprinderile publice mixte şi private;
- Cheltuieli publice finanţate din fonduri cu destinaţie specială.
b. Din punct de vedere al cuprinderii lor în bugetul statului:
- Cheltuieli curente, ordinare – se cuprind în buget în mod periodic cu regularitate, în
fiecare an, fiind determinate de întreţinerea instituţiilor;
- Cheltuieli extraordinare – apar în mod întâmplător în bugetul statului fiind destinate
pentru acoperirea unor necesităţi care apar accidental: secetă, inundaţii, cutremure,
război, etc., volumul lor fiind imprevizibil.
c. Din punct de vedere al conţinutului economic:
- Cheltuieli destinate realizării reproducţiei sociale – se finanţează regiile autonome şi
societăţile comerciale cu capital de stat;
- Cheltuieli destinate constituirii rezervelor materiale de stat – se finanţează anumite
situaţii şi disproporţii în economie;
- Cheltuieli destinate sferei nemateriale – cuprind cheltuielile de capital efectuate
pentru procurarea mijloacelor fixe utilizate de instituţiile de învăţământ, de ocrotire a
sănătăţii, de cultură, de organele statului, etc. şi cheltuieli curente pentru realizarea
acţiunilor social-culturale, cu organele statului, apărarea naţională, ordinea publică.
d. Din punct de vedere al atribuţiilor statului:
- Cheltuieli publice pentru acţiuni economice, pentru protecţia mediului şi cercetare
dezvoltare;
- Cheltuieli publice pentru acţiuni social-culturale;
- Cheltuieli publice pentru asigurările sociale;
- Cheltuieli pentru servicii publice generale, ordine publică, siguranţă naţională şi
apărare.

2. CHELTUIELI PENTRU FINANŢAREA ACŢIUNILOR

SOCIAL-CULTURALE

2.1 Caracterizare generală

Cheltuielile necesare asigurării instruirii, a pregătirii forţei de muncă, ridicarea nive-

lului de cultură, ocrotirea sănătăţii cetăţenilor, asigurările şi asistenţa socială reprezintă
componente ale cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale cuprinse în bugetul statului.
În statele moderne, cheltuielile pentru acţiuni social-culturale reprezintă un obiectiv
important în politica socială promovată de acestea. Finanţarea anumitor acţiuni cu caracter
social-cultural, urmăreşte satisfacerea necesităţilor publice sociale care presupun realizarea
a trei obiective.

94
 CHELTUIELILE PUBLICE

Obiectivele finanţării
acţiunilor social-culturale

1. Restrângerea ariei de 2. Garantarea unui 3. Asigurarea pentru toţi

ne-siguranţă a vieţii indi-
vizilor, astfel încât să se
asigure resursele necesa-
re în caz de şomaj, boli,
bătrâneţe, etc.
membrii societăţii a unor
venit minim pen-
stan-darde de viaţă conside-
tru toţi membrii so-
rate minime prin intermediul
cietăţii. serviciilor publice generale.

De acţiunile social-culturale finanţate de către stat pe baza unor programe sociale,

beneficiază cea mai mare parte a membrilor societăţii.
În perioada actuală, de tranziţie, la economia de piaţă, în România, cheltuielile pentru
acţiuni social-culturale ocupă un loc important în totalul cheltuielilor bugetare.
Statul alocă importante sume pentru dezvoltarea învăţământului de toate gradele,
dezvoltarea culturii şi artei pentru îmbunătăţirea ocrotirii sănătăţii, acordarea alocaţiei de
stat pentru copii, înfăptuirea asistenţei sociale, a asigurărilor sociale de stat, a protecţiei
sociale etc.

Cheltuielile social-culturale au ca scop dezvoltarea aptitudinilor fizice şi intelectuale

ale oamenilor, asigurarea materială a cetăţenilor inapţi de muncă, formarea profesio-
nală şi moral-spirituală a acestora.

Sursele de finanţare a cheltuielilor pentru acţiuni social-

Sursele de finanţare culturale pot fi publice sau private. De asemenea ele pot fi
interne şi externe.
a) Alocaţii bugetare pentru scopuri social-culturale;
b) Din fonduri financiare speciale:
- Fonduri pentru asigurările sociale de stat;
- Fonduri pentru ajutor de şomaj.
c) Fonduri proprii ale agenţilor economici destinate pregătirii cadrelor, protecţiei muncii
şi acţiunilor social-culturale sportive;
d) Veniturile proprii ale instituţiilor social-culturale obţinute din activitatea proprie, din
prestări de servicii sau exploatarea unor bunuri;
e) Veniturile populaţiei: taxe, contribuţii, cumpărări de cărţi, medicamente, etc.;
f) Fondurile unor organizaţii nonprofit: donaţii, subvenţii;
g) Ajutoare financiare externe acordate de organisme internaţionale (UNESCO, UNICEF,
Banca Mondială, O.M.S.)

95
FINANŢE PUBLICE

Grupe de cheltuieli social-

•culturale după destinaţie.
•

Cheltuieli curente, destinate pentru Cheltuieli de capital, destinate investiţiilor

întreţinerea şi funcţionarea institu-
• Construcţii social-culturale şi dotarea
ţiilor publice social-culturale
• Salariile; acestora cu instalaţii şi aparatură;
• C.A.S.; • Bunuri care asigură creşterea
• Cheltuieli cu reparaţiile; produsului intern brut (creaţii artistice,
• Cheltuieli administrativ-gospo-
dăreşti; prototipuri obţinute în cercetarea
• Medicamente, etc. ştiinţifică aplicate în învăţământ, etc.)

În vederea fundamentării cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale se ţine seama de

indicatorii specifici pentru fiecare instituţie prin care se realizează aceste cheltuieli
ţinându-se seama de normele de consum specifice şi normativele valorice pentru fiecare
fel de cheltuială. Pentru fundamentarea cheltuielilor publice pentru acţiuni social-culturale,
s-au elaborat şi alte tehnici, în scopul determinării rezultatelor acestora, a efectelor şi efici-
enţei (analiza cost-beneficii; cost-eficienţă; planificare, programare, sistem bugetar, denu-
mită şi metoda raţionalizării opţiunilor bugetare).
În urma efectuării cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale se obţin efecte econo-
mice, sociale, umane, etc.
Aprecierea eficienţei sau a eficacităţii cheltuielilor publice prin acţiuni social-culturale
este de competenţa factorilor de decizie politică şi celor executivi, de utilizare a fondurilor
alocate în aceste scopuri.
În acţiunile social-culturale eficienţa poate fi examinată sub două aspecte:
• Eficienţa acţiunii respective;
• Eficienţa cheltuielilor efectuate pentru aceste acţiuni.
Eficienţa acţiunilor social-culturale pentru învăţământ reflectă calitatea activităţii
desfăşurate şi se exprimă prin eficienţa procesului de învăţământ, a activităţii cultural-ar-
tistice, a activităţii sanitare.
Eficienţa cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale este reflectată de relaţia dintre
efort exprimat prin volumul cheltuielilor şi efectul cheltuielilor manifestat pe multiple pla-
nuri: material, social, uman, cultural.
Creşterea cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale este determinată şi condiţionată
de dezvoltarea economiei naţionale, însă la rândul lor aceste cheltuieli pot influenţa în
bună măsură, realizarea acţiunilor economice. Odată cu creşterea produsului naţional brut
are loc şi creşterea cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale.
Volumul cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale este influenţat şi de factorul
demografic şi creşterea costului serviciilor sociale.
Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale cuprind subgrupe de cheltuieli de:
a) Învăţământ; c) Sănătate;
b) Cultură, culte, acţiuni sportive şi d) Asistenţă socială şi de stat;
de tineret; e) Asigurări sociale de stat.

96
 CHELTUIELILE PUBLICE

2.2 Cheltuieli publice pentru învăţământ

Cheltuielile pentru învăţământ deţin o pondere importantă în cadrul cheltuielilor pentru
acţiuni social-culturale, învăţământul contribuind într-o măsură din ce în ce mai mare la
progresul societăţii. Ele sunt destinate asigurării instruirii şi pregătirii forţei de muncă.
Cheltuielile pentru învăţământ constituie un avans de produs intern brut, deoarece
resursele bugetare folosite pentru învăţământ nu se consumă definitiv; ele se regăsesc în
nivelul pregătirii profesionale a membrilor societăţii şi sunt considerate “investiţii intelec-
tuale”, componentă a investiţiilor în resurse umane, care prezintă unele caracteristici
diferite de investiţia material :
- investiţiile intelectuale sunt investiţii pe termen lung deoarece efectele lor apar după o
perioadă relativ îndelungată;
- termenul de recuperare al investiţiei intelectuale este mai scurt decât al investiţiei
materiale;
- la investiţiile intelectuale nu intervine uzura morală ci din contră, ele oferă posibilitatea
adaptării continue şi permanente la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii;
- investiţia intelectuală este suplă şi flexibilă, fiind mai puţin specializată în raport cu
investiţia materială, care este destinată unei stricte specializări;
- efectele investiţiilor intelectuale sunt multiple, au caracter economico-social, uman şi
sunt mai dificil de modificat.
Învăţământul contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii oamenilor, la instrui-
rea şi perfecţionarea continuă a pregătirii profesionale, ştiinţifice şi tehnice a viitorilor
specialişti, având în vedere că toţi cetăţenii României au dreptul la învăţătură.
Creşterea cheltuielilor publice pentru învăţământ este determinată de influenţa simul-
tană a următorilor factori:
- demografici;
- economici;
- sociali;

Sursele de finanţare

a) alocaţiile de la bugetul de stat respectiv de la bugetele locale;

b) taxe şcolare;
c) împrumuturi;
d) donaţii;
e) subvenţii primite de la agenţii economici;
f) venituri extrabugetare obţinute de instituţiile de învăţământ;
g) contribuţii ale populaţiei;
h) finanţări externe;
i) alte surse.

97
 FINANŢE PUBLICE

Finanţarea învăţământului se realizează în raport cu sistemul naţional de învăţământ

care cuprinde:
- învăţământul preşcolar;
- învăţământul primar;
- învăţământul secundar (gimnazial, liceal, profesional);
- învăţământul postliceal;
- învăţământul superior;
- şcoli ucenici şi profesionale;
- educaţie permanentă;
- alte activităţi.
Fondurile alocate învăţământului preuniversitar sunt de la bugetul de stat respectiv
bugetele locale prin primării, iar învăţământul superior este finanţat prin Ministerul Edu-
caţiei şi Cercetării pe baza propunerilor avansate de Consiliul Naţional de Finanţare a În-
văţământului superior, dar şi pe baza surselor gestionate în condiţiile autonomiei financi-
are universitare.
Cheltuielile pentru învăţământ cuprind de asemenea, cheltuielile legate de organizarea
şi desfăşurarea procesului de învăţământ: cheltuieli pentru internate, cămine, cantine
studenţeşti, manuale şcolare, excursii, case de cultură ale studenţilor, etc.

Grupe de cheltuieli pentru învăţă-

mânt după conţinutul lor economic

Cheltuieli de capital (de Cheltuieli curente pen-

investiţii) pentru cons- tru întreţinerea şi func-
truirea de unităţi de învă- ţionarea unităţilor de în-
ţământ, dotarea cu apara- văţământ.
tură, achiziţionarea de
terenuri pentru construcţii
şcolare.

• Cheltuieli de perso- • Cheltuieli materiale şi • Cheltuieli reprezentând

nal: servicii: subvenţii şcolare şi
- salarii; - cheltuieli de întreţi- transferuri:
- alte drepturi de nere şi gospodărire - Burse;
personal. - manuale;
- transport; - Subvenţii pentru
- reparaţii. unităţi de învăţământ.

98
 CHELTUIELILE PUBLICE

Evoluţia cheltuielilor publice pentru învăţământ în România comparativ cu

aceea a PIB-ului şi a cheltuielilor social-culturale în perioada 1996-2001

Nr.
DENUMIRE INDICATOR 1996 1997 1998 1999 2000 2001
crt.
1. PIB (mld. lei) 108.919,6 252,925,7 371.193,8 539.356,9 796.533,7 1.100.000
2. Ch. soc. cult. (mld. lei) 17.546,6 41.089,9 24.194,1 22.974,7 36.564,7 43.934,5
3. Ch. publ. pt. învăţ. (mld. lei) 3.882,6 8.262,3 11.850,3 10.654,3 19.783,5 10.098,0
4. Ponderea h. pt. învăţ. (%)
5. - în PIB 3,5 3,3 3,2 2,00 2,48 0,92
6. - în total ch. soc. cult. 22,1 20,1 48,98 46,4 54,1 22,98
Sursa: Execuţia bugetului consolidat, MF, Anuarul Statistic pe anul 2000;
Pentru anii 2001 datele sunt prezentate înainte de rectificarea bugetelor;

În perioada 1996-2000 ponderea cheltuielilor pentru învăţământ situată între 3% şi

3,6% din PIB, deşi în Legea învăţământului nr. 84/1995 se prevede ca “finanţarea învăţă-
mântului de stat să se facă de la bugetul statului în limitele a cel puţin 4% din PIB”. În
anul 2001 şi 2002 s-a alocat din buget 4% din PIB respectându-se prevederile Legii învă-
ţământului.
În România învăţământul este de stat şi are caracter gratuit. Din anul 1990 au apărut şi
instituţii de învăţământ particular, care îşi desfăşoară activitatea pe baza taxelor de şco-
larizare. Conform prevederilor Legii învăţământului, “învăţământul particular constituie o
alternativă la învăţământul de stat sau îl completează”.
Din anul 1993, pe lângă resursele alocate din bugetul de stat, activitatea de învăţământ
se finanţează şi pe baza fondului special pentru învăţământ constituit pe seama ur-
mătoarelor surse:
a) veniturile realizate de instituţiile de învăţământ, reprezentând: taxele de admitere în
învăţământul superior şi liceal, regii de cămin şi cantină, taxe plătite de studenţii admişi
peste cifra de şcolarizare, alte venituri;
b) două treimi din taxele în valută de la cetăţeni străini care studiază în ţara noastră pe
cont propriu.
Pentru aprecierea eficienţei cheltuielilor cu învăţământul, o importanţă deosebită pre-
zintă planificarea financiară a cheltuielilor pentru învăţământ, determinarea nivelului anual
al acestora, a surselor de acoperire şi mai ales a modului de repartizare şi utilizare a lor.
În vederea stabilirii volumului cheltuielilor publice se porneşte de la orientare Guver-
nului şi a altor organe de decizie în politica privind învăţământul, prezentată în pre-
viziunile şi programele existente. Ministerul Educaţiei şi Cercetării realizează o estimare a
necesităţilor de fonduri şi prezintă volumul global al cheltuielilor, atât pentru investiţii
(“buget de echipamente”), cât şi pentru cheltuielile curente (“buget de funcţionare).

99
FINANŢE PUBLICE

2.3 Cheltuielile publice pentru cultură, culte şi

acţiuni sportive şi de tineret
Ocupă un loc important în cadrul cheltuielilor social-culturale. Cultura contribuie la
crearea şi lărgirea orizontului cultural, la ridicarea gradului de educaţie şi civilizaţie, culti-
varea gusturilor şi idealurilor morale şi estetice, educaţia spirituală şi asigurarea condiţiei
fizice prin activităţile sportive desfăşurate. Ele intră în componenţa investiţiei de resurse
umane, contribuind, alături de alte cheltuieli, la asigurarea reproducţiei forţei de muncă,
principal factor al creşterii economice.

Cheltuielile publice pentru a) Instituţii culturale: b) Instituţii artistice

cultură, culte , acţiuni spo- - biblioteci; - teatre;
rtive şi de tineret sunt efec- - muzee; - instituţii muzicale;
tuate de instituţiile şi pen- - casele de cultură; - case de filme;
tru următoarele activităţi: - presă;
- edituri;
c) Cultele; d) Acţiunile sportive şi de tineret;
e) Acţiunile pentru petrecerea timpului liber.
Activitatea desfăşurată de aceste instituţii se poate concretiza în:
1. Bunuri materiale: cărţile, filmele, discurile, picturile şi sculpturile;
2. Servicii culturale, spirituale, artistice, sportive: concertele, spectacolele de teatru,
operă, campionate sau concursuri sportive, etc.
Instituţiile cultural-artistice pot fi publice; de importanţă naţională sau locală (biblio-
teci, muzee, orchestre, etc.) sau pot fi proprietate privată, aparţinând unor firme sau per-
soane particulare (teatre, edituri, echipe sportive, ziare, posturi de televiziune, radio, etc.)
Anumite instituţii de cultură şi arte oferă servicii gratuite (biblioteci, muzee, etc.) şi
sunt finanţate integral de la bugetul de stat, iar altele, oferă servicii cu plată (taxe, tarife
sau preţuri), ca de exemplu: filarmonici, teatre, operă, etc. primind de la bugetul statului
subvenţii pentru acoperirea costurilor serviciilor prestate de acestea.
În acelaşi timp, există şi unele instituţii care realizează bunuri materiale sau servicii
din ale căror preţuri (tarife) se obţin venituri, folosite pentru autofinanţarea activităţilor
acestor instituţii.
Sursele de finanţare
• Bugetul statului constând în subvenţii;
• Venituri extrabugetare proprii ale instituţiilor respective;
• Donaţii;
• Sponsorizări de la persoane fizice sau juridice;
• Fonduri extrabugetare (fondul cinematografic naţional, fondul cultural naţional);
• Contribuţii şi transferuri (cultele religioase primesc contribuţii pentru completarea
mijloacelor băneşti pentru acoperirea salariilor, pentru construcţii de noi lăcaşuri de
cult, reparaţii, etc.).
• Donaţii, sponsorizări, contribuţii externe;
• Alte surse.

100
 CHELTUIELILE PUBLICE

Grupe de cheltuieli publice pentru

cultură, culte, acţiuni sportive şi de
tineret, după conţinutul economic

Cheltuieli de capital (de Cheltuieli curente pentru

investiţii) pentru constru- întreţinerea şi funcţionarea
irea de lăcaşe de cultură, instituţiilor social-culturale;
artă, cult, construcţii pentru
activităţi sportive, achizi-
ţionarea de terenuri, etc.;

Cheltuieli de personal: Cheltuieli materiale şi Cheltuieli reprezen-

- salarii; servicii: tând subvenţii, con-
- alte drepturi de personal. -cheltuieli de întreţinere tribuţii, transferuri.
şi gospodăriri;
- fond de carte;
- transport;
- reparaţii.

Finanţarea instituţiilor social-culturale se realizează sub forma alocaţiilor de la bugetul

de stat sub forma unor sume globale care sunt destinate atât cheltuielilor curente cât şi
pentru cheltuielile de capital. Această formă de finanţare reflectă o creştere a autonomiei şi
a responsabilităţii instituţiilor finanţate, astfel încât să se asigure şi o cointeresare a lor în
dezvoltarea unor activităţi producătoare de venituri, fără efectuarea calităţii activităţilor
desfăşurate. Instituţiile publice întocmesc bugete de venituri şi cheltuieli în care prezintă
distinct repartizarea alocaţiilor globale în raport cu activitatea sau cu programele propuse.
Soldurile anuale ale execuţiei acestor bugete pot fi raportate în anul următor, cu excepţia
alocaţiilor bugetare destinate anumitor activităţi sau programe stabilite prin contracte şi
nerealizate, prin acestea virându-se la buget.
Un rol important la ora actuală în România pentru finanţarea instituţiilor publice de
cultură, artă, cult şi pentru activităţi sportive îl au sponsorizările. În acest sens Legea spon-
sorizării prevede posibilitatea ca orice persoană juridică sau fizică care desfăşoară sau ur-
mează să desfăşoare o activitate cu caracter direct umanitar, filantropic, cultural, artistic,
educativ, ştiinţific, religios, sportiv pot beneficia de sponsorizări. La rândul său sponsorul
beneficiază de reducerea bazei de impozitare cu :
- 10% pentru sponsorizări în cultură, artă învăţământ, sănătate, umanitare, protecţia
mediului;
- 8% pentru activităţi din domeniile educaţiei, drepturile omului, ştiinţă şi cercetare,
filantropie, întreţinere, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice, sport (mai
puţin fotbal);
- 5% pentru domeniile: religios, social şi comunitar, reprezentarea asociaţiilor profesio-
nale, fotbal;

101
FINANŢE PUBLICE

Cheltuieli pentru cultură, culte şi acţiuni cu activitatea

sportivă şi de tineret în România în perioada 1996-2002

Nr INDICATORI 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

crt. progn.
1. Cheltuieli pentru cultură, cul-
te, acţiuni cu activitaţi spor- 585,6 1.340,8 1.459,5 1.480,5 2.486,9 3.296,6 3.795,4
tive şi de tineret (mld. lei)
2. % în total cheltuieli publice 1,6 1,6 1,7 1,6 1.7 1,7 1.6
3. % în total cheltuieli social-
3,3 3,3 6,03 6,44 6,81 7,50 7,07
culturale
4. % în PIB 0,5 0,5 0,4 0,3 0,3 0,3 0,3

Sursa: Execuţia bugetului consolidat M.F.

Pentru anii 2001-2002 datele sunt prezentate înainte de rectificarea bugetelor

Ponderea acestor cheltuieli s-au menţinut în perioada 1996 –2002 între 3%-7,5% din
totalul cheltuielilor social-culturale, având o tendinţă de creştere a volumului absolut al
acestor cheltuieli.
Eficienţa activităţilor cultural educative, sportive, eficienţa socială şi cea economică se
apreciază în special urmărind maximizarea efectelor la un volum dat de efort financiar.
Efortul poate fi cuantificat şi este reprezentat de totalul cheltuielilor făcute de societate
pentru cultură, artă, activităţi sportive. Efectele acestor acţiuni sunt în special nemateriale,
resimţite indirect pe termen lung şi dificil de cuantificat. Unele pot fi direct determinate,
măsurate reprezentând bunuri sau servicii (producţie de carte, transmisiuni radio - tv,
filme, spectacole, etc.) a căror valoare se exprimă prin intermediul preţurilor şi tarifelor
folosite. Alte activităţi din domeniul culturii (biblioteci, case de cultură, etc.), rezultatele
obţinute prezintă aspecte nemateriale şi nu există posibilitatea cuantificării lor.
Calcularea, analizarea şi urmărirea unor indicatori specifici astfel încât acestor activi-
tăţi, cum sunt:
- numărul de biblioteci, case de cultură, muzee, teatre, săli sportive;
- numărul de vizitatori, spectatori, cititori;
- numărul şi tirajele publicaţiilor producţiilor cinematografice;
- numărul de manifestări sportive, etc.
permit stabilirea unor concluzii cu privire la corelaţiile stabilite între dinamica acestora şi
dinamica resurselor financiare alocate.

2.4 Cheltuieli publice pentru sănătate

Ocrotirea sănătăţii populaţiei constituie în ţara noastră o importantă problemă publică,
cheltuielile publice pentru sănătate ocupă, de asemenea, un loc important în cadrul
cheltuielilor social-culturale.
Aceste cheltuieli urmăresc, pe de o parte, prevenirea apariţiei şi combaterea unor boli
care pot afecta întreaga populaţie, iar pe de altă parte, menţinerea capacităţii forţei de
muncă la un nivel cât mai apropiat de potenţialul ei, Deci ocrotirea sănătăţii nu este numai
o problemă de asistenţă medicală, ci şi o problemă cu un profund caracter social.

102
 CHELTUIELILE PUBLICE

Politica sanitară este o parte integrantă a politicii sociale. Instituţiile medicale în

România pot fi de stat şi particulare. Cheltuielile publice pentru sănătate sunt destinate:
• întreţinerii şi funcţionării instituţiilor sanitare: spitale, dispensare, policlinici, staţiile de
salvare, etc.;
• finanţarea unor acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, evitarea accidentelor şi de
educaţie sanitară ;
• asigurarea unor măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă, care să
conducă la conservarea şi întărirea sănătăţii publice;
• realizarea unor acţiuni pentru îngrijiri medicale a persoanelor în vârstă şi a celor care
şi-au pierdut definitiv capacitatea de muncă.

Sursele de finanţare În urma reformei realizate în domeniul sănătăţii sursele de

finanţare a cheltuielilor publice pentru sănătate sunt:
• fondurile de asigurări sociale de sănătate;
• bugetul de stat;
• fondul special pentru sănătate;
• cheltuielile populaţiei pentru sănătate;
• cheltuielile unor organizaţii nonguvernamentale de caritate;
• resurse externe (Banca Mondială, PHARE, etc.).
Finanţarea sănătăţii din fondurile de asigurări sociale de sănătate este principala formă,
reprezentând cca 60% din cheltuielile publice pentru sănătate. Aceste fonduri se constituie
pe două niveluri:
1. Fondul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;
2. Fondurile caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a Municipiului Bucureşti.
Aceste fonduri se constituie pe baza contribuţiilor suportate de persoane fizice şu
juridice, salariaţi, pensionari, alte persoane fizice, agenţi economici şi se utilizează pentru
plata serviciilor medicale, a medicamentelor şi acoperirea cheltuielilor de administrare şi
funcţionare.
Fondul special Se constituie în afara bugetului de stat pe baza taxelor stabilite
pentru s n tate asupra activităţilor dăunătoare sănătăţii suportate de persoanele
juridice din încasări, şi anume:
• 12 % pentru acţiuni publicitare la produsele din tutun, ţigări şi băuturi alcoolice;
• 2 % pentru vânzarea de produse din tutun, ţigări şi băuturi alcoolice;
În acest fond se cuprind şi o serie de venituri din activitatea unităţilor sanitare (policli-
nici cu plată, taxe pentru examene medicale, etc.).
Grupe de cheltuieli
publice pentru sănătate

Cheltuieli curente ale unităţilor sanitare Cheltuieli de capital (de investiţii)

finanţate integral sau parţial de la bugetul pentru construirea unor unităţi sani-
de stat (salarii, alte drepturi de personal, tare, procurarea de aparatură şi
medicamente, hrană pentru bolnavi, echipamente medicale de perfor-
cheltuieli administrativ-gospodăreşti) manţă;

103
FINANŢE PUBLICE

Finanţarea integral Finanţarea integrală de la bugetul de stat se realizează pentru:

institutele şi centrele de sănătate publică;

• inspectoratele de sănătate publică;
• centrele de medicină preventivă;
• institutele şi Academia de Ştiinţe Medicale,
• spitalele de psihiatrie;
• sanatoriile şi preventoriile TBC;
• spitalele de boli infecto-contagioase;
• unităţile şi activităţile specifice MApN, MI, SRI, Ministerului Transporturilor.
Finanţarea parţial Finanţarea parţială sub formă de alocaţii bugetare pentru com-
pletarea veniturilor extrabugetare prin sistemul de asigurări de
sănătate se realizează pentru:
• serviciile de ambulanţă;
• TBC şi boli infecto-contagioase;
• unităţile sanitare cu secţii de psihiatrie;
• institutele cu activitate de cercetare şi învăţământ sau care coordonează programe de
sănătate, etc.
De la bugetul statului se finanţează şi programele naţionale de sănătate publică, orga-
nizate de Ministerul Sănătăţii.

2.5 Cheltuielile publice pentru asistenţă socială de stat

Asistenţa socială determină o serie de cheltuieli finanţate de la bugetul statului pentru
ocrotirea şi susţinerea materială a:
• copiilor
• săracilor;
• familiilor şi persoanelor în vârstă şi fără venituri;
• handicapaţilor;
• invalizilor;
• eroilor martiri,
• invalizilor, răniţilor şi urmaşilor celor căzuţi în Revoluţia din decembrie 1989;
• deţinuţi politici;
• magistraţilor înlăturaţi din justiţie pe motive politice;
• emigranţilor şi refugiaţilor, etc.

104
 CHELTUIELILE PUBLICE

Asistenţa socială se realizează sub următoarele forme:

1. Alocaţie de stat pentru copii este o formă principală de protecţie socială, de sprijin
bănesc acordat lunar copiilor, indiferent dacă părinţii sunt sau nu salariaţi având un
caracter universal.
Copii primesc alocaţia în mod direct sau prin intermediul părinţilor până la vârsta de 16
ani sau 18 ani, dacă urmează o formă de învăţământ. Nivelul alocaţiei este fix, lunar, nu
depinde de veniturile părinţilor sau ale susţinătorilor legali şi se indexează odată cu
salariile, pensiile, bursele, etc. (ex.: alocaţie de stat pentru copii 2001 – 130.000 lei/copil,
semestrul I 2002 – 150.000 lei/copil, semestrul II 2002 -180.000 lei/copil).
2. Alocaţie suplimentară se acordă femeilor care au în întreţinere doi sau mai mulţi copii
în vârstă de până la 16 ani sau 18 ani, dacă aceştia urmează cursurile de zi ale unei
instituţii de învăţământ. Ea se indexează periodic.
3. Ajutoarele sociale sunt sume de bani acordate lunar persoanelor fără venituri sau cu
venituri foarte reduse calculate pe familie sau se acordă persoanelor singure în cazul în
care veniturile nete lunare au un nivel care se situează sub anumite limite stabilite,
indexate periodic prin hotărâre de guvern. În acest sens s-a adoptat Legea 416/2001
privind venitul minim garantat. Asigurarea venitului minim garantat implică respectarea
unor principii moderne ale reformei în domeniul asistenţei sociale care au în vedere
respectarea demnităţii umane, prevenirea şi combaterea tendinţelor de discriminare,
marginalizare şi excludere socială precum şi asigurarea flexibilităţii în acordarea de sprijin
material potrivit nevoilor reale individuale.
Venitul minim garantat se asigură de către consiliile locale prin acordarea unui ajutor
social al cărui cuantum lunar este determinat ca diferenţă între nivelul prevăzut de lege şi
venitul net lunar realizat de familie. Persoanele apte de muncă din familie beneficiare de
venitul minim garantat sunt obligate să desfăşoare activităţi sau lucrări în interesul
comunităţii. Nivelul lunar al venitului minim garantat pentru anul 2002 este de:
- 630.000 lei / persoana singură;
- 1.134.000 lei / familie formată din 2 persoane;
- 1.575.000 lei / familie formată din 3 persoane;
- 1.953.000 lei / familie formată din 4 persoane;
- 2.331.000 lei / familie formată din 5 persoane;
- câte 157.500 lei pentru fiecare altă persoană, peste numărul de 5 persoane care face par-
te din familie.
Pentru stimularea pentru angajare în muncă, prin majorarea cu 15% a cuantumului
ajutorului în situaţia în care cel puţin un membru de familie face dovada că lucrează.
4. Ajutor pentru soţiile de militari în termen care nu au venituri şi au copii sau sunt
încadrate în gradul I sau II de invaliditate (potrivit Legii numărul 416/2001 privind venitul
minim garantat în anul 2002 cuantumul va ajunge la 1,4 milioane lei).
5. Alocaţie pentru nou-născuţi se acordă pentru fiecare copil născut, începând cu cel de-
al doilea copil (legea nr. 416/2001- în 2002 cuantumul va ajunge la 1.400.000);
6. Ajutorul pentru încălzire se acordă persoanelor cu venituri mici, în perioada sezo-
nului rece, în raport cu sistemul de încălzire utilizat;
7. Ajutor pentru acoperirea unei părţi din cheltuielile pentru înmormântare;
8. Organizarea pe plan local, a unor servicii sociale pentru persoane vârstnice defa-
vorizate, (masa la domiciliu, centre de zi, etc.).

105
FINANŢE PUBLICE

Alocaţii şi alte ajutoare acordate populaţiei în perioada 1996-1999

1996 1997 1998 1999

De la bugetul de stat 636.449 2.933.114 4.545.694 4.795.153
Alocaţii de stat pentru copii 636.215 2.932.714 4.544.998 4.794.786
Ajutoare pentru soţiile de militari în
234 400 396 367
termen
Indemnizaţii de naştere - - - -
Ajutoare pentru mamele cu mai mulţi
- - - -
copii
De la bugetele locale 164.604 149.395 142.993 151.114
Ajutor social 152.868 126.856 112.405 106.130
Indemnizaţii de naştere 10.482 19.104 26.988 35.362
Ajutoare de urgenţă 1.254 3.435 3.600 9.622

Sursa: Anuarul Statistic al României 2000

În cadrul asistenţei sociale, o atenţie deosebită se acordă

Persoanele handicapate persoanelor handicapate. Protecţia socială are în vedere
prevenirea, atenuarea handicapului şi înlăturarea consecin-
ţelor profesionale. Sursele de finanţare pentru asigurarea asistenţei sociale a persoanelor
handicapate se realizează din:
• Bugetul de stat;
• Fondul de solidaritate constituit într-o cotă de 2% aplicată asupra fondului de salarii
lunar al agentului economic;
• Donaţii;
• Subvenţii;
Asistenţa socială a persoanelor handicapate se realizează astfel:
• Persoanele adulte beneficiază de ajutor special lunar în valoare de 50% din salariul de
bază minim brut pe economie, indexat;
• Nevăzătorii beneficiază de pensie socială;
• Persoanele handicapate beneficiază de o serie de scutiri (la plata taxelor radio, T.V,
telefon, etc.), gratuităţi la transport, reduceri la costul biletelor de spectacole.

2.6 Cheltuieli pentru ajutorul de şomaj

Asigurarea persoanelor prin ajutorul de şomaj reprezintă o formă de susţinere materială
în caz de disponibilizare fără ocupaţie.

Ajutorul de şomaj este o formă principală de protecţie socială reprezentând o sumă de

bani care se stabileşte şi se acordă lunar, diferenţiat, pe categorii de persoane şi
vechime în muncă.

106
 CHELTUIELILE PUBLICE

Ajutorul de şomaj se acordă totodată pentru prevenirea şomajului şi combaterea

efectelor sociale ale acestuia, încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în
căutarea unui loc de muncă, sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii
defavorizate ale populaţiei, asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii, stimularea
şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă, creşterea mobilităţii forţei de muncă în
cadrul economiei naţionale.
O persoană se află în situaţia • Este în căutarea unui loc de muncă de l a vârsta de
de şomaj, conform Legii minim 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de
privind sistemul asigurărilor pensionare;
pentru şomaj şi stimularea • Starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o
ocupării forţei de muncă nr. fac aptă pentru prestarea unei munci;
76/2002, dacă întruneşte si-
• Nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau
multan următoarele condiţii:
realizează din activităţi autorizate potrivit legii
venituri.
Asiguraţii pot fi:
- Cetăţeni români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România;
- Cetăţeni români care lucrează în străinătate;
- Străini care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi
în muncă sau realizează venituri.
Bugetul asigur rilor sociale pentru şomaj este format din venituri şi cheltuielile sistemului
asigurărilor pentru şomaj, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Sursele de formare a veniturilor • Contribuţiile angajatorilor şi ale persoanelor

bugetului asigurărilor de şomaj juridice;

• Contribuţiile individuale ale persoanelor care desfăşoară activităţi pe bază de contract

individual de muncă sau cu convenţie civilă, funcţionarii publici, militarii angajaţi pe
bază de contract;
• Contribuţiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj;
• Subvenţii de bugetul de stat;
• Alte surse.
Angajatorii:
Contribuţia de la bugetul • O cotă de 5% aplicată asupra fondului total de salarii
asigurărilor pentru şomaj brute lunare cu excepţia sumelor aferente convenţie de
trebuie plătită astfel: prestări de servicii ale angajaţilor care au şi contract
individual de muncă;
Angajaţii:
• O cotă de 1% aplicată asupra salariului de bază lunar brut sau veniturilor lunare brute
pentru cei angajaţi cu contract individual de muncă;
• Cota de 6% aplicată asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru
şomaj pentru persoanele asigurate în baza contractului de asigurare;
• Angajaţii cu contract individual de muncă şi contract de colaborare plătesc contribuţia
de 1% numai pentru sumele aferente contractului individual de muncă;

107
FINANŢE PUBLICE

Termenul de plat a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj este de cel mult 5
zile de la:
a) Data stabilită pentru plata drepturilor salariale sau a drepturilor membrilor cooperaţiei
pe luna în curs (pentru angajatorii care efectuează plata acestor drepturi o singură dată
pe lună);
b) Data stabilită pentru plata chenzinei a doua;
c) Data stabilită prin contractul de asigurare pentru şomaj;
Sursele constituite în cadrul bugetul asigurărilor pentru şomaj sunt necesare pentru
acoperirea cheltuielilor privind:
a) Plata indemnizaţiilor pentru şomaj;
b) Plata contribuţiei pentru asigurările sociale de stat şi a contribuţiilor asigurărilor sociale
de sănătate pentru beneficiarii indemnizaţiilor de şomaj;
c) Plăţile compensatorii;
d) Plata taxelor şi comisioanelor şi alte cheltuieli;
e) Finanţarea măsurilor pentru stimularea acoperirii forţei de muncă şi a măsurilor pentru
prevenirea şomajului;
f) Finanţarea serviciilor de formare profesională pentru persoanele în căutarea unui loc de
muncă;
g) Realizarea unor programe privind stimularea ocupării forţei de muncă;
h) Efectuarea unor studii, rapoarte, analize privind piaţa muncii;
i) Organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru ocuparea Forţei de Muncă.
În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatorii:
a) Persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau
persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de convenţie civilă de prestări de servicii
care realizează un venit brut pe un an calendaristic echivalent cu nouă salarii de bază
minime brute pe ţară;
b) Funcţionarii publici;
c) Militarii angajaţi pe bază de contract;
d) Persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;
e) Persoanele care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative, judecătoreşti sau
desfăşoară activităţi în funcţii elective.
Se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj:
• Asociatul unic, asociaţii;
• Administratorii care au încheiat contracte potrivit legii;
• Persoanele autorizate să desfăşoare activităţi independente;
• Membrii asociaţiei familiale;
• Cetăţeni români care lucrează în străinătate;
• Alte persoane.

108
 CHELTUIELILE PUBLICE

Beneficiarii ajutorului de şomaj sunt persoane aflate în căutarea unui loc de muncă,
cum ar fi:
• Persoane care au devenit şomeri;
• Nu au putut ocupa un loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau
după satisfacerea stagiului militar;
• Ocupă un loc de muncă şi doresc schimbarea acestuia;
• Au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională;
• Străini care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România;
• Nu au putut ocupa u loc de muncă sau după eliberarea din detenţie.
Sunt asimilaţi şomerilor persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii:
1. Sunt absolvenţi astfel încât instituţiilor de învăţământ în vârstă de minim 18 ani, care
într-o perioadă de minim 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în
muncă potrivit pregătirii profesionale;
2. Sunt absolvenţi astfel încât şcolilor speciale pentru persoane cu handicap sau sunt
absolvenţi astfel încât astfel încât instituţiilor de învăţământ, în vârstă de 16 ani, sunt
lipsite de susţinători legali sau astfel încât căror susţinători legali dovedesc că sunt în
imposibilitatea de a presta obligaţia legală de întreţinere datorată minorilor;
3. Persoane aflate înainte de efectuarea stagiului militar care nu au fost încadrate în
muncă şi care într-o perioadă de 30 de zile de la lăsarea la vatră nu s-au putut încadra în
muncă.
Şomerii beneficiază de indemnizaţia de şomaj dacă îndepli-
Indemnizaţia de şomaj nesc cumulativ următoarele condiţii:
• Au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare
datei înregistrării cererii;
• Nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai
mici decât indemnizaţia de şomaj;
• Nu îndeplinesc condiţiile de pensionare;
• Sunt înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială
îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă sau au
realizat venituri în acel loc;
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor pe o perioadă stabilită diferenţiat, în funcţie
de stagiul de cotizare:
• 6 luni pentru o persoană cu vechime în muncă între 1-5 ani;
• 9 luni pentru persoane cu o vechime în muncă între 5-10 ani;
• 12 luni pentru persoane cu o vechime în muncă de peste 10 ani.
Cuantumul indemnizaţiilor de şomaj este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, re-
prezentând 75% din salariul de bază minim brut pe ţară, în vigoare de la data stabilirii
acestuia.
• persoanele care, la data solicitării dreptului refuză un loc de
Nu beneficiază de in- muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o
distanţă de cel mult 50 km. de locul de domiciliu sau refuză
demnizaţia de şomaj: participarea la servicii pentru stimularea ocupării şi de
formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă;
• absolvenţii care, la data solicitării dreptului, urmează o formă de învăţământ.

109
FINANŢE PUBLICE

• la data încadrării în muncă pentru o perioadă mai

Plata indemnizaţiilor de şomaj mare de 12 luni;
acordate beneficiarilor încetea-
z după cum urmează: • la data când se realizează venituri lunare mai
mari decât indemnizaţia de şomaj;
• la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi
independente sau a certificatului de înmatriculare pentru societatea comercială;
• la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă situat la o distanţă de
cel mult 50 km. de locul de domiciliu;
• la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării şi de
formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;
• dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni;
• la data plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;
• la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de la data solicitării
pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă.
a) dacă nu se prezintă lunar pentru a primi sprijin în
Suspendarea plăţii indemniza- vederea încadrării în muncă la agenţia pentru
ţiei de şomaj apare în următoa- ocuparea forţei de muncă;
rele cazuri:
b) pe perioada îndeplinirii obligaţiilor militare;
c) la data încadrării în mică cu contract individual de muncă pe perioadă determinată mai
mică de 12 luni;
d) la data plecării din ţară pe o perioadă mai mică de trei luni, la cererea persoanei;
e) pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse de până la
12 luni;
f) la data pensionării pentru invaliditate;
g) pe perioada acordării indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, a
indemnizaţiilor de maternitate şi indemnizaţiilor pentru creşterea copilului până la
împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani pentru copilul cu handicap;
h) pe perioada acordării plăţilor compensatorii conform legii;
i) pe perioada incapacităţii temporare de muncă mai mari de 3 zile datorită accidentelor
survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare sau alte forme
de pregătire profesională.

3. CHELTUIELI PUBLICE DESTINATE OCROTIRII CETĂ-

ŢENILOR PRIN SISTEMUL ASIGURĂRILOR SOCIALE
În România, primele forme ale asigurărilor sociale au luat fiinţă către sfârşitul secolului
al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea la iniţiativa lucrătorilor din fabrici.
Necesitatea organizării ocrotirii cetăţenilor, sub diferite forme, a apărut odată cu
dezvoltarea forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie. Instituirea şi dezvoltarea asi-
gurărilor sociale au fost determinate de crearea şi dezvoltarea industriei.

110
 CHELTUIELILE PUBLICE

În trecut în România aceste asigurări au cunoscut o oarecare dezvoltare, însă, formele

concrete de ocrotire a cetăţenilor şi a familiilor lor n-au putut satisface pe deplin cerinţele
de viaţă ale acestora.
Asigurările sociale din ţara noastră s-au dezvoltat şi s-au perfecţionat mereu, proces
care continuă şi în prezent.
Necesitatea asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea cetăţenilor la
desfăşurarea procesului de producţie şi a oricărei activităţi utile societăţii, să pună salaria-
ţii, cooperatorii agricoli, întreprinzătorii particulari, în anumite situaţii în imposibilitatea
de a mai presta o muncă în condiţii normale. Deoarece cetăţenii pot să ajungă în
posibilitatea de a mai muncii şi în concluzie să nu-şi mai poată dobândi prin muncă
bunurile şi serviciile necesare traiului lor şi a familiilor lor datorită diferitelor cauze, cum
sunt: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, atingerea anumitor limite de vârstă
etc. este necesar ca statul, companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale,
organizaţiile cooperatiste, asociaţiile, întreprinderile private, întreprinzătorii particulari etc.
să ia din timp măsuri pentru a ocrotii oamenii muncii, asigurându-le veniturile necesare
existenţei lor şi a familiilor lor.
Crearea, extinderea şi perfecţionarea unui sistem propriu naţional de asigurări sociale
este necesar datorită dezvoltării şi perfecţionării factorilor de producţie.
Drepturile la asigurările sociale ale cetăţenilor sunt garantate de Constituţie, de Codul
Muncii şi de alte acte normative.
Asigurările sociale sunt relaţii social-economice băneşti cu ajutorul cărora în procesul
repartiţiei produsului naţional brut se formează, se repartizează, se gestionează şi se
utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a salariaţilor şi a pensionarilor
din regiile autonome, societăţilor comerciale, a membrilor cooperaţiei meşteşugăreşti şi
a asociaţiilor agricole, a avocaţilor, a agricultorilor, a întreprinzătorilor particulari
slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, a persoanelor
care deservesc blocurile de locatari aflate în incapacitatea temporară sau permanentă de
muncă, în caz de bătrâneţe şi în alte cazuri prevăzute de lege, dar şi a familiilor
persoanelor acestora.

Conţinutul economic al asigurărilor sociale este determinat de trăsăturile societăţii.

acordarea de către stat sau de anumite organizaţii
Formele de manifestare cetăţenilor activi, pensionarilor şi a membrilor lor de
ale asigurărilor sociale se familie temporar sau definitiv în incapacitate de muncă
pot prezenta astfel: sau în alte cazuri de: indemnizaţii, ajutoare, pensii,
trimiteri la odihnă, la tratament balnear;
• aplicarea unor măsuri corespunzătoare pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi
întărirea sănătăţii, precum şi asigurarea existenţei acelora care şi-au pierdut capacitatea
de muncă din cauza bolii, accidentelor, atingerii unei anumite limite de vârstă;
• ocrotirea : - membrilor asociaţiilor agricole,
- agricultorilor cu gospodării proprii inapţi de muncă (bătrâni, invalizi,
copii orfani, copii militarilor);

111
FINANŢE PUBLICE

Cu ajutorul fondurilor de asigurări sociale şi prin fondul de rezervă pentru consumul

alimentar constituit în anii cu recoltă bogată şi, parţial, din contribuţia bănească a
asociaţiilor şi agricultorilor.
- ocrotirea avocaţilor,
- ocrotirea personalului diferitelor culte prin plata pensiilor şi indemnizaţiilor din contri-
buţia asigurărilor sociale.
În România, aplicarea în practică a politicii sociale a contribuit la constituirea şi per-
fecţionarea unui sistem de asigurări sociale.
- lucrătorii din unităţile de stat, mixte, private,
Sistemul de asigurări so- - membrii cooperativelor meşteşugăreşti
ciale cuprinde ansam- - agricultorii
blul organizat al forme- - avocaţii
lor de asigurări sociale - slujitorii cultelor
prin care sunt ocrotiţi - personalul casnic şi de îngrijire a blocurilor de locatari
- pensionarii şi membrii lor de familii.
a) asigurările sociale de stat;
Sistemul de asigurări so- b) asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi ale
ciale este structurat pe meşteşugarilor cu ateliere proprii;
c) asigurările sociale din asociaţiile agricole;
următoarele verigi: d) asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie
proprie;
e) asigurările sociale ale avocaţilor;
f) asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.
1. Principiile unicităţii;
Principiile care stau la 2. Principiul egalităţii;
baza organizării şi func- 3. Principiul solidarităţii sociale;
ţionării sistemului public 4. Principiul obligativităţii;
5. Principiul contributivităţii;
naţional. 6. Principiul repartiţiei;
7. Principiul autonomiei.

1. Principiul unicităţii. Statul organizează şi garantează un singur sistem public naţional,

garantat de stat;
2. Principiul egalităţii. Persoanele asigurate beneficiază de aceleaşi drepturi şi obligaţii
dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii prevăzute de lege;
3. Principiul solidarităţii sociale. Participanţii la sistemul public îşi asumă reciproc
obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor
sociale prevăzute de lege;
4. Principiul obligativităţii. Persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţi din
care se obţin venituri şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege;
5. Principiul contributivităţii. Sunt cuprinse prin efectul legii în sistemul de asigurări
beneficiind de drepturi, având însă şi obligaţii, drepturile de asigurări sociale
cuvenindu-se pe baza contribuţiei la asigurări sociale plătite. Fondurile de asigurări
sociale se constituie pe baza contribuţiei datorate de persoane fizice sau juridice care
participă la sistemul public.

112
 CHELTUIELILE PUBLICE

6. Principiul repartiţiei. Pe baza acestui principiu fondurile realizate pe baza contribuţii-

lor plătite de societăţi comerciale cu capital de stat, mixte şi private, companiile
naţionale, instituţiile publice, cooperativele, persoane fizice care folosesc personalul
casnic şi personalul de îngrijire al blocurilor de locatari pentru plata obligaţiilor ce
revin sistemului public pentru plata pensiilor, indemnizaţiilor, ajutoarelor;
7. Principiul autonomiei. Este bazat pe administrarea de către asiguraţii respectivi prin
organe proprii şi organizaţii competente (Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale).
Asigurările sociale în România sunt reglementate prin Legea asigurărilor sociale
pentru sănătate 145/1997 şi Legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări nr 19/2000.
Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public.
Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor CNPAS şi CNAS, proiectul bugetului
asigurărilor sociale de stat, pe care îl supune spre aprobare Parlamentului.
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din:
Contribuţii pentru asigurări sociale;
• Dobânzi;
• Majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor;
• Alte venituri.
Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru
constituirea unui fond de rezervă.
Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul
bugetar respectiv. El se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în
situaţii financiare întemeiate.
În sistemul public sunt asigurate persoanele fizice denumite asiguraţi.
Asiguraţii Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţia de asigurări sociale şi
beneficiază de prestări de asigurări sociale.
Asiguraţii pot fi cetăţenii români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, care au domiciliul
în România şi îndeplinesc următoarele condiţii:
a) Desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă;
b) Beneficiază de ajutor de şomaj şi de alocaţie de sprijin;
c) Desfăşoară activităţi în cadrul unor funcţii colective elective;
d) Realizează un venit brut de cel puţin 3 salarii medii brute pe economie;
e) Alte persoane asigurate pe bază de contract de asigurare.

Organele asigurărilor Sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

sociale se organizează şi gestionează de Casa Naţională de Pensii şi
Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS).
În subordinea CNPAS există case judeţene de pensii şi Casa de Pensii a Municipiului
Bucureşti.
Organele de conducere ale CNPAS sunt formate din:
1. Preşedinte – numit de primul ministru pe o perioadă de 5 ani;
2. Consiliul de Administraţie .

113
FINANŢE PUBLICE

• Îndrumă şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor

Atribuţiile CNPAS legale de către casele teritoriale de pensii, precum şi de către
persoane juridice şi fizice cărora le revin drepturi şi
obligaţii;
• Furnizează datele necesare pentru fundamentarea şi elaborarea bugetului asociaţiilor
sociale de stat;
• Prezintă Guvernului şi partenerilor sociali rapoarte cu privire la administrarea bugetului
asigurărilor sociale de stat;
• Publică bianual raportul său de activitate;
• Colectează şi virează contribuţiile de asigură sociale şi alte tipuri de contribuţii;
• Asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul public;
• Asigură evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale la nivel naţional, pe
baza codului personal de asigurare socială;
• Certifică anual stagiul de cotizare şi punctajul pentru fiecare asigurat;
• Îndrumă şi controlează activităţi de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de
muncă;
• Organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului din
domeniul asigurărilor sociale;
• Ia măsuri pentru protecţia fondului de asigurări;
• Aplică prevederile convenţiilor internaţionale de asigurări sociale la care România este
parte;
• Dezvoltă relaţii cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte ţări.

Sursele de constituire
Fondurile de
asigurări sociale

1. Contribuţiile de 2. Contribuţia pentru constituirea fondului 3. Alte venituri

asigurări sociale. pentru plata ajutorului de şomaj, a
ajutorului de integrare profesională şi a
alocaţiei de sprijin.

• Contribuţiile plătite de agenţii economici şi

1. Contribuţiile de asigurări sociale instituţii angajatorii calculate pe baza unor
cote aplicate asupra fondurilor de salarii
brut;
• Contribuţii individuale plătite de asiguraţi;
• Contribuţia Agenţiei Naţionale de Ocupare şi Formare Profesională care administrează
bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj.

114
 CHELTUIELILE PUBLICE

Cotele de contribuţii de asigur ri sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de

muncă:
• Normale – cota este de 35%;
• Deosebite – reprezintă acele locuri în care există un grad mare de risc permanent sau în
anumite perioade – cota este de 40%.
• Speciale – cota este de 45%
- Activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime
nucleare, zonele 1 şi 2 de expunere la radiaţii.
- Unităţile miniere, pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel
puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
- Aviaţia civilă pentru personalul navigant;
- Activitatea artistică;
- Platforme petroliere marine.
Cotele sunt aprobate anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Asiguraţii
plătesc 1/3 din contribuţie pentru condiţii normale adică de 11,67%, iar angajatorii plătesc
diferenţa dintre cote de contribuţie stabilită pentru condiţiile de muncă şi contribuţia
angajaţilor (condiţii normale - 23,33%; deosebite – 28,33%; speciale – 33,33%).
Pentru persoanele care realizează un venit brut pentru cel puţin 3 salarii medii brute pe
economie precum şi alte persoane care au încheiat contract de asigurare, asiguraţii
datorează integral contribuţia pentru condiţiile de muncă în care îşi desfăşoară activitatea.
Baza de calcul a contribuţiei de asigur ri sociale:
Asiguraţii – salariul brut, venitul lunar care nu poate fi mai mic de ¼ din salariul
brut lunar pe economie. Baza de calcul nu poate depăşi 3 salarii medii brute pe
economie.
• Angajatorul – fondul total de salarii brute lunare. Baza de calcul nu poate depăşi:
numărul mediu al asiguraţilor x 3 salarii medii brute pe economie;
• Şomeri – cuantumul ajutorului de şomaj, ajutorul de integrare profesională sau
alocaţie de sprijin.
Exemplu: Calculul contribuţiilor la asigurările sociale de stat
Total brut
Salariul 1 ……………………………………. 3.000.000
Salariul 2 ……………………………………. 4.000.000
Salariul 3 ……………………………………. 5.000.000
Salariul 4 – CM – CAS (15 zile lucrătoare) …. 2.000.000
14.000.000
• Contribuţiile asiguraţilor
Salariul 1 ………………… 3.000.000 x 11,67% = 350.100
Salariul 2 ………………… 4.000.000 x 11,67% = 466.800
Salariul 3 ………………… 5.000.000 x 11,67% = 583.500
TOTAL 1.400.400
• Contribuţia angajatorului
12.000.000 x 23,33% = 2.799.600 – 2.000.000 – 7% x 1.516.000 x 15 zile CM
(CM CAS) 21 zile lucrătoare din lună
= 2.799.600 – 2.000.000 – 75.800 = 723.800 contribuţie
de virat

115
FINANŢE PUBLICE

2. Contribuţia pentru constituirea fon- • Angajatorul contribuie cu 5% (cotă cal-

dului pentru plata ajutorului de şomaj, culată) la fondul de salarii.
• Angajaţii – contribuie cu o cotă de 1% la
a ajutorului de integrare profesională şi
salariul de încadrare.
a alocaţiei de sprijin: • Membrii cooperatori contribuie cu 1%
din venituri.
3. Alte venituri.
Bugetul asigurărilor sociale mai este alimentat şi cu veniturile:
Sumele rezultate din lichidarea debitelor din anii precedenţi;
• Majorările şi amenzile aplicate pentru neplata la timp a contribuţiei, etc.
• Cât şi cu excedentul bugetului pe anul precedent.

Pensiile

Categorii de pensii
în sistemul public

Pensia pentru Pensia Pensia anticipată Pensia de Pensia de

limită de vârstă anticipată parţială invaliditate urmaşi

a) Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ

vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare în sistemul public. Vârsta
standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Stagiul
minim de utilizare este de 15 ani. Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru
femei şi 35 de ani pentru bărbaţi. Pentru condiţii speciale de muncă se acordă reduceri
pentru vârsta de pensionare şi pentru stagiul de cotizare.

b) Pensia anticipată se acordă asiguraţilor care au depăşit stagiul complet de cotizare cu

cel puţin 10 ani şi trebuie să mai aibă cel mult 5 ani până la vârsta standard de pensionare;

c) Pensia anticipată parţială se acordă participanţilor care au depăşit stagiul complet de

cotizare cu până la 10 ani şi trebuie să mai aibă cel puţin 5 ani până la vârsta standard de
pensionare. Pentru pensiile anticipate (punctul b şi c) la împlinirea vârstei standard de
pensionare pensiile anticipate devin pensii pentru limită de vârstă şi se recalculează.

116
 CHELTUIELILE PUBLICE

d) Pensia de invaliditate au dreptul la pensia de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut

total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza:
- Accidentelor de muncă,
- Bolilor profesionale şi tuberculozei,
- Bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca,
- Elevii şi studenţii care şi-au pierdut cel puţin jumătate din capacitatea de muncă în
timpul şi din cauză practicii profesionale.
Invaliditatea este de gradul I, II, III, în funcţie de gravitatea ei şi este stabilită prin
decizie de un medic specializat prin expertiză medicală.
Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale la intervale de 6-12 luni până
la împlinirea vârstei standard de pensionare. La împlinirea acestei vârste pensionarul poate
opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii adică poate păstra pensia pentru invaliditate
sau poate obţine pensia pentru limită de vârstă.

e) Pensia de urmaşi. Au dreptul la pensia de urmaşi copii şi soţul supravieţuitor dacă

persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.

• Copii au dreptul la pensii de urmaşi în cazul în care:

- Au până la 16 ani;
- Au până la 26 de ani şi îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ.

• Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaşi dacă:

- Decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă şi dacă nu
realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este
obligatorie sau acestea sunt mai mici de ¼ din salariul mediu brut pe economie.
- Soţul supravieţuitor este invalid de gradul I sau II şi durata căsătoriei a fost de cel
puţin 1 an.
- Soţul supravieţuitor are vârsta standard de pensionare şi durata căsătoriei a fost de cel
puţin 10 ani.

La calculul pensiilor se consideră întregul stagiu de cotizare. Punctajul mediu anual,

determinat prin împărţirea numărului de puncte total la stagiul complet de cotizare, se
înmulţeşte cu valoarea unui punct de pensie din luna ieşirii la pensie. Valoarea punctului
de pensie se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

117
FINANŢE PUBLICE

Alte drepturi de asigurări sociale

1. Indemnizaţie pentru incapacitate temporar de munc . În sistemul public asiguraţii

beneficiază de concediul medical şi de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de
muncă, dacă dovedesc incapacitate temporară de muncă printr-un certificat medical
eliberat conform reglementărilor în vigoare. Această indemnizaţie se suportă primele
zile de către angajatori, iar ulterior de bugetul asigurărilor sociale de stat în funcţie de
reglementările în vigoare. Durata acordării indemnizaţiei pentru incapacitatea tempo-
rară de muncă este de cel mult 180 de zile/an. Cuantumul indemnizaţiei pentru incapa-
citate temporară de muncă este de 75% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni
lucrate. Pentru boli precum SIDA, cancer, boli contagioase grupa A, boli profesionale,
accidente de muncă, cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă
este de 100%.
2. Prestaţii pentru prevenirea îmboln virilor şi recuperarea capacit ţii de munc . În
sistemul public asiguraţii pot beneficia de:
• Indemnizaţii pentru trecerea temporară în altă muncă – din Bugetul asigurărilor
sociale de stat. Această indemnizaţie se acordă dacă la noul loc de muncă asiguratul
realizează un venit salarial brut lunar inferior mediei pe 6 luni anterioare riscului.
• Indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă cu ¼ din durata normală – la pro-
punerea medicului curant şi cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale
pentru cel mult 90 de zile/an.
• Indemnizaţie pentru carantină – se acordă asiguraţilor cărora li se interzice activita-
tea din cauza unor boli contagioase pe durata stabilită de inspectoratul de sănătate
publică.
• Ajutoare pentru procurarea de proteze care nu sunt suportate de la asigurările soci-
ale de sănătate.
• Contravaloarea biletelor de tratament balnear se suportă integral sau parţial de la
bugetul asigurărilor sociale de stat conform criteriilor aprobate anual de CNPAS.
3. Indemnizaţia de maternitate. Asiguratele au dreptul la 126 de zile calendaristice de
concediu pentru sarcină şi lăuzie, perioadă în care primesc indemnizaţie de materni-
tate. Cuantumul lunar al indemnizaţiei este de 85% din media ultimelor 6 luni şi se su-
portă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.
4. Indemnizaţia pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav. Asiguraţii
au dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani şi în cazul
copilului cu handicap până la 3 ani. Această indemnizaţie se acordă la cerere, opţional
pentru unul dintre părinţi, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare prevăzut de lege şi de
85% din media ultimilor 6 luni lucrate. Indemnizaţia se suportă de bugetul asigurărilor
sociale de stat. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav până la 7 ani este de 14
zile/an cu excepţia situaţiilor în care copilul contactează boli contagioase, este imobili-
zat în aparat gipsat sau este supus unei intervenţii chirurgicale. În aceste situaţii durata
concediului medical va fi stabilită de medicul de familie. Cuantumul indemnizaţiei
este de 85% din media ultimilor 6 luni lucrate. Indemnizaţia se suportă de la bugetul
asigurărilor sociale de stat. Cuantumul indemnizaţiilor suportate de la bugetul asigură-
rilor sociale de stat cu durată mai mare de 90 de zile se indexează prin lege o dată cu
indexarea punctului de pensie.

118
 CHELTUIELILE PUBLICE

5. Ajutorul de deces .Se acordă la decesul asiguratului sau al pensionarului unei singure
persoane care poate fi soţul supravieţuitor, copilul, părintele sau persoane care dove-
desc că a suportat cheltuielile ocazionate de deces. Cuantumul se stabileşte anual prin
Legea bugetului Asigurărilor Sociale de Stat şi nu poate fi mai mic decât salariul me-
diu brut pe economie. Ajutorul de deces se suportă de bugetul asigurărilor sociale de
stat şi se acordă la cerere pe baza certificatului de deces.

Constituie principalul sistem de relaţii economico – sociale de

Asigurările sociale ocrotire a sănătăţii populaţie, sunt obligatorii şi funcţionează
pentru sănătate descentralizat pe baza principiului solidarităţii sociale şi
subsidiarităţii în colectarea şi utilizare fondurilor, precum şi a
dreptului alegerii libere de către asiguraţi a mediului, a unităţii sanitare şi a casei de
asigurări pentru sănătate.
În România se pot organiza şi alte forme de asigurări de sănătate, societăţi private de
asigurări pentru sănătate, care acoperă riscuri individuale, în diferite situaţii speciale şi
riscuri individuale.
f) Persoanele cuprinse în asigur rile sociale pentru s n tate:
• Cetăţenii români cu domiciliul în ţară sau aflaţi tempo-rar în străinătate;
• Cetăţenii străini şi apatrizi care au reşedinţa în România.
g) Persoanele care beneficiaz de asigur rile de s n tate f r plata contribuţiei:
• Copii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi
dacă nu realizează venituri din muncă;
• Soţia, soţul, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii aflaţi în întreţinerea unei per-
soane asigurate;
• Persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă sau se află în grija
familiei;
• Persoanele care în baza Decretului Lege nr. 118/1990 beneficiază de drepturi ca
urmare a faptului că au fost persecutate din motive politice de dictatura instaurată
cu începere de la 6 martie 1945, precum şi cele deportate în străinătate ce se
constituie în prizonieri potrivit Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, unele
drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război precum şi persoanelor prevăzute la
art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor – martiri şi acordarea unor
drepturi urmaşilor acestora, răniţilor precum şi luptătorilor pentru victoria
Revoluţiei din decembrie 1989 dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite
din drepturile băneşti acordate de lege cât şi cele provenite din pensii.
h) Persoanele care au calitatea de asigurat f r a pl ti contribuţia pentru asigur rile
sociale de s n tate în anumite situaţii, pe durata acestora. Aceste situaţii sunt:
• Satisfac serviciul militar în termen (contribuţie finanţată de la bugetul de stat);
• Se află în concediul medical, concediu pentru sarcină şi lăuzie, concediul medical
pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani (contribuţia se suportă
din bugetul asigurărilor sociale de stat);
• Există o pedeapsă privată de libertate sau arest preventiv (contribuţia se suportă de
la bugetul de stat);
• Face parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social în conformitate cu pre-
vederile Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social ( contribuţia se suportă de la buge-
tul statului);

119
FINANŢE PUBLICE

Persoanele exceptate de la asigur rile obligatorii:

• Membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
• Cetăţenii străini care se află temporar în ţara noastră. Aceste categorii de persoane
pot contracta asigurări facultative pentru sănătate.
Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurat înceteaz în anumite situaţii. Acestea sunt:
• Pierderea cetăţeniei şi/sau a dreptului de rezidenţă sau reşedinţă în ţară;
• În caz de deces.
Dobândirea calit ţii de asigurat. Calitatea de asigurat se dovedeşte cu carnetul de asi-
gurare socială pentru sănătate, se dobândeşte din ziua încheierii contractului individual de
muncă al salariatului şi se păstrează pentru toată durata acestuia. Persoanele cărora le-a
încetat calitatea de asigurat şi doresc redobândirea acestora pot solicita în scris, în termen
de o lună de la data încetării, cu plata în prealabil a contribuţiei restante pentru asigurările
sociale de sănătate. De asemenea persoanele care nu sunt salariate dobândesc calitatea de
asigurat din ziua în care s-a achitat contribuţia şi o prestează conform legii.

Organizarea asigurărilor
sociale pentru sănătate

Asigurările sociale de sănătate se organizează prin Casa Naţională de Asigurări de

Sănătate (CNAS), Casele de Asigurări de Sănătate Judeţene şi a Municipiului
Bucureşti şi prin Oficii Teritoriale.

Organele de conducere ale CNAS:

Casa Naţională de Asigurări
de Sănătate (CNAS) 1. Adunarea General a Reprezentanţilor; Are ca
obiectiv principal susţinerea intereselor asiguraţilor în
raport cu consiliul de administraţie. Ea are ca atribuţii:
a) Aprobă statutul şi alte reglementări specifice în domeniul său de activitate;
b) Aprobă bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru CNAS şi
casele de asigurări de sănătate judeţene şi a Municipiului Bucureşti;
c) Ia decizii privind administrarea patrimonială;
d) Aprobă bugetul pentru anul curent a CNAS şi pentru casele de asigurări de sănătate
teritoriale;
e) Alege o Comisie de Cenzori.
2. Consiliul de Administraţie, ales de Adunarea Generală a Reprezentanţilor este condus
de Preşedinte şi Vicepreşedinte. Consiliul de Administraţie reprezintă CNAS şi pe
asiguraţi în raport cu alte persoane fizice sau juridice.
Pe lângă CNAS funcţionează Consilii de Experţi care elaborează proiecte de norme
metodologice pentru acordarea serviciilor medicale aprobate de către Comisia Mixtă a
CNAS şi de Colegiul Medicilor din România.

120
 CHELTUIELILE PUBLICE

La nivelul CNAS este organizat şi funcţionează un Serviciu Medical format din 7

medici, condus de un medic şef.
CNAS împreună cu Colegiul Medicilor din România organizează Comisia Central de
Arbitraj care are în funcţie un arbitru acceptat de ambele părţi. Arbitrii pot fi medici,
jurişti sau economişti acreditaţi şi înregistraţi la Ministerul Justiţiei.
Controlul CNAS şi al Caselor de Asigurări pentru sănătate Judeţene şi a Municipiului
Bucureşti şi a Colegiului Medicilor din România se realizează astfel:
• Controlul de gestiune anual efectuat de Curtea de Conturi;
• Controlul serviciilor medicale efectuat de comisii de control al serviciilor medicale.
Ele acţionează la nivel teritorial, fiind insti-
Casele de Asigurări pentru Sănătate tuţii publice autonome, nelucrative desfăşu-
judeţene şi a Municipiului Bucureşti. rând activităţi în domeniul asigurărilor de
sănătate.
Casele de Asigurare pentru Sănătate funcţionează pe baza unui statut care cuprinde:
- Denumirea şi sediul;
- Teritoriul de servit;
- Felul, cantitatea şi calitatea unor servicii care nu sunt definite expres prin lege;
- Nivelul şi modul de încasare a contribuţiei;
- Numărul membrilor în organele de conducere;
- Drepturile şi obligaţiile organelor de conducere;
- Modul de adoptare a hotărârilor adunării generale a reprezentanţilor;
- Organizarea activităţii financiar contabile, a controlului şi întocmirea bilanţului
contabil anual;
- Componenţa şi sediul comisiei de litigii;
- Modalităţi de publicitate, etc.
Asiguraţii primesc un extras în care sunt specificate serviciile ce se asigură, nivelul
contribuţiei şi modul de plată.
Casele de Asigurări de Sănătate Judeţene şi a Municipiului Bucureşti au ca organe de
conducere:
1. Adunarea Generală a Reprezentanţilor;
2. Consiliul de Administraţie condus de Preşedinte şi Vicepreşedinte.
Acestea sunt alese prin vot secret, o persoană putând fi aleasă pentru maxim două
mandate de câte 5 ani;
Asiguraţii şi angajatorii aleg pe reprezentanţii lor pe grupe reprezentative pentru:
• Salariaţi;
• Liber profesionişti;
• Agricultori cu gospodării individuale;
• Pensionari;
• Şomeri;
• Personal casnic;
• Elevi şi studenţi.

121
FINANŢE PUBLICE

Din organele de conducere ale Caselor de Asigurări pentru Sănătate nu pot face parte:
miniştrii, secretari de stat, directori din ministere, primarii, prefecţii şi asiguraţii cu funcţii
de conducere în sindicat.
Pe lângă casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti este
organizat şi funcţionează Serviciul Medical format din 2-5 membrii, condus de un medic
şef, având ca atribuţii:
• Elaborarea şi verificarea documentaţiei privind acordarea şi controlul serviciilor
furnizate pentru protejarea asiguratului;
• Controlează corectitudinea certificatelor medicale de boală;
• Îngrijirea la domiciliu şi calitatea serviciilor de sănătate; etc.

Drepturile şi obligaţiile
asiguraţilor

Drepturile Asiguraţii au dreptul la servicii medicale, medicamente şi materiale

asiguraţilor sanitare, corespunzător necesităţii lor în mod nediscriminatoriu. Dreptu-
rile asiguraţilor se stabilesc pe baza contractului cadru elaborat de
CNAS şi Colegiul Medicilor din România cu avizul Ministerului Sănătăţii aprobat prin
Hotărâre a Guvernului.
Contractul cadru reglementează în principal condiţiile acordării asistenţei medicale re-
feritoare la:
• Lista serviciilor medicale, a medicamentelor şi a altor servicii pentru asiguraţi;
• Parametrii calităţii şi eficienţei serviciilor;
• Nivelul costurilor, modul de decontare şi actele necesare în acest scop;
• Asistenţă medicală primară;
• Internarea şi externarea bolnavilor;
• Necesitatea şi durata spitalizării;
• Asigurarea tratamentului spitalicesc cu măsuri de îngrijire sau de recuperare;
• Condiţii generale de acordare de către spital a tratamentului ambulatoriu;
• Prescrierea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a
protezelor şi a ortezelor, a dispozitivelor de mers şi de autoservire;
• Condiţiile şi plata serviciilor de tehnică dentară;
• Informarea corespunzătoare a bolnavilor.
Asiguraţii au drepturi la asigurare medicală în caz de boală sau de accident din prima zi
de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare.
Serviciile medicale necesare îngrijirii medicale a asiguraţilor sunt:
1. Asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii inclusiv pentru depistarea
precoce a bolilor.
2. Ambulatorii, spitaliceşti, de asistenţă stomatologică.
3. De urgenţă.
4. Complementare pentru reabilitare.
5. De asistenţă medicală pre-, intra-, post natală.
6. Îngrijiri medicale la domiciliu.
7. Medicamente, materiale sanitare, proteze, orteze.

122
 CHELTUIELILE PUBLICE

În serviciile medicale suportate de Casa de asigurări pentru Sănătate nu se include:

- Servicii de sănătate în caz de risc profesional: boli profesionale şi accidente de muncă;
- Asistenţă medicală curativă la locul de muncă;
- Servicii medicală de înaltă performanţă;
- Unele servicii de asistenţă stomatologică;
- Servicii hoteliere cu grad înalt de confort.
Asiguraţii au dreptul să-şi aleagă medicul de familie care să le acorde serviciile primare.
Asiguratul poate schimba medicul de familie după expirarea a cel puţin trei luni de la data
înscrierii sale la medic. În cazul în care opţiunea asiguratului este pentru medic de familie
dintr-o altă localitate, asiguratul nu suportă cheltuielile de transport.
Însoţitorii copiilor bolnavi în vârstă de până la trei ani beneficiază de plata serviciilor
hoteliere din partea casei de asigurări pentru sănătate, dacă potrivit cerinţelor stabilite de
comun acord de către acesta şi Colegiul Medicilor din România, medicul consideră ne-
cesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată.
În vederea prevenirii îmboln virilor şi p strarea s n t ţii asiguraţii sunt informaţi
permanent asupra mijloacelor de păstrarea a sănătăţii, de reducere şi de evitare a cauzelor
de îmbolnăvire.
CNAS colaborează cu comisiile de specialitate ale Consiliul Medicilor din România,
cu medicii cu experienţă, unităţile medico-sanitare şi cu organizaţiile neguvernamentale
pentru întocmirea de programe de sănătate finanţate de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor pentru sănătate, şi de la alte surse.
Serviciile medicale pentru prevenirea şi depistarea precoce a bolilor care ar putea
afecta dezvoltarea fizică sau mentală a copiilor sunt suportate de la casele de asigurări
pentru sănătate.
Dacă se constată noxe profesionale sau risc crescut de accidentare casele de asigurări
pentru sănătate au obligaţia să anunţe autorităţile responsabile cu protecţia muncii.
Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări
pentru sănătate şi anume:
- Nelimitat pentru copii până la vârsta de 16 ani, individual sau prin formarea de gru-
pe de profilaxie, fie la grădiniţă fie la şcoală,
- Pentru tinerii de la 16 la 20 de ani, de două ori pe an,
- Pentru adulţi o dată pe an.
Asiguraţii în vârstă de peste 30 de ani au dreptul la control în fiecare an pentru pre-
venirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. Ei beneficiază de redu-
cere sau scutiri de la plata unor contribuţii personale dacă au efectuat controalele medicale
periodice preventive stabilite de colegiul medicilor din România împreună cu casele de
asigurări pentru sănătate.
În caz de boal asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru
prevenirea complicaţiilor ei, pentru recuperarea sau cel puţin ameliorarea suferinţei
pacientului.
Tratamentul medical se aplică de către medici şi personalul sanitar acreditat.
Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală de specialitate ambulatorie la indicaţia
medicului de familie cu respectarea liberei alegeri a medicului specializat acreditat. Asis-
tenţa medicală de specialitate se acordă de către medicii specializaţi.

123
FINANŢE PUBLICE

Serviciile medicale ambulatorii cuprind: stabilirea diagnosticului, tratament medical,

îngrijiri medicale, recuperare, medicamente, materiale sanitare.
Asiguraţii primesc asistenţă medicală de specialitate în spitalele acreditate în cazul în
care tratamentul ambulatoriu sau la domiciliu nu este eficace.
Tratamentul în spitale se acordă prin spitalizare integrală sau parţială care cuprinde:
consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului, tratament medical şi/sau tratament chi-
rurgical, îngrijire, medicamente, materiale sanitare, cazare şi masă.
Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul din cabinetul stoma-
tologic şi din serviciul buco-maxilo-facial.
Tratamentele stomatologice se suportă de către casa de asigurări pentru sănătate în
proporţie de 40-60%, ţinând seama de necesitatea respectării controalelor profilactice im-
puse de serviciul stomatologic. Asiguraţii au dreptul la medicamente, materiale sanitare,
proteze şi alte mijloace terapeutice.
CNAS şi Ministerul Sănătăţii cu avizul Colegiului Medicilor din România şi al Co-
legiului Farmaciştilor din românia elaborează lista medicamentelor din nomenclatorul de
medicamente de care beneficiază asiguratul da bază de prescripţie medicală (reţeta medi-
cului) cu sau fără contribuţia personală.
Asiguraţii beneficiază de fizioterapie, masaje, gimnastică medicală pe baza prescrip-
ţiilor medicale, cu sau fără contribuţie personală. Ei au dreptul la materiale sanitare pentru
corectarea văzului, a auzului, pentru protejarea membrelor şi alte materiale de specialitate.
Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani suportă:
- Costul medicamentelor care se administrează în infecţii uşoare ale căilor respira-
torii, calmante, purgative,
- Costul serviciilor medicale şi al materialelor sanitare acordate în cazul corecţiilor
estetice.
- Costul unor materiale sanitare necesare pentru corectarea auzului şi a văzului,
ochelari de vede, baterii pentru aparate auditive.
Costul medicamentelor, ale materialelor sanitare şi ale mijloacelor terapeutice care
se suportă de asigurat sunt stabilite în contractul cadru.
Asiguraţii au dreptul la asistenţ medical de recuperare într-o unitate specială. Con-
tribuţia personală pentru asistenţă medicală de recuperare se stabileşte prin contractul cadru.
De asemenea, asiguraţii pot beneficia de tratament medical la domiciliu şi îngrijire din
partea unui cadru mediu sanitar dacă se recomandă de un medic.
Pot beneficia şi de alte servicii speciale cum ar fi transport sanitar (urgenţe medicale
sau în alte cazuri prevăzute de contractul cadru), ajutor de menaj pe perioada invalidităţii a
bolii, în cazul în care nu pot să se îngrijească şi nu au moştenitori legali care să îi ajute.
Asigurarea calit ţii serviciilor medicale se realizează prin acceptarea de către casa de
asigurări pentru sănătate a:
- Serviciilor medicale şi stomatologice recunoscute de către CNAS şi Colegiul
Medicilor din România,
- Medicilor, asistenţilor medicale a celeilalte persoane acreditate,
- Respectării criteriilor de evaluare a calităţii asistenţei medicale şi stomatologice
elaborate de Colegiul Medicilor din românia;
- Un sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind
diagnosticul şi terapia aplicată.

124
 CHELTUIELILE PUBLICE

• Să îşi achite complet şi la timp contribuţiile datorate,

Obligaţiile • Să participe la acţiunile profilactice organizate de casele de asigurări
asiguraţilor pentru sănătate,
• Să respecte tratamentele medicale prescrise de medic

Sursele de constituire a fondurilor

asigurărilor pentru sănătate

Fondurile asigurărilor
sociale pentru sănătate

Contribuţia Contribuţia persoanelor juri- Subvenţii de la: bugetul de stat,

asiguraţilor dice şi fizice care angajează bugetele locale, alte surse.
personal salariat

Fondul CNAS şi fondurile Caselor de Asigurări de

Sănătate Judeţene şi a Municipiului Bucureşti

Contribuţii ale persoanelor fizi- Subvenţii de la bugetul Alte surse de

ce sau juridice în părţi egale. de stat şi bugetele locale. finanţare.

Bugetul de stat finanţează următoarele cheltuieli:

• Pentru investiţii în vederea unor unităţi medico-sanitare, asigurarea aparaturii
medicale de mare performanţă;
• Pentru activităţi de diagnostic curativă şi de reabilitare de importanţă naţională
pentru recuperarea capacităţii de muncă;
• Finanţarea unor programe.
Casele de asigurări varsă o cotă de 7% din încasările lunare la Casa Naţională de Asi-
gurări pentru Sănătate.
Fondul de asigurări sociale pentru sănătate se utilizează pentru:
• Plata medicamentelor şi a serviciilor medicale acordate.
• Cheltuieli de administrare şi funcţionare într-o cotă de cel mult 5%;
• Fondul de redistribuire, în cotă de 7%;
• Fondul de rezervă în cotă de 5%.

125
FINANŢE PUBLICE

Disponibilităţile fondurilor rămase nefolosite la finele anului se reportează în anul

următor şi au aceleaşi destinaţii.
Persoanele plătitoare privind contribuţia la asigurările sociale pentru sănătate:
a) Persoana asigurată contribuţia lunară de asigurare socială pentru sănătate într-o
cotă de 7% aplicată venitului brut. Contribuţia se deduce din impozitul pe salariu
sau din impozitul pe venit şi se varsă la casa de asigurări pentru sănătate.
b) Persoane juridice şi fizice care angajează personal salariat plătesc: contribuţia
destinată de persoane juridice şi fizice care angajează personal salariat este de 7%
aplicată asupra fondului de salarii lunar. Această contribuţie se virează la casa de
asigurări pentru sănătate.
c) Persoane beneficiare de ajutor de şomaj şi a alocaţiei de sprijin, pensionarii şi
persoane care lucrează pe bază de convenţii civile se reţine o dată cu plata
drepturilor băneşti asupra cărora se calculează contribuţia de cei care efectuează
plata acestor drepturi. Se virează casei de asigurări pentru sănătate la care este
arondată persoana în cauză,
d) Persoanele care nu sunt salariate dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea plătesc
contribuţia la asigurările sociale pentru sănătate într-o cotă de 7% calculată asupra
veniturilor impozabile comunicate direct la casa de asigurări pentru sănătate în a
cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea,
e) Persoana asigurată obligatoriu, dar scutită de plate contribuţiei contribuţia este
datorată de bugetul asigurărilor sociale de sănătate sau de bugetul statului.
Contribuţia datorată de aceste persoane se stabileşte prin aplicarea cotei de 7%
asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii minime brut pe ţară.
Persoanele care beneficiază de indemnizaţii de la bugetul asigurărilor sociale de stat,
concedii medicale, concedii de sarcină şi lăuzie, plata asigurărilor de sănătate se realizează
de la bugetul asigurărilor sociale de stat.

4. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU

ACŢIUNI ECONOMICE
În categoria cheltuielilor publice un loc important îl ocupă cheltuielile privind activi-
tatea economică, deoarece statul acordă o atenţie deosebită dezvoltării economiei
naţionale. Aceste cheltuieli sunt destinate pentru finanţarea regiilor autonome sau a
societăţilor comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, a micilor întreprinzători, pentru
finanţarea unor proiecte de cercetare-dezvoltare.
Totodată se urmăreşte dezvoltarea agriculturii, transporturilor şi telecomunicaţiilor, a
industriei bunurilor de consum, drumuri a gospodăriei comunale şi de locuinţe, a co-
merţului precum şi asigurarea protecţiei mediului.
Cheltuielile pentru acţiuni economice sunt îndreptate în primul rând către întreprinde-
rile de stat, către sectorul public. Aceste întreprinderi desfăşoară activităţi privind
producţia de bunuri sau prestării de servicii în ramuri strategice (apărare, transporturi).

126
 CHELTUIELILE PUBLICE

În perioada actuală în România un accent deosebit se pune pe accelerarea procesului de

privatizare a întreprinderilor de stat în vederea rentabilizării acestora, asigurarea unei
autonomii economice şi funcţionale a unităţilor din sectorul public. S-a promovat con-
curenţa şi liberalizarea preţurilor, piaţa devenind principalul instrument de reglare al
producţiei, schimbului şi consumului.
În urma privatizării statul beneficiază şi de o serie de venituri obţinute din privatizări,
ceea ce duce la reducerea împrumuturilor de stat. Cheltuielile pentru acţiuni economice au
deţinut o pondere de 24%-31% din totalul cheltuielilor publice şi de 3-10% din PIB în
perioada 1996-2002 înregistrând o tendinţă de scădere în anii 1998-2000.

Volumul şi ponderea cheltuielilor publice pentru acţiuni

economice în România în perioada 1996-2002

Nr. 2002
Indicatori 1996 1997 1998 1999 2000 2001
crt. progn.
Cheltuieli publice
1. pentru acţiuni eco- 11331,8 20583,2 10818,6 14997,2 23545,5 36875,6 44688,5
nomice (mld.lei)
2. % în total cheltu-
30,8 24,0 12,23 16,06 16,38 18,97 18,79
ieli publice
3. % în P.I.B. 10,3 8,2 2,91 2,78 2,96 3,35 3,19
Surse: Execuţia bugetului consolidat M.F.
Pentru anii 2001-2002 datele sunt prezentate înainte de rectificarea bugetelor.

Între întreprinderile publice şi stat există fluxuri financiare realizate în ambele sensuri;
Intreprinderile de prelevă la
buget
stat

1. vărsăminte fiscale 2. vărsăminte nefiscale

. impozite directe - dividende
. impozite indirecte - sume obţinute din închirieri şi
. taxe concesionări, etc
. contribuţii şi alte fonduri centralizate

Intreprinderilor li se alocă
stat
publice fonduri de la

1. ajutoare financiare directe: 2. ajutoare financiare indirecte:

- subvenţii; - avantaje fiscale (cheltuieli financiare);
- investiţii; - împrumuturi garantate de stat.
- împrumuturi cu dobândă subvenţională;
- ajutoare financiare pentru difuzarea de
informaţii, studii de marketing, organi-
zare de expoziţii;
- avansuri rambursabile.
127
FINANŢE PUBLICE

Subvenţiile Reprezintă principala formă a ajutorului financiar direct al statului.

Are caracter nerambursabil şi fără contraprestaţie, fiind acordat
unilateral agenţilor economici aflaţi în dificultate. Ele prezintă şi
dezavantaje prin faptul că susţine activităţi neeconomice, asigură o redistribuire de resurse,
generând inegalităţi între agenţii economici.
Subvenţiile pot fi:
• interne - sub forma subvenţiilor de exploatare destinate acoperirii unor pierderi ale
întreprinderilor cauzate de diferenţa dintre preţurile de vânzare impuse de stat şi
costurile de producţie (de exemplu: transport, agricultură, industrie, cercetare
ştiinţifică, etc.);
• externe (prime de export) – sunt destinate pentru încurajarea exportului de mărfuri.
Ele au drept scop dezvoltarea unor ramuri economice sau pentru protejarea economiei
faţă de concurenţa străină, pentru a permite produselor naţionale să pătrundă pe noi
pieţe de desfacere.
Formele primelor de export:
- prime în bani acordate cu prilejul exportării anumitor produse;
- restituirea unei părţi din impozitele şi taxele plătite de agenţii economici expor-
tatori;
- avantajele valutare pentru realizarea exportului de mărfuri;
- reducerea tarifelor pe calea ferată la transportul mărfurilor destinate exportului.
Reprezintă ajutoare financiare acordate de către stat pentru
Investiţiile dezvoltarea sectorului public şi a altor sectoare, finanţări pentru
amenajarea teritoriului, investiţii de interes naţional de
infrastructură, transporturi, locuinţe, investiţii pentru întreprinderi mici şi mijlocii.
Reforma cheltuielilor publice presupune realizarea şi implementarea unui sistem de
achiziţii publice eficient şi armonizat cu prevederile Uniunii Europene. Politica de achiziţii
publice va contribui la sistemul ofertelor publice de bunuri şi servicii.
Împrumuturile Reprezintă credite cu dobânzi subvenţionate din bugetul de stat sau
cu dobândă din alte fonduri speciale. Ele au dobânzi reduse şi termene de
subvenţionată rambursare convenabile.
Se acordă pentru difuzarea de informaţii, studii de marketing,
Ajutoare organizarea de expoziţii. Ele sunt acordate de către stat pentru
financiare finanţarea unor acţiuni ce vizează dezvoltarea exporturilor,
organizarea şi participarea la târguri şi expoziţii, asigurarea unor
informaţii referitoare la schimburile comerciale, etc.
Este un ajutor financiar acordat de stat între 20% şi 50% din valoarea
Avansurile necesară realizării unor acţiuni, activităţi de prospectare şi prezentare
rambursabile în străinătate a unor produse noi.
Sumele primite urmând a fi restituite din încăsările obţinute la
vânzarea în străinătate a noilor produse.
Denumite şi cheltuieli fiscale, reprezintă încasări fiscale la care statul
Avantajele renunţă în favoarea agenţilor economici în vederea realizării unor
fiscale investiţii sau pentru stimularea exportului (ex. reducerea impo-
zitelor, amortizarea accelerată, etc.).

128
 CHELTUIELILE PUBLICE

Împrumuturile Reprezintă achitarea unor obligaţii de către stat în cazul în care

garante de stat beneficiarul unui împrumut nu-şi poate onora obligaţia.
Pentru finanţarea cheltuielilor publice pentru acţiuni economice pot fi
utilizate şi alte surse:
- resurse proprii
- împrumuturi bancare

Clasificarea cheltuielilor publice destinate

finanţării acţiunilor economice după
conţinutul lor economic

Cheltuieli curente – pen- Cheltuieli de capital – pentru Cheltuieli de transfer

tru întreţinerea şi func- investiţii (modernizarea între- – subvenţiile
ţionarea întreprinderilor prinderilor, realizarea de cons-
trucţii, locuinţe, amenajări teri-
toriale, etc.)

Realizarea
• cheltuieli publice pentru industrie;
• cheltuieli publice pentru transporturi şi telecomunicaţii;
cheltuielilor
• cheltuieli publice pentru servicii şi dezvoltarea publică, locuinţe;
publice pe • cheltuieli publice pentru agricultură şi silvicultură;
acţiuni econo- • cheltuieli publice pentru protecţia mediului;
mice • cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare.

De la bugetul de stat se acordă subvenţii

Cheltuielile publice pentru industrie, industriei extractive, energetică, metalur-
transporturi, drumuri, servicii şi dez- gică, etc., pentru acoperirea diferenţelor de
voltării publice şi locuinţe sociale preţ şi de tarif între costurile de pro-ducţie
ridicate şi preţurile de vânzare unice.
Au fost efectuate transferuri de la buget pentru asigurarea protecţiei sociale, s-au
finanţat din fondurile bugetare investiţiile economice, însă având o pondere scăzută în to-
talul cheltuielilor publice.
Pentru finanţarea cheltuielilor pentru industrie, transporturi şi construcţii se utilizează
fondurile speciale (fond special al drumurilor publice, fond special pentru dezvoltarea
sectorului energetic) folosite pentru finanţarea unor acţiuni şi obiective economice.
Veniturile obţinute din privatizare se utilizează pentru finanţarea unor programe de
restructurare şi reformă economică în industrie.
Finanţarea industriei, transporturilor, serviciilor publice şi locuinţe utilizează şi credite
externe.

129
FINANŢE PUBLICE

În domeniul lucrărilor publice se alocă resurse pentru finanţarea construcţiilor în curs

de execuţie pentru executarea unor locuinţe sociale.
Se subvenţionează dobânda la creditele acordate pentru construcţiile de locuinţe
acordate tinerilor până la 35 de ani, specialiştilor stabiliţi în mediul rural.
Anul 2002 a însemnat anul relansării investiţiilor publice pentru 101 obiective, inves-
tiţiile reprezentând un număr de 6659 de locuinţe pentru tineri în regim de închiriere
situate în judeţele ţării.
Aceste cheltuieli ocupă un loc important în totalul
Cheltuielile publice pentru cheltuielilor pentru acţiuni economice. Aceste chel-
agricultură şi silvicultură
tuieli sunt destinate pentru efectuarea unor lucrări de
irigaţii şi de secări, pentru creşterea animalelor, combaterea eroziunii solului, etc.
Agricultura reprezintă o prioritate naţională strategică, urmărindu-se consolidarea
proprietăţii private şi asigurarea pieţelor agricole.
Finanţarea agriculturii în România se realizează prin următoarele forme:
• bugetul de stat;
• fonduri;
- subvenţii pentru acoperirea unei părţi din preţul seminţelor şi pentru finanţarea
stocurilor de grâu;
- sistemul de cupoane valorice destinate pentru procurarea de materiale şi de ser-
vicii necesare lucrărilor agricole (seminţe, îngrăşăminte chimice, lucrări mecanice
de arat, semănători, motorină, lucrări de întreţinerea a culturilor şi de recoltat);
- fonduri pentru finanţarea cheltuielilor aferente lucrărilor agricole din sectorul
vegetal şi al celor pentru creşterea animalelor. Este destinat pentru acordarea de
credite pentru finanţarea lucrărilor agricole şi creşterii animalelor. Se constituie
din alocaţii de la buget prin Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei fiind gestionat
prin băncile comerciale. Aceste credite se vor rambursa în 360 de zile, iar la
rambursare beneficiari beneficiază de o dobândă bonificată la 70%;
- prime pentru achiziţii de cereale pentru consum propriu;
- prime de export la porumb şi la viţei.

Cheltuielile publice • curente

pentru agricultură sunt: • de capital – pentru îmbunătăţiri financiare, reproducţie şi
selecţia animalelor, rambursarea creditelor externe.

Cheltuielile publice pentru Protecţia mediului reprezintă un obiectiv principal în

protecţia mediului programele de dezvoltare economico-socială.
În cadrul reformelor economice realizată în ţara
noastră se are în vedere şi asigurarea protecţiei mediului, deoarece au apărut o serie de
probleme ecologice în domeniul apei, solului, aerului.
Cheltuielile publice pentru protecţia mediului au ca scop atât refacerea mediului
degradat cât şi prevenirea distrugerii lui în viitor.

130
 CHELTUIELILE PUBLICE

• bugetul de stat;
Sursele de finanţare pentru aceste • fondurile speciale din taxe sau contribuţii
cheltuieli sunt reprezentate de : speciale (fondul apelor, fondul de conservare şi
regenerare a podurilor);
• finanţări efectuate de agenţii economici (protecţia mediului, reducerea poluării);
• împrumuturi pentru finanţarea unor acţiuni de protecţia a mediului (Banca Mondială).
• curente – pentru întreţinerea şi funcţionarea
Cheltuielile publice pentru Institutului de Metrologie şi Agenţiilor jude-
protecţia mediului pot fi: ţene de protecţie a mediului şi a municipiului
Bucureşti
• de capital – efectuarea unor investiţii (amenajări forestiere, bagaje, diguri, construcţii
hidrotehnice).

Cheltuieli publice pentru În perioada contemporană cercetarea ştiinţifică

cercetare-dezvoltare reprezintă un factor important în creşterea economică
în apariţia de noi ramuri, subramuri şi produse
asigurând realizarea obiectivelor economico-sociale.
Cheltuielile de cercetare dezvoltare cuprind următoarele forme:
a) cheltuieli pentru cercetarea fundamentală care are ca scop realizarea unor activităţi
experimentală sau teoretică iniţială pentru acumularea de cunoştinţe fundamentale
într-un anumit domeniu al ştiinţei;
b) cheltuielile pentru cercetarea aplicativă care are ca scop dobândirea de noi cu-
noştinţe pentru a fi aplicate în practică, realizarea de noi produse, procese sau
servicii şi modernizarea celor existente;
c) cheltuieli pentru dezvoltare, urmăresc activitatea de cercetare care se bazează pe
cunoştinţele obţinute din cercetări sau experimente practice şi care serveşte aplicării
şi transferului rezultatelor cercetării în economie şi societate.
Între aceste forme ale activităţii de cercetare sunt legate între ele implicând importante
resurse financiare.
Cercetarea dezvoltarea se poate realiza în cadrul instituţiilor, unităţilor, dar şi cu titlu
individual astfel:
1. institute naţionale de cercetare dezvoltare – organizate ca regii autonome:
- finanţare de la bugetul statului
- finanţare din fonduri proprii
- finanţare din credite bancare
- finanţare din alte surse.
2. unităţi de cercetare dezvoltare - organizate ca instituţii publice – subordonate auto-
rităţilor administraţiei publice centrale;
3. unităţi sau structuri de cercetare dezvoltare din cadrul învăţământului superior
4. unităţi de cercetare ştiinţifică ale Academiei Române organizate ca instituţii publice
5. unităţi de cercetare dezvoltare ale academiilor de ramură organizate ca instituţii
publice sau institute naţionale de cercetare dezvoltare
6. societăţi comerciale de cercetare dezvoltare
7. muzee şi alte unităţi cu personalitate juridică
8. persoane fizice autorizate.

131
FINANŢE PUBLICE

Sursele de finanţare pentru • bugetul de stat;

cheltuielile publice pentru • fonduri proprii ale agenţiilor economici;
cercetare dezvoltare • credite bancare;
• donaţii.
Finanţarea activităţii de cercetare dezvoltare în România se realizează pe bază de pro-
grame sau în sistem instituţional din fonduri bugetare sau din alte surse. Finanţarea se
efectuează prin competiţie a proiectelor de cercetare pe bază de granturi fiind organizate
concursuri, licitaţii.
Grantul este o formă nerambursabilă de finanţare totală sau parţială către persoane
fizice, agenţi economici, instituţii publice şi organizaţii neguvernamentale, pe baza
competiţiei a temelor de cercetare ştiinţifică de interes naţional cu un pronunţat caracter de
originalitate. El este acordat din alocaţiile bugetare de către organisme centrale care au rol
coordonator în domeniul cercetării dezvoltării, de Agenţia pentru Ştiinţă şi Tehnică, Aca-
demia Română şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
În ultima perioadă statul se implică în finanţarea cercetării ştiinţifice din fondurile
publice, iar instrumentul de bază pentru realizarea acestor obiective îl reprezintă “Progra-
mul Naţional de Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică”. El este elaborat anual
sau pe mai mulţi ani şi evaluat de Agenţia pentru Ştiinţă şi Tehnică.
• târguri şi expoziţii tehnico-ştiinţifice;
Pentru activitatea de cerce- • premii pentru realizării deosebite din domeniul ştiinţific;
tare-dezvoltare se pot fi- • cheltuieli de informare şi documentare;
nanţa şi alte categorii de
• surse de cercetare;
cheltuieli:
• publicaţii tehnico-ştiinţifice, etc.
Unităţile de învăţământ superior desfăşoară importante activităţi de cercetare în special
în cercetarea fundamentală. Acestea pot fi finanţate prin granturi sau din surse proprii
privatizării, donaţii.

Volumul cheltuielilor publice pentru cercetare ştiinţifică şi ponderile în

totalul cheltuielilor publice şi în PIB în România, în perioada 1996-2002

Nr. 199 2002

Indicatori 1996 1998 1999 2000 2001
crt. 7 progn.

Cheltuieli publice pen-

762, 1324,
1. tru cercetare ştiinţifică 440,9 1194.2 914,7 2680,8 3035,2
5 8
(mld-lei)

% în total cheltuieli pu-

2. 1,2 0,9 1,35 1,00 0,92 1,38 1,28
blice

3. % în P.I.B. 0,4 0,3 0,3 0,16 0,17 0,24 0,22

Surse: Anuarul statistic al României 2000

132
 CHELTUIELILE PUBLICE

Eficienţa cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare este apreciată prin raportarea

rezultatelor cercetării la eforturile financiare solicitate de acesta. Finanţarea cercetării se
realizează pe baza rezultatelor acesteia. Rezultatele cercetării aplicative se pot concretiza
în sfera producţiei materiale în reducerea costurilor pe unitatea de produs, creşterea pro-
ductivităţii muncii, creşterea profitului, etc.
Cercetarea ştiinţifică s-a aflat în ultimii ani într-un proces de restructurere în România
din punct de vedere legislativ, instituţional, de finanţare, bazat pe competiţie care sti-
mulează activitatea de cercetare dezvoltare, inovare.

5. CHELTUIELI PRIVIND ADMINISTRAŢIA,

ORDINEA INTERNĂ ŞI APĂRAREA NAŢIONALĂ
Cuprind totalitatea resurselor alocate pentru între-
Cheltuielile privind adminis- ţinerea şi funcţionarea organelor puterii şi admi-
traţia şi ordinea internă nistraţiei de stat, a organelor judecătoreşti şi a or-
ganelor de ordine publică internă.

Autorităţile publice

Organele puterii şi administraţiei publice Organele de ordine public

Instituţia prezidenţială;
Poliţia
Organele puterii legislative cen-
trale şi locale – Parlamentul şi
organele locale Jandarmeria

Oganele executive centrale şi locale:

- Guvernul; Securitatea
- Ministerele naţională
- Organele Administraţiei Locale

Organele puterii judecătoreşti:

- Ministerul Justiţiei; SRI
- Curtea Constituţională;
- Curtea Supremă de Justiţie;
- Organele judecătoreşti;
- Organele notariale şi ale parchetului.

133
FINANŢE PUBLICE

Toate aceste organe ale puterii şi administraţiei de stat urmăresc elaborarea şi adoptarea
legilor, stabilirea şi încasarea impozitelor şi taxelor, întreţinerea relaţiilor diplomatice cu
alte state; construirea de drumuri publice, întreţinerea şi repararea străzilor, asigurarea
iluminatului public, apărarea contra inundaţiilor, cutremurelor şi incendiilor etc.
Atribuţiile aparatului de stat sunt prevăzute în Constituţie şi prin alte acte normative.

• Bugetul de stat, bugetul local;

Sursele de finanţare a cheltuielilor • Venituri proprii extra buget;
privind administraţia de stat, ordine • Donaţii;
internă • Resurse externe;
• Credite externe.
Din punct de vedere al structurii • cheltuieli de capital – cuprind investiţiile
cheltuielile cu organele statului pentru informatizare, automatizare, înzestrarea
sunt grupate în: tehnică, construcţii, etc.;
• cheltuieli curente – care asigură funcţionarea
şi întreţinerea organelor statului cu salariile, procurarea de materiale, cheltuieli
administrativ-gospodăreşti, protocol, etc.

1. Cheltuieli cu autorit ţile publice pentru :

Finanţarea cheltuielilor cu admi- • Preşedenţie;
nistraţia de stat şi ordine internă se • Autorităţi legislative :
realizează în principal din bugetul de - Senat;
stat şi bugetele locale. Cheltuielile - Camera Deputaţilor.
sunt înscrise în bugetul de stat în • Autorităţi judecătoreşti:
două poziţii distincte: - Ministerul Justiţiei;
- Curtea Supremă de Justiţie;
- Ministerul Public.
• Autorităţi executive şi alte organe de autorităţi publice:
- Secretariatul General al Guvernului;
- Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
- Curtea de Conturi;
- Curtea Constituţională;
- Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
- Avocatul Poporului, etc.
2. Cheltuieli cu ordinea public şi siguranţa naţional cu:
- poliţia;
- jandarmeria;
- grănicerii;
- penitenciarele;
- paşapoartele;
- protecţia şi paza contra incendiilor;
- arhivele statului.

134
 CHELTUIELILE PUBLICE

Volumul şi ponderea cheltuielilor publice pentru autorităţile publice,

ordine publică şi siguranţa naţională în România în perioada 1996-2002.

Nr. 2002
Indicatori 1996 1997 1998 1999 2000 2001
crt. progn.
1. Cheltuieli pentru auto-
rităţile publice, ordine
2817,2 5530,1 8603,4 10096,9 30237,1 48837,5 39162,0
piblică şi siguranţa na-
ţională
2. % în total cheltuieli
7,6 6,4 10,00 10,81 21.03 25,12 16,47
publice
3. % în P.I.B. 2,6 2,2 2,32 1,88 3,80 4,44 2,80

Surse: Execuţia bugetului consolidat M.F.

Pentru anii 2001-2002 datele sunt prezentate înainte de rectificarea bugetelor.

Cheltuielile pentru autorităţile publice, ordine publică şi siguranţa naţională au repre-

zentat între 6 şi 25 % din totalul cheltuielilor publice şi între 2 şi 4 % din PIB.
Pentru finanţarea anumitor ministere sau instituţii publice centrale se poate apela şi la
veniturile încasate din activitatea acestora (taxe de timbru, consulare, comenzi, pază
militară, penalităţi, etc. sau credite externe.
Indicatorii pentru aprecierea eficienţei şi a nivelului acestor cheltuieli sunt:
- numărul de salariaţi;
- mărimea cheltuielilor materiale;
- nivelul salariilor, indexările şi majorările.
Cheltuielile cu servicii publice generale reprezintă un consum definitiv de produs
intern brut şi au un caracter neproductiv.

Cheltuielile pentru România desfăşoară o politică activă de extindere a relaţiilor

apărarea naţională politice, militare, de cooperare pentru asigurarea păcii, co-
existenţei paşnice cu toate statele lumii.
Apărarea independenţei şi suveranităţii ţării determină efectuarea de cheltuieli militare.
Ele au ca scop asigurarea înzestrării armatei cu tehnică de luptă, cheltuieli pentru
întreţinerea curentă a forţelor armate, pentru pregătire, instruire.
Aceste cheltuieli cuprind şi cheltuieli pentru participarea la “Parteneriatul pentru Pace”,
integrarea euroatlantică sau pentru participare la operaţiuni de menţinere a păcii.
Cheltuielile pentru apărare sunt cheltuieli neproductive având consecinţe economice şi
sociale, consumând definitiv o parte din produsul intern brut. Ele influenţează volumul şi
structura producţiei materiale, ritmul creşterii economice, utilizează forţa de muncă, iar în
final determină deficit bugetar, monetar şi valutar.
Având în vedere aceste aspecte ele trebuie să aibă tendinţe de scădere, însă nivelul
acestor cheltuieli depinde şi de factori externi, internaţionali.

135
FINANŢE PUBLICE

• bugetul de stat;
Sursele de finanţare pentru
• resurse extrabugetare;
cheltuielile de apărare
• credite externe.

Volumul şi ponderea cheltuielilor publice pentru

apărare în România în perioada 1996-2002

Nr. 2002
Indicatori 1996 1997 1998 1999 2000 2001
crt. progn.
1. Cheltuieli pentru
1948,6 5878,3 6793,1 7854,2 11678,2 17748,8 23231,1
apărare (mld.lei)
2. % în total cheltuieli
5,3 6,9 7,68 8,41 8,12 9,13 9,77
publice
3. % în P.I.B. 1,9 2,3 1,83 1,46 1,47 1,61 1,67

Surse: Execuţia bugetului consolidat M.F.

Pentru anii 2001-2002 datele sunt prezentate înainte de rectificarea bugetelor.

Ponderea cheltuielilor pentru apărare a crescut în total cheltuieli publice de la 5% în

1996 până la 9% în 2001, iar ponderea în PIB a variat între 1 şi 2%.
Finanţarea cheltuielilor pentru apărarea naţională se realizează în primul rând de la
bugetul statului pe baza programelor elaborate de Ministerul Apărării Naţionale dar şi din
venituri extrabugetare din vânzarea unor bunuri din dotare, din operaţiuni de menţinerea
păcii, din activitatea de asistenţă bilaterală.
Ministerul Apărării Naţionale a beneficiat şi de credite externe.

Clasificarea cheltuielilor
cu apărarea naţională din
punct de vedere economic

Cheltuieli de capital Cheltuieli curente

investiţii pentru construirea pentru întreţinerea şi funcţionarea foţelor
şi modernizarea clădirilor, armate, cercetare ştiinţifică în domeniul mi-
dotarea cu tehnică militară; litar, efectuarea de experienţe militare, etc

• cheltuieli directe:
Cheltuielile militare
- întreţinerea forţelor armate din ţară sau în cadrul bazelor
se mai pot grupa în: militare din alte ţări;
- dotarea cu echipament, tehnică de luptă.
Ele sunt prevăzute în bugetul Ministerului Apărării Naţionale sau sunt finanţate din
fonduri speciale, bugetele unor ministere civile.

136
 CHELTUIELILE PUBLICE

• cheltuieli indirecte:
- lichidarea urmărilor războaielor;
- pregătirea unor viitoare acţiuni armate;
- despăgubiri de război;
- plăţi de pensii cuvenite orfanilor, invalizilor sau văduvelor de război;
- cheltuieli pentru refacerea economiei distrusă în urma conflictelor armate, etc.
În România are loc reforma în domeniul armatei având ca scop modernizarea armatei şi
reducerea personalului militar şi civil, existând tendinţa realizării unei armate “mai puţin
numeroasă şi mai profesionistă”.

Teme aplicative

1. Calculaţi ponderile pe categorii, în total cheltuieli în anul 1999, 2000. Realizaţi o scurtă
interpretare a rezultatelor.

CATEGORIE
1998 1999 2000
CHELTUIELI
Suma brută
Pondere Suma brută Pondere Suma brută Pondere
(mil. Lei)
Cheltuieli social-
19.126.062,2 25,07% 25.655.785,4 33.242.076,9
culturale
a) Învăţământ 9.460.673,1 12,40% 12.741.848,6 17.844.719,2
b) Sănătate 2.381.886,7 3,12% 3.224.858,0 3.129.391,6
c) Cultură 1.279.588,4 1,68% 1.529.295,5 2.417.535,8
d) As. Socială,
6.003.914,0 7,87% 8.159.783,3 9.850.430,4
alocaţii, pensii
Apărare 9.750.533,0 12,78% 13.862.603,3 24.872.993,7
Acţiuni economice 8.976.084,8 11,76% 14.057.372,1 21.585.280,8
TOTAL
76.300.051,3 100,00% 110.591.816,4 100,00% 154.590.319,8 100,00%
CHELTUIELI

2. Să se calculeze indicatorii care apreciază nivelul cheltuielilor publice, cunoscând

următoarele date:

INDICATORI UM 1996 1999

Populaţia Mil. Loc 56,42 57,44
PIB Mld. u.m. 387,66 1078,86
Cheltuieli publice Mld. u.m. 159,2 549,8

137
FINANŢE PUBLICE

TEST GRILĂ

1. Cheltuieli publice exprimă:

a) Relaţii economico – sociale în formă bănească;
b) Cheltuielile făcute de stat pentru refacerea imaginii sale în străinătate;
c) În toate cazurile exprimă un consum definitiv de produs intern brut;
d) În toate cazurile exprimă a avansare de produs intern brut;
e) Totalitatea cheltuielilor care se efectuează la nivelul unui stat.
2. O avansare de produs intern brut reprezintă:
a) Împrumuturile primite de la organisme internaţionale;
b) Cheltuielile cu sănătatea;
c) Cheltuielile cu rambursarea împrumuturilor;
d) Cheltuielile cu investiţiile;
e) Cheltuielile cu apărarea.
3. Cheltuielile de transfer cu caracter economic sunt:
a) Subvenţiile; b) Bursele; c) Alocaţiile de sprijin;
d) Ajutoarele sociale; e) Pensiile.
4. Cheltuielile fără contraprestaţie au caracter de:
a) Subvenţiile;
b) Alocare a unor venituri pentru care se percepe dobândă;
c) Cheltuieli care se vor recupera în viitor;
d) Cheltuieli care nu au un caracter definitiv;
e) Cheltuieli nefinanciare.
5. Cheltuielile reale reprezintă:
a) Cheltuieli pentru investiţii;
b) Un consum definitiv de produs intern brut,
c) Cheltuieli care achită prin numerar,
d) Cheltuieli care se efectuează pentru construirea de drumuri şi poduri,
e) Nici una din variantele de mai sus.
6. Indicatorul cel mai semnificativ de caracterizare a nivelului şi dinamicii cheltuielilor
publice este:
a) Volumul cheltuielilor publice,
b) Creşterea nominală a cheltuielilor publice,
c) Ponderea cheltuielilor publice în PIB,
d) Ponderea cheltuielilor publice în PRODUSUL NAŢIONAL BRUT.
e) Gradul de acoperire al cheltuielilor publice din împrumuturi.
7. Cheltuielile cu cercetarea – dezvoltarea cuprind:
1. Cheltuielile privind finanţarea cercetării fundamentale,
2. Cheltuielile privind implementarea de inovaţii,
3. Cheltuielile privind dezvoltarea,
4. Cheltuielile privind finanţarea cercetării aplicative.
a) 1,3, b) 1,4 c) 2,3 d) 1,3,4 e) 1,2,3,4.

138
IV. CONCEPTUL DE CONTROL
FINANCIAR

1. OBIECTUL, ROLUL ŞI FUNCŢIILE CONTROLULUI

Economia de piaţă, în esenţă este o economie mixtă, mai mult sau mai puţin liberă,
guvernată de legi specifice, între care cele ale pieţei sunt determinate. Putem aminti
aici: jocul preţurilor, profitul, presiunea concurenţei, incertitudini şi riscuri. Pornind de
la această idee, agentul economic este obligat să le cunoască şi mai cu seamă să le res-
pecte, deoarece el este un element care „se iscă“ într-un mecanism economic,
concurenţial, în care trebuie să se integreze pentru a funcţiona.
Cunoaşterea condiţiilor economice şi financiare vis-a-vis de cerinţele şi legile pieţei
în care se derulează activitatea agenţilor economici previne situaţiile de încetare a plăţi-
lor, de faliment, asigură profitul.
Cunoaşterea situaţiei patrimoniului, a capacităţii acestuia de a genera profit, la un
moment dat este confirmată atât cu ajutorul contabilităţii, organizate ştiinţific, cât şi al
controlului financiar exercitat în mod exigent şi competent
Această cunoaştere a situaţiei patrimoniale şi financiare a firmei, se realizează cu
ajutorul documentelor primare şi al evidenţei operative şi contabile. Asigurarea corec-
titudinii, exactităţii acestor informaţii, constituie o problema de mare răspundere a con-
trolului financiar-contabil
Prin control, conducerea firmei primeşte o informare reală, preventivă sau contribu-
ie la creşterea calităţii deciziilor luate. Controlul pătrunde în esenţă fenomenelor şi con-
tribuie la conducerea ştiinţifică şi eficientă, sesizează aspectele negative şi intervine
operativ pentru prevenirea şi lichidarea cauzelor.
Controlul este o necesitate obiectivă, dar şi subiectivă, însă nu este însă un scop, ci
un mijloc de perfecţionare a activităţii de conducere a firmei.
Direcţiile principale • organizarea mai bună a muncii
ale controlului • întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşu-
rarea activităţii economice;
• gospodărirea mai eficientă a resurselor (umane, materiale, financiare);
• identificarea aspectelor neclare, neeconomice şi nelegale;
• prevenirea apariţiei deficienţelor, neregulilor;
• evaluarea eficienţei rezultatelor obţinute;
• perfecţionarea activităţii

139
FINANŢE PUBLICE

Activitatea de control mai poate fi definită şi ca funcţie a managementului, instru-

ment de conducere, mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor. Din acest
punct de vedere putem spune că activitatea de control este o componentă intrinsecă a
managementului
Controlul financiar cercetează viaţa economică la nivel micro şi macroeconomic
prin prisma corectitudinii operaţiilor, dar şi a eficienţei cu care sunt gospodărite resur-
sele.
Controlul financiar cuprinde problematica specifică domeniului economic şi finan-
ciar în interacţiune cu domeniile tehnic, tehnologic şi juridic. Activitatea de control
financiar prezintă o mare importanţă socială, fiind deosebit de utilă şi necesară pentru
practica economică şi socială; această activitate presupune nenumărate probleme teore-
tice, organizatorice şi metodologice.
Obiectul controlului financiar constă în examinarea modului în care se realizează
sau s-au realizat sarcinile trasate anticipat, a modului de respectare a principiilor
stabilite, cu scopul de a evidenţia erorile, abaterile, lipsurile, diferenţelor, în vederea
remedierii şi evitării lor în viitor.
În condiţiile economiei de piaţă controlul financiar este considerat indispensabil
desfăşurării activităţii economico-sociale, atât de factorii de conducere cât şi de cei
conduşi. Rolul controlului financiar. este pus în evidenţă în toate fazele proceselor de
producţie, începând cu activităţile de proiectare şi mergând până la finalizarea acestora
şi înregistrarea rezultatelor obţinute.
În contextul economiei de piaţă este necesară întărirea instituţiei controlului financi-
ar , atât din punct de vedere organizatoric, cât şi sub aspectul extinderii acesteia în eco-
nomie.

Funcţiile specifice ale controlului fi-

nanciar după conţinutul şi natura lui

de prevenire şi de constatare a situa- de cunoaştere şi eva- educativă şi

perfecţionare ţiei şi de corectare luare a situaţiei stimulativă

Funcţiile de prevenire şi perfecţionare care constau în preîntâmpinarea producerii

unor deficienţe sau pagube în desfăşurarea activităţii. economico-financiare. Aceste
funcţii au şi un caracter previzional care constă în faptul ca abaterile constatate pe par-
cursul controlului şi cauzele care le-au determinat stau la baza fundamentării deciziilor.
Funcţia de constatare a situaţiei şi funcţia de corectare, potrivit cărora, prin con-
trol se urmăreşte modul în care sunt îndeplinite deciziile conducerii referitoare la fun-
cţionarea firmei, adică se verifică şi se asigură respectarea şi apărarea intereselor fir-
mei. Totodată se urmăreşte nivelul în care se asigură echilibrul dintre venituri şi cheltu-
ieli.

140
 CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

Funcţia de cunoaştere şi funcţia de evaluare a situaţiei existente la un moment

dat, a rezultatelor obţinute la sfârşitul unei perioade de gestiune, constau în cunoaşterea
modului de desfăşurare a activităţii economice în condiţii de normalitate, legalitate şi
eficienţă. Aceste funcţii presupun o analiză riguroasă în vederea sesizării la timp a unor
nereguli sau tendinţe negative în activitatea firmei.
Funcţia educativă şi funcţia stimulativă a participanţilor la procesul de manage-
ment. Prin realizarea celorlalte funcţii, controlul financiar. capătă un rol educativ pen-
tru perioadele următoare, pe baza rezultatelor obţinute şi a valorificării acestora. Con-
trolul financiar contribuie la stimularea tuturor factorilor ce iau parte la procesul de
conducere.
Prin aceste funcţii specifice, controlul financiar realizează un reglaj optim asupra
activităţii economico-financiare, prin depistarea abaterilor, a proporţiilor lor şi înlătura-
rea consecinţelor economico-financiare ale acestora.
Funcţia de reglare a sistemului, a situaţiei patrimoniale a firmei pe baza rezultatelor
controlului efectuat, urmăreşte eliminarea factorilor perturbatori, menţinerea echili-
brului şi asigurarea funcţionării firmei la parametrii prevăzuţi.
Funcţiile specifice ale controlului financiar sunt operative, reale şi practice şi se
completează reciproc.

Controlul financiar în- • funcţia de preîntâmpinare a abaterilor

deplineşte şi o serie de • funcţia de diagnosticare a erorilor financiare
funcţii particulare . • funcţia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor
viitoare
• funcţia de intervenţie în cazul redresării sau soluţionării unor probleme ale firmei
• funcţia de reglementare a activităţii firmei
• funcţia de pregătire a firmei pentru luarea deciziilor
• funcţia de învăţare şi autoînvăţare a realităţilor prin activitatea de corectare a con-
trolului financiar.
Având în vedere aceste funcţii controlul financiar nu mai este un scop, ci un mijloc
de creştere a eficienţei activităţii economico-financiare a firmei. În practică se reco-
mandă cu precădere să se pună un accent mai însemnat pe funcţia de prevenire, deoare-
ce aceasta contribuie la realizarea unor însemnate economii.

2. FORMELE CONTROLULUI
Realizarea funcţiei de reglare a situaţiei patrimoniale a firmei presupune realizarea
controlului financiar în diverse forme care să reflecte realitatea sub aspect general şi
esenţial cât şi sub cel concret, particular .

141
FINANŢE PUBLICE

: control tehnic-tehnologic

control economic

control financiar
Forme de control financiar după
sfera de cuprindere a controlu- controlul calităţii produselor
lui activităţii economice

controlul protecţiei muncii

control sanitar

control juridic

Formele de control se deosebesc între ele prin ceea ce reflectă, prin conţinutul şi ro-
lul lor social. Controlul financiar cuprinde în sfera sa de activitate aspecte cu privire la :
relaţiile, fenomenele şi procesele financiare
• procesul de administrare şi gestionare a patrimoniului
• rezultatele economico-sociale
• toate momentele şi locurile unde se gospodăresc valori materiale şi băneşti

controlul financiar anticipat

sau preventiv
Forme de control financiar după
momentul în care se exercită
controlul, raportat la momentul
desfăşurării activităţii sau efec- controlul financiar concomi-
tuării operaţiilor ce se contro- tent sau operativ
lează
controlul financiar postopera-
tiv sau ulterior

Controlul financiar anticipat sau preventiv contribuie la :

• gestionarea cu maxim de eficienţă a valorilor materiale şi băneşti
• la întărirea disciplinei şi creşterea răspunderii în angajarea cheltuielilor
• respectarea strictă a legislaţiei de gestiune
• preîntâmpinarea oricărei forme de risipă

142
 CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

Pentru a putea fi eficient, controlul financiar preventiv trebuie să cuprindă în sfera

sa, pe lângă problemele de natură financiară şi probleme de natură tehnică, economică
cu consecinţe financiare. Controlul financiar preventiv trebuie să acţioneze în scopul
perfecţionării activităţii tehnologice şi economice în vederea creşterii rezultatelor fi-
nanciare.
Controlul financiar operativ sau concomitent se suprapune în timp şi spaţiu cu
conţinutul activităţii de conducere la diferite nivele. Acest control conferă cunoaşterea
operativă a modulului în care se realizează sarcinile propuse şi se gestionează patrimo-
niul. Controlul concomitent acţionează zi de zi, surprinde procese economico-fi-
nanciare în curs de desfăşurare şi permite astfel, intervenţia operativă pentru asigurarea
continuităţii activităţii la parametrii normali. În sfera sa, între activităţile şi operaţiile în
momentul desfăşurării lor, fapt ce permite corectarea operativă a eventualelor deficien-
ţe, asigurând astfel prevenirea producerii efectelor negative.
Controlul financiar postoperativ sau ulterior se exercită după desfăşurarea activi-
tăţilor sau operaţiilor economico-financiare cu privire la gestionarea patrimoniului
având ca obiective:
- utilizarea raţională a resurselor
- aplicarea corectă a legislaţiei financiare în vigoare
- modul de efectuare a cheltuielilor şi realizare a veniturilor
- analiza situaţiei financiare a firmei
Între controlul financiar preventiv şi cel ulterior există o serie de relaţii de condi-
ţionare, influenţare şi completare :
• controlul financiar preventiv preîntâmpină abaterile, pierderile deficienţele, în timp
ce controlul ulterior evaluează resursele existente, constată lipsurile produse, stabi-
leşte cauzele şi persoanele răspunzătoare, propune, măsuri pentru evitarea unor aba-
teri similare în viitor.
• controlul financiar preventiv opreşte în faza de angajare sau de efectuare operaţiile
pentru care nu sunt îndeplinite condiţii legale, fără însă a calcula rezultatele operaţi-
ilor respective şi nu descoperă operaţiile nereale, întrucât acestea nu s-au produs în-
că; controlul ulterior examinează atât legalitatea cât şi rezultatele obţinute după
producerea operaţiilor şi prin urmare au o sfera de cuprindere mai mare ;
• controlul financiar preventiv proiectează desfăşurarea operaţiilor în condiţii de
legalitate, iar controlul financiar ulterior constată dacă aceste operaţii au fost
derulate cu respectarea întocmai a condiţiilor prevăzute ;
• controlul financiar ulterior, pe lângă funcţia de constatare a unor eventuale abateri
sau deficiente, prin măsurile de remediere a acestora şi de perfecţionare a activităţii
firmei, prezintă şi un caracter preventiv pentru operaţiile şi activităţile ce urmează a
se derula în viitor.

143
FINANŢE PUBLICE

controlul financiar al statului

Forme de control financiar după
modul de corelare cu interesele
economico-financiare, pentru ca-
re este organizat şi exercitat controlul financiar propriu
al agenţilor economici şi al
instituţiilor publice

Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa administrarea şi utilizarea mij-

loacelor financiare publice, precum şi respectarea reglementarilor financiar-contabile în
vigoare, în activitatea derulată de firme, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora
faţă de bugetul statului.
Obiectivele controlului financiar al statului sunt următoarele :
• verificarea modului de utilizare şi administrare a fondurilor alocate de la buget pen-
tru funcţionarea şi întreţinerea unităţilor finanţate de la buget (instituţii publice)
• verificarea modului de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru in-
vestiţii de interes general, pentru subvenţionarea unor activităţi sau produse şi pen-
tru alte destinaţii prevăzute de lege
• verificarea modului de utilizare a mijloacelor şi fondurilor din dotare, cu respecta-
rea reglementărilor financiar-contabile în activitatea instituţiilor publice şi regiilor
autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat
• verificarea exactităţii şi realităţii înregistrărilor, cu privire la stabilirea corectă, în-
deplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor financiare şi fiscale, ale agenţilor eco-
nomici faţă de stat.
În sfera controlului financiar al statului sunt cuprinse şi problemele cu privire la
prevenirea şi combaterea fraudelor, contravenţiilor şi infracţiunilor în domeniul fiscal,
vamal şi de preţuri. Acest control este operativ şi inopinat şi are ca obiective :
• aplicarea şi executarea reglementărilor legale în vigoare în domeniile fiscal şi va-
mal, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor
şi taxelor
• respectarea normelor de comerţ, urmărind să împiedice activităţile de contrabandă
şi alte procedee interzise de lege .
Controlul financiar propriu al agenţilor economici şi al instituţiilor publice apa-
re sub două forme:
- controlul financiar preventiv
- controlul de gestiune
• Controlul financiar preventiv este o formă a controlului financiar propriu care ur-
măreşte să preîntâmpine încălcarea reglementarilor legale în vigoare şi producerea de
pagube. Acest control se exercită asupra documentelor în care sunt consemnate operaţi-
ile ce se referă la drepturile şi obligaţiile firmei, în faza de angajare şi de plată, în
raporturile cu terţii.

144
 CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

Operaţiile care fac obiectul controlului financiar preventiv propriu sunt:

- încheierea contractelor cu partenerii interni şi externi;
- încasările şi plăţile în lei şi în valută, efectuate în numerar sau prin conturile de
la bănci;
- trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea
profitului sau a capitalului social;
- gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor;
- deschiderea de credite bugetare, repartizare de credite bugetare la instituţiile pu-
blice din subordine;
- modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
- virările de credite bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli.
În raport de numărul de unităţi, operaţiile de mai sus se adaptează şi se completează
de conducerea unităţii, având în vedere specificul activităţii şi structura organizatorică.
• Controlul financiar de gestiune ca formă a controlului financiar propriu, este con-
trolul ulterior care urmăreşte respectarea reglementarilor legale cu privire la gestiona-
rea şi utilizarea valorilor materiale şi băneşti, pe baza documentelor înregistrate în con-
tabilitate.
Controlul financiar de gestiune are ca obiectiv principal respectarea normelor legale
în vigoare cu privire la:
- existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel, deţinute
cu orice titlu;
- utilizarea valorilor materiale şi băneşti, declaraţiile şi casările de bunuri;
- efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi, în lei sau în valută, în numerar sau
prin conturi de la bănci;
- efectuarea plăţilor privind salariile şi reţinerile din acestea, şi altor obligaţii faţă de
salariaţi;
- inventarierea şi circulaţia documentelor primare şi de evidenţă operativă şi conta-
bilă.
Controlul financiar de gestiune se efectuează cel puţin o dată pe an, în totalitate sau
prin sondaj, în raport de volumul, natura şi valoarea bunurilor, tentaţiile şi posibilităţile
de sustragere , a condiţiilor de păstrare şi gestionare, precum şi de frecvenţa abaterilor
constatate anterior.
În cazul constatării de pagube, controlul se extinde asuprea întregii perioade în care
pot fi luate măsuri legale de recuperare a acestora şi de stabilire a răspunderii pentru
aceste pagube.

145
FINANŢE PUBLICE

TEST DE CONTROL

1. Stabiliţi conexiunea între funcţiile controlului financiar şi conţinutul acestor funcţii

Funcţia educativă şi funcţia stimulativă
Funcţia de constatare a situaţiei şi fun-
cţia de corectare
Funcţia de prevenire şi funcţia de per-
fecţionare
Funcţia de cunoaştere şi funcţia de eva-
luare a situaţiei
Preîntâmpinarea producerii unor deficienţe
sau pagube în desfăşurarea activităţii eco-
nomico-financiare
Cunoaşterea modului de desfăşurare a acti-
vităţii economice în condiţii de normalitate,
legalitate şi eficienţă.
Urmăreşte modul în care sunt îndeplinite
deciziile conducerii referitoare la funcţiona-
rea firmei, adică se verifică şi se asigură
respectarea şi apărarea intereselor firmei.
Controlul financiar capătă un rol educativ
pentru perioadele următoare, pe baza rezul-
tatelor obţinute şi a valorificării acestora.

2. Stabiliţi care din următoarele forme de control financiar contribuie la întărirea dis-
ciplinei şi creşterii răspunderii în angajarea cheltuielilor:
a) controlul operativ b) controlul anticipat c) controlul ulterior
d) controlul total e) controlul prin sondaj

3. Completaţi spatiile punctate:

Controlul…………………..sau…………………… se suprapune în…………… şi
……………… cu conţinutul activităţii de ……………………… la diferite nivele .

4. Completaţi spatiile punctate:

Controlul…………………….preîtâmpină ……………., ………………şi deficienţele
în timp ce controlul…………identifică şi mobilizează…………………existente, con-
stată…………………, stabileşte…………….şi……………………..răspunzătoare.

5. După modul de corelare cu interesele economico-financiare pentru care este organi-

zat, formele controlului financiar sunt:
a) control financiar preventiv, concomitent şi ulterior;
b) control tehnic, controlul calităţii şi controlul protecţiei muncii;
c) controlul financiar al statului;
d) controlul financiar propriu şi controlul financiar al statului;
e) control financiar al statului;

6. Încheierea contractelor cu partenerii interni şi externi face obiectul:

a) controlului operativ; b) controlului financiar preventiv; c) controlului tehnic;
d) controlului protecţiei muncii; e) controlului calităţii produselor.

146
V.
METODOLOGIA DE EXERCITARE
A CONTROLULUI FINANCIAR

1. PROCEDEE DE CONTROL

Prin acţiunea de control se stabileşte dacă activitatea economică şi financiară este

organizată şi se desfăşoară conform normelor, principiilor şi regulilor stabilite.
Cunoaşterea şi perfecţionarea activităţii. economice presupune o cale ştiinţifică de
cercetare şi acţiune, un sistem metodologic, cu ajutorul căruia să se evidenţieze realitatea,
legalitatea şi eficienţa.
Metodologia de control utilizează atât cai şi modalităţi proprii de cercetare şi acţiune,
cât şi instrumente metodologice ale altor discipline ca: analiza economico-financiară,
matematica, contabilitate, drept, marketing, informatica, management.
Componenta principală a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor
de cercetare şi cunoaştere şi perfecţionare a activităţii economice şi financiare şi anume:
controlul documentar-contabil, controlul faptic, controlul total şi prin sondaj.
Procentul de control reprezintă latura practică a controlului financiar şi presupune
corelarea unor modalităţi concrete de acţiune pentru cunoaşterea şi perfecţionarea
activităţii controlate.

1.1 Controlul documentar-contabil

Controlul documentar-contabil este procedeul cel mai frecvent folosit în activităţile

economico-financiare şi constă în analiza unor operaţiuni, procese sau fenomene
economice pe baza documentelor justificative în care sunt reflectate.

Acest control poate fi la rândul său:

• preventiv – efectuat asupra documentelor de dispoziţie;
• ulterior – efectuat cu ajutorul documentelor de execuţie care dovedesc producerea
efectivă a operaţiilor economico-financiare.
Controlul documetar-contabil este procedeul prin care se stabileşte realitatea,
legalitatea şi eficienţa operaţiilor şi activităţilor economice şi financiare, prin examinarea
documentelor primare şi bilanţiere. Persoanele care efectuează acest control au o mare
responsabilitate deoarece ele trebuie să urmărească concomitent, dacă documentele
justificative îndeplinesc condiţiile de formă, dar şi pe cele de fond.

147
FINANŢE PUBLICE

Controlul documentar – contabil se exercită printr-o serie de tehnici sau modalităţi care
se utilizează selectiv sau combinat în funcţie de situaţia controlată. în practică întâlnim
tehnici de control – documentar şi tehnici specifice de control documentar – contabil.
• Controlul cronologic – se execută în ordinea întocmirii şi înregistrării şi îndosarierii
documentelor. Documentele se examinează şi pe fiecare zi la rând, în ordinea în care
sunt păstrate sau îndosariate fără nici o grupare sau sistematizare anterioară. Se exercită
uşor dar nu dă posibilitatea să se urmărească de la început până la sfârşit o anumită
problemă.
• Controlul invers cronologic – se exercită de la sfârşitul spre începutul perioadei de
control. Se începe cu controlul celei mai recente operaţii şi documente şi se continuă de
la prezent spre trecut. Această tehnica se foloseşte atunci când aceasta s-a produs.
• Controlul sistematic sau pe probleme impune gruparea documentelor pe categorii de
probleme (operaţiuni de casă, vânzări, cumpărări, operaţiuni de bancă, salarizare etc) şi
apoi controlul lor în ordine cronologică. Această tehnică are o mai mare eficienţă şi
permite urmărirea cu mai multă atenţie a unui anumit obiectiv.
• Controlul reciproc constă în cercetarea şi confruntarea în cadrul aceleiaşi unităţi a
unor documente cu conţinut identic dar diferit ca formă (de exemplu: înregistrările din
Registru de casă cu înregistrările din Extrasul de cont). Controlul reciproc constituie o
confirmare internă a datelor înscrise în documente.
• Controlul încrucişat – presupune confruntarea tuturor exemplarelor unui document,
existent la unitatea controlată şi la alte unităţi cu care unitatea controlată a intrat în
relaţii de decontare, de cumpărare sau vânzare. Controlul încrucişat constituie o
confirmare externă a datelor înscrise în documente.
• Controlul combinat sau mixt reprezintă o îmbinare a procedeelor de mai sus şi
presupune gruparea documentelor pe categorii, probleme sau operaţii şi examinarea
fiecărui set de documente în ordine cronologică sau invers cronologică.
• Investigaţia de control – este modalitatea prin care organul de control, obţine
informaţii din partea personalului a cărui activitate este controlată. Investigaţia
presupune studierea unor probleme care nu rezulta din documentele şi evidenţele puse
la dispoziţie. Acest procedeu nu este sursa de control demnă de încredere, însă
reprezintă un supliment de informare şi conduce organul de control să ia în considerare
aplicarea altor modalităţi de control.
• Analiza şi studiul general se foloseşte pentru a obţine argumentele justificative ale
controlului. Această modalitate este utilă pentru controlul contabilităţii, care poate
conţine înregistrări greşite sau neobişnuite (de exemplu: solduri debitoare la conturile
de pasiv sau solduri creditoare la conturile de activ ).
• Comparaţia de control constă în examinarea comparativă a diferitelor solduri din
evidenţele analitice cu cele din conturile supuse controlului. Comparaţia cu datele
anterioare, cum ar fi cheltuielile anului precedent cu cele ale anului în curs, este o
aplicare frecventă a tehnicii comparaţiei .
• Balanţele analitice de control se întocmesc pentru fiecare cont sintetic desfăşurat pe
conturi analitice, pe baza documentelor din conturile analitice, înainte de a se întocmi
balanţa sintetică de control, de aceea se mai numesc şi balanţe auxiliare.
• Balanţa sintetică de control. -controlul înregistrărilor se face şi prin confruntarea
fiecărei balanţe anlitice de control cu sumele contului sintetic din balanţa sintetică de
control.

148
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

1.2. Controlul faptic

Controlul faptic este procedeul de stabilire a realităţii existenţei şi mişcării mijloacelor

materiale şi băneşti şi a desfăşurării activităţilor economico-financiare. Acesta se
exercită la locul de existenţă a mijloacelor materiale şi băneşti şi are ca obiectiv
determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor existente, a stării în care se găsesc, a
stadiului şi modului de prelucrare a respectării legalităţii în utilizarea lor.

Efectuarea controlului faptic presupune aplicarea unor tehnici de control cum ar fi :

inventarierea, expertiza tehnică şi analiza de laborator, observarea directă, inspecţia fizică.
Inventarierea are ca obiectiv constatarea la un moment dat a existenţei cantitative şi
calitative a elementelor de activ şi pasiv ale unui agent economic, precum şi modul de
executare a sarcinilor de către gestionar.
Prin inventariere se constată eventualele neconcordanţe dintre datele înregistrate în
evidenţele contabile, cu privire la valorile materiale şi băneşti deţinute de firmă, şi situaţia
faptică (reală). Totodată prin inventariere se controlează şi modul de conservare a
mijloacelor economice.
Inventarierea de control, ca tehnică a controlului financiar coincide numai parţial cu
activitatea mult mai largă de inventariere periodică a gestiunilor sau a întregului
patrimoniu.
O condiţie esenţială pentru surprinderea realităţilor efective este ca inventarierea de
control să se efectueze inopinat.
Expertiza tehnică şi analiza de laborator sunt tehnici de control care se folosesc în
controlul financiar atunci când complexitatea problemelor studiate depăşeşte nivelul de
pregătire, aparatura de care dispune sau competenţa legală atribuită organului de control.
în acest caz se recurge la serviciile unor specialişti din domeniul tehnic, chimic, sanitar, etc.
Expertizele tehnice sunt necesare pentru stabilirea interpretării valorilor materiale,
realităţii unei operaţii, cunoaşterea parametrilor de funcţionare a utilajelor, rezistenţei unor
materiale sau construcţii, consumului de materiale.
Analiza de laborator se foloseşte pentru determinarea calităţii compoziţiei sau
conţinutului unor materii prime, materiale sau produse.
Atât expertizele tehnice cât şi analizele de laborator depăşesc cadrul problemelor
economico-financiare, dar foarte adesea ele sunt indispensabile organelor de control,
pentru cunoaşterea realităţii efective şi pentru formularea unor concluzii juste. Ele sunt
efectuate de către specialişti, tehnicieni, la cererea organelor de control.
Observarea directă este o modalitate utilizată îndeosebi în controlul concomitent şi
constă în urmărirea la faţa locului a modului de organizare şi desfăşurare a muncii din
diferite sectoare şi compartimente.
În cadrul acţiunii de control financiar, observarea directă se poate realiza prin
deplasarea la faţa locului pentru a constata modul în care personalul îşi îndeplineşte
obligaţiile de serviciu. În cazul observării directe se pot folosi şi procedee tehnice mai
evoluate cum ar fi: cronometrarea, fotografierea, normarea, testarea de aptitudini.

149
FINANŢE PUBLICE

Controlul prin observarea directă permite cunoaşterea unor aspecte care nu fac obiectul
înregistrărilor în documente sau în evidenţe cum sunt: asigurarea pazei la gestiunile
materiale, respectarea normelor de protecţie a muncii, realizarea măsurilor de securitate
privind păstrarea şi manipularea numerarului.
Inspecţia tehnică constă în examinarea activelor şi a altor resurse. Este o probă sigură
constatarea existenţei unui post de activ, a imobilizărilor sau a actelor justificative
înregistrate în evidenţa contabilă.

1.3. Controlul total şi controlul prin sondaj

Controlul total cuprinde toate operaţiile din cadrul obiectivelor stabilite şi pe toată
perioada supusă controlului. Acest control este cel mai cuprinzător şi sigur, dar cu toate
acestea necesită un volum mare de muncă şi nu poate fi aplicat tot timpul, fiind posibil
numai la unităţile mici.

Controlul prin sondaj cercetează cele mai reprezentative documente şi operaţii, care
permit formularea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului controlat.

Sondajul este un control selectiv care simplifică sarcina de apreciere prin utilizarea
unui exemplu reprezentativ şi permite obţinerea unor economii în ceea ce priveşte munca
de control.
Eficienţa controlului prin sondaj este condiţionată de perioada aleasă pentru control, de
operaţiile şi documentele ce urmează a fi controlate. De multe ori rezultatele sondajelor
determină extinderea controlului asupra tuturor operaţiunilor ajungându-se astfel la un
control total.
Inventarierea ca tehnică de control faptic poate fi efectuată total sau prin sondaj în
funcţie de natura elementelor controlate şi de obiectivele urmărite în activitatea de control.
• Inventarierea total permite cunoaşterea efectivă a realităţii şi obţinerea de concluzii
exacte dar necesită un volum mare de muncă, un timp îndelungat, fapt ce implică
sistarea operaţiunilor de predare-primire a bunurilor.
• Inventarierea prin sondaj este mai operativă, însă are o precizie mai scăzută. Cu toate
acestea în practica de control se apelează cel mai des la metoda inventarierii prin
sondaj datorită numărului mare de repere şi valori ce urmează a fi inventariate.
Controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operaţiile şi documentele dintr-un
anumit sector, el se poate limita la o parte din perioada supusă controlului. Tendinţa de
cuprindere în control a unui număr tot mai mare de operaţiuni curente este ponderată de
obligaţia de a se controla, în totalitate sau prin sondaj, operaţiile efectuate de la ultima
perioadă controlată şi până în prezent.

150
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

Avâd în vedere procedeele de control şi tehnicile specifice fiecărui procedeu se poate

spune că toate aceste se întrepătrund şi se completează reciproc dând naştere la noi forme
şi variante cum ar fi:
• Controlul simultan, cel care are loc concomitent şi se referă la mai multe obiective
similare sau înrudite care pot fi substituite cu uşurinţă unul altuia (de exemplu:.
Controlul simultan al tuturor caseriilor unei firme);
• Controlul complet constituie un ansamblu de măsuri legate între ele, care au ca scop
demonstrarea exactităţii şi completitudinii operaţiunilor controlate;
• Controlul continuu sau permanent este acela care nu prezintă întreruperi în derularea
sa şi cuprinde toate actele şi bunurile ce fac obiectul controlului. Această formă de
control tinde a fi integrată în activitatea curentă a firmei, fiind una normală şi
indispensabilă;
• Controlul progresiv este acel control care se exercită în cursul executării lucrărilor şi
pe măsura desăvârşirii lor;
• Controlul periodic este acel control organizat periodic şi care cuprinde totalitatea
faptelor sau obiectivului de controlat. Această variantă de control include şi controlul
intermitent, ocazional, în cazul în care se constată anumite tendinţe negative şi se
doreşte stoparea acestora. De cele mai multe ori acest control se exercită inopinat, în
mod neaşteptat pentru cel controlat.
• Controlul direct este un control simultan şi se aplică pe măsura desfăşurării activităţii
de către obiectivul controlat (de exemplu: Controlul calităţii şi cantităţii de mărfuri
primite de la furnizori);

2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CONTROL

FINANCIAR AL STATULUI
Controlul financiar de stat cuprinde în sfera sa de acţiune administrarea şi utilizarea
resurselor financiare publice, precum şi respectarea reglementarilor financiar-contabile
în vigoare în activitatea desfăşurată de agenţii economici.

Obiectivele controlului financiar de stat sunt:

• Administrarea şi utilizarea fondurilor alocate de la buget pentru cheltuieli de
funcţionare şi întreţinere a instituţiilor publice;
• Utilizarea fondurilor alocate de la stat pentru realizarea de investiţii de interes general,
subvenţionarea unor activităţi şi produse;
• Folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementarilor financiar-
contabile în activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale;
• Exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţe şi actele de constituire a societăţilor
comerciale , urmărind stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor
obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.

151
FINANŢE PUBLICE

Totodată în sfera controlului financiar al statului sunt cuprinse şi acţiunile de

combatere a evaziunii fiscale şi a fraudelor, contravenţiilor şi infracţiunilor în domeniile
fiscal şi vamal.
Organismul desemnat de către guvern pentru a aplica strategia şi programele în
domeniul controlului financiar de stat este Ministerul Finanţelor Publice.

Organele de control ale

Ministerului Finanţelor Publice

Direcţia generală a contro- Garda financiară

lului financiar de stat

Activitatea aparatului de control financiar de stat se desfăşoară pe bază de programe

trimestriale aprobate de Consiliul de administraţie al Ministerului Finanţelor Publice. Prin
aceste programe se urmăreşte aplicarea actelor normative în domeniul financiar –contabil,
fiscal şi bugetar.
Programul trimestrial de activitate al Direcţiei generale de control financiar al statului,
cuprinde toate acţiunile de control cu indicarea perioadelor în care urmează a se desfăşura
acţiunea de control. În sfera de alcătuire a acestei direcţii sunt cuprinse acţiuni de control
cu privire la:
- realizarea veniturilor statului;
- alocaţiile şi subvenţiile de la buget;
- controlul regiilor autonome şi a societăţilor comerciale;
- execuţia bugetului de stat;
- alte actului de control.
Programul de lucru se bazează pe sarcinile trasate de conducerea Ministerului
Finanţelor Publice si pe propunerile direcţiilor de control teritoriale. Stabilirea agenţilor
economice ce vor face obiectul controlului exercitat de organele Ministerului Finanţelor
Publice se face având în vedere reglementările cu privire la faptul ca un agent economic
poate face obiectul unui singur control asupra contabilităţii într-un an calendaristic. Se
supune controlului întreaga perioadă scursă de la ultimul control de aceeaşi natură şi cu
aceleaşi obiective.
La stabilirea duratei acţiunii de control se ţine seama de reglementarea legală conform
căreia durata maximă a unei acţiuni de control la sediul unui agent economic este de trei
luni, indiferent de perioada supusă controlului.

152
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

Acte care reglementează controlul financiar al statului

1. Pentru evitarea controlului repetat şi a depăşirii duratei controlului, fiecare direcţie de

control teritorială ţine o evidenţă strictă a acţiunilor de control pe fiecare agent economic,
întocmind în acest sens un Registru sau o fişă pentru fiecare agent economic controlat.

2. Pentru folosirea judicioasă a timpului de lucru afectat controlului, agentul economic ce

urmează a fi controlat este înştiinţat despre data începerii controlului pentru a lua toate
măsurile ce se impun pentru crearea condiţiilor optime de desfăşurare a acţiunii de control.
Această înştiinţare se face prin intermediul unui aviz de control adresat conducătorului
unităţii. Prin acest aviz se comunică data începerii controlului şi se solicită să se ia
măsurile necesare de verificare a registrelor contabile, a bilanţurilor contabile a
documentelor justificative precum şi pentru desfăşurarea în condiţii normale a controlului.

153
FINANŢE PUBLICE

3. Constatările organelor de control sunt consemnate în documente cunoscute sub

denumirea de acte de control. Organele de control întocmesc de regulă următoarele acte de
control:
• proces-verbal de control;
• proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;
• notă de constatare;
• notă de prezentare.
Procesul –verbal de control este structurat astfel:
a) Partea introductivă în care se menţionează:
- locul şi data întocmirii actului de control;
- denumirea agentului economic controlat şi numele reprezentantului legal;
- numele şi prenumele organului de control;
- temeiul legal şi delegaţia în baza căreia se face controlul;
- tematica şi obiectivele controlului;
- perioada supusă controlului;
- perioada în care s-a desfăşurat controlul.
b) Cuprinsul procesului verbal de control în care se consemnează constatările rezultate
în urma controlului efectuat. Pentru fiecare abatere constatată în procesul verbal
se vor preciza obligatoriu următoarele elemente:
- conţinutul abaterii;
- dispoziţiile legale încălcate;
- consecinţele economice, financiare, bugetare, fiscale şi gestionare, cu evaluarea
exactă a acestora;
- numele, prenumele şi funcţia persoanelor vinovate pentru stabilirea răspunderii;
- măsurile luate în timpul controlului şi documentele de dispoziţie;
- măsurile ce urmează a fi luate în continuare, cu indicarea termenelor.
c) Încheierea procesului –verbal de control în cadrul căreia se menţionează că la
finalizarea acţiunii de control au fost restituite toate actele şi documentele puse la
dispoziţia organelor de control. în acelaşi timp se menţionează numărul de
exemplare în care a fost întocmit procesul verbal şi modul cum au fost repartizate
acestea (unul înregistrat cu număr şi dată rămâne la agentul economic controlat iar
restul sunt luate de organul de control).
Procesul verbal de control se semnează de către organul de control şi de conducerea
agentului economic, iar în cazul în care se constată fapte ce atrag răspunderea penală,
acesta se semnează obligatoriu şi de persoanele răspunzătoare.
Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se încheie în trei
exemplare (unul la contravenient, unul la organul de control şi unul la secţia financiară
care execută amenda) şi cuprinde următoarele informaţii:
- data încheierii;
- numele, prenumele şi funcţia celui care încheie procesul –verbal;
- contravenţia constatată şi amenda cu care se sancţionează;
- numele, prenumele, ocupaţia, domiciliul şi seria actului de identitate a persoanei
răspunzătoare de săvârşirea abaterilor;
- obiecţiunile formulate de contravenient, termenul de contestaţie;
- numele, prenumele , domiciliul şi seria actului de identitate al martorului.

154
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

Nota de constatare se foloseşte atunci când:

- în decursul controlului se fac constatări care nu se mai pot reconstitui sau care nu mai
pot fi dovedite (lipsuri de la locul de muncă, materiale neasigurate, maşini, utilaje
mijloace de transport utilizate necorespunzător)
- este necesar a se lua măsuri urgente pentru sistarea sau înlăturarea unor abateri.
În nota de constatare se consemnează situaţiile de fapt şi măsurile luate operativ pentru
remedierea deficientelor constatate. Notele de constatare se semnează de către organul de
control, de conducătorul unităţii, de persoanele la care se referă constatarea şi de eventualii
martori.

Nota de prezentare reprezintă raportul personal al organului de control care cuprinde

concluzii şi propuneri cu privire la abaterile constatate, care se anexează la actele de
control încheiate. Aceasta cuprinde:
- nominalizarea persoanelor din afara unităţii care au dat dispoziţii ce au condus la
abaterile constatate;
- problemele care necesită controlul în continuare cu propuneri în acest sens;
- măsurile ce trebuie luate în continuare de agentul economic controlat;
- propuneri de aplicare a unor sancţiuni disciplinare, de imputare sau stabilire a
răspunderii penale.

155
FINANŢE PUBLICE

Valorificarea constatărilor controlului financiar de stat se materializează într-o suită

de dispoziţii ale organelor de control. Acestea au dreptul să dispună:
- luarea de măsuri în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în
activitatea compartimentului financiar-contabil a instituţiei controlate;

156
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

- corectarea şi completarea bilanţurilor contabile, precum şi vărsarea a impozitelor şi

taxelor constatate în timpul controlului inclusiv a majorărilor aferente;
- suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementarilor financiar- contabile
şi fiscale în vigoare.
Măsurile care se dispun au la bază actele de control legal întocmite de către organele de
control, sunt adresate conduceri agentului economic controlat.

3. CONTROLUL FINANCIAR PROPRIU AL AGENŢILOR

ECONOMICI ŞI INSTITUŢIILOR PUBLICE
Controlul financiar propriu agenţilor economici şi instituţiilor publice se exercită în
cadrul unităţilor de către angajaţi încadraţi în funcţii de control, sub forma controlului
financiar preventiv şi sub forma controlului financiar de gestiune.

3.1. Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv are ca obiectiv preîntâmpinarea încălcării dispoziţiilor
legale în vigoare în domeniul financiar-contabil, fiscal şi producerea de pagube. Această
formă de control se exercită asupra documentelor care consemnează operaţiile ce
antrenează drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale unităţii, în faza de angajare şi de plată,
în raporturile cu alte persoana fizice sau juridice.
În sfera controlului financiar preventiv sunt cuprinse următoarele categorii de operaţii:
• încheierea de contracte cu parteneri interni şi externi;
• încasările şi platule în lei şi în valută derulate în numerar sau prin bancă;
• trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea
profitului sau capitalului social;
• gajarea, închirierea sau concesionarea de bunuri;
• deschiderea de credite bugetare, repartizarea de credite bugetare la instituţiile din
subordine şi alimentările cu sume din alocaţii bugetare, pentru finanţarea cheltuielilor
de capital;
• propunerile de suplimentare a unor venituri prevăzute a fi suportate pe seama unor
alocaţii bugetare;
• modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
• virările de credite bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli.
Controlul financiar preventiv se organizează de către ordonatorii de creditare
(principali, secundari şi terţiari) precum şi de conducătorii regiilor autonome şi societăţilor
comerciale, prin compartimentul financiar – contabil.
Controlul financiar preventiv este exercitat de către conducătorul compartimentului
financiar – contabil (contabil şef sau director economic). în funcţie de volumul de
activitate al instituţiei conducătorul acesteia mai poate împuternici şi alte persoane din
cadrul compartimentului financiar – contabil, pentru exercitarea controlului financiar
preventiv.

157
FINANŢE PUBLICE

Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv trebuie să aibă

pregătire economică precum şi experienţa necesară şi să dea dovadă de cinste şi
corectitudine. Nu pot fi desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv
persoanele care se află sub urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate, chiar
dacă au fost graţiate.
Desemnarea persoanelor împuternicite să exercite controlul financiar preventiv se face
prin decizie scrisă a conducătorului unităţii. Prin această decizie se menţionează şi
operaţiile ce se supun controlului financiar preventiv, condiţiile şi perioada în care se va
desfăşura această activitate.
Exercitarea controlului financiar preventiv are la bază documente însoţite de acte
justificative. Aceste documente sunt prezentate persoanelor împuternicite să exercite
controlul financiar preventiv, semnate de cei care le-au întocmit şi de conducătorul
compartimentului de specialitate în cadrul căruia au fost întocmite actele în cauză, care de
altfel poartă răspunderea pentru exactitatea, realitatea şi legalitatea operaţiilor consemnate.
În situaţia în care persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv
constata ca operaţiile supuse controlului sunt nelegale sau neeficiente, însă conducătorul
unităţii dispune pe propria răspundere efectuarea lor, acestea sunt obligate să informeze în
scris Consiliul de administraţie care urmează să ia măsuri în consecinţă.
Documentele care consemnează operaţii ce nu au primit viza de controlul financiar
preventiv, nu se înregistrează în contabilitate, pentru ele întocmindu-se o evidenţă
separată.
În conformitate cu prevederile legale în domeniul financiar-contabil persoanele
împuternicite să exercite controlul financiar preventiv, poartă răspunderea pentru
legalitatea şi eficienţa operaţiilor cuprinse în documentele prezentate la control pentru care
s-a acordat viza de control financiar preventiv.
• ne emiterea în termen a actelor privind
În domeniul controlului financiar
organizarea şi exercitarea controlului financiar
preventiv, legea prevede o serie
de fapte care constituie contra- preventiv;
venţii şi care antrenează răspun- • atribuirea exercitării controlului financiar
derea contravenţională. preventiv unor persoane care nu îndeplinesc
condiţiile prevăzute de lege;
• întocmirea şi prezentarea la control a unor documente în care sunt consemnate operaţii
fără bază legală;
• înregistrarea în contabilitate a unor acte care consemnează operaţii ce nu au primit viza
de control financiar preventiv;
• nesesizarea organelor competente în cazul în care exista cazuri de refuz în acordarea
vizei de controlul financiar preventiv.
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor de mai sus se face de către:
organele controlului financiar de stat;
• organele de control financiar de gestiune ale unităţilor care organizează şi exercită
controlul financiar propriu;
• conducătorul compartimentului financiar-contabil.

158
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

3.2. Controlul financiar de gestiune

Controlul de gestiune este un control finalizat. Autoritatea care îl aplică îşi propune
obiective pe care să le poată îndeplini şi comunica. Organele care exercită acest control
trebuie să aibă o viziune pe termen mediu sau lung asupra activităţii controlate.
Controlul de gestiune se sprijină pe un ansamblu de tehnici care au în comun
participarea la un control la distanţă pe baza unor indicatori cuantificaţi (in unităţi fizice
sau valorice).
Controlul financiar de gestiune este un control ulterior care are ca scop respectarea
reglementarilor legale în vigoare cu privire la modul de gestionare şi gospodărire a
valorilor materiale şi băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa contabilă.
Controlul financiar de gestiune are drept obiectiv respectarea reglementarilor legale în
vigoare cu privire la:
• existenţa, păstrarea, paza şi integritatea bunurilor şi valorilor de orice fel deţinute cu
orice titlu;
• utilizarea bunurilor, clasarea şi declasarea bunurilor;
• efectuarea încasărilor şi plăţilor în numerar şi prin virament bancar, în lei şi în valută;
• plata salariilor şi efectuarea reţinerilor din acestea şi a altor obligaţii faţă de angajaţi;
• întocmirea şi înregistrarea documentelor de evidenţă primară şi contabilă.
Controlul financiar de gestiune se exercită cel puţin o dată pe an, în totalitate sau prin
sondaj în funcţie de volumul, valoarea şi natura bunurilor, tentaţiile şi posibilităţile de
sustrageri, condiţiile de păstrare şi gestionare, precum şi de frecventa abaterilor constate
anterior.
Controlul financiar de gestiune se organizează la:
• organizatorică, ministere, departamente, alte organe centrale de stat şi organe locale;
• la regiile autonome şi fabricile, uzinele şi atelierele din structura lor.
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar de gestiune trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii prevăzute de lege ca în cazul persoanelor desemnate să
exercite controlul financiar preventiv.
Activitatea de control financiar de gestiune se desfăşoară pe baza programelor de lucru
trimestriale, întocmite de conducătorul compartimentului de control financiar de gestiune
şi aprobate de conducătorul unităţii. în programe se menţionează gestiunile şi activităţile
ce urmează a fi controlate, perioada supusă controlului şi cea în care urmează a se
desfăşura controlul, precum şi persoanele care vor efectua controlul.
La cererea organelor de control financiar de gestiune, conducerile şi salariaţii unităţilor
controlate au obligaţia:
• să pună la dispoziţie registrele, actele şi documentele necesare controlului;
• să prezinte pentru control valorile de orice fel pe care le gestionează sau pe care le eu
în păstrare;
• să elibereze, în condiţii legale documentele solicitate în original sau copii certificate;

159
FINANŢE PUBLICE

• să ofere informaţii verbale şi scrise în legătură cu problemele ce fac obiectul

controlului;
• să semneze cu sau fără obiecţii, actele de control şi să comunice la termenele fixate
modul de aplicare a măsurilor stabilite în urma controlului;
• să asigure sprijinul şi să creeze condiţiile pentru desfăşurarea în bune condiţii a
activităţii de control.
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar de gestiune răspund disciplinar,
contravenţional sau penal în următoarele situaţii:
• nu exercită conform cu programul de activitate stabilit şi aprobat anterior;
• exercită controlul cu superficialitate, fără a semnala încălcările reglementarilor legale
în vigoare şi fără a stabilii răspunderea potrivit normelor legale;
• produc pagube ca urmare a interpretării sau aplicării greşite a dispoziţiilor legale în
vigoare;
• nu întocmesc şi nu prezintă conducătorului unităţii actele de control, la termenele fixate;
• nu iau sau nu propun măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor şi abaterilor
consemnate în actele de control;
• nu îndeplinesc sau îndeplinesc necorespunzător sarcinile ce la revin conform normelor
legale.
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda următoarele fapte:
• neemiterea în termen a actelor care consfinţesc organizarea şi exercitarea controlului
financiar de gestiune;
• desemnarea în funcţii de organ de control de gestiune a unor persoane care nu
îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea unei astfel de funcţii;
• nesesizarea organelor competente de către şeful compartimentului de control financiar
de gestiune, în cazul neluării măsurilor pentru recuperarea pagubelor.
• nepunerea la dispoziţia organelor de control financiar de gestiune a documentelor şi
datelor necesare controlului;
• refuzul de a semna cu sau fără obiecţii, a actelor de control precum şi de a da explicaţii
scrise la cererea organelor de control financiar de gestiune.
• neexecutarea în termenele stabilite de organele de control a dispoziţiilor date ca urmare
a exercitării controlului financiar de gestiune;
Constatarea şi sancţionarea acestor contravenţii revine organelor de control financiar de
stat, precum şi organelor de control financiar de gestiune din unităţile în care se
organizează şi se exercita controlul propriu.
Constatările organelor de control financiar de gestiune sunt consemnate în acte de
control bilaterale (procese verbale sau note de constatare), cu indicarea prevederilor legale
încălcate şi stabilirea consecinţelor economice, financiare şi patrimoniale, a persoanelor
vinovate precum şi a măsurilor luate în timpul controlului.
Activitatea de control financiar de gestiune se urmăreşte de către responsabilul
compartimentului de control financiar de gestiune pe baza programelor de lucru
semestriale, organizându-se o evidenţă a actelor de control încheiate precum şi a
activităţilor desfăşurate în afara programului de control.

160
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

GHID PENTRU REALIZAREA

PROCEDURILOR DE SISTEM ŞI
OPERAŢIONALE

Motto: „Un obiectiv fără un plan este doar o dorință.”

Antoine de Saint-Exupery

Pag 1
Competența Pag |1
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

CUPRINS
CAPITOLUL I – INTRODUCERE .......................................... 3
I.1. Scop.................................................................... 3
I.2. Necesitate ............................................................ 4
I.3. Cadrul legislativ...................................................... 5
I.4. Definiții................................................................ 6
CAPITOLUL II – MODUL DE REALIZARE A
PROCEDURILOR DOCUMENTATE....................................... 9
II.1. Stabilirea activităților procedurale .............................. 9
II.2. Codificarea procedurilor......................................... 10
II.3. Definirea formatului procedurii ................................ 12
II.4. Elaborarea procedurilor.......................................... 16
II.4.1. Pagina de gardă................................................. 17
II.4.2. Pagina de cuprins............................................... 18
II.4.3. Scopul procedurii ............................................... 19
II.4.4. Domeniul de aplicare .......................................... 19
II.4.5. Documente de referință ....................................... 20
II.4.6. Definiții și abrevieri ............................................ 21
II.4.7. Descrierea procedurii .......................................... 21
II.4.8. Responsabilități................................................. 32
II.4.9. Formular evidenţă modificări procedură ................... 37
II.4.10. Formular analiză procedură ................................. 37
II.4.11. Formular distribuire procedură ............................. 39
II.4.12. Anexe ........................................................... 41
II.4.12.1. Diagrama de proces privind elaborarea procedurilor . 42
II.5. Verificarea, avizarea și aprobarea procedurilor ............. 43
II.6. Evidența procedurilor ............................................ 44
II.7. Distribuirea procedurilor ........................................ 45
II.8. Actualizarea procedurilor ....................................... 45
II.9. Arhivarea procedurilor ........................................... 46
CAPITOLUL III - CONCLUZII ........................................... 47
MACHETE PROCEDURI ................................................. 48
BIBLIOGRAFIE ........................................................... 63

Pag 2
Pag |2 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

CAPITOLUL I – INTRODUCERE

I.1. Scop
Scopul acestui g id constă n asigurarea unui cadru coerent și unitar
pentru elaborarea, verificarea, avizarea, aprobarea, distribuirea,
actualizarea și ar ivarea procedurilor de sistem și a procedurilor
operaţionale, în cadrul entităţilor din administrația publică centrală
i locală.
Structura acestui ghid nu este una atotcuprinzătoare, ci conţine
elementele minimale și orientative ale unei proceduri, în
conformitate cu prevederile legislative în vigoare. șadar, acolo unde
se consideră necesar, pot fi adăugate componente suplimentare, se
pot opera modificări și completări, cu amendamentul că trebuie
avute n vedere cerințele generale ale Standardului 9 – Proceduri din
Codul controlului intern managerial, conform Ordinului Secretarului
General al Guvernului nr. 600/2018.
idul conţine de asemenea două mac ete pentru elaborarea unitară
a procedurilor documentate aplicabile entităţilor publice de la nivel
central și local, respectiv una pentru procedurile de sistem i cealaltă
pentru procedurile operaţionale.
Punctul de plecare al metodologiei l reprezintă Analiza stadiului
implementării standardelor de control intern managerial,
efectuată pe baza misiunilor de evaluare, desfășurate la nivelul
entităților publice centrale, selectate n funcție de gradul de
implementare a sistemului de control intern managerial.
În cadrul proiectului „Consolidarea implementării standardelor de
control intern managerial la nivel central i local – cod SIPOCA 34”,
forma finală a Ghidului pentru realizarea procedurilor documentate
a fost definitivată după organizarea unei sesiuni de consultare publică
cu entitățile publice centrale și locale.

Pag 3
Competența Pag |3
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

I.2. Necesitate
Codul controlului intern managerial al entităților publice, prin
Standardul 9 – Proceduri, precizează importanța elaborării
procedurilor documentate la nivelul entităților publice. Mai mult,
ncă din anul 000, Cartea al ă – partea I, definește controlul intern
ca totalitatea ”politicilor i procedurilor implementate de instituții,
pentru asigurarea realizării obiectivelor, ntr-un mod economic,
eficient și eficace .
Astfel, în consens at t cu legislația rom nă c t și cu recomandările
europene, conducerea entităţilor publice trebuie să asigure
elaborarea procedurilor documentate pentru procesele și sau
activităţile derulate n cadrul entităţilor publice i să le aducă la
cuno tinţă personalului implicat.
Pentru o abordare unitară de elaborare a procedurilor documentate
la nivelul tuturor entităților publice centrale și locale, prezentul id
și propune un cadru detaliat pentru elaborarea procedurilor de
sistem și operaționale.
ecesitatea elaborării idului este susținută n aceeași măsură și de
Anali a stadiului implementării legislației referitoare la de voltarea
i implementarea sistemului de control intern managerial,
menționată anterior, unde au fost constatate o serie de dific t i
întâmpinate în proce de e a orare a proced ri or de i tem i
opera iona e la nivelul entităților publice evaluate, precum:
 existența unei confuzii privind identificarea domeniului de
aplicare a procedurilor elaborate;
 ine istența unui cadru procedural intern privind elaborarea,
avizarea, verificarea și aprobarea procedurilor, care să
cuprindă și modalitatea de codificare a acestora;
 procedurile nu sunt actualizate, când este cazul, ca urmare a
modificărilor organizatorice și legislative intervenite n
derularea activității procedurale;

Pag 4
Pag |4 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

 fișele de post nu cuprind atribuțiile aferente elaborării și

actualizării procedurilor documentate, fapt care conduce la
lipsa de conștientizare a personalului privind transpunerea
activităților desfășurate ntr-un cadru formalizat;
 evidența incompletă și neactualizată a procedurilor
documentate la nivelul Comisiei de Monitorizare.
 lipsa unei codificări unitare a procedurilor pe cele două
tipuri) la nivelul ntregii entități publice.
n urma misiunilor de evaluare desfă urate s-a constatat că din
cauza deselor reor ani ări instituționale, Standardul 9 -
Proceduri este dificil de implementat prin prisma actualizării
procedurilor i separării atribuțiilor.
Se recomandă ca procedurile documentate să e iste pentru
toate procesele i activită ile importante i să se asigure o
separare corectă a func iilor de ini iere, verificare, avi are
i apro are a opera iunilor. Procedurile tre uie să fie
actuali ate în permanen ă i să fie aduse la cuno tin a
personalului implicat.

I.3. Cadrul legislativ

Principalele acte normative care stau la baza elaborării Ghidului
pentru rea i area proced ri or de i tem i opera iona e sunt:
 Legea nr.174/2015 pentru aprobarea rdonanţei de urgenţă a
uvernului nr.86 014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare
la nivelul administraţiei publice centrale i pentru modificarea i
completarea unor acte normative.
 rdonanţa uvernului nr.119 1999 privind controlul intern
managerial i controlul financiar preventiv, republicată, cu
modificările i completările ulterioare
 Ordinul Secretarului General al Guvernului nr.600/2018 pentru
aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor
publice;
 una practică internațională 1;

1”Guidelines for Internal Control Standards for the Public Sector”, INTOSAI GOV
9100

Pag 5
Competența Pag |5
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

I.4. Defini ii

Principalele concepte utilizate în prezentul Ghid sunt următoarele

Activitate procedurală - proces ma or sau activitate semnificativă
pentru care se pot stabili reguli i modalităţi de lucru, general
valabile, n vederea ndeplinirii, n condiţii de regularitate, eficienţă,
eficacitate, și economicitate a obiectivelor compartimentului și sau
entităţii publice.
Actuali are procedură – constă fie în revizuirea procedurii fie în
elaborarea unei noi ediții a acesteia.
Cartu procedură – te t ncadrat n c enar, pe o pagină imprimată.
Compartiment - direcție generală, direcție, departament, serviciu,
birou, comisie, inclusiv instituție structură fără personalitate
juridică aflată n subordinea, coordonarea sau sub autoritatea
entității.
Control intern managerial - ansamblul formelor de control exercitate
la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de
conducere n concordanţă cu obiectivele acesteia i cu
reglementările legale, n vederea asigurării administrării fondurilor
n mod economic, eficient i eficace acesta include, de asemenea,
structurile organizatorice, metodele i procedurile. Sintagma control
intern managerial subliniază responsabilitatea tuturor nivelurilor
ierar ice pentru ţinerea sub control a tuturor proceselor interne
desfă urate pentru realizarea obiectivelor generale i a celor
specifice.
Delegare - procesul de atribuire de către un conducător de
entitate/compartiment, pe o perioadă limitată, a unora dintre
sarcinile sale unui subordonat, mpreună cu competenţele i
responsabilităţile aferente.
Diagrama de proces - sc emă logică cu forme grafice care reprezintă
etapele și pașii realizării unui proces sau unei activități.

Pag 6
Pag |6 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Ediție procedură - forma actuală a procedurii ediția unei proceduri

se modifică atunci c nd de a au fost realizate de regulă trei revizii
ale respectivei proceduri sau atunci c nd modificările din structura
procedurii depășesc 50 din conținutul reviziei anterioare.
Fi a postului - document care define te locul i contribuţia postului
n atingerea obiectivelor individuale i organizaţionale, caracteristic
at t individului, c t i entităţii i care precizează sarcinile i
responsabilităţile care i revin titularului unui post.
ăsuri de control - acţiuni stabilite pentru gestionarea riscurilor și
monitorizarea permanentă sau periodică a unei activităţi (situaţii).
Monitorizare - acțiune continuă de colectare a informaţiilor
relevante, despre modul de desfă urare a unui proces sau a unei
activităţi.
Obiective generale - enunț general asupra a ceea ce va fi realizat i
a mbunătăţirilor ce vor fi ntreprinse un obiectiv descrie un rezultat
a teptat sau un impact i rezumă motivele pentru care au fost
întreprinse o serie de acţiuni.
Obiective individuale - e primări cantitative sau calitative ale
scopului pentru care a fost creat i funcţionează postul respectiv
aceste obiective se realizează prin intermediul sarcinilor, ca urmare
a competenţei profesionale, autonomiei decizionale i autorităţii
formale de care dispune persoana anga ată pe postul respectiv.
Obiective specifice - derivate din obiective generale i care descriu,
de regulă, rezultate sau efecte așteptate ale unor activităţi care
trebuie atinse pentru ca obiectivul general corespunzător să fie
îndeplinit.
Procedură documentată – modul specific de realizare a unei activități
sau a unui proces, editat pe suport de hârtie sau în format electronic;
procedurile documentate pot fi proceduri de sistem i proceduri
operaţionale.
Procedură opera ională procedură de lucru) - procedură care descrie
un proces sau o activitate care se desfă oară la nivelul unuia sau mai

Pag 7
Competența Pag |7
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

multor compartimente dintr-o entitate, fără aplicabilitate la nivelul

ntregii entități publice.
Procedură de sistem procedură generală - descrie un proces sau o
activitate care se desfă oară la nivelul entității publice
aplicabil aplicabilă ma orității sau tuturor compartimentelor,
dintr-o entitate publică.
Proces - un flu de activităţi sau o succesiune de activităţi logic
structurate și organizate, în scopul atingerii unor obiective definite.
Regularitate – caracteristica unei operațiuni de a se repeta sub toate
aspectele.
Responsabilitate - obligaţia de a ndeplini sarcina atribuită, a cărei
neîndeplinire atrage o sancţiune corespunzătoare, după caz.
esponsa ilitate managerială - define te un raport uridic de
obligaţie a ndeplinirii sarcinilor de către conducătorul entităţii
publice sau al unei structuri organizatorice a acesteia, care
presupune să e ercite managementul n limitele unor determinări
interne i e terne, n scopul realizării eficace, eficiente i n
conformitate cu dispoziţiile legale a obiectivelor stabilite.
Resurse – totalitatea elementelor de natură fizică, te nică, umană,
informaţională i financiară, necesare ca input, pentru ca strategiile
să fie operaţionale.
evi ie procedură - acţiune de modificare, respectiv adăugare sau
eliminare a unor informații, date, componente ale ediției unei
proceduri, modificări ce implică de regula sub 50 din conținutul
procedurii.
Secretariat tehnic al Comisiei de Monitorizare – persoană persoane
desemnată desemnate de către președintele omisiei de
Monitorizare sau compartiment, av nd ca sarcină principală
managementul documentelor ce sunt n atribuția comisiei, n funcție
de complexitatea structurii organizatorice a entității publice.

Pag 8
Pag |8 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

CAPITOLUL II – MODUL DE REALIZARE A PROCEDURILOR

DOCUMENTATE

II. ta i irea acti it i or procedurale

onducătorul fiecărei entități publice este responsabil pentru

implementarea și dezvoltarea sistemului de control intern managerial
la nivelul entității publice, inclusiv pentru elaborarea procedurilor
documentate, aferente activităților sau proceselor desfășurate, în
vederea atingerii obiectivelor stabilite la nivelul entității.
Astfel, conducerea entităţii asigură procesul de elaborare a
procedurilor documentate, respectiv a procedurilor de sistem i
operaţionale, pentru procesele ma ore sau activităţile semnificative,
desfășurate n cadrul entităţii i aducerea la cuno tinţa personalului
acesteia.
Procedurile reprezintă un instrument de control intern, care
contribuie la mbunătățirea desfășurării activităților prin separarea
sarcinilor, funcțiilor, competențelor și responsabilităților
personalului din cadrul entității publice.
ria de acoperire a unei proceduri este determinată at t de gradul
de eficacitate a sistemului de control intern managerial din cadrul
entității publice, c t și de stadiul n care se află procesul de
informatizare a activității procedurale.
Fiecare entitate pu lică î i particulari ea ă sistemul de
procedurare al activităților în funcție de mărimea i
specificul entității, tipurile i comple itatea activităților,
în conformitate cu o procedură de sistem proprie, av nd la
a ă (obligatoriu) structura minimală prevă ută în Ordinul
Secretarului General al Guvernului nr.600/2018, inclusiv cu
respectarea prevederilor Standardului 9 – Proceduri.
Scopul elaborării procedurilor documentate este acela de a stabili și
descrie pașii ce trebuie urmați, modalitățile de lucru și a regulilor de

Pag 9
Competența Pag |9
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

aplicat, precum și responsabilitățile persoanelor implicate în

desfășurarea procesului sau activității ce face obiectul procedurii.
Procedurile documentate trebuie să fie scrise (editate pe suport de
hârtie) sau în format electronic, simple, specifice pentru fiecare
activitate, actualizate n mod permanent și aduse la cunoștința celor
care desfășoară activitățile, inclusiv factorilor interesați.
Entitatea publică poate derula elaborarea, verificarea, avizarea,
aprobarea, distribuirea procedurilor, utilizând și sisteme informatice,
n condițiile n care dotarea te nică și pregătirea profesională a
personalului permit aceste operațiuni.

e recomandă ca fiecare entitate publică să- i elaboreze

propria ”Procedură privind elaborarea procedurilor”.

II.2. Codificarea procedurilor

componentă structurală a procedurii documentate o reprezintă

codificarea acesteia, cunoscută sub numele de codul procedurii.
Procedura de sistem implică un singur element de identificare (cod)
personalizat la nivelul entității publice, cod alocat de Secretariatul
tehnic al Comisiei de Monitorizare, în timp ce procedura operațională
(care se elaborează de către un anumit compartiment, pentru o
activitate specifică acestuia sau mai multor compartimente), impune
necesitatea identificării compartimentului care a elaborat respectiva
procedură.
În acest sens, apare nevoia utilizării unui element de identificare al
fiecărui compartiment, care se concretizează prin codul
compartimentului.

Pag 10
Pag |10 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Codificarea procedurii documentate depinde de tipul

procedurii, respectiv dacă este procedură de sistem sau
procedură operațională.

stfel, la nivelul entității publice se stabilește un sistem de codificare

al compartimentelor de la primul nivel de conducere, sistem ce poate
fi reprezentat uzual prin:
• Codificare n meric prin alocarea unui corespondent
numeric fiecărui compartiment
Exemplu : 01, 02, 03.....n
• Codificare prin abrevierea denumirii compartimentului
Exemplu : DRU – irecția Resurse Umane.

n funcție de deci ia Comisiei de Monitorizare, la nivelul

entității publice, se stabile te modalitatea de codificare a
compartimentelor de la primul nivel de conducere.

odificarea compartimentelor este cu at t mai utilă și vine n

spri inul conducătorului entității publice, președintelui omisiei de
Monitorizare sau Secretariatului tehnic al acesteia, în monitorizarea
actualizării procedurilor operaționale respectiv identificării ușoare a
compartimentelor responsabile cu modificarea respectivă.
Lista de codificare a compartimentelor se ntocmește de către
Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare și se actualizează la
orice modificare a organigramei ce implică nființarea, desființarea,
cumularea de compartimente sau ori de c te ori situația o impune.

Pag 11
Competența Pag |11
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

II.3. Definirea formatului procedurii

Cartu ul procedurii

Datele de identificare privind denumirea entității publice, tipul

procedurii, denumirea, codul, numărul de ordine al ediției și reviziei
în vigoare, numărul de ordine al exemplarului difuzat unui anumit
compartiment, sunt cuprinse într-un format tabelar, denumit
cartu ul procedurii, conform modelului orientativ de mai jos.

ip procedură, Ediția [...]

Procedură de sistem sau
[Denumirea Procedură operațională Revizia [...]
entității
publice] [Denumirea procedurii]
Exemplar nr. [...]
Cod [ ...... ]
artușul este menționat pe fiecare pagină a procedurii, n antetul
acesteia, e cepție făc nd prima pagină.
Datele din cartuș se actualizează, după caz, odată cu modificarea:
tipului de procedură, denumirii acesteia, codului procedurii, ediției,
reviziei etc.

Actualizarea datelor din cartu este importantă în

urmărirea trasabilității procedurii, în sensul de a se cunoa te
permanent faptul că, a fost distribuită unui anumit
compartiment, ultima ediție sau revi ie a procedurii, cu un
număr unic de identificare.

en mirea entit ii publice e primă numele oficial al acesteia și

poate conține opțional sigla entitătii publice. 2

2Ca referință recomandăm ”Ghidul de identitate vizuală al uvernului României”

n care se prezintă o serie de mi loace de comunicare
http://online.gov.ro/identitate/index.php/download/

Pag 12
Pag |12 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Tipul procedurii respectiv procedură de sistem sau procedură

opera ională se stabilește astfel
• rocedură opera ională - procedură care descrie un proces
sau o activitate care se desfă oară la nivelul unuia sau mai
multor compartimente dintr-o entitate, fără aplicabilitate la
nivelul ntregii entități publice
• Procedura de sistem - descrie un proces sau o activitate care
se desfă oară la nivelul entității publice aplicabil aplicabilă
ma orității sau tuturor compartimentelor dintr-o entitate
publică
Denumirea procedurii se stabilește n cadrul fiecărei entități publice
sau compartiment și trebuie să reflecte într-un mod cât mai explicit
procesul sau activitatea procedurală.
Sistemul de codificare al procedurilor documentate este următorul
codul procedurii de sistem PS – XX
Este format din grupul PS, ce repre intă tipul procedurii, prin
a revierea de la procedură de sistem i grupul XX ce
repre intă numărul de ordine al procedurii de sistem, număr
alocat de Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare din
Registrul de evidență al procedurilor de sistem;
Exemplu : PS - 01
codul procedurii operaționale
a) dacă compartimentul are o codificare numerică
PO - XX - YY
Este format din grupul PO, ce repre intă tipul procedurii, prin
a revierea de la procedură operațională, XX - codul
compartimentului responsabil cu elaborarea procedurii
operaționale stabilit în cadrul Comisiei de Monitorizare, iar
YY - numărul de ordine al procedurii operaționale alocat de
compartimentul care a realizat procedura.

Pag 13
Competența Pag |13
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Exemplu : PO - 07 – 01
b) dacă compartimentul are o codificare prin abrevierea
compartimentului
PO – XX… - YY
Este format din grupul PO, ce repre intă tipul procedurii, prin
a revierea de la procedură operațională, ... - repre intă
codul compartimentului responsabil cu elaborarea procedurii
operaționale sta ilit în cadrul Comisiei de Monitorizare, prin
abrevierea compartimentului, iar YY - numărul de ordine al
procedurii operaționale alocat de compartimentul care a
realizat procedura.
Exemplu : PO - DRU - 01
di ii e se numerotează cu cifre romane, iar reviziile din cadrul
acestora, cu cifre arabe.

Orice modificare de reglementare, organi atorică sau de

altă natură, cu efect asupra activității procedurale,
determină revizia respectiv ela orarea unei noi ediții a
procedurii.
Num rul de ordine [...] al Ediției – reprezintă numărul de ordine al
ediției n vigoare, ce este distribuită n cadrul entității publice.
Num rul de ordine [...] al Reviziei – reprezintă numărul de ordine al
reviziei în vigoare.
Exemplar nr. [...] – se completează după aprobarea procedurii prin
specificarea numărului procedurii ce a fost distribuită unui anumit
compartiment din cadrul entității, corespondent cu numărul
înregistrat în Formularul de distribuire/difuzare procedură.
În acest mod, e istă o evidență controlată a numărului de exemplare,
dintr-o anumită ediție sau revizie a procedurii, care au fost

Pag 14
Pag |14 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

distribuite și care anume exemplar (identificat prin Exemplar nr.[...])

a fost distribuit unui anumit compartiment.
Pentru o nțelegere ușoară a definițiilor și e plicațiilor
componentelor cartușului prezentăm un model de cartu completat
în integralitate.

Procedura de sistem Ediția I

Revizia 0
Secretariatul PRIVIND ELABORAREA
General al PROCEDURILOR Exemplar nr. 3
Guvernului Cod PS - 00

Modul de redactare al procedurilor documentate

Pentru o elaborare unitară a tuturor procedurilor documentate, din
punct de vedere al modului de redactare, prezentăm un model
concret de redactare, pe lângă cel de referință nt lnit în Ghidul de
redactare interinstituțional, elaborat de ficiul pentru Publicații al
Uniunii Europene și utilizat la nivelul instituțiilor, organelor și
agențiilor Europene 3.
a) succesiune notare: 1.0.; 1.1.; (1); 1; a); (a)
b) procedura documentată se redactează utili nd diacritice;
c) formatul hârtiei: A4
d) con inutul paginii
d1) propunere
• titlurile scrise cu litere Bold, corp de 12, Times New
Roman;
• textul cu litere Normal, corp de 12, Times New Roman;
• conținutul notei de su sol, caracter corp de 9, Times
New Roman
d2) fiecare entitate publică poate să utilizeze tipul de font
stabilit n manualul sau g idul de identitate publică al
acesteia.

3
http://publications.europa.eu/code/ro/ro-000100.htm

Pag 15
Competența Pag |15
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Modul de redactare al procedurilor de sistem i

operaționale trebuie să fie menționat n ”Procedura privind
elaborarea procedurilor”.

II.4. Elaborarea procedurilor

Elaborarea procedurilor documentate se realizează de către

responsabilul desemnat, la inițiativa conducătorului
compartimentului, indiferent de tipul procedurii.
În cazul procedurilor de sistem, compartimentul responsabil cu
elaborarea acestora se stabilește la nivelul Comisiei de Monitorizare.
Atri uțiile personalului responsa il cu ela orarea i
actualizarea procedurilor documentate se menționea ă în
Fi a postului, de către conducătorul compartimentului, în
vederea responsa ili ării salariaților.
Procedura documentată conţine obligatoriu o structură minimală ce
include: pagina de gardă, cuprinsul, conţinutul propriu-zis al
procedurii, respectiv scop, domeniu de aplicare, documente de
referință, definiții și abrevieri, descrierea activității sau procesului,
responsabilități, formularul de evidenţă a modificărilor, formularul
de analiză a procedurii, formularul de distribuire/difuzare a
procedurii, anexe, inclusiv diagrama de proces.
Se recomandă a se asigura pagină distinctă pentru fiecare
componentă menționată anterior, n cazul n care acest fapt este
posibil.

roced ra doc mentat e e a orea ntr-un singur

exemplar original.

Pag 16
Pag |16 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

a ina de ard

Pagina de gardă, respectiv prima pagină a procedurii include

următoarele componente, date și informații.
• În antetul paginii este precizată denumirea entității publice.
• Opțional, se poate insera și sigla entității publice.
• ”Aprob” - funcția, numele și prenumele persoanei care aprobă
procedura conducătorul entității publice sau după caz,
persoana desemnată, n conformitate cu procedura proprie și
semnătura
• Denumirea procedurii de sistem sau operaționale – denumirea
propriu-zisă a procedurii.
• Cod PS – [...] – numărul de ordine al procedurii de sistem din
egistrul de evidență al procedurilor de sistem, alocat de
Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare.
• Cod PO – [...] – codul compartimentului și numărul de ordine
al procedurii operaționale din Registrul de evidență a
procedurilor operaționale de la nivelul fiecărui
compartiment.
• Ediția [...] numărul ediției n vigoare
• Revizia [...] numărul reviziei n vigoare
• Data [...] data la care a fost aprobată procedura
• ”Avizat” - Pre edinte Comisia de onitori are
umele și prenumele președintelui omisiei de onitorizare
și semnătura.
n ca ul n care conducătorul entității este i re edintele
Comisiei de Monitorizare (CM), persoana care va aviza
procedura este stabilită prin re lementare internă
(ROF CM, decizie, procedură internă etc).

Pag 17
Competența Pag |17
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

• ”Verificat”
Funcția conducătorului compartimentului, numele și
prenumele conducătorului compartimentului care a verificat
procedura documentată și semnătura.
• ”Elaborat”
umele și prenumele celui celor care a au ntocmit
procedura și semnătura semnăturile.
• Paginare procedură
Număr curent pagină număr total pagini.

iecare entitate publică i poate adapta pa ina de ardă

sau modul de elaborare, verificare, avi are i aprobare n
funcție de specificul acesteia i de procedurile i
regulamentele interne de or ani are i funcționare. Astfel,
pentru operativitate pe pa ina de ardă pot e ista
semnăturile persoanelor care elaborea ă verifică
avi ea ă i aprobă procedurile dar alternativ poate să
e iste i o listă a responsabililor cu aceste operațiuni, în
cadrul procedurilor elaborate.

II.4.2. Pagina de cuprins

Include:
• artușul personalizat al procedurii documentate, completat
și poziționat n antetul pagini
• ”Cuprins”
Se va menționa lista cu cuprinsul procedurii documentate cu
specificarea paginaţiei.

Pag 18
Pag |18 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

II.4.3. Scopul procedurii

Scopul unei proceduri documentate este de a preciza utilitatea

acesteia și de a descrie etapele care trebuie parcurse pentru
e ecutarea unei activităţi sau a unui proces.
În cazul în care procedura descrie etapele care trebuie parcurse
pentru e ecutarea unei activităţi sau a unui proces la nivelul unuia
sau mai multor compartimente ne referim la o procedură
operațională.
n situația n care o procedură descrie etapele care trebuie parcurse
pentru executarea unui proces complex sau unei activități care se
desfă oară la nivelul întregii entități publice ori ma orității
compartimentelor, se va elabora o procedură de sistem.
Entitatea publică identifică i nscrie scopul specific n cazul fiecărei
proceduri documentate elaborate, ţin nd cont de rolul, locul,
importanţa, precum i de alte elemente privind activitatea
procedurală.

II.4.4. Domeniul de aplicare

Domeniul de aplicare define te activităţile specifice pentru care se

aplică procedura i precizează compartimentul compartimentele,
care vor implementa procedura, n cazul unei proceduri operaționale
sau ntreaga entitate publică, n cazul unei proceduri de sistem.
ceastă componentă se bazează pe colaborarea dintre
compartimentele entităţii publice, astfel nc t la fi area i definirea
activităţii, la delimitarea acesteia de alte activităţi sau la precizarea
compartimentelor cu atribuţii legate de activitatea respectivă, să fie
eliminată orice situaţie de suprapunere de activităţi, necuprinse în
procesul de analiză i elaborare a procedurilor, de suprapunere de
atribuţii ntre compartimente, precum și de atribuţii pentru care nu
au fost fi ate responsabilităţi.
ctivitățile care solicită elaborarea unor proceduri de sistem se
stabilesc în cadrul Comisiei de Monitorizare și sunt acelea care se

Pag 19
Competența Pag |19
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

desfășoară la nivelul ma orității sau tuturor compartimentelor

dintr-o entitate publică.
Exemple de proceduri de sistem
Procedura privind ela orarea procedurilor de sistem i operaționale
(Standardul 9); Procedura privind managementul riscurilor
(Standardul 8); Procedura privind neregulile (Standardul 1);
Procedura privind inventarierea funcțiilor sensi ile Standardul
Procedura privind continuitatea activității Standardul
Procedura privind managementul documentelor (Standardul 12).

II.4.5. oc mente de referin

Componenta ocumente de referință vizează enumerarea

documentelor cu rol de reglementare faţă de activitatea
procedurală.
Este necesar să fie cunoscute i respectate toate actele normative
care reglementează fiecare activitate procedurală, respectiv
gruparea pe categorii de reglementări.
Documentele de referinţă evidenţiate n cadrul unei proceduri
documentate sunt, după caz, următoarele 4:
• reglementări internaționale – aplicabile la nivelul UE;
• legislație primară - cuprinde legi i ordonanţe ale uvernului;
• legislație secundară - are n vedere otăr ri ale uvernului
sau acte ale organismelor cu atribuţii de reglementare i care
sunt emise n aplicarea legilor i sau a ordonanţelor
Guvernului;
• alte reglementări interne ale entității publice - regulamente,
instrucţiuni, proceduri, decizii, ordine etc, care au efect
asupra activităţii procedurale;

4 LEGEA nr. 4 000 privind normele de te nică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, republicată.

Pag 20
Pag |20 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

II.4.6. efini ii i a re ieri

Capitolul Defini ii i a revieri dezvoltă termenii folosiţi cu cea mai
mare frecvenţă n te tul procedurii documentate, conform
definiţiilor din standarde, documentaţii te nice etc, necesari pentru
nţelegerea conţinutului procedurii, precum i pentru e plicitarea
prescurtărilor utilizate.

e recomandă ca sortarea defini iilor i abrevierilor

termenilor să fie în ordine alfabetică pentru preci ie i
rapiditate în identificare.

II.4.7. Descrierea procedurii

Descrierea procedurii cuprinde modul cum trebuie desfă urată
activitatea sau procesul n succesiune logică, atribuţiile i sarcinile
factorilor implicaţi, resursele utilizate după caz , respectiv
termenele de realizare aferente.
ceastă etapă reprezintă esenţa procedurii fiind n acela i timp i
acea parte a procedurii care nu este generalizabilă prin model de
procedură.
Descrierea procedurii este dependentă de condiţiile concrete n care
se desfă oară activitatea respectivă n cadrul entităţii publice, modul
de organizare, gradul de subordonare, gradul de dotare cu resurse
materiale, financiare i umane, de calitatea i pregătirea
profesională a salariaţilor i nu n ultimul r nd, gradul de dezvoltare
a sistemului de control intern managerial.
a recomandări, menționăm următoarele:
a) n e primare se folose te, pe cât posibil, timpul prezent, forma
afirmativă e ecută, elaborează, efectuează, verifică, certifică
etc;

Pag 21
Competența Pag |21
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

b) prezentarea unor generalități cu privire la descrierea activității

procedurale;
c) includerea în descriere a documentelor utilizate (extrase
conținut și rolul lor
d) detalierea resurselor necesare desfășurării activității
procedurale (umane, materiale și financiare
e) descrierea trebuie să conţină i circuitul documentelor aferente
procesului sau activităţii, care trebuie integrat n flu ul general
al documentelor din cadrul entității publice
f) includerea în conținutul procedurii a modelelor de Formulare;
g) utilizarea reprezentării grafice a procesului de realizare a
procedurilor sau a circuitului documentelor sub forma
diagramelor de proces (pentru o nţelegere mai u oară a
procesului descris).

II.4.7.1. Etapele de realizare a unei proceduri de sistem

Etapa I stabilirea activităților procedurale de sistem și a
responsabililor cu elaborarea procedurii;
Etapa II elaborarea propriu-zisă a procedurii de sistem;
Etapa III verificarea, avizarea și aprobarea procedurii;
Etapa IV distribuirea (difuzarea) procedurii;
Etapa V actualizarea și ar ivarea.

Etapa I
• Conducătorii fiecărui compartiment stabilesc activitățile
procedurale ce vor face obiectul procedurilor de sistem.
Termen începutul fiecărui an (15 ianuarie)
Această activitate presupune o muncă de ec ipă și consultare
cu toți factorii implicați din cadrul compartimentului.

Pag 22
Pag |22 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Model evidență activități procedurale

Nr.crt. Obiective specifice ctivită i enumire procedură

0 1 2 3

O procedură poate să vi e e una sau mai multe activități ori

procese. Astfel, o procedură de sistem privind recrutarea i
selecția personalului de la nivelul unei entități pu lice, poate
vi a mai multe activități activitatea de anali ă a gradului de
încărcare cu sarcini a personalului identificarea necesității
direcțiilor de ocupare a posturilor vacante cu personal
calificat, stabilirea unor criterii de recrutare etc.

• După elaborare, conducătorul compartimentului transmite

at t n format electronic c t și prin adresă, evidența 5 cu
activitățile procedurale pentru procedurile de sistem,
Secretariatului tehnic al Comisiei de Monitorizare.
Termen ile lucrătoare
• Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare centralizează
situațiile (listele) cu activitățile procedurale la nivel de
entitate pentru procedurile de sistem.
Termen ile lucrătoare de la data primirii tuturor
informațiilor de la toate compartimentele
• Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare supune
dezbaterii și ulterior aprobării, n ședința omisiei de
Monitorizare, centralizarea cu activitățile procedurale pentru
procedurile de sistem la nivel de entitate.
Termen ile lucrătoare de la data finali ării
centrali ării

5Prin evidență se nțelege elaborarea unei situații, liste sau unui alt document
de management care include activitățile procedurale.

Pag 23
Competența Pag |23
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

• Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare transmite

centralizarea cu activitățile procedurale pentru procedurile
de sistem, conducătorilor de compartimente (după aprobarea
acesteia), cu precizarea compartimentelor responsabile cu
elaborarea fiecărei proceduri de sistem și a termenelor de
realizare.
Termen 1 zi lucrătoare
• Conducătorii de compartimente stabilesc persoanele
responsabile cu elaborarea procedurilor de sistem.
Termen 1 zi lucrătoare
Etapa II
• Persoana responsabilă de la nivelul compartimentului va
elabora procedura de sistem, pornind cu diagrama de proces.
Termen ile lucrătoare
• După elaborarea diagramei de proces, persoana responsabilă
de la nivelul compartimentului va prezenta diagrama de
proces conducătorului compartimentului.
Termen i lucrătoare
• Conducătorul compartimentului analizează diagrama de
proces și dacă are completări, o va retransmite persoanei
responsabile, în vederea operării modificărilor.
Termen ile lucrătoare
• În cazul în care, conducătorul compartimentului nu are
observații sau completări pe diagrama prezentată,
responsabilul cu elaborarea procedurii va elabora procedura
de sistem.
Termen 10...30 ile lucrătoare, în funcție de
complexitatea procedurii

Pag 24
Pag |24 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Etapa III
• Conducătorul compartimentului verifică conținutul
procedurii, transmisă de responsabilul cu elaborarea
procedurii.
Termen ile lucrătoare
• Dacă are completări, conducătorul compartimentului
retransmite procedura către persoana responsabilă cu
elaborarea acesteia.
Termen i lucrătoare
• În cazul în care conducătorul compartimentului nu are
observații la procedură, o transmite spre consultare
compartimentelor și ulterior după realizarea tuturor
observațiilor primite o semnează și dispune trimiterea
acesteia la Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare;
acesta o nregistrează în Registrul procedurilor de sistem și
verifică respectarea formatului și structurii procedurii.
Termen 5 ile lucrătoare
• n cazul n care e istă modificări sau completări, Secretariatul
tehnic al Comisiei de Monitorizare retransmite procedura
conducătorului compartimentului pentru inserarea acestora,
după caz, iar în caz contrar o transmite Comisiei de
Monitorizare.
Termen ile lucrătoare
• omisia de monitorizare analizează procedura și n cazul n
care sunt modificări sau completări, procedura se retransmite
Secretariatului tehnic al Comisiei de Monitorizare pentru
inserarea observațiilor.
Termen ile lucrătoare
• n cazul n care nu sunt modificări, Președintele Comisiei de
Monitorizare analizează și avizează procedura și dispune

Pag 25
Competența Pag |25
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

totodată transmiterea acesteia către conducătorul entității

publice.
Termen ile lucrătoare
• Conducătorul entității publice analizează și aprobă procedura
de sistem.
Termen ile lucrătoare
Etapa IV
• Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare distribuie
copii ale procedurii de sistem tuturor compartimentelor,
conform Formularului de distribuire (difuzare) a procedurii.
Termen ile lucrătoare
• Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare ndosariază
exemplarul original al procedurilor de sistem.
Termen 1 zi lucrătoare
Etapa V
• Comisia de Monitorizare analizează situațiile c nd trebuie
actualizate procedurile de sistem și dispune măsuri.
Termen permanent
• Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare transmite
decizia Comisiei de Monitorizare de actualizare a procedurilor
de sistem, conducătorului compartimentului responsabil cu
elaborarea și actualizarea acestora.
Termen ile lucrătoare de la apariția deci iei
• Conducătorul compartimentului inițiator dispune măsuri
pentru actualizarea procedurii de sistem, conform fluxului
etapelor anterioare.
Termen 5 zile lucrătoare

Pag 26
Pag |26 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

• Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare ar ivează

copiile procedurilor de sistem retrase, conform legislației n
domeniu.
Termen 1 zi lucrătoare sau în funcție de prevederile
legale.

Fiecare entitate pu lică, în funcție de dimensiunea

acesteia, de specificul activităților derulate i a
regulamentelor interne, î i va sta ili termenele i
modalitatea de lucru.

ermenele menționate în pre entul id sunt orientative,

acestea constituind un model de planificare a activităților
(Standardul 6 – Planificarea).

Circuitul documentelor, respectiv modalitatea de avizare i

aprobare poate fi adaptată la specificul entită ii pu lice.

II.4.7.2. Etapele de realizare a unei proceduri operaţiona e

Etapa I stabilirea activităților procedurale operaționale și a

responsabililor cu elaborarea procedurii;
Etapa II elaborarea propriu-zisă a procedurii operaționale;
Etapa III verificarea, avizarea și aprobarea procedurii;
Etapa IV distribuirea (difuzarea) procedurii;
Etapa V actualizarea și ar ivarea.

Etapa I
• Conducătorul compartimentului stabilește, la începutul
anului, Obiectivele specifice i activitățile compartimentului.
Termen începutul fiecărui an 15 ianuarie)

Pag 27
Competența Pag |27
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

• onducătorul compartimentului dispune elaborarea

evidenței 6 activităților procedurale pentru procedurile
operaționale și numește responsabili cu elaborarea și
actualizarea acestora.
Termen 3 zile lucrătoare
• Responsabilul (responsabilii) de la nivelul fiecărui
compartiment elaborează evidența activităților procedurale,
conform modelului prezentat anterior - Etapa I din procedura
de sistem.
Termen ile lucrătoare de la data primirii sarcinii
Etapa II
• onducătorul compartimentului dispunere elaborarea
procedurilor operaționale.
Termen conform planificării
• Responsabilul cu realizarea procedurii operaționale
elaborează Diagrama de proces.
Termen ile lucrătoare
• Responsabilul cu realizarea procedurii operaționale transmite
Diagrama de proces conducătorului compartimentului spre
verificare.
Termen 1 zi lucrătoare
• Conducătorul compartimentului analizează Diagrama de
proces și dacă are observații, o retransmite persoanei
responsabile desemnate în vederea realizării acestora.
Termen 2 ile lucrătoare

6Prin evidență se nțelege elaborarea unei situații, liste sau unui alt document
de management care include activitățile procedurale.

Pag 28
Pag |28 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

• În cazul n care conducătorul compartimentului nu are

observații pe diagrama prezentată, responsabilul desemnat de
la nivelul compartimentului va elabora procedura
operațională, n baza Diagramei de proces, cu consultarea
compartimentelor implicate în proces, după caz.
Termen 10...20 ile lucrătoare în funcție de
comple itatea procedurii operaționale
Etapa III
• Conducătorul compartimentului verifică și semnează
procedura operațională, dacă nu are observații pe conținutul
acesteia.
Termen 2 ile lucrătoare
• În cazul în care conducătorul compartimentului are modificări
sau completări pe conținutul procedurii, acesta retransmite
procedura operațională persoanei responsabile cu elaborarea
și actualizarea, în vederea efectuării observațiilor.
Termen i lucrătoare
• Conducătorul compartimentului dispune transmiterea
procedurii operaționale Secretariatului tehnic al Comisiei de
Monitorizare, după ce aceasta este agreată și semnată.
Termen i lucrătoare
• Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare nregistrează
procedura în Registrul procedurilor operaționale.
Termen i lucrătoare
• Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare verifică dacă
procedura operațională respectă formatul și structura
aprobată la nivelul entității publice.
Termen ile lucrătoare de la data primirii

Pag 29
Competența Pag |29
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

• Dacă procedura respectă formatul și structura agreată,

aceasta este transmisă, pentru avizare, Președintelui Comisiei
de Monitorizare, de către Secretariatul te nic al omisiei de
Monitorizare.
Termen 1 zi lucrătoare
• În situația n care Secretariatul tehnic al Comisiei de
Monitorizare constată că procedura operațională nu respectă
toate elementele prevăzute de legislație sau de procedura
internă, o retransmite conducătorului compartimentului, în
vederea revizuirii.
Termen i lucrătoare
• Dacă nu sunt modificări sau după efectuarea observațiilor,
Președintele Comisiei de Monitorizare avizează procedura
operațională.
Termen ile lucrătoare
• Președintele omisiei de monitorizare dispune transmiterea
procedurii operaționale spre aprobare, conducătorului
entității.
Termen i lucrătoare
• Conducătorul entității publice analizează și aprobă procedura
operațională.
Termen ile lucrătoare
Etapa IV
• Procedura aprobată este repartizată la responsabilul care a
elaborat procedura operațională.
Termen i lucrătoare
• Responsabilul care a elaborat procedura, distribuie copii ale
procedurii tuturor factorilor implicați, inclusiv Secretariatului
tehnic al Comisiei de Monitorizare, conform Formularului de

Pag 30
Pag |30 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

distribuire/difuzare a procedurii și ndosariază originalul

acesteia.
Termen ile lucrătoare
Etapa V
• onducătorul compartimentului dispune actualizarea
procedurii operaționale.
Termen ori de câte ori este cazul
• Responsabilul cu elaborarea procedurii operaționale din
cadrul compartimentului inițiator actualizează procedura, ori
de câte ori este necesar, conform fluxului etapelor
anterioare.
Termen 5 zile lucrătoare
• Responsabilul cu elaborarea procedurii operaționale
ar ivează exemplarele procedurilor operaționale retrase,
conform legislației n domeniu.
Termen 1 zi lucrătoare sau în funcție de prevederile
legale în domeniul ar ivării.

Pag 31
Competența Pag |31
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

II.4.8. e pon a i it i

Capitolul esponsa ilită i vizează identificarea tuturor acţiunilor

care au legătură cu activitatea procedurală, stabilirea acestora pe
compartimente și nominalizarea personalului responsabil cu
realizarea acțiunilor.

e recomandă cuprinderea ac iunilor n ordinea lo ică a

desfă urării lor ( n ordinea interven iei), conform diagramei de
proces.

Model “responsabili” și “responsabilități“ în cadrul procesului de

elaborare a procedurilor documentate.

II.4.8.1. Responsabili cu elaborarea, verificarea, avizarea,

aprobarea, distribuirea, act a i area i arhivarea
procedurilor de sistem
a) esponsa ilul cu ela orarea i actuali area procedurii de sistem
• elaborează Diagrama de proces a procedurii de sistem;
• elaborează procedura de sistem
• efectuează modificări și completări ale procedurii ori de c te
ori primește observații de la conducătorul compartimentului;
• actualizează procedura de sistem;
• transmite procedura la Secretariatul tehnic al Comisiei de
Monitorizare;
b) Conducătorul compartimentului
• dispune elaborarea evidenței activităților procedurale pentru
procedurile de sistem aplicabile la nivelul compartimentului;

Pag 32
Pag |32 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

• dispune transmiterea evidenței activităților procedurale

pentru procedurile de sistem, Secretariatului tehnic al
Comisiei de Monitorizare;
• stabilește persoanele responsabile cu elaborarea procedurilor
de sistem;
• verifică Diagrama de proces;
• verifică procedura de sistem și o semnează
• retransmite procedura responsabilului cu elaborarea și
actualizarea, ori de c te ori este cazul pentru modificări și
completări
• dispune transmiterea procedurii Secretariatului tehnic al
Comisiei de Monitorizare;
• dispune actualizarea procedurilor de sistem;
c) Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare
• centralizează activitățile procedurale de sistem de la
compartimente;
• transmite centralizarea activităților procedurale pentru
procedurile de sistem aprobată de omisia de onitorizare
conducătorilor de compartimente
• nregistrează procedurile de sistem
• verifică formatul și structura procedurilor de sistem
• retransmite conducătorului compartimentului observațiile
(proprii sau primite de la Comisia de Monitorizare) cu privire
la procedurile de sistem;
• supune procedurile spre analiza Comisiei de Monitorizare;

Pag 33
Competența Pag |33
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

• distribuie copii ale procedurii aprobate conform Formularului

de distribuire(difuzare);
• ndosariază originalele procedurilor de sistem aprobate
• transmite conducătorului compartimentului decizia omisiei
de Monitorizare n vederea actualizării procedurilor de sistem;
• ar ivează procedurile de sistem retrase;
d) Comisia de Monitorizare
• dezbate și aprobă situația activităților procedurale la nivelul
entității, pentru procedurile de sistem;
• analizează procedurile
• e primă prin Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare
observații la procedurile de sistem, după caz
• dispune transmiterea procedurilor de sistem spre avizare
Președintelui omisiei de Monitorizare;
• dispune actualizarea procedurilor de sistem, după caz
e) Pre edintele Comisiei de Monitorizare
• aprobă situația activităților procedurale la nivelul entității,
pentru procedurile de sistem;
• analizează și avizează procedurile de sistem;
f) Conducătorul entității
• analizează și aprobă procedurile de sistem.

Pag 34
Pag |34 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

II.4.8.2. Responsabili cu elaborarea, verificarea, avizarea,

apro area di tri irea act a i area i ar i area
proced ri or opera iona e
a) Responsabilul cu ela orarea i actualizarea procedurii
operaționale
• elaborează evidența activităților procedurale pentru
procedurile operaționale de la nivelul compartimentului;
• elaborează Diagrama de proces a procedurii;
• elaborează procedura operațională;
• efectuează modificări și completări ale procedurii ori de c te
ori primește observații de la conducătorul compartimentului;
• nregistrează procedura operațională
• distribuie copii ale procedurii aprobate conform Formularului
de distribuire/difuzare;
• ndosariază originalele procedurilor aprobate;
• actualizează procedura operațională;
• ar ivează procedurile operaționale retrase;
b) Conducătorul compartimentului
• stabilește obiectivele specifice și activitățile
compartimentului;
• dispune elaborarea evidenței activităților procedurale pentru
procedurile operaționale la nivelul compartimentului;
• stabilește persoanele responsabile cu elaborarea procedurilor
operaționale;
• verifică Diagrama de proces;

Pag 35
Competența Pag |35
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

• verifică procedura operațională și o semnează

• retransmite procedura, responsabilului cu elaborarea și
actualizarea, ori de câte ori este cazul pentru modificări și
completări
• dispune transmiterea procedurii la Secretariatul tehnic al
Comisiei de Monitorizare;
• dispune măsuri pentru actualizarea procedurilor operaționale;
c) Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare
• nregistrează procedurile operaționale;
• analizează formatul și structura procedurilor operaționale;
• retransmite conducătorului compartimentului observațiile la
proceduri;
• transmite procedurile operaționale, spre avizare, Președintelui
Comisiei de Monitorizare;
d) Pre edintele Comisiei de Monitorizare
• analizează și avizează procedurile operaționale;
e) Conducătorul entității
• analizează și aprobă procedurile operaționale.

Pag 36
Pag |36 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

II.4.9. Formular e idenţ modific ri proced r

Procedura documentată este supusă permanent monitorizării și după

caz, actualizării prin revizii sau ediții, conform detaliilor menționate
la pct. II.3, Definirea formatului procedurii documentate – ”Cartu ul
procedurii”.
Această acțiune se realizează coerent și ntr-un format unitar, pentru
monitorizarea cu ușurință n timp a tuturor modificărilor ce au avut
loc.
La modificarea unei proceduri documentate regăsim elemente
comune utilizate, precum: numărul și data ediției, numărul și data
reviziei, numărul paginii unde s-a efectuat modificarea, descrierea
modificării, avizul conducătorului compartimentului n cadrul căruia
s-a elaborat procedura.
Toate aceste elemente transpuse într-un format tabelar, alcătuiesc
Formularul de evidență al modificărilor, conform modelului următor.

compartiment
Data reviziei
ata ediţiei

cond c tor
modificare
Descriere

emn t r
modificat
Nr. pa in
Nr. crt.

Revizie
di e

1 2 3 4 5 6 7 8

II.4.10. Formular ana i proced r

Procedura documentată se aplică, așa cum s-a precizat în capitolele

anterioare, fie, la nivelul ma orității compartimentelor, respectiv
ntregii entități publice, în cazul procedurii de sistem, fie, la nivelul
unui compartiment sau mai multor compartimente, în cazul
procedurii operaționale.

Pag 37
Competența Pag |37
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

n acest sens, pentru evitarea situațiilor n care procedura poate

deveni neaplicabilă, pentru eliminarea confuziei responsabilităților
sau pentru eliminarea unor potențiale erori n procesul de
implementare a procedurii, se recomandă consultarea
compartimentelor implicate în aplicarea (implementarea) procedurii.
Pentru aceasta, anterior aprobării și intrării n vigoare, procedura se
transmite spre analiză compartimentelor implicate, n vederea
e primării unui punct de vedere. ceastă etapă de analiză a
procedurii se gestionează unitar de către compartimentul inițiator,
toate datele fiind centralizate într-un Formular de anali ă a
procedurii, conform modelului tabelar următor.

nefavorabil
favorabil
Înlocuitor de drept
me i pren me

Aviz

Aviz
Compartiment

compartiment

sau delegat
cond c tor
Nr. crt.

Obser a ii
emn t r

emn t r
Data

Data

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Avi ul favora il sau nefavora il cu menționarea

o servațiilor poate fi e primat i de către înlocuitorul
conducătorului compartimentului, cu preci area ca această
atri uție să fie menționată în Fi a postului înlocuitorului
conducătorului compartimentului.

După primirea propunerilor de completare și sau modificare din

partea compartimentelor implicate în activitatea procedurală, fie, în
variantă tipărită, fie, n variantă electronică, procedurile
documentate sunt avizate și aprobate.

Pag 38
Pag |38 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

În cazul în care entitatea pu lică deține un sistem

informatic dezvoltat, ce include intranet, procesul de
anali ă a procedurilor documentate se poate realiza în
format electronic, pe a a postării procedurilor pe site-ul
intranet, într-o secțiune dedicată.

II.4.11. Formular distribuire procedur

După aprobarea procedurii, aceasta se distribuie compartimentelor
implicate sau tuturor compartimentelor, n funcție de tipul
procedurii.
Această atribuție revine Secretariatului tehnic al Comisiei de
Monitorizare, în cazul procedurilor de sistem, sau, responsabilului cu
elaborarea și actualizarea procedurii, n cazul procedurilor
operaționale.
Datele de identificare ale compartimentului care primește noua
Ediție a procedurii sau Revizia acesteia, sunt centralizate într-un
Formular de distribuire (difuzare) a procedurii, conform modelului
următor.
Data retragerii
Compartiment
Nr. exemplar

Data primirii

ata intr rii

procedurii
prenume

înlocuite

în vigoare
emn t r

emn t r
me i

1 2 3 4 5 6 7 8
Exemplarul nr. 1 (originalul se păstrea ă la Comisia de onitori are,
1 n ca ul procedurilor de sistem i la compartimentul inițiator, în cazul
procedurilor operaționale
Compartiment 1
2 (Exemplar nr.2 – copie)
Compartiment 2
3
(Exemplar nr.3 – copie)
...

Pag 39
Competența Pag |39
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

dată cu distribuirea (difuzarea) unei ediții noi sau a

unei revizii a procedurii documentate este obligatoriu a fi
retrasă procedura veche care a fost nlocuită.

ariantă alternativă de anali ă i distribuire difu are a

procedurilor documentate
onform precizărilor Ordinului Secretarului General al Guvernului nr.
600/2018, n măsura n care dotarea te nică a entității publice i
pregătirea personalului permit, operaţiunile de elaborare, avizare,
aprobare, distribuire (difuzare), utilizare etc, se pot derula i prin
utilizarea sistemelor informatice.
Astfel, în cazul în care sistemul informatic al entității publice este
unul dezvoltat, în sensul că aceasta deține un site cu circuit intern
(intranet), procesul de implementare a procedurilor documentate se
poate realiza n format electronic, pe baza postării procedurilor pe
intranet, într-o secțiune dedicată.
cest fapt implică, în mod obligatoriu, respectarea unui set minimal
de reguli, precum:
Dotare hard are i soft are
• E istența unui sistem informatic bine dezvoltat, în care întreg
personalul dispune de PC;
• E istența unei platforme I pe site-ul de intranet al entității
publice cu secțiunea Proceduri ;
• Accesul întregului personal la site-ul de intranet;

Pag 40
Pag |40 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

eci ia conducătorului entității

• Procesele de analiză și distribuire (difuzare) a procedurilor să
fie menționate în Procedura de sistem privind elaborarea
procedurilor documentate, elaborate în cadrul entității
• Printr-o decizie a conducătorului entității publice, etapele de
elaborare a procedurilor n format electronic, să fie cunoscute
la nivelul entității și asumate pe bază de semnătură, at t de
personalul implicat în procesul de elaborare, verificare,
avizare, aprobare proceduri, c t și de cel implicat n
implementarea acestora.
• onitorizarea și verificarea sistemului, de către conducătorii
compartimentelor, că acesta este unul funcțional.

II.4.12. Anexe

Anexele sunt reprezentate prin tabele, diagrame de proces necesare

pentru o mai bună nţelegere i descriere a activității procedurale.
n această secțiune se pot insera nsă și formulare, ca documente
distincte, care pot fi codificate, în funcție de tipul procedurii și
comple itatea activităților procedurale.
Exemple de formulare
• Pentru activitatea de egistratură
orderou pentru mandate corespondenţă
odel completare plicuri corespondență
• Pentru activitatea de Corespondență
odel de adresă Ministru
Model de notă internă
odel de minută a unei edinţe
Model de referat
Model registru de intrare – ie ire documente
Proces verbal predare-primire documente

Pag 41
Competența Pag |41
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

II.4.12.1. Diagrama de proces privind elaborarea

procedurilor

Procesul reprezintă un flu de activități sau operațiuni logic

structurate, organizate în scopul atingerii unui obiectiv definit și care
utilizează o serie de resurse.
Identificarea tuturor activităților, a relațiilor dintre acestea și
reprezentarea într-o sc emă logică reprezintă Diagrama de proces.
Descrierea unui proces, respectiv Diagrama de proces în sine, trebuie
să prezinte nțelegerea corectă a procesului și să cuprindă în
principal:
• biectivul și rezultatele procesului;
• cțiunile care trebuie ndeplinite
• Fluxul documentelor;
• ompartimentul și personalul implicat n proces;
• odalitatea n care se aplică principiul separării atribuțiilor;
• Relația cu procesele anterioare și cu cele ulterioare.

RECOMANDARE
1. Diagrama de proces se stabile te la nceputul conceperii
procedurii documentate, e prim nd esența procesului sau
activității procedurale.
2. Diagramele de proces utili ea ă simboluri comune ce
e primă imaginea de: document, compartiment,
responsabil, bucle „Ce se înt mplă dacă ” etc.

Pentru exemplificare prezentăm două modele de Diagrame de

proces, aferente Machetelor anexate.

Pag 42
Pag |42 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

II.5. Verificarea, a i area i apro area proced rilor

Pe baza principiului "celor patru ochi", procedurile documentate se

recomandă a fi analizate de cel puțin două persoane, care erific
independent, una faţă de cealaltă, procedura documentată, cu
scopul de a atinge un grad ridicat de siguranţă.
a) Verificarea detaliată a procedurii documentate se realizează la
nivelul compartimentului responsabil cu activitatea procedurală,
de către conducătorul compartimentului.
b) La nivelul Secretariatului tehnic al Comisiei de Monitorizare,
procedura documentată se analizează din punct de vedere al
respectării conformității cu structura minimală, impusă de cadrul
legislativ sau procedura internă stabilită la nivelul entității
publice.
Pentru una desfă urare a activităților, fiecare entitate
pu lică îi adaptea ă separarea atri uțiilor i
responsa ilităților la dimensiunea acesteia, prin
implementarea de acțiuni de control suplimentare.
omisia de onitorizare analizează procedurile de sistem iar
Președintele omisiei de onitorizare le a i ea și dispune
transmiterea acestora spre aprobare conducătorului entităţii publice.
Aprobarea procedurilor documentate este recomandat să se
realizeze la nivelul conducătorului entității publice, în conformitate
cu principiul responsabilităţii manageriale.

La nivelul entităților publice centrale n situația n care acest

lucru nu este eficient, aprobarea procedurilor operaționale, se va
efectua după ca la nivelul secretarului de stat responsabil cu
domeniul activității procedurale, secretarului general sau a
conducătorilor compartimentelor aflate la primul nivel de conducere
în conformitate cu ”Procedura de elaborare a procedurilor”.

Pag 43
Competența Pag |43
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

II.6. iden a procedurilor

Evidența procedurilor documentate se realizează prin elaborarea

Registrului de evidență a procedurilor, de către Secretariatul tehnic
al Comisiei de Monitorizare și gestionat ulterior tot de către acesta.
Evidența procedurilor de sistem și operaționale la nivelul
Secretariatului tehnic al Comisiei de Monitorizare este utilă la
elaborarea raportărilor anuale privind implementarea sistemului de
control intern managerial la nivelul entității publice.
Registrul procedurilor cuprinde secțiuni separate pentru procedurile
de sistem și procedurile operaționale, conform modelului prezentat
mai jos.

Registru evidență proceduri documentate

Cod proced r de

ata nre i tr rii

Compartimentul
care a elaborat

rii
procedura
pentr ana i
Denumire

Persoana
re pon a i
proced r

Revizie
Nr. crt.

sistem

di ie

Data apro

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Înregistrarea procedurilor documentate se realizează anterior

aprobării acestora, respectiv în momentul transmiterii la
Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare pentru verificarea
formatului și structurii procedurii.
După caz, n măsura posibilităților, egistrul privind evidența
procedurilor documentate este postat, în format electronic, pe
pagina internet sau intranet a entităţii publice și este actualizat
periodic de către Secretariatul tehnic al Comisiei de Monitorizare.

Pag 44
Pag |44 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

II.7. Distribuirea procedurilor

După nregistrarea procedurilor în egistrul privind evidența

procedurilor documentate, acestea sunt distribuite, după cum
urmează
• Procedurile de sistem se distribuie tuturor compartimentelor
entității publice de către Secretariatul tehnic al Comisiei de
Monitorizare;
• Procedurile operaționale se distribuie, dacă este cazul și altor
compartimente, de către responsabilul cu elaborarea și
actualizarea procedurii de la compartimentul inițiator;
În ambele cazuri, se utilizează Formularul de distribuire (difuzare)
al procedurii.

entru asi urarea transparenței procedurilor documentate

n cadrul entității publice, se recomandă postarea acestora pe
pagina de intranet a entității acest fapt contribuie la
operaționali area circuitului documentelor i eficienti ării
activității Comisiei de Monitorizare.

II.8. Actualizarea procedurilor

Actualizarea procedurilor documentate implică una din formele

prezentate în capitolele anterioare, respectiv:
revizuirea procedurii, ce constă n
- adăugarea sau eliminarea unor informații, date,
componente ale unei ediții modificările propuse nu
depăsesc 50 din conținutul reviziei curente
- detalierea unor activități care nu au fost suficient de bine
prezentate anterior;

Pag 45
Competența Pag |45
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

e a orarea nei noi edi ii, de regulă la trei revizii și

presupune:
- modificări legislative aferente activității procedurale;
- modificări organizatorice
- modificări ale documentelor de referință
- modificări al căror volum depășeste 50 din conținutul
reviziei curente;

Pentru a fi un instrument de lucru eficient, procedura se

actuali ea ă periodic sau ori de câte ori este necesar.

II.9. Arhivarea procedurilor

Arhivarea procedurilor documentate se realizează astfel
• Pentru procedurile de sistem, Secretariatul tehnic al Comisiei
de Monitorizare ar ivează procedurile n original și copiile
retrase, conform condițiilor și termenelor legale în domeniul
ar ivării și procedurii interne.
• Pentru procedurile operaționale, persoana responsabilă din
cadrul compartimentului, ar ivează procedurile n original și
copiile retrase, conform acelorași prevederi sau proceduri.

Pag 46
Pag |46 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

CAPITOLUL III - CONCLUZII

Procedurile reprezintă instrumente utile, atât pentru conducătorii

entităților publice, c t și pentru personalul responsabil cu
aplicarea acestora; scopul principal al procedurilor este
eficientizarea activităților compartimentului și entității publice.

Procedurile trebuie să fie clare, simple, specifice pentru fiecare

activitate semnificativă sau proces major repetitiv; procedurile
trebuie să fie actualizate ori de câte ori este cazul, aduse la
cunoștința ntregului personal implicat și nțelese de acesta.

Procedurile trebuie să fie elaborate c iar dacă e istă acte

normative care reglementează activitățile sau procesele în
domeniu; acestea completează procesul n ansamblul său cu
responsabili, termene de realizare, conexiuni ntre activități și
secvențialitatea acestora.

Procedurile trebuie să spri ine personalul entității publice, prin

clarificări care nu sunt precizate n actele normative și nu doar să
fie o reproducere a acestora.

Procedurile trebuie să pună n practică standardele cuprinse de

componentele controlului intern managerial, respectiv mediul de
control, performanţe i managementul riscului, activităţi de
control, informarea i comunicarea, evaluare i audit.

Pag 47
Competența Pag |47
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

MACHETE PROCEDURI
Macheta nr. 1
Procedură de sistem

U C U U U C

Aprob
Funcția conducătorului entității pu lice
[Nume, Prenume conducător entitate pu lică
Semnătură

rocedură de istem [Denumirea procedurii de sistem]

Cod: PS – r. procedură din egistrul de evidență PS

diția [……..] Revizia [……..] Data [……..]

Avizat
re edinte Comisia de Monitorizare
[Nume, Prenume Pre edinte Comisie de onitorizare]
Semnătură

Verificat Elaborat

Conducător compartiment [Nume, Prenume responsabil cu

elaborarea procedurii]
[Nume, Prenume conducător compartiment]
Semnătură
Semnătură

Pag 48
Pag |48 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Ediția [...]
C
Revizia [...]
[Denumirea
entității [Denumirea procedurii de sistem]
publice] Exemplar nr. [...]
Cod: PS - r. procedură din egistru
evidență PS

Pagina de gardă ...............................................................

Cuprins .........................................................................

1. Scop .......................................................................

2. Domeniu de aplicare ....................................................

3. Documente de referință ................................................

4. Definiții și abrevieri .....................................................

5. Descrierea procedurii ...................................................

6. Responsabilități ..........................................................

7. Formular evidență modificări ..........................................

8. Formular analiză procedură ............................................

9. Formular distribuire procedură ........................................

10. Anexe ......................................................................

10.1. Diagrama de proces ...................................................

Pag 49
Competența Pag |49
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Ediția [...]
C
Revizia [...]
[Denumirea
entității [Denumirea procedurii de sistem]
publice] Exemplar nr. [...]
Cod: PS - r. procedură din egistru
evidență PS

1. Scop
[Se va completa conform Ghidului]
2. Domeniu de aplicare
[Se va completa conform Ghidului]
3. Documente de referinţ
[Se va completa conform Ghidului]
efiniţii i a re ieri
efiniţii
Entitate pu lică - autoritate publică, instituţie publică,
companie societate naţională, regie autonomă, societate la care
statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar
ma oritar, cu personalitate uridică, care
utilizează administrează fonduri publice i sau patrimoniu
public.
Compartiment - Direcţie enerală, Direcţie, Departament,
Serviciu, Birou, omisii, inclusiv instituție fără personalitate
uridică aflată n subordinea, coordonarea sau sub autoritatea
entității;
Conducător compartiment - Director General, Director, ef
Departament, ef Serviciu, ef irou
Procedură documentată – modul specific de realizare a unei
activități sau a unui proces, editat pe suport de rtie sau n
format electronic; procedurile documentate pot fi proceduri de
sistem i proceduri operaţionale

Pag 50
Pag |50 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Ediția [...]
C
Revizia [...]
[Denumirea
entității [Denumirea procedurii de sistem]
publice] Exemplar nr. [...]
Cod: PS - r. procedură din egistru
evidență PS

Procedura de sistem (procedura generală - descrie un proces sau

o activitate care se desfă oară la nivelul entității publice aplicabil
(aplicabilă) ma orității sau tuturor compartimentelor dintr-o
entitate publică
Se va completa după ca

4.2. Abrevieri
EP – Entitate publică
PS - Procedură de sistem
Se va completa după ca

5. Descrierea procedurii
Se va completa conform idului, după ca

e pon a i it ţi
Se va completa conform idului, după ca

orm ar e idenţ modific ri

compartiment
Data reviziei
Data ediţiei

cond c tor
modificare
Descriere

emn t r
modificat
Nr. pa in
Nr. crt.

Revizie
di e

1 2 3 4 5 6 7 8

Pag 51
Competența Pag |51
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Ediția [...]
C
Revizia [...]
[Denumirea
entității [Denumirea procedurii de sistem]
publice] Exemplar nr. [...]
Cod: PS - r. procedură din egistru
evidență PS

orm ar ana i proced r

nefavorabil
favorabil
Înlocuitor de drept
me i pren me

Aviz

Aviz
Compartiment

compartiment

sau delegat
cond c tor
Nr. crt.

Obser a ii
emn t r

emn t r
Data

Data
1 2 3 4 5 6 7 8 9

9. Formular distribuire (difuzare) procedur

Data retragerii
Compartiment
Nr. exemplar

Data primirii

ata intr rii

procedurii
prenume

înlocuite

în vigoare
emn t r

emn t r
me i

1 2 3 4 5 6 7 8

10. Anexe

10.1. Diagrama de proces – Anexa A

Pag 52
Pag |52 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Anexa A

Acte normative : legi, hotărâri de guvern, ordine, etc.

Standarde de control intern managerial
INTRĂRI Regulamente de Organizare Funcționare și Ordine
Interioară.

Conducători
Stabilirea activităților procedurale și a responsabililor

compartimente
Evidență activități procedurale pe
compartiment

Secretariat tehnic
Comisia de
ETAPA I

Monitorizare

Centralizează
activitățile procedurale la nivelul
entității

Comisia de Evidență activități procedurale la

Monitorizare nivelul entității

Conducători
compartimente

Stabilesc persoanele
responsabile cu elaborarea PS

Persoana
responsabilă cu
elaborarea PS
Elaborarea propriu-zisă a procedurii de sistem

Elaborează
Diagrama de proces

Conducător
ETAPA II

compartiment

Verifică
Diagrama de proces

Da Nu
Persoana
Modificări sau
responsabilă cu A
completări
elaborarea PS

Pag |53
Competența face diferența!
Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă
co nanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

A
Elaborarea propriu-zisă
a procedurii de sistem
ETAPA II

Persoana
responsabilă cu
elaborarea PS

Elaborează S

Conducător
compartiment

Verifică S

Da Nu S semnată de
Modificări sau conducator
Semnează S
completări compartiment

Secretariat tehnic
Comisia de
Verificare, avizare, aprobare

Monitorizare
ETAPA III

Verifică S dacă
nregistrează
respectă structura și
procedura
formatul

Da Nu
Modificări sau
completări

Comisia de
Monitorizare

Analizează S

Nu Da
Modificări sau
B
completări

Pag |54
Competența face diferența!
Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă
co nanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

reședinte
Comisia de
Monitorizare
Verificare, avizare, aprobare
ETAPA III

Avizează S

Conducător
entitate

Aprobă S

Secretariat tehnic
Comisia de
Distribuire / difuzare

Monitorizare
ETAPA IV

1. Distribuie copii PS conform

Listei de difuzare a procedurii
. ndosariază originalul S

Decizia de actualizare a procedurii de sistem

Conducător
Actualizare și arhivare

compartiment
ETAPA V

Actualizare procedură de sistem

Secretariat tehnic
Arhivează originalul procedurii actualizate conform
Comisia de
legislației n domeniu
Monitorizare

Entitatea publică își poate adapta diagrama de proces în funcție de mărimea entității, politica adoptată cu privire
la sistemul de control intern managerial, tipurile de activități și complexitatea acestora.

Pag |55
Competența face diferența!
Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă
co nanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Macheta nr. 2
rocedură operațională

U C U U U C ]

Aprob
Funcția conducătorului entității pu lice
[Nume, Prenume conducător entitate pu lică
Semnătură

rocedură perațională [Denumirea procedurii operaționale]

Cod: PO – r. procedură din egistrul de evidență PO

diția [……..] Revizia [……..] Data [……..]

Avizat
re edinte Comisia de Monitorizare
[Nume, Prenume Pre edinte Comisie de Monitorizare]
Semnătură

Verificat Elaborat

Conducător compartiment [Nume, Prenume responsabil cu

elaborarea procedurii]
[Nume, Prenume conducător compartiment]
Semnătură
Semnătură

Pag 56
Pag |56 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Ediția [...]
C
Revizia [...]
[Denumirea
entității enumirea procedurii operaționale
publice] Cod: PO- r. procedură din Exemplar nr. [...]
egistrul evidență PO]

Pagina de gardă ...............................................................

Cuprins .........................................................................

1. Scop .........................................................................

2. Domeniu de aplicare ......................................................

3. Documente de referință ..................................................

4. Definiții și abrevieri .......................................................

5. Descrierea procedurii .....................................................

6. Responsabilități ............................................................

7. Formular evidență modificări ............................................

8. Formular analiză procedură ..............................................

9. Formular distribuire procedură ..........................................

10. Anexe .......................................................................

10.1. Diagrama de proces ....................................................

Pag 57
Competența Pag |57
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Ediția [...]
C
Revizia [...]
[Denumirea
entității enumirea procedurii operaționale
publice] Cod: PO- r. procedură din Exemplar nr. [...]
egistrul evidență PO]

1. Scop
[Se va completa conform Ghidului]

2. Domeniu de aplicare
[Se va completa conform Ghidului]

oc mente de referinţ
[Se va completa conform Ghidului]
efiniţii i a re ieri

efiniţii
Entitate pu lică - autoritate publică, instituţie publică,
companie, societate naţională, regie autonomă, societate la care
statul sau o unitate administrativ teritorială este acţionar
ma oritar, cu personalitate uridică, care administrează fonduri
publice i sau patrimoniu public.
Compartiment - Direcţie enerală, Direcţie, Departament,
Serviciu, irou, omisii, inclusiv instituție structură fără
personalitate uridică aflată n subordinea, coordonarea sau sub
autoritatea entității
Conducător compartiment - Director General, Director,
ef Departament, ef Serviciu, ef irou;
Procedură documentată - modul specific de realizare a unei
activități sau a unui proces, editat pe suport de rtie sau n
format electronic; procedurile documentate pot fi proceduri de
sistem i proceduri operaţionale

Pag 58
Pag |58 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Ediția [...]
C
Revizia [...]
[Denumirea
entității enumirea procedurii operaționale
publice] Cod: PO- r. procedură din Exemplar nr. [...]
egistrul evidență PO]

Procedura opera ională procedura de lucru) - procedură care

descrie un proces sau o activitate care se desfă oară la nivelul
unuia sau mai multor compartimente dintr-o entitate, fără
aplicabilitate la nivelul ntregii entități publice
Se va completa după ca

4.2. Abrevieri
EP – Entitate publică
PO - Procedura operaţională
Se va completa după ca

5. Descrierea procedurii
Se va completa conform idului, după ca

e pon a i it ţi
Se va completa conform idului, după ca

orm ar e idenţ modific ri

compartiment
Data reviziei
ata ediţiei

cond c tor
modificare
Descriere

emn t r
modificat
Nr. pa in
Nr. crt.

Revizie
di e

1 2 3 4 5 6 7 8

Pag 59
Competența Pag |59
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Ediția [...]
C
Revizia [...]
[Denumirea
entității [Denumirea procedurii operaționale
publice] Cod: PO- r. procedură din Exemplar nr. [...]
egistrul evidență PO]

orm ar ana i proced r

nefavorabil
favorabil
Înlocuitor de drept
me i pren me

Aviz

Aviz
Compartiment

compartiment

sau delegat
cond c tor
Nr. crt.

Obser a ii
emn t r

emn t r
Data

Data
1 2 3 4 5 6 7 8 9

9. Formular distribuire (difuzare) proced r

Data retragerii
Compartiment
Nr. exemplar

Data primirii

ata intr rii

procedurii
prenume

înlocuite

în vigoare
emn t r

emn t r
me i

1 2 3 4 5 6 7 8

10. Anexe
10.1. Diagrama de proces – Anexa A

Pag 60
Pag |60 Competența
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Anexa A
Acte normative : legi, hotărâri de guvern, ordine, etc.
Standarde de control intern managerial
Stabilirea activităților procedurale și a responsabililor

INTRĂRI Regulamente de Organizare Funcționare și Ordine

Interioară

Conducător
compartiment
ETAPA I

Stabilește obiectivele
specifice și activitățile
compartimentului

Elaborează Evidență activități procedurale

evidența activităților procedurale compartiment
și responsabilii

Persoana
responsabilă cu
elaborarea PO
Elaborarea propriu-zisă a procedurii operaționale

Elaborează
Diagrama de proces

Conducător
compartiment
ETAPA II

Verifică
Diagrama de proces

Da Nu
Modificări Persoana
sau responsabilă cu
completări elaborarea PO

Elaborează
PO

Conducător
Verificare,
ETAPA III

aprobare

A B
avizare,

compartiment

Pag |61
Competența face diferența!
Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă
co nanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Conducător B
A
compartiment

Verifică O

e nată de Nu Da
conducator Modificări sau
compartiment completări

Secretariat tehnic
Comisia de
Monitorizare
Verificare, avizare, aprobare

nregistrează procedura n
ETAPA III

Registrul de proceduri
operaționale

Nu Da
Verifică dacă reședinte
respectă structura Comisia de
și formatul Monitorizare

rocedură operațională
Avizează O avi ată

Conducător
entitate

rocedură operațională
Aprobă O apro ată

Persoana
responsabilă cu
Distribuire/
ETAPA IV

difuzare

elaborarea PO

1. Distribuie copii PO conform Listei de difuzare a procedurii

. ndosariază originalul O
Actualizare
și arhivare
ETAPA V

. Actualizează O
. Arhivează originalul O conform legii

Entitatea publică își poate adapta diagrama de proces în funcție de mărimea entității, politica adoptată cu privire
la sistemul de control intern managerial, tipurile de activități și complexitatea acestora.

Pag |62
Competența face diferența!
Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă
co nanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

BIBLIOGRAFIE

1. Control Intern - Cadru Integrat (Internal Control – Integrated

Framework), Committee of Sponsoring Organizations of the
Treadway Commission (COSO), mai 2013;

2. Cartea alba – partea I, Reformarea comisiei (Reforming the

commission, A white paper, part I), Bruxelles, martie 2000;

3. G id de evaluare a sistemului de control intern în entită ile

publice, Curtea de Conturi a României, 2011;

4. nstrucțiuni privind standardele de control intern pentru sectorul

public (Guidelines for Internal Control Standards for the Public
Sector), International Organization of Supreme Audit Institutions
(INTOSAI), the XVIII INCOSAI Budapest, 2004;

5. Ordinul Secretarului General al Guvernului nr.600/2018 pentru

aprobarea odului controlului intern managerial al entităților
publice;

6. Îndrumar metodologic pentru dezvoltarea controlului intern în

entitățile pu lice, inisterul Finanțelor Publice;

7. id privind ela orarea procedurilor de sistem i opera ionale,

Ministerul Dezvoltării Regionale i urismului, 2011;

8. Procedură privind elaborarea procedurilor PS-00, Secretariatul

General al Guvernului.

9. SR ISO/TR 10013 – inii directoare pentru documentația sistemului

de management al calității

10. id de redactare interinstituțional, Oficiul pentru publicații al

Uniunii Europene.

Pag 63
Competența Pag |63
Competența face diferența!
face diferența!
Proiect selectat
Proiect în în
selectat cadrul
cadrulProgramului
Programului Operațional Capacitate
Operațional Capacitate Administrativă
Administrativă
co nanțat
cofinanțat dede UniuneaEuropeană,
Uniunea Europeană, din
dinFondul
FondulSocial European.
Social European.
 P CA
UNIUNEA EUROPEANĂ

Programul Opera ional Capacitate Administrativă

Fondul Social European Competenţa face diferenţa!

Pag |64
Competența face diferența!
Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă
co nanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European.
IV. CONCEPTUL DE CONTROL
FINANCIAR

1. OBIECTUL, ROLUL ŞI FUNCŢIILE CONTROLULUI

Economia de piaţă, în esenţă este o economie mixtă, mai mult sau mai puţin liberă,
guvernată de legi specifice, între care cele ale pieţei sunt determinate. Putem aminti
aici: jocul preţurilor, profitul, presiunea concurenţei, incertitudini şi riscuri. Pornind de
la această idee, agentul economic este obligat să le cunoască şi mai cu seamă să le res-
pecte, deoarece el este un element care „se iscă“ într-un mecanism economic,
concurenţial, în care trebuie să se integreze pentru a funcţiona.
Cunoaşterea condiţiilor economice şi financiare vis-a-vis de cerinţele şi legile pieţei
în care se derulează activitatea agenţilor economici previne situaţiile de încetare a plăţi-
lor, de faliment, asigură profitul.
Cunoaşterea situaţiei patrimoniului, a capacităţii acestuia de a genera profit, la un
moment dat este confirmată atât cu ajutorul contabilităţii, organizate ştiinţific, cât şi al
controlului financiar exercitat în mod exigent şi competent
Această cunoaştere a situaţiei patrimoniale şi financiare a firmei, se realizează cu
ajutorul documentelor primare şi al evidenţei operative şi contabile. Asigurarea corec-
titudinii, exactităţii acestor informaţii, constituie o problema de mare răspundere a con-
trolului financiar-contabil
Prin control, conducerea firmei primeşte o informare reală, preventivă sau contribu-
ie la creşterea calităţii deciziilor luate. Controlul pătrunde în esenţă fenomenelor şi con-
tribuie la conducerea ştiinţifică şi eficientă, sesizează aspectele negative şi intervine
operativ pentru prevenirea şi lichidarea cauzelor.
Controlul este o necesitate obiectivă, dar şi subiectivă, însă nu este însă un scop, ci
un mijloc de perfecţionare a activităţii de conducere a firmei.
Direcţiile principale • organizarea mai bună a muncii
ale controlului • întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşu-
rarea activităţii economice;
• gospodărirea mai eficientă a resurselor (umane, materiale, financiare);
• identificarea aspectelor neclare, neeconomice şi nelegale;
• prevenirea apariţiei deficienţelor, neregulilor;
• evaluarea eficienţei rezultatelor obţinute;
• perfecţionarea activităţii

139
FINANŢE PUBLICE

Activitatea de control mai poate fi definită şi ca funcţie a managementului, instru-

ment de conducere, mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor. Din acest
punct de vedere putem spune că activitatea de control este o componentă intrinsecă a
managementului
Controlul financiar cercetează viaţa economică la nivel micro şi macroeconomic
prin prisma corectitudinii operaţiilor, dar şi a eficienţei cu care sunt gospodărite resur-
sele.
Controlul financiar cuprinde problematica specifică domeniului economic şi finan-
ciar în interacţiune cu domeniile tehnic, tehnologic şi juridic. Activitatea de control
financiar prezintă o mare importanţă socială, fiind deosebit de utilă şi necesară pentru
practica economică şi socială; această activitate presupune nenumărate probleme teore-
tice, organizatorice şi metodologice.
Obiectul controlului financiar constă în examinarea modului în care se realizează
sau s-au realizat sarcinile trasate anticipat, a modului de respectare a principiilor
stabilite, cu scopul de a evidenţia erorile, abaterile, lipsurile, diferenţelor, în vederea
remedierii şi evitării lor în viitor.
În condiţiile economiei de piaţă controlul financiar este considerat indispensabil
desfăşurării activităţii economico-sociale, atât de factorii de conducere cât şi de cei
conduşi. Rolul controlului financiar. este pus în evidenţă în toate fazele proceselor de
producţie, începând cu activităţile de proiectare şi mergând până la finalizarea acestora
şi înregistrarea rezultatelor obţinute.
În contextul economiei de piaţă este necesară întărirea instituţiei controlului financi-
ar , atât din punct de vedere organizatoric, cât şi sub aspectul extinderii acesteia în eco-
nomie.

Funcţiile specifice ale controlului fi-

nanciar după conţinutul şi natura lui

de prevenire şi de constatare a situa- de cunoaştere şi eva- educativă şi

perfecţionare ţiei şi de corectare luare a situaţiei stimulativă

Funcţiile de prevenire şi perfecţionare care constau în preîntâmpinarea producerii

unor deficienţe sau pagube în desfăşurarea activităţii. economico-financiare. Aceste
funcţii au şi un caracter previzional care constă în faptul ca abaterile constatate pe par-
cursul controlului şi cauzele care le-au determinat stau la baza fundamentării deciziilor.
Funcţia de constatare a situaţiei şi funcţia de corectare, potrivit cărora, prin con-
trol se urmăreşte modul în care sunt îndeplinite deciziile conducerii referitoare la fun-
cţionarea firmei, adică se verifică şi se asigură respectarea şi apărarea intereselor fir-
mei. Totodată se urmăreşte nivelul în care se asigură echilibrul dintre venituri şi cheltu-
ieli.

140
 CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

Funcţia de cunoaştere şi funcţia de evaluare a situaţiei existente la un moment

dat, a rezultatelor obţinute la sfârşitul unei perioade de gestiune, constau în cunoaşterea
modului de desfăşurare a activităţii economice în condiţii de normalitate, legalitate şi
eficienţă. Aceste funcţii presupun o analiză riguroasă în vederea sesizării la timp a unor
nereguli sau tendinţe negative în activitatea firmei.
Funcţia educativă şi funcţia stimulativă a participanţilor la procesul de manage-
ment. Prin realizarea celorlalte funcţii, controlul financiar. capătă un rol educativ pen-
tru perioadele următoare, pe baza rezultatelor obţinute şi a valorificării acestora. Con-
trolul financiar contribuie la stimularea tuturor factorilor ce iau parte la procesul de
conducere.
Prin aceste funcţii specifice, controlul financiar realizează un reglaj optim asupra
activităţii economico-financiare, prin depistarea abaterilor, a proporţiilor lor şi înlătura-
rea consecinţelor economico-financiare ale acestora.
Funcţia de reglare a sistemului, a situaţiei patrimoniale a firmei pe baza rezultatelor
controlului efectuat, urmăreşte eliminarea factorilor perturbatori, menţinerea echili-
brului şi asigurarea funcţionării firmei la parametrii prevăzuţi.
Funcţiile specifice ale controlului financiar sunt operative, reale şi practice şi se
completează reciproc.

Controlul financiar în- • funcţia de preîntâmpinare a abaterilor

deplineşte şi o serie de • funcţia de diagnosticare a erorilor financiare
funcţii particulare . • funcţia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor
viitoare
• funcţia de intervenţie în cazul redresării sau soluţionării unor probleme ale firmei
• funcţia de reglementare a activităţii firmei
• funcţia de pregătire a firmei pentru luarea deciziilor
• funcţia de învăţare şi autoînvăţare a realităţilor prin activitatea de corectare a con-
trolului financiar.
Având în vedere aceste funcţii controlul financiar nu mai este un scop, ci un mijloc
de creştere a eficienţei activităţii economico-financiare a firmei. În practică se reco-
mandă cu precădere să se pună un accent mai însemnat pe funcţia de prevenire, deoare-
ce aceasta contribuie la realizarea unor însemnate economii.

2. FORMELE CONTROLULUI
Realizarea funcţiei de reglare a situaţiei patrimoniale a firmei presupune realizarea
controlului financiar în diverse forme care să reflecte realitatea sub aspect general şi
esenţial cât şi sub cel concret, particular .

141
FINANŢE PUBLICE

: control tehnic-tehnologic

control economic

control financiar
Forme de control financiar după
sfera de cuprindere a controlu- controlul calităţii produselor
lui activităţii economice

controlul protecţiei muncii

control sanitar

control juridic

Formele de control se deosebesc între ele prin ceea ce reflectă, prin conţinutul şi ro-
lul lor social. Controlul financiar cuprinde în sfera sa de activitate aspecte cu privire la :
relaţiile, fenomenele şi procesele financiare
• procesul de administrare şi gestionare a patrimoniului
• rezultatele economico-sociale
• toate momentele şi locurile unde se gospodăresc valori materiale şi băneşti

controlul financiar anticipat

sau preventiv
Forme de control financiar după
momentul în care se exercită
controlul, raportat la momentul
desfăşurării activităţii sau efec- controlul financiar concomi-
tuării operaţiilor ce se contro- tent sau operativ
lează
controlul financiar postopera-
tiv sau ulterior

Controlul financiar anticipat sau preventiv contribuie la :

• gestionarea cu maxim de eficienţă a valorilor materiale şi băneşti
• la întărirea disciplinei şi creşterea răspunderii în angajarea cheltuielilor
• respectarea strictă a legislaţiei de gestiune
• preîntâmpinarea oricărei forme de risipă

142
 CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

Pentru a putea fi eficient, controlul financiar preventiv trebuie să cuprindă în sfera

sa, pe lângă problemele de natură financiară şi probleme de natură tehnică, economică
cu consecinţe financiare. Controlul financiar preventiv trebuie să acţioneze în scopul
perfecţionării activităţii tehnologice şi economice în vederea creşterii rezultatelor fi-
nanciare.
Controlul financiar operativ sau concomitent se suprapune în timp şi spaţiu cu
conţinutul activităţii de conducere la diferite nivele. Acest control conferă cunoaşterea
operativă a modulului în care se realizează sarcinile propuse şi se gestionează patrimo-
niul. Controlul concomitent acţionează zi de zi, surprinde procese economico-fi-
nanciare în curs de desfăşurare şi permite astfel, intervenţia operativă pentru asigurarea
continuităţii activităţii la parametrii normali. În sfera sa, între activităţile şi operaţiile în
momentul desfăşurării lor, fapt ce permite corectarea operativă a eventualelor deficien-
ţe, asigurând astfel prevenirea producerii efectelor negative.
Controlul financiar postoperativ sau ulterior se exercită după desfăşurarea activi-
tăţilor sau operaţiilor economico-financiare cu privire la gestionarea patrimoniului
având ca obiective:
- utilizarea raţională a resurselor
- aplicarea corectă a legislaţiei financiare în vigoare
- modul de efectuare a cheltuielilor şi realizare a veniturilor
- analiza situaţiei financiare a firmei
Între controlul financiar preventiv şi cel ulterior există o serie de relaţii de condi-
ţionare, influenţare şi completare :
• controlul financiar preventiv preîntâmpină abaterile, pierderile deficienţele, în timp
ce controlul ulterior evaluează resursele existente, constată lipsurile produse, stabi-
leşte cauzele şi persoanele răspunzătoare, propune, măsuri pentru evitarea unor aba-
teri similare în viitor.
• controlul financiar preventiv opreşte în faza de angajare sau de efectuare operaţiile
pentru care nu sunt îndeplinite condiţii legale, fără însă a calcula rezultatele operaţi-
ilor respective şi nu descoperă operaţiile nereale, întrucât acestea nu s-au produs în-
că; controlul ulterior examinează atât legalitatea cât şi rezultatele obţinute după
producerea operaţiilor şi prin urmare au o sfera de cuprindere mai mare ;
• controlul financiar preventiv proiectează desfăşurarea operaţiilor în condiţii de
legalitate, iar controlul financiar ulterior constată dacă aceste operaţii au fost
derulate cu respectarea întocmai a condiţiilor prevăzute ;
• controlul financiar ulterior, pe lângă funcţia de constatare a unor eventuale abateri
sau deficiente, prin măsurile de remediere a acestora şi de perfecţionare a activităţii
firmei, prezintă şi un caracter preventiv pentru operaţiile şi activităţile ce urmează a
se derula în viitor.

143
FINANŢE PUBLICE

controlul financiar al statului

Forme de control financiar după
modul de corelare cu interesele
economico-financiare, pentru ca-
re este organizat şi exercitat controlul financiar propriu
al agenţilor economici şi al
instituţiilor publice

Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa administrarea şi utilizarea mij-

loacelor financiare publice, precum şi respectarea reglementarilor financiar-contabile în
vigoare, în activitatea derulată de firme, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora
faţă de bugetul statului.
Obiectivele controlului financiar al statului sunt următoarele :
• verificarea modului de utilizare şi administrare a fondurilor alocate de la buget pen-
tru funcţionarea şi întreţinerea unităţilor finanţate de la buget (instituţii publice)
• verificarea modului de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru in-
vestiţii de interes general, pentru subvenţionarea unor activităţi sau produse şi pen-
tru alte destinaţii prevăzute de lege
• verificarea modului de utilizare a mijloacelor şi fondurilor din dotare, cu respecta-
rea reglementărilor financiar-contabile în activitatea instituţiilor publice şi regiilor
autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat
• verificarea exactităţii şi realităţii înregistrărilor, cu privire la stabilirea corectă, în-
deplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor financiare şi fiscale, ale agenţilor eco-
nomici faţă de stat.
În sfera controlului financiar al statului sunt cuprinse şi problemele cu privire la
prevenirea şi combaterea fraudelor, contravenţiilor şi infracţiunilor în domeniul fiscal,
vamal şi de preţuri. Acest control este operativ şi inopinat şi are ca obiective :
• aplicarea şi executarea reglementărilor legale în vigoare în domeniile fiscal şi va-
mal, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor
şi taxelor
• respectarea normelor de comerţ, urmărind să împiedice activităţile de contrabandă
şi alte procedee interzise de lege .
Controlul financiar propriu al agenţilor economici şi al instituţiilor publice apa-
re sub două forme:
- controlul financiar preventiv
- controlul de gestiune
• Controlul financiar preventiv este o formă a controlului financiar propriu care ur-
măreşte să preîntâmpine încălcarea reglementarilor legale în vigoare şi producerea de
pagube. Acest control se exercită asupra documentelor în care sunt consemnate operaţi-
ile ce se referă la drepturile şi obligaţiile firmei, în faza de angajare şi de plată, în
raporturile cu terţii.

144
 CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

Operaţiile care fac obiectul controlului financiar preventiv propriu sunt:

- încheierea contractelor cu partenerii interni şi externi;
- încasările şi plăţile în lei şi în valută, efectuate în numerar sau prin conturile de
la bănci;
- trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea
profitului sau a capitalului social;
- gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor;
- deschiderea de credite bugetare, repartizare de credite bugetare la instituţiile pu-
blice din subordine;
- modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
- virările de credite bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli.
În raport de numărul de unităţi, operaţiile de mai sus se adaptează şi se completează
de conducerea unităţii, având în vedere specificul activităţii şi structura organizatorică.
• Controlul financiar de gestiune ca formă a controlului financiar propriu, este con-
trolul ulterior care urmăreşte respectarea reglementarilor legale cu privire la gestiona-
rea şi utilizarea valorilor materiale şi băneşti, pe baza documentelor înregistrate în con-
tabilitate.
Controlul financiar de gestiune are ca obiectiv principal respectarea normelor legale
în vigoare cu privire la:
- existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel, deţinute
cu orice titlu;
- utilizarea valorilor materiale şi băneşti, declaraţiile şi casările de bunuri;
- efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi, în lei sau în valută, în numerar sau
prin conturi de la bănci;
- efectuarea plăţilor privind salariile şi reţinerile din acestea, şi altor obligaţii faţă de
salariaţi;
- inventarierea şi circulaţia documentelor primare şi de evidenţă operativă şi conta-
bilă.
Controlul financiar de gestiune se efectuează cel puţin o dată pe an, în totalitate sau
prin sondaj, în raport de volumul, natura şi valoarea bunurilor, tentaţiile şi posibilităţile
de sustragere , a condiţiilor de păstrare şi gestionare, precum şi de frecvenţa abaterilor
constatate anterior.
În cazul constatării de pagube, controlul se extinde asuprea întregii perioade în care
pot fi luate măsuri legale de recuperare a acestora şi de stabilire a răspunderii pentru
aceste pagube.

145
FINANŢE PUBLICE

TEST DE CONTROL

1. Stabiliţi conexiunea între funcţiile controlului financiar şi conţinutul acestor funcţii

Funcţia educativă şi funcţia stimulativă
Funcţia de constatare a situaţiei şi fun-
cţia de corectare
Funcţia de prevenire şi funcţia de per-
fecţionare
Funcţia de cunoaştere şi funcţia de eva-
luare a situaţiei
Preîntâmpinarea producerii unor deficienţe
sau pagube în desfăşurarea activităţii eco-
nomico-financiare
Cunoaşterea modului de desfăşurare a acti-
vităţii economice în condiţii de normalitate,
legalitate şi eficienţă.
Urmăreşte modul în care sunt îndeplinite
deciziile conducerii referitoare la funcţiona-
rea firmei, adică se verifică şi se asigură
respectarea şi apărarea intereselor firmei.
Controlul financiar capătă un rol educativ
pentru perioadele următoare, pe baza rezul-
tatelor obţinute şi a valorificării acestora.

2. Stabiliţi care din următoarele forme de control financiar contribuie la întărirea dis-
ciplinei şi creşterii răspunderii în angajarea cheltuielilor:
a) controlul operativ b) controlul anticipat c) controlul ulterior
d) controlul total e) controlul prin sondaj

3. Completaţi spatiile punctate:

Controlul…………………..sau…………………… se suprapune în…………… şi
……………… cu conţinutul activităţii de ……………………… la diferite nivele .

4. Completaţi spatiile punctate:

Controlul…………………….preîtâmpină ……………., ………………şi deficienţele
în timp ce controlul…………identifică şi mobilizează…………………existente, con-
stată…………………, stabileşte…………….şi……………………..răspunzătoare.

5. După modul de corelare cu interesele economico-financiare pentru care este organi-

zat, formele controlului financiar sunt:
a) control financiar preventiv, concomitent şi ulterior;
b) control tehnic, controlul calităţii şi controlul protecţiei muncii;
c) controlul financiar al statului;
d) controlul financiar propriu şi controlul financiar al statului;
e) control financiar al statului;

6. Încheierea contractelor cu partenerii interni şi externi face obiectul:

a) controlului operativ; b) controlului financiar preventiv; c) controlului tehnic;
d) controlului protecţiei muncii; e) controlului calităţii produselor.

146
V.
METODOLOGIA DE EXERCITARE
A CONTROLULUI FINANCIAR

1. PROCEDEE DE CONTROL

Prin acţiunea de control se stabileşte dacă activitatea economică şi financiară este

organizată şi se desfăşoară conform normelor, principiilor şi regulilor stabilite.
Cunoaşterea şi perfecţionarea activităţii. economice presupune o cale ştiinţifică de
cercetare şi acţiune, un sistem metodologic, cu ajutorul căruia să se evidenţieze realitatea,
legalitatea şi eficienţa.
Metodologia de control utilizează atât cai şi modalităţi proprii de cercetare şi acţiune,
cât şi instrumente metodologice ale altor discipline ca: analiza economico-financiară,
matematica, contabilitate, drept, marketing, informatica, management.
Componenta principală a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor
de cercetare şi cunoaştere şi perfecţionare a activităţii economice şi financiare şi anume:
controlul documentar-contabil, controlul faptic, controlul total şi prin sondaj.
Procentul de control reprezintă latura practică a controlului financiar şi presupune
corelarea unor modalităţi concrete de acţiune pentru cunoaşterea şi perfecţionarea
activităţii controlate.

1.1 Controlul documentar-contabil

Controlul documentar-contabil este procedeul cel mai frecvent folosit în activităţile

economico-financiare şi constă în analiza unor operaţiuni, procese sau fenomene
economice pe baza documentelor justificative în care sunt reflectate.

Acest control poate fi la rândul său:

• preventiv – efectuat asupra documentelor de dispoziţie;
• ulterior – efectuat cu ajutorul documentelor de execuţie care dovedesc producerea
efectivă a operaţiilor economico-financiare.
Controlul documetar-contabil este procedeul prin care se stabileşte realitatea,
legalitatea şi eficienţa operaţiilor şi activităţilor economice şi financiare, prin examinarea
documentelor primare şi bilanţiere. Persoanele care efectuează acest control au o mare
responsabilitate deoarece ele trebuie să urmărească concomitent, dacă documentele
justificative îndeplinesc condiţiile de formă, dar şi pe cele de fond.

147
FINANŢE PUBLICE

Controlul documentar – contabil se exercită printr-o serie de tehnici sau modalităţi care
se utilizează selectiv sau combinat în funcţie de situaţia controlată. în practică întâlnim
tehnici de control – documentar şi tehnici specifice de control documentar – contabil.
• Controlul cronologic – se execută în ordinea întocmirii şi înregistrării şi îndosarierii
documentelor. Documentele se examinează şi pe fiecare zi la rând, în ordinea în care
sunt păstrate sau îndosariate fără nici o grupare sau sistematizare anterioară. Se exercită
uşor dar nu dă posibilitatea să se urmărească de la început până la sfârşit o anumită
problemă.
• Controlul invers cronologic – se exercită de la sfârşitul spre începutul perioadei de
control. Se începe cu controlul celei mai recente operaţii şi documente şi se continuă de
la prezent spre trecut. Această tehnica se foloseşte atunci când aceasta s-a produs.
• Controlul sistematic sau pe probleme impune gruparea documentelor pe categorii de
probleme (operaţiuni de casă, vânzări, cumpărări, operaţiuni de bancă, salarizare etc) şi
apoi controlul lor în ordine cronologică. Această tehnică are o mai mare eficienţă şi
permite urmărirea cu mai multă atenţie a unui anumit obiectiv.
• Controlul reciproc constă în cercetarea şi confruntarea în cadrul aceleiaşi unităţi a
unor documente cu conţinut identic dar diferit ca formă (de exemplu: înregistrările din
Registru de casă cu înregistrările din Extrasul de cont). Controlul reciproc constituie o
confirmare internă a datelor înscrise în documente.
• Controlul încrucişat – presupune confruntarea tuturor exemplarelor unui document,
existent la unitatea controlată şi la alte unităţi cu care unitatea controlată a intrat în
relaţii de decontare, de cumpărare sau vânzare. Controlul încrucişat constituie o
confirmare externă a datelor înscrise în documente.
• Controlul combinat sau mixt reprezintă o îmbinare a procedeelor de mai sus şi
presupune gruparea documentelor pe categorii, probleme sau operaţii şi examinarea
fiecărui set de documente în ordine cronologică sau invers cronologică.
• Investigaţia de control – este modalitatea prin care organul de control, obţine
informaţii din partea personalului a cărui activitate este controlată. Investigaţia
presupune studierea unor probleme care nu rezulta din documentele şi evidenţele puse
la dispoziţie. Acest procedeu nu este sursa de control demnă de încredere, însă
reprezintă un supliment de informare şi conduce organul de control să ia în considerare
aplicarea altor modalităţi de control.
• Analiza şi studiul general se foloseşte pentru a obţine argumentele justificative ale
controlului. Această modalitate este utilă pentru controlul contabilităţii, care poate
conţine înregistrări greşite sau neobişnuite (de exemplu: solduri debitoare la conturile
de pasiv sau solduri creditoare la conturile de activ ).
• Comparaţia de control constă în examinarea comparativă a diferitelor solduri din
evidenţele analitice cu cele din conturile supuse controlului. Comparaţia cu datele
anterioare, cum ar fi cheltuielile anului precedent cu cele ale anului în curs, este o
aplicare frecventă a tehnicii comparaţiei .
• Balanţele analitice de control se întocmesc pentru fiecare cont sintetic desfăşurat pe
conturi analitice, pe baza documentelor din conturile analitice, înainte de a se întocmi
balanţa sintetică de control, de aceea se mai numesc şi balanţe auxiliare.
• Balanţa sintetică de control. -controlul înregistrărilor se face şi prin confruntarea
fiecărei balanţe anlitice de control cu sumele contului sintetic din balanţa sintetică de
control.

148
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

1.2. Controlul faptic

Controlul faptic este procedeul de stabilire a realităţii existenţei şi mişcării mijloacelor

materiale şi băneşti şi a desfăşurării activităţilor economico-financiare. Acesta se
exercită la locul de existenţă a mijloacelor materiale şi băneşti şi are ca obiectiv
determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor existente, a stării în care se găsesc, a
stadiului şi modului de prelucrare a respectării legalităţii în utilizarea lor.

Efectuarea controlului faptic presupune aplicarea unor tehnici de control cum ar fi :

inventarierea, expertiza tehnică şi analiza de laborator, observarea directă, inspecţia fizică.
Inventarierea are ca obiectiv constatarea la un moment dat a existenţei cantitative şi
calitative a elementelor de activ şi pasiv ale unui agent economic, precum şi modul de
executare a sarcinilor de către gestionar.
Prin inventariere se constată eventualele neconcordanţe dintre datele înregistrate în
evidenţele contabile, cu privire la valorile materiale şi băneşti deţinute de firmă, şi situaţia
faptică (reală). Totodată prin inventariere se controlează şi modul de conservare a
mijloacelor economice.
Inventarierea de control, ca tehnică a controlului financiar coincide numai parţial cu
activitatea mult mai largă de inventariere periodică a gestiunilor sau a întregului
patrimoniu.
O condiţie esenţială pentru surprinderea realităţilor efective este ca inventarierea de
control să se efectueze inopinat.
Expertiza tehnică şi analiza de laborator sunt tehnici de control care se folosesc în
controlul financiar atunci când complexitatea problemelor studiate depăşeşte nivelul de
pregătire, aparatura de care dispune sau competenţa legală atribuită organului de control.
în acest caz se recurge la serviciile unor specialişti din domeniul tehnic, chimic, sanitar, etc.
Expertizele tehnice sunt necesare pentru stabilirea interpretării valorilor materiale,
realităţii unei operaţii, cunoaşterea parametrilor de funcţionare a utilajelor, rezistenţei unor
materiale sau construcţii, consumului de materiale.
Analiza de laborator se foloseşte pentru determinarea calităţii compoziţiei sau
conţinutului unor materii prime, materiale sau produse.
Atât expertizele tehnice cât şi analizele de laborator depăşesc cadrul problemelor
economico-financiare, dar foarte adesea ele sunt indispensabile organelor de control,
pentru cunoaşterea realităţii efective şi pentru formularea unor concluzii juste. Ele sunt
efectuate de către specialişti, tehnicieni, la cererea organelor de control.
Observarea directă este o modalitate utilizată îndeosebi în controlul concomitent şi
constă în urmărirea la faţa locului a modului de organizare şi desfăşurare a muncii din
diferite sectoare şi compartimente.
În cadrul acţiunii de control financiar, observarea directă se poate realiza prin
deplasarea la faţa locului pentru a constata modul în care personalul îşi îndeplineşte
obligaţiile de serviciu. În cazul observării directe se pot folosi şi procedee tehnice mai
evoluate cum ar fi: cronometrarea, fotografierea, normarea, testarea de aptitudini.

149
FINANŢE PUBLICE

Controlul prin observarea directă permite cunoaşterea unor aspecte care nu fac obiectul
înregistrărilor în documente sau în evidenţe cum sunt: asigurarea pazei la gestiunile
materiale, respectarea normelor de protecţie a muncii, realizarea măsurilor de securitate
privind păstrarea şi manipularea numerarului.
Inspecţia tehnică constă în examinarea activelor şi a altor resurse. Este o probă sigură
constatarea existenţei unui post de activ, a imobilizărilor sau a actelor justificative
înregistrate în evidenţa contabilă.

1.3. Controlul total şi controlul prin sondaj

Controlul total cuprinde toate operaţiile din cadrul obiectivelor stabilite şi pe toată
perioada supusă controlului. Acest control este cel mai cuprinzător şi sigur, dar cu toate
acestea necesită un volum mare de muncă şi nu poate fi aplicat tot timpul, fiind posibil
numai la unităţile mici.

Controlul prin sondaj cercetează cele mai reprezentative documente şi operaţii, care
permit formularea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului controlat.

Sondajul este un control selectiv care simplifică sarcina de apreciere prin utilizarea
unui exemplu reprezentativ şi permite obţinerea unor economii în ceea ce priveşte munca
de control.
Eficienţa controlului prin sondaj este condiţionată de perioada aleasă pentru control, de
operaţiile şi documentele ce urmează a fi controlate. De multe ori rezultatele sondajelor
determină extinderea controlului asupra tuturor operaţiunilor ajungându-se astfel la un
control total.
Inventarierea ca tehnică de control faptic poate fi efectuată total sau prin sondaj în
funcţie de natura elementelor controlate şi de obiectivele urmărite în activitatea de control.
• Inventarierea totală permite cunoaşterea efectivă a realităţii şi obţinerea de concluzii
exacte dar necesită un volum mare de muncă, un timp îndelungat, fapt ce implică
sistarea operaţiunilor de predare-primire a bunurilor.
• Inventarierea prin sondaj este mai operativă, însă are o precizie mai scăzută. Cu toate
acestea în practica de control se apelează cel mai des la metoda inventarierii prin
sondaj datorită numărului mare de repere şi valori ce urmează a fi inventariate.
Controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operaţiile şi documentele dintr-un
anumit sector, el se poate limita la o parte din perioada supusă controlului. Tendinţa de
cuprindere în control a unui număr tot mai mare de operaţiuni curente este ponderată de
obligaţia de a se controla, în totalitate sau prin sondaj, operaţiile efectuate de la ultima
perioadă controlată şi până în prezent.

150
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

Avâd în vedere procedeele de control şi tehnicile specifice fiecărui procedeu se poate

spune că toate aceste se întrepătrund şi se completează reciproc dând naştere la noi forme
şi variante cum ar fi:
• Controlul simultan, cel care are loc concomitent şi se referă la mai multe obiective
similare sau înrudite care pot fi substituite cu uşurinţă unul altuia (de exemplu:.
Controlul simultan al tuturor caseriilor unei firme);
• Controlul complet constituie un ansamblu de măsuri legate între ele, care au ca scop
demonstrarea exactităţii şi completitudinii operaţiunilor controlate;
• Controlul continuu sau permanent este acela care nu prezintă întreruperi în derularea
sa şi cuprinde toate actele şi bunurile ce fac obiectul controlului. Această formă de
control tinde a fi integrată în activitatea curentă a firmei, fiind una normală şi
indispensabilă;
• Controlul progresiv este acel control care se exercită în cursul executării lucrărilor şi
pe măsura desăvârşirii lor;
• Controlul periodic este acel control organizat periodic şi care cuprinde totalitatea
faptelor sau obiectivului de controlat. Această variantă de control include şi controlul
intermitent, ocazional, în cazul în care se constată anumite tendinţe negative şi se
doreşte stoparea acestora. De cele mai multe ori acest control se exercită inopinat, în
mod neaşteptat pentru cel controlat.
• Controlul direct este un control simultan şi se aplică pe măsura desfăşurării activităţii
de către obiectivul controlat (de exemplu: Controlul calităţii şi cantităţii de mărfuri
primite de la furnizori);

2. ORGANIZAREA ACTIVIT ŢII DE CONTROL

FINANCIAR AL STATULUI
Controlul financiar de stat cuprinde în sfera sa de acţiune administrarea şi utilizarea
resurselor financiare publice, precum şi respectarea reglementarilor financiar-contabile
în vigoare în activitatea desfăşurată de agenţii economici.

Obiectivele controlului financiar de stat sunt:

• Administrarea şi utilizarea fondurilor alocate de la buget pentru cheltuieli de
funcţionare şi întreţinere a instituţiilor publice;
• Utilizarea fondurilor alocate de la stat pentru realizarea de investiţii de interes general,
subvenţionarea unor activităţi şi produse;
• Folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementarilor financiar-
contabile în activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale;
• Exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţe şi actele de constituire a societăţilor
comerciale , urmărind stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor
obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.

151
FINANŢE PUBLICE

Totodată în sfera controlului financiar al statului sunt cuprinse şi acţiunile de

combatere a evaziunii fiscale şi a fraudelor, contravenţiilor şi infracţiunilor în domeniile
fiscal şi vamal.
Organismul desemnat de către guvern pentru a aplica strategia şi programele în
domeniul controlului financiar de stat este Ministerul Finanţelor Publice.

Organele de control ale

Ministerului Finanţelor Publice

Direcţia generală a contro- Garda financiară

lului financiar de stat

Activitatea aparatului de control financiar de stat se desfăşoară pe bază de programe

trimestriale aprobate de Consiliul de administraţie al Ministerului Finanţelor Publice. Prin
aceste programe se urmăreşte aplicarea actelor normative în domeniul financiar –contabil,
fiscal şi bugetar.
Programul trimestrial de activitate al Direcţiei generale de control financiar al statului,
cuprinde toate acţiunile de control cu indicarea perioadelor în care urmează a se desfăşura
acţiunea de control. În sfera de alcătuire a acestei direcţii sunt cuprinse acţiuni de control
cu privire la:
- realizarea veniturilor statului;
- alocaţiile şi subvenţiile de la buget;
- controlul regiilor autonome şi a societăţilor comerciale;
- execuţia bugetului de stat;
- alte actului de control.
Programul de lucru se bazează pe sarcinile trasate de conducerea Ministerului
Finanţelor Publice si pe propunerile direcţiilor de control teritoriale. Stabilirea agenţilor
economice ce vor face obiectul controlului exercitat de organele Ministerului Finanţelor
Publice se face având în vedere reglementările cu privire la faptul ca un agent economic
poate face obiectul unui singur control asupra contabilităţii într-un an calendaristic. Se
supune controlului întreaga perioadă scursă de la ultimul control de aceeaşi natură şi cu
aceleaşi obiective.
La stabilirea duratei acţiunii de control se ţine seama de reglementarea legală conform
căreia durata maximă a unei acţiuni de control la sediul unui agent economic este de trei
luni, indiferent de perioada supusă controlului.

152
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

Acte care reglementează controlul financiar al statului

1. Pentru evitarea controlului repetat şi a depăşirii duratei controlului, fiecare direcţie de

control teritorială ţine o evidenţă strictă a acţiunilor de control pe fiecare agent economic,
întocmind în acest sens un Registru sau o fişă pentru fiecare agent economic controlat.

2. Pentru folosirea judicioasă a timpului de lucru afectat controlului, agentul economic ce

urmează a fi controlat este înştiinţat despre data începerii controlului pentru a lua toate
măsurile ce se impun pentru crearea condiţiilor optime de desfăşurare a acţiunii de control.
Această înştiinţare se face prin intermediul unui aviz de control adresat conducătorului
unităţii. Prin acest aviz se comunică data începerii controlului şi se solicită să se ia
măsurile necesare de verificare a registrelor contabile, a bilanţurilor contabile a
documentelor justificative precum şi pentru desfăşurarea în condiţii normale a controlului.

153
FINANŢE PUBLICE

3. Constatările organelor de control sunt consemnate în documente cunoscute sub

denumirea de acte de control. Organele de control întocmesc de regulă următoarele acte de
control:
• proces-verbal de control;
• proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;
• notă de constatare;
• notă de prezentare.
Procesul –verbal de control este structurat astfel:
a) Partea introductivă în care se menţionează:
- locul şi data întocmirii actului de control;
- denumirea agentului economic controlat şi numele reprezentantului legal;
- numele şi prenumele organului de control;
- temeiul legal şi delegaţia în baza căreia se face controlul;
- tematica şi obiectivele controlului;
- perioada supusă controlului;
- perioada în care s-a desfăşurat controlul.
b) Cuprinsul procesului verbal de control în care se consemnează constatările rezultate
în urma controlului efectuat. Pentru fiecare abatere constatată în procesul verbal
se vor preciza obligatoriu următoarele elemente:
- conţinutul abaterii;
- dispoziţiile legale încălcate;
- consecinţele economice, financiare, bugetare, fiscale şi gestionare, cu evaluarea
exactă a acestora;
- numele, prenumele şi funcţia persoanelor vinovate pentru stabilirea răspunderii;
- măsurile luate în timpul controlului şi documentele de dispoziţie;
- măsurile ce urmează a fi luate în continuare, cu indicarea termenelor.
c) Încheierea procesului –verbal de control în cadrul căreia se menţionează că la
finalizarea acţiunii de control au fost restituite toate actele şi documentele puse la
dispoziţia organelor de control. în acelaşi timp se menţionează numărul de
exemplare în care a fost întocmit procesul verbal şi modul cum au fost repartizate
acestea (unul înregistrat cu număr şi dată rămâne la agentul economic controlat iar
restul sunt luate de organul de control).
Procesul verbal de control se semnează de către organul de control şi de conducerea
agentului economic, iar în cazul în care se constată fapte ce atrag răspunderea penală,
acesta se semnează obligatoriu şi de persoanele răspunzătoare.
Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se încheie în trei
exemplare (unul la contravenient, unul la organul de control şi unul la secţia financiară
care execută amenda) şi cuprinde următoarele informaţii:
- data încheierii;
- numele, prenumele şi funcţia celui care încheie procesul –verbal;
- contravenţia constatată şi amenda cu care se sancţionează;
- numele, prenumele, ocupaţia, domiciliul şi seria actului de identitate a persoanei
răspunzătoare de săvârşirea abaterilor;
- obiecţiunile formulate de contravenient, termenul de contestaţie;
- numele, prenumele , domiciliul şi seria actului de identitate al martorului.

154
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

Nota de constatare se foloseşte atunci când:

- în decursul controlului se fac constatări care nu se mai pot reconstitui sau care nu mai
pot fi dovedite (lipsuri de la locul de muncă, materiale neasigurate, maşini, utilaje
mijloace de transport utilizate necorespunzător)
- este necesar a se lua măsuri urgente pentru sistarea sau înlăturarea unor abateri.
În nota de constatare se consemnează situaţiile de fapt şi măsurile luate operativ pentru
remedierea deficientelor constatate. Notele de constatare se semnează de către organul de
control, de conducătorul unităţii, de persoanele la care se referă constatarea şi de eventualii
martori.

Nota de prezentare reprezintă raportul personal al organului de control care cuprinde

concluzii şi propuneri cu privire la abaterile constatate, care se anexează la actele de
control încheiate. Aceasta cuprinde:
- nominalizarea persoanelor din afara unităţii care au dat dispoziţii ce au condus la
abaterile constatate;
- problemele care necesită controlul în continuare cu propuneri în acest sens;
- măsurile ce trebuie luate în continuare de agentul economic controlat;
- propuneri de aplicare a unor sancţiuni disciplinare, de imputare sau stabilire a
răspunderii penale.

155
FINANŢE PUBLICE

Valorificarea constatărilor controlului financiar de stat se materializează într-o suită

de dispoziţii ale organelor de control. Acestea au dreptul să dispună:
- luarea de măsuri în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în
activitatea compartimentului financiar-contabil a instituţiei controlate;

156
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

- corectarea şi completarea bilanţurilor contabile, precum şi vărsarea a impozitelor şi

taxelor constatate în timpul controlului inclusiv a majorărilor aferente;
- suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementarilor financiar- contabile
şi fiscale în vigoare.
Măsurile care se dispun au la bază actele de control legal întocmite de către organele de
control, sunt adresate conduceri agentului economic controlat.

3. CONTROLUL FINANCIAR PROPRIU AL AGENŢILOR

ECONOMICI ŞI INSTITUŢIILOR PUBLICE
Controlul financiar propriu agenţilor economici şi instituţiilor publice se exercită în
cadrul unităţilor de către angajaţi încadraţi în funcţii de control, sub forma controlului
financiar preventiv şi sub forma controlului financiar de gestiune.

3.1. Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv are ca obiectiv preîntâmpinarea încălcării dispoziţiilor
legale în vigoare în domeniul financiar-contabil, fiscal şi producerea de pagube. Această
formă de control se exercită asupra documentelor care consemnează operaţiile ce
antrenează drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale unităţii, în faza de angajare şi de plată,
în raporturile cu alte persoana fizice sau juridice.
În sfera controlului financiar preventiv sunt cuprinse următoarele categorii de operaţii:
• încheierea de contracte cu parteneri interni şi externi;
• încasările şi platule în lei şi în valută derulate în numerar sau prin bancă;
• trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea
profitului sau capitalului social;
• gajarea, închirierea sau concesionarea de bunuri;
• deschiderea de credite bugetare, repartizarea de credite bugetare la instituţiile din
subordine şi alimentările cu sume din alocaţii bugetare, pentru finanţarea cheltuielilor
de capital;
• propunerile de suplimentare a unor venituri prevăzute a fi suportate pe seama unor
alocaţii bugetare;
• modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
• virările de credite bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli.
Controlul financiar preventiv se organizează de către ordonatorii de creditare
(principali, secundari şi terţiari) precum şi de conducătorii regiilor autonome şi societăţilor
comerciale, prin compartimentul financiar – contabil.
Controlul financiar preventiv este exercitat de către conducătorul compartimentului
financiar – contabil (contabil şef sau director economic). în funcţie de volumul de
activitate al instituţiei conducătorul acesteia mai poate împuternici şi alte persoane din
cadrul compartimentului financiar – contabil, pentru exercitarea controlului financiar
preventiv.

157
FINANŢE PUBLICE

Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv trebuie să aibă

pregătire economică precum şi experienţa necesară şi să dea dovadă de cinste şi
corectitudine. Nu pot fi desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv
persoanele care se află sub urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate, chiar
dacă au fost graţiate.
Desemnarea persoanelor împuternicite să exercite controlul financiar preventiv se face
prin decizie scrisă a conducătorului unităţii. Prin această decizie se menţionează şi
operaţiile ce se supun controlului financiar preventiv, condiţiile şi perioada în care se va
desfăşura această activitate.
Exercitarea controlului financiar preventiv are la bază documente însoţite de acte
justificative. Aceste documente sunt prezentate persoanelor împuternicite să exercite
controlul financiar preventiv, semnate de cei care le-au întocmit şi de conducătorul
compartimentului de specialitate în cadrul căruia au fost întocmite actele în cauză, care de
altfel poartă răspunderea pentru exactitatea, realitatea şi legalitatea operaţiilor consemnate.
În situaţia în care persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv
constata ca operaţiile supuse controlului sunt nelegale sau neeficiente, însă conducătorul
unităţii dispune pe propria răspundere efectuarea lor, acestea sunt obligate să informeze în
scris Consiliul de administraţie care urmează să ia măsuri în consecinţă.
Documentele care consemnează operaţii ce nu au primit viza de controlul financiar
preventiv, nu se înregistrează în contabilitate, pentru ele întocmindu-se o evidenţă
separată.
În conformitate cu prevederile legale în domeniul financiar-contabil persoanele
împuternicite să exercite controlul financiar preventiv, poartă răspunderea pentru
legalitatea şi eficienţa operaţiilor cuprinse în documentele prezentate la control pentru care
s-a acordat viza de control financiar preventiv.
• ne emiterea în termen a actelor privind
În domeniul controlului financiar
organizarea şi exercitarea controlului financiar
preventiv, legea prevede o serie
de fapte care constituie contra- preventiv;
venţii şi care antrenează răspun- • atribuirea exercitării controlului financiar
derea contravenţională. preventiv unor persoane care nu îndeplinesc
condiţiile prevăzute de lege;
• întocmirea şi prezentarea la control a unor documente în care sunt consemnate operaţii
fără bază legală;
• înregistrarea în contabilitate a unor acte care consemnează operaţii ce nu au primit viza
de control financiar preventiv;
• nesesizarea organelor competente în cazul în care exista cazuri de refuz în acordarea
vizei de controlul financiar preventiv.
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor de mai sus se face de către:
organele controlului financiar de stat;
• organele de control financiar de gestiune ale unităţilor care organizează şi exercită
controlul financiar propriu;
• conducătorul compartimentului financiar-contabil.

158
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

3.2. Controlul financiar de gestiune

Controlul de gestiune este un control finalizat. Autoritatea care îl aplică îşi propune
obiective pe care să le poată îndeplini şi comunica. Organele care exercită acest control
trebuie să aibă o viziune pe termen mediu sau lung asupra activităţii controlate.
Controlul de gestiune se sprijină pe un ansamblu de tehnici care au în comun
participarea la un control la distanţă pe baza unor indicatori cuantificaţi (in unităţi fizice
sau valorice).
Controlul financiar de gestiune este un control ulterior care are ca scop respectarea
reglementarilor legale în vigoare cu privire la modul de gestionare şi gospodărire a
valorilor materiale şi băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa contabilă.
Controlul financiar de gestiune are drept obiectiv respectarea reglementarilor legale în
vigoare cu privire la:
• existenţa, păstrarea, paza şi integritatea bunurilor şi valorilor de orice fel deţinute cu
orice titlu;
• utilizarea bunurilor, clasarea şi declasarea bunurilor;
• efectuarea încasărilor şi plăţilor în numerar şi prin virament bancar, în lei şi în valută;
• plata salariilor şi efectuarea reţinerilor din acestea şi a altor obligaţii faţă de angajaţi;
• întocmirea şi înregistrarea documentelor de evidenţă primară şi contabilă.
Controlul financiar de gestiune se exercită cel puţin o dată pe an, în totalitate sau prin
sondaj în funcţie de volumul, valoarea şi natura bunurilor, tentaţiile şi posibilităţile de
sustrageri, condiţiile de păstrare şi gestionare, precum şi de frecventa abaterilor constate
anterior.
Controlul financiar de gestiune se organizează la:
• organizatorică, ministere, departamente, alte organe centrale de stat şi organe locale;
• la regiile autonome şi fabricile, uzinele şi atelierele din structura lor.
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar de gestiune trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii prevăzute de lege ca în cazul persoanelor desemnate să
exercite controlul financiar preventiv.
Activitatea de control financiar de gestiune se desfăşoară pe baza programelor de lucru
trimestriale, întocmite de conducătorul compartimentului de control financiar de gestiune
şi aprobate de conducătorul unităţii. în programe se menţionează gestiunile şi activităţile
ce urmează a fi controlate, perioada supusă controlului şi cea în care urmează a se
desfăşura controlul, precum şi persoanele care vor efectua controlul.
La cererea organelor de control financiar de gestiune, conducerile şi salariaţii unităţilor
controlate au obligaţia:
• să pună la dispoziţie registrele, actele şi documentele necesare controlului;
• să prezinte pentru control valorile de orice fel pe care le gestionează sau pe care le eu
în păstrare;
• să elibereze, în condiţii legale documentele solicitate în original sau copii certificate;

159
FINANŢE PUBLICE

• să ofere informaţii verbale şi scrise în legătură cu problemele ce fac obiectul

controlului;
• să semneze cu sau fără obiecţii, actele de control şi să comunice la termenele fixate
modul de aplicare a măsurilor stabilite în urma controlului;
• să asigure sprijinul şi să creeze condiţiile pentru desfăşurarea în bune condiţii a
activităţii de control.
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar de gestiune răspund disciplinar,
contravenţional sau penal în următoarele situaţii:
• nu exercită conform cu programul de activitate stabilit şi aprobat anterior;
• exercită controlul cu superficialitate, fără a semnala încălcările reglementarilor legale
în vigoare şi fără a stabilii răspunderea potrivit normelor legale;
• produc pagube ca urmare a interpretării sau aplicării greşite a dispoziţiilor legale în
vigoare;
• nu întocmesc şi nu prezintă conducătorului unităţii actele de control, la termenele fixate;
• nu iau sau nu propun măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor şi abaterilor
consemnate în actele de control;
• nu îndeplinesc sau îndeplinesc necorespunzător sarcinile ce la revin conform normelor
legale.
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda următoarele fapte:
• neemiterea în termen a actelor care consfinţesc organizarea şi exercitarea controlului
financiar de gestiune;
• desemnarea în funcţii de organ de control de gestiune a unor persoane care nu
îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea unei astfel de funcţii;
• nesesizarea organelor competente de către şeful compartimentului de control financiar
de gestiune, în cazul neluării măsurilor pentru recuperarea pagubelor.
• nepunerea la dispoziţia organelor de control financiar de gestiune a documentelor şi
datelor necesare controlului;
• refuzul de a semna cu sau fără obiecţii, a actelor de control precum şi de a da explicaţii
scrise la cererea organelor de control financiar de gestiune.
• neexecutarea în termenele stabilite de organele de control a dispoziţiilor date ca urmare
a exercitării controlului financiar de gestiune;
Constatarea şi sancţionarea acestor contravenţii revine organelor de control financiar de
stat, precum şi organelor de control financiar de gestiune din unităţile în care se
organizează şi se exercita controlul propriu.
Constatările organelor de control financiar de gestiune sunt consemnate în acte de
control bilaterale (procese verbale sau note de constatare), cu indicarea prevederilor legale
încălcate şi stabilirea consecinţelor economice, financiare şi patrimoniale, a persoanelor
vinovate precum şi a măsurilor luate în timpul controlului.
Activitatea de control financiar de gestiune se urmăreşte de către responsabilul
compartimentului de control financiar de gestiune pe baza programelor de lucru
semestriale, organizându-se o evidenţă a actelor de control încheiate precum şi a
activităţilor desfăşurate în afara programului de control.

160
 Ediţia: a III- a
PRO CEDURĂ O PERAŢ IO NALĂ
Rev iz ia: 0

Pr ez entar e Şc oală Your Contr ol financ iar pr ev entiv pr opr iu

Ex emplar nr .: 1
Cod: PO - CF C- 04

Pr oc e dur ă Ope r a ţiona lă pr iv ind

C ontr ol fina nc ia r pr e v e ntiv pr opr iu
C OD : PO-C FC -0 4
Ed i ţi a : a III-a, R e vi zi a : 0 , D a ta : 2 4 .0 5 .2 0 1 8 ,

1 . Lis ta r e s pons a bililor c u e la bor a r e a , v e r ific a r e a ş i a pr oba r e a e diţie i

Elem en t e
Nr. p rivin d
Nu m ele și p ren u m ele F u n cţ ia Dat a Sem n ăt u ra
Crt resp o n sab ilii/
o p eraţ iu n ea
1 2 3 4 5 6
1.1 Elabor at G eor ge Calinec u Contabil Sef 24.05.2018
1.2 Av iz at Popes c u Daniel Res pons abil Comis ie Monitor iz ar e 24.05.2018
1.3 Apr obat T udos e Mihai Dir ec tor 24.05.2018

2 . Situa ţia e diţiilor ş i a r e v iziilor în c a dr ul e diţiilor pr oc e dur ii

Dat a d e la
Ed iţ ia sau , care se
d u p ă caz , ap lică
Nr.
reviz ia în Co m p o n en t a reviz u it ă Mo d alit at ea reviz iei p reved erile
Crt
cad ru l ed iţ iei sau
ed iţ iei reviz iei
ed iţ iei
1 2 3 4 5

2.1 Ediţia I X X 01.07.2015

- Legis laţie pr imar ă

2.2 Ediţia a II- a Modific ăr i legis lativ e ( c onfor m O r dinului 200/2016) 04.10.2017
- Legis laţie s ec undar ă

  Confor m O r dinului nr . 600/2018, în v igoar e de la

- Legis laţie pr imar ă
2.3 Ediţia a III- a
- Legis laţie s ec undar ă
07.05.2018, s e aduc modific ăr i în c eea c e pr iv eș te
definir ea ter menilor , s tr uc tur a din c adr ul pr oc edur ii
doc umentate pr in intr oduc er ea/modific ar ea a 3
24.05.2018
for mular e, pr ev ăz ute c a s i c omponente s tr uc tur ale
minimale, r es pec tiv F or mular de ev idenţă a
modific ăr ilor , F or mular de analiz ă a pr oc edur ii,
F or mular de dis tr ibuir e difuz ar e.

Pagina 1 / 11
3 . Lis ta c upr inzâ nd pe r s oa ne le la c a r e s e difuze a ză e diţia s a u, după c a z, r e v izia din c a dr ul e diţie i
pr oc e dur ii
Nr. Sco p u l Ex. Dat a
Co m p art im en t F u n cţ ia Nu m e și p ren u m e Sem n ăt u ra
Crt d if u z ării n r. p rim irii
1 2 3 4 5 6 7 8
Aplic ar e,
3.1 1 Dir ec tor T udos e Mihai 24.05.2018
Infor mar e
Aplic ar e, Comis ie Res pons abil Comis ie
3.2 2 Popes c u Daniel 24.05.2018
Infor mar e Monitor iz ar e Monitor iz ar e
Aplic ar e,
3.3 Ev idenţă, 3 Contabilitate Contabil Sef G eor ge Calinec u 24.05.2018
Ar hiv ar e

4 . Sc opul pr oc e dur ii
4 .1 Sta bile ș te m odul de r e a liza r e a a c tiv ită ţii, c om pa r tim e nte le ș i pe r s oa ne le im plic a te
- Pre ze n ta re a ca d ru l u i o rg a n i za to ri c în ca re se a co rd ă vi za d e co n tro l fi n a n ci a r p re ve n ti v.
- Pro ce d u ra se re fe ra l a i n tre a g a a cti vi ta te fi n a n ci a r-co n ta b i l a a i n sti tu ţi e i , o ri ce a ct fi n a n ci a r
p ri vi n d p l a ti l e a va n d n e vo i e d e vi za p ri vi n d C o n tro l u l Fi n a n ci a r Pre ve n ti v
- Sco p u l co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v e ste i d e n ti fi ca re a p ro i e cte l o r d e o p e ra ţi u n i (d e n u mi te în
co n ti n u a re o p e ra ţi u n i ) ca re n u re sp e ctă co n d i ţi i l e d e l e g a l i ta te şi re g u l a ri ta te şi /sa u , d u p ă ca z, d e
în ca d ra re în l i mi te l e şi d e sti n a ţi a cre d i te l o r b u g e ta re şi d e a n g a j a me n t şi p ri n a că ro r e fe ctu a re s-a r
p re j u d i ci a p a tri mo n i u l p u b l i c şi /sa u fo n d u ri l e p u b l i ce .
4 .2 D ă a s igur ă r i c u pr iv ir e la e x is te nţa doc um e nta ţie i a de c v a te de r ulă r ii a c tiv ită ţii
4 .3 A s igur ă c ontinuita te a a c tiv ită ţii, inc lus iv în c ondiţii de fluc tua ţie a pe r s ona lului
4 .4 Spr ijină a uditul ș i/s a u a lte or ga nis m e a bilita te în a c ţiuni de a udita r e ș i/s a u c ontr ol, ia r pe
m a na ge r , în lua r e a de c izie i
4 .5 A lte s c opur i

5 . D om e niul de a plic a r e
5 .1 Pr e c iza r e a (de finir e a ) a c tiv ită ţii la c a r e s e r e fe r ă pr oc e dur a ope r a ţiona lă :
Pro ce d u ra se re fe ră l a a cti vi ta te a d e e xe rci ta re a co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v p ro p ri u .
5 .2 D e lim ita r e a e x plic ită a a c tiv ită ţii pr oc e dur a te în c a dr ul por tofoliului de a c tiv ită ţi
de s fă ș ur a te de e ntita te a public ă :
Acti vi ta te a e ste re l e va n tă ca i mp o rta n ţă , fi i n d p ro ce d u ra tă d i sti n ct în ca d ru l i n sti tu ţi e i .
5 .3 Lis ta r e a pr inc ipa le lor a c tiv ită ţi de c a r e de pinde ș i/s a u c a r e de pind de a c tiv ita te a
pr oc e dur a tă :
D e a cti vi ta te a p ro ce d u ra tă d e p i n d to a te ce l e l a l te a cti vi tă ţi d i n ca d ru l i n sti tu ţi e i , d a to ri tă ro l u l u i p e
ca re a ce a stă a cti vi ta te îl a re în ca d ru l d e ru l ă ri i co re cte și l a ti mp a tu tu ro r p ro ce se l o r.
5 .4 Lis ta r e a c om pa r tim e nte lor fur nizoa r e de da te ș i/s a u be ne fic ia r e de r e zulta te a le a c tiv ită ţii
pr oc e dur a te :
5 .4 .1 C om pa r tim e nte fur niza r e de da te
To a te stru ctu ri l e
5 .4 .2 C om pa r tim e nte fur nizoa r e de r e zulta te :
To a te stru ctu ri l e
5 .4 .3 C om pa r tim e nte im plic a te în pr oc e s ul a c tiv ită ţii:
C o n ta b i l i ta te

Pagina 2 / 11
6 . D oc um e nte de r e fe r inţă
6 .1 . R e gle m e ntă r i inte r na ţiona le :
- N u e ste ca zu l
6 .2 . Le gis la ţie pr im a r ă :
- L e g e a n r.5 0 0 /2 0 0 2 p ri vi n d Fi n a n ţe l e Pu b l i ce
- L e g e a n r.2 7 3 /2 0 0 6 p ri vi n d Fi n a n ţe l e Pu b l i ce L o ca l e
- L e g e a n r.8 2 /1 9 9 1 – L e g e a co n ta b i l i tă ţi i
- OMFP n r. 1 9 1 7 /2 0 0 5 – p ri vi n d o rg a n i za re a și co n d u ce re a co n ta b i l i tă ţi i i n sti tu ţi i l o r p u b l i ce
- OG 1 1 9 /1 9 9 9 p ri vi n d co n tro l u l i n te rn /ma n a g e ri a l și co n tro l u l fi n a n ci a r p re ve n ti v
- OMFP n r.5 2 2 /2 0 0 3 N o rme me to d o l o g i ce p ri vi n d e xe rci ta re a co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v
- OMFP n r.1 7 9 2 /2 0 0 2 p ri vi n d An g a j a re a , L i ch i d a re a , Ord o n a n ţa re a și Pl a ta C h e l tu i e l i l o r
- L e g e a e d u ca ţi e i n a ţi o n a l e , n r. 1 / 2 0 1 1
- OMFP 2 0 0 5 /2 0 1 3 p e n tru a p ro b a re a In stru cţi u n i l o r p ri vi n d co mp l e ta re a fo rmu l a ru l u i "C e re re p e n tru
d e sch i d e re a d e cre d i te b u g e ta re "
- OMFP 2 0 0 6 /2 0 1 3 p ri vi n d mo d i fi ca re a OMFP 1 2 7 1 /2 0 0 4 p e n tru a p ro b a re a Pre ci ză ri l o r p ri vi n d
stru ctu ra co d u ri l o r IBAN a fe re n te co n tu ri l o r d e ch e l tu i e l i și ve n i tu ri b u g e ta re , p re cu m și co n tu ri l o r
d e d i sp o n i b i l i tă ţi d e sch i se l a Tre zo re ri a Sta tu l u i
- OMFP 2 0 0 7 /2 0 1 3 p e n tru mo d i fi ca re a şi co mp l e ta re a N o rme l o r me to d o l o g i ce p ri vi n d u ti l i za re a şi
co mp l e ta re a o rd i n u l u i d e p l a tă p e n tru Tre zo re ri a Sta tu l u i (OPT)
- OMFP 2 0 2 1 /2 0 1 3 p e n tru mo d i fi ca re a şi co mp l e ta re a N o rme l o r me to d o l o g i ce p ri vi n d o rg a n i za re a
şi co n d u ce re a co n ta b i l i tă ţi i i n sti tu ţi i l o r p u b l i ce , Pl a n u l d e co n tu ri p e n tru i n sti tu ţi i l e p u b l i ce şi
i n stru cţi u n i l e d e a p l i ca re a a ce stu i a , a p ro b a te p ri n Ord i n u l mi n i stru l u i fi n a n ţe l o r p u b l i ce
n r.1 9 1 7 /2 0 0 5
- OMFP 9 2 3 /2 0 1 4 p e n tru a p ro b a re a N o rme l o r me to d o l o g i ce g e n e ra l e re fe ri to a re l a e xe rci ta re a
co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v şi a C o d u l u i sp e ci fi c d e n o rme p ro fe si o n a l e p e n tru p e rso a n e l e ca re
d e sfă şo a ră a cti vi ta te a d e co n tro l fi n a n ci a r p re ve n ti v p ro p ri u
- Ord i n n r. 2 3 3 2 /2 0 1 7 p ri vi n d mo d i fi ca re a Ord i n u l u i mi n i stru l u i fi n a n ţe l o r p u b l i ce n r. 9 2 3 /2 0 1 4
p e n tru a p ro b a re a N o rme l o r me to d o l o g i ce g e n e ra l e re fe ri to a re l a e xe rci ta re a co n tro l u l u i fi n a n ci a r
p re ve n ti v şi a C o d u l u i sp e ci fi c d e n o rme p ro fe si o n a l e p e n tru p e rso a n e l e ca re d e sfă şo a ră
a cti vi ta te a d e co n tro l fi n a n ci a r p re ve n ti v p ro p ri u , Pu b l i ca t în Mo n i to ru l Ofi ci a l n r. 7 2 1 /2 0 1 7
- OR D IN N r. 5 0 7 9 /2 0 1 6 d i n 3 1 a u g u st 2 0 1 6 p ri vi n d a p ro b a re a R e g u l a me n tu l u i -ca d ru d e o rg a n i za re
şi fu n cţi o n a re a u n i tă ţi l o r d e în vă ţă mâ n t p re u n i ve rsi ta r
6 .3 . Le gis la ţie s e c unda r ă :
- Ord i n n r. 6 0 0 /2 0 1 8 p ri vi n d a p ro b a re a C o d u l u i co n tro l u l u i i n te rn ma n a g e ri a l a l e n ti tă ţi l o r p u b l i ce
Pu b l i ca t i n Mo n i to ru l Ofi ci a l , Pa rte a I n r. 3 8 7 d i n 0 7 .0 5 .2 0 1 8
- In stru cţi n e a n r. 1 /2 0 1 8 d i n 1 6 ma i 2 0 1 8 p ri vi n d a p l i ca re a u n i ta ră l a n i ve l u l u n i tă ţi l o r d e
în vă ţă mâ n t p re u n i ve rsi ta r a Sta n d a rd u l u i 9 - Pro ce d u ri p re vă zu t în C o d u l co n tro l u l u i i n te rn
ma n a g e ri a l a l e n ti tă ţi l o r p u b l i ce , a p ro b a t p ri n Ord i n u l se cre ta ru l u i g e n e ra l a l Gu ve rn u l u i n r.
6 0 0 /2 0 1 8
6 .4 . A lte doc um e nte , inc lus iv r e gle m e ntă r i inte r ne a le e ntită ţii public e :
- Pro g ra mu l d e d e zvo l ta re
- R e g u l a me n tu l d e fu n cţi o n a re a l C o mi si e i d e Mo n i to ri za re
- R e g u l a me n tu l d e o rg a n i za re şi fu n cţi o n a re a l i n sti tu ţi e i
- R e g u l a me n tu l In te rn a l In sti tu ţi e i
- D e ci zi i /D i sp o zi ţi i a l e C o n d u că to ru l u i In sti tu ţi e i
- C i rcu i tu l d o cu me n te l o r;
- Ord i n e şi me to d o l o g i i e mi se d e M.E.C .T.;
- Al te a cte n o rma ti ve

Pagina 3 / 11
7 . D e finiţii ș i a br e v ie r i
7 .1 . D e finiţii a le te r m e nilor :
Nr.
T erm en u l Def in iţ ia și / sau , d acă est e caz u l, act u l care d ef in eșt e t erm en u l
Crt .
  Ac ţiunile de modific ar e, adăugar e, s upr imar e s au altele as emenea, după
1. Rev iz ia în c adr ul unei ediţii c az , a uneia s au a mai multor c omponente ale unei ediţii a pr oc edur ii,
ac ţiuni c ar e au fos t apr obate ș i difuz ate
  F az ă în pr oc es ul ex ec uţiei bugetar e r epr ez entând or ic e ac t jur idic din
2. Angajament legal
c ar e r ez ultă s au ar putea r ez ulta o obligaţie pe s eama fondur ilor public e
  Pr oc edur ă c ar e des c r ie un pr oc es s au o ac tiv itate c ar e s e des făş oar ă
Pr oc edur ă oper aţională
3. la niv elul unuia s au mai multor c ompar timente dintr - o entitate, făr ă
( pr oc edur ă de luc r u)
aplic abilitate la niv elul într egii entităţi public e;
  F az ă în pr oc es ul ex ec uţiei bugetar e r epr ez entând ac tul final pr in c ar e
4. Plata c heltuielilor
ins tituţia public ă ac hită obligaţiile s ale faţă de ter ţi
  Doc ument pr in c ar e s unt pr ev ăz ute ş i apr obate în fiec ar e an v enitur ile
5. Buget ş i c heltuielile s au, după c az , numai c heltuielile, în func ţie de s is temul de
finanţar e a ins tituţiilor public e
  G r upar ea v enitur ilor ş i c heltuielilor bugetar e într - o or dine obligator ie ş i
6. Clas ific aţie bugetar ă
după c r iter ii unitar e
G es tionar ea / c ontr olul   Multiplic ar ea, difuz ar ea, păs tr ar ea, r etr ager ea din uz ş i ar hiv ar ea
7.
doc umentelor doc umentelor .
  Pr ez entar ea for maliz ată, în s c r is , a tutur or paş ilor c e tr ebuie ur maţi, a
metodelor de luc r u s tabilite ş i a r egulilor de aplic at în v eder ea r ealiz ăr ii
ac tiv ităţii, c u pr iv ir e la as pec tul pr oc es ual. Mai s unt c unos c ute ş i s ub
denumir ile de „ pr oc edur i s pec ific e” , „ pr oc edur i de pr oc es ” , „ pr oc edur i
for maliz ate” etc .
  Metodele de luc r u ş i pr oc edur ile for maliz ate s unt s pec ific e fiec ăr ei
in s t it u ţ ii ş i c o n s t it u ie obiec tul s is temului de c ontr ol manager ial inter n,
r es pec tiv al s tandar dului intitulat „ Pr oc edur i” .
8. Pr oc edur a oper aţională   Pentr u c a pr oc edur ile s ă r epr ez inte ins tr umente efic iente, tr ebuie s ă
îndeplineas c ă un număr de c ondiţii es enţiale:
Să fie:
  - s c r is e ş i for maliz ate pentr u fiec ar e ac tiv itate pr inc ipală în par te,
  - s imple ş i s pec ific e,
  - ac tualiz ate în mod per manent,
  - adus e la c unoş tinţa s alar iaţilor , pr ec um ş i ter ţilor dac a es te c az ul ,
  - bine înţeles e ş i bine aplic ate,
  - s ă nu fie r edundante.
  Doc ument c ontabil de s intez a c ar e r eflec ta ac tiv ul, pas iv ul s i c apitalul
9. Bilant pr opr iu al unei O r ganiz atii la inc heier ea ex er c itiului fmanc iar , pr ec um s i in
c elelalte s ituatii pr ev az ute de lege
  F or ma ac tuală a pr oc edur ii; Ediţia unei pr oc edur i s e modific ă atunc i
c ând deja au fos t r ealiz ate 3 r ev iz ii ale r es pec tiv ei pr oc edur i s au atunc i
10. Ediţie pr oc edur ă
c ând modific ăr ile din s tr uc tur a pr oc edur ii depăș es c 50% din c onţinutul
r ev iz iei anter ioar e;
G es tionar ea / c ontr olul   Multiplic ar ea, difuz ar ea, păs tr ar ea, r etr ager ea din uz ş i ar hiv ar ea
11.
doc umentelor doc umentelor .
  Ac ţiunile de modific ar e, adăugar e, s upr imar e s au altele as emenea, după
12. Rev iz ia în c adr ul unei ediţii c az , a uneia s au a mai multor c omponente ale unei ediţii a pr oc edur ii,
ac ţiuni c ar e au fos t apr obate ș i difuz ate
  Par tea dr eapta a or ic ar ui c ont - r elatie baneas c a apar uta in legatur a c u
13. Cr edit ac or dar ea de impr umutur i in bani unor per s oane ( fiz ic e s au jur idic e) s au in
legatur a c u amanar ea platii pentr u mer fur ile/s er v ic iile pr es tate
  Ac t pr in c ar e s e adev er eș te, s e c ons tată s au s e pr ec oniz eaz ă un fapt,
s e c onfer ă un dr ept, s e r ec unoaș te o obligaţie r es pec tiv tex t s c r is s au
14. Doc ument
tipăr it ins c r ipţie s au altă măr tur ie s er v ind la c unoaș ter ea unui fapt r eal
ac tual s au din tr ec ut

Pagina 4 / 11
Nr.
T erm en u l Def in iţ ia și / sau , d acă est e caz u l, act u l care d ef in eșt e t erm en u l
Crt .
  Modul s pec ific de r ealiz ar e a unei ac tiv ităţi s au a unui pr oc es , editat pe
15. Pr oc edur ă doc umentată s upor t de hâr tie s au în for mat elec tr onic ; pr oc edur ile doc umentate pot fi
pr oc edur i de s is tem ş i pr oc edur i oper aţionale;
  Rapor t jur idic in v ir tutea c ar uia debitor ul es te tinut fata de c r editor la a
16. O bligaţia de plată
da o anume s uma s ub s anc tiunea c ons tr anger ii
  Car ac ter is tic a unei oper atiuni de a r es pec ta s ub toate as pec tele
17. Regular itate a n s a m b lu l p r in c ip iilo r s i r egulilor pr oc edur al s i m e t o d o lo g ic e c a r e s unt
aplic abile c ategor iei de oper atiuni din c ar e fac e par te
  Autor itate public ă, ins tituţie public ă, c ompanie/s oc ietate naţională, r egie
autonomă, s oc ietate la
18. Entitate public ă c ar e s tatul s au o unitate adminis tr ativ - ter itor ială es te ac ţionar major itar ,
c u per s onalitate jur idic ă, c ar e utiliz eaz ă
/adminis tr eaz ă fondur i public e ş i/s au patr imoniu public
19. Depar tament   Dir ec ţie G ener ală, Dir ec ţie, Ser v ic iu, Bir ou, Compar timent;
Conduc ător ul depar tamentului
20.   Dir ec tor gener al, dir ec tor , ş ef s er v ic iu, ş ef bir ou, ş ef c ompar timent;
( c ompar timentului)
7 .2 . A br e v ie r i a le te r m e nilor :
Nr.
Ab revierea T erm en u l ab reviat
Crt .
1. CS Compar timent de s pec ialitate
2. SCIM Sis tem de c ontr ol inter n/manager ial
3. L Lege
4. O UG O r donanta de Ur genta a G uv er nului
5. O MF P O r dinul Minis tr ului F inanţelor Public e
6. MAI Minis ter ul Adminis tr aţiei ş i Inter nelor
7. ALO P Angajar e, Lic hidar e, O r donanţar e, Plată
8. CF P Contr ol F inanc iar Pr ev entiv
9. DG F P Dir ec tia G ener ala a F inantelor Public e
10. O P O r din de Plata
11. RAC Res pons abil As igur ar ea Calitatii
12. SMC Sis tem de Management al Calitatii
13. EP Entitate Public ă;

Pagina 5 / 11
 8 . D e s c r ie r e r e pr oc e dur ii
8 .1 . Ge ne r a lită ţi:
- Pro ce d u ra cu p ri n d e e ta p e l e ce tre b u i e u rma te , me to d e l e d e l u cru sta b i l i te şi re g u l i l e d e a p l i ca t în
ve d e re a cu n o a şte ri i și a p l i că ri i d e că tre sa l a ri a ţi i e n ti tă ţi i a p re ve d e ri l o r l e g a l e ca re re g l e me n te a ză
a cti vi ta te a p ro ce d u ra tă .

8 .2 . D oc um e nte utiliza te :
8 .2 .1 . Lis ta ș i pr ov e nie nţa doc um e nte lor :
D o cu me n te l e u ti l i za te în e l a b o ra re a p re ze n te i p ro ce d u ri su n t ce l e e n u me ra te l a p ct.6 .
8 .2 .2 . C onţinutul ș i r olul doc um e nte lor :
- D o cu me n te l e u ti l i za te în e l a b o ra re a p re ze n te i p ro ce d u ri a u ro l u l d e a re g l e me n ta mo d a l i ta te a d e
i mp l e me n ta re a a cti vi tă ţi i p ro ce d u ra te .
- Acce su l , p e n tru fi e ca re C o mp a rti me n t, l a l e g i sl a ţi a a p l i ca b i l ă , se fa ce p ri n p ro g ra mu l i n fo rma ti c l a
ca re a u a cce s sa l a ri a ţi i e n ti tă ţi i .
8 .2 .3 . C ir c uitul doc um e nte lor :
Pe n tru a si g u ra re a co n d i ţi i l o r n e ce sa re cu n o a şte ri i și a p l i că ri i d e că tre sa l a ri a ţi i e n ti tă ţi i a p re ve d e ri l o r
l e g a l e ca re re g l e me n te a ză a cti vi ta te a p ro ce d u ra tă , e l a b o ra to ru l va d i fu za p ro ce d u ra co n fo rm p ct.3 .

8 .3 . R e s ur s e ne c e s a r e :
8 .3 .1 . R e s ur s e m a te r ia le :
- C o mp u te r
- Imp ri ma n tă
- C o p i a to r
- C o n su ma b i l e (ce rn e a l ă /to n e r)
- H a rti e xe ro x
- D o sa re
8 .3 .2 . R e s ur s e um a ne :
- C o n d u că to ru l i n sti tu ţi e i
- C o n ta b i l u l șe f
8 .3 .3 . R e s ur s e fina nc ia r e :
- C o n fo rm Bu g e tu l u i a p ro b a t a l In sti tu ţi e i

8 .4 . Modul de luc r u:
8 .4 .1 . Pla nific a r e a ope r a ţiunilor ș i a c ţiunilor a c tiv ită ţii:
Op e ra ţi u n i l e și a cţi u n i l e p ri vi n d a cti vi ta te a p ro ce d u ra tă se vo r d e ru l a d e că tre to a te co mp a rti me n te l e ,
co n fo rm i n stru cţi u n i l o r d i n p re ze n ta p ro ce d u ră .
8 .4 .2 . D e r ula r e a ope r a ţiunilor ș i a c ţiunilor a c tiv ită ţii:
- Fa c o b i e ctu l co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v o p e ra ţi u n i l e ca re vi ze a ză , în p ri n ci p a l :
* a n g a j a me n te l e l e g a l e şi a n g a j a me n te l e b u g e ta re ;
* d e sch i d e re a şi re p a rti za re a d e cre d i te b u g e ta re ;
* mo d i fi ca re a re p a rti ză ri i p e tri me stre şi p e su b d i vi zi u n i a cl a si fi ca ţi e i b u g e ta re a cre d i te l o r a p ro b a te ,
i n cl u si v p ri n vi ră ri d e cre d i te ;
* o rd o n a n ţa re a ch e l tu i e l i l o r;
* co n sti tu i re a ve n i tu ri l o r p u b l i ce , în p ri vi n ţa a u to ri ză ri i şi sta b i l i ri i ti tl u ri l o r d e în ca sa re ;
* co n ce si o n a re a sa u în ch i ri e re a d e b u n u ri a p a rţi n â n d d o me n i u l u i p u b l i c a l sta tu l u i sa u a l u n i tă ţi i d e
în vă ţă mâ n t.
* vâ n za re a , g a j a re a , co n ce si o n a re a sa u în ch i ri e re a d e b u n u ri a p a rţi n â n d d o me n i u l u i p ri va t a l sta tu l u i
sa u a l u n i tă ţi i d e în vă ţă mâ n t.
* a l te ca te g o ri i d e o p e ra ţi u n i sta b i l i te p ri n o rd i n a l mi n i stru l u i fi n a n ţe l o r p u b l i ce .

I. C o n ţi n u tu l co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v:
- Su n t su p u se în mo d o b l i g a to ri u co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v p ro p ri u , d o cu me n te l e ca re co n ţi n

Pagina 6 / 11
o p e ra ţi u n i ce u rme a ză a se e fe ctu a p e se a ma fo n d u ri l o r p u b l i ce şi a p a tri mo n i u l u i p u b l i c.
- Pro i e cte l e d e o p e ra ţi u n i ca re fa c o b i e ctu l C FP p re cu m şi o b i e cti ve l e şi co n ţi n u tu l co n tro l u l u i e xe rci ta t
su n t p re vă zu te în d i sp o zi ţi a p ri vi n d a p ro b a re a ca d ru l u i o p e ra ţi u n i l o r d e co n tro l fi n a n ci a r p re ve n ti v
p ro p ri u d i n i n sti tu ţi e .
- C FP co n stă în ve ri fi ca re a si ste ma ti că a o p e ra ţi u n i l o r ca re fa c o b i e ctu l a ce stu i a , d i n p u n ct d e ve d e re
al:
  a ) re sp e ctă ri i tu tu ro r p re ve d e ri l o r l e g a l e ca re l e su n t a p l i ca b i l e , în vi g o a re l a d a ta e fe ctu ă ri i
o p e ra ţi u n i l o r (co n tro l d e l e g a l i ta te );
  b ) în d e p l i n i ri i su b to a te a sp e cte l e a p ri n ci p i i l o r şi a re g u l i l o r p ro ce d u ra l e şi me to d o l o g i ce ca re su n t
a p l i ca b i l e ca te g o ri i l o r d e o p e ra ţi u n i d i n ca re fa c p a rte o p e ra ţi u n i l e su p u se co n tro l u l u i (co n tro l d e
re g u l a ri ta te );
  c) în ca d ră ri i în l i mi te l e şi d e sti n a ţi a cre d i te l o r b u g e ta re şi /sa u d e a n g a j a me n t, d u p ă ca z (co n tro l
b u g e ta r).
- C FP se e xe rci tă p e b a za a cte l o r şi /sa u d o cu me n te l o r j u sti fi ca ti ve .
- C o n d u că to ri i co mp a rti me n te l o r d e sp e ci a l i ta te ră sp u n d p e n tru re a l i ta te a , re g u l a ri ta te a şi l e g a l i ta te a
o p e ra ţi u n i l o r a l e că ro r a cte şi /sa u d o cu me n te j u sti fi ca ti ve l e -a u ce rti fi ca t sa u a vi za t.
- Ob ţi n e re a vi ze i d e co n tro l fi n a n ci a r p re ve n ti v p e n tru o p e ra ţi u n i ca re a u l a b a za a cte şi /sa u
d o cu me n te j u sti fi ca ti ve ce rti fi ca te sa u a vi za te , ca re se d o ve d e sc u l te ri o r n e re a l e , i n e xa cte sa u
n e l e g a l e , n u e xo n e re a ză d e ră sp u n d e re şe fi i co mp a rti me n te l o r d e sp e ci a l i ta te sa u a l te p e rso a n e
co mp e te n te d i n ca d ru l a ce sto ra .

II. Efe ctu a re a C FP

- Acti vi ta te a d e co n tro l fi n a n ci a r p re ve n ti v e ste co mp u să d i n ţi n e re a e vi d e n ţe i a n g a j a me n te l o r l e g a l e ,

b u g e ta re şi a o rd o n a n ţă ri l o r şi d i n a co rd a re a vi ze i d e cfp .
- Pe rso a n e l e ca re a u d re p tu l d e a a co rd a vi za cfp su n t n u mi te p ri n d i sp o zi ţi e .
- Vi za C FP se e xe rci tă p ri n se mn ă tu ra p e rso a n e i împ u te rn i ci te în a ce st se n s sa u a în l o cu i to ru l u i
d e se mn a t, p re cu m şi p ri n a p l i ca re a si g i l i u l u i p e rso n a l .
- Si g i l i u l cu p ri n d e : d e n u mi re a e n ti tă ţi i p u b l i ce , me n ţi u n e a “Vi za t p e n tru C FP”, n u mă ru l si g i l i u l u i (ma rca
d e i d e n ti fi ca re a ti tu l a ru l u i a ce stu i a ) şi e l e me n te l e d e i d e n ti fi ca re a d a te i a co rd ă ri i vi ze i (a n , l u n a , zi ).

III. Pro ce d u ra d e co n tro l :

- Pro i e cte l e d e o p e ra ţi u n i vo r fi în so ţi te d e a cte l e j u sti fi ca ti ve n e ce sa re şi d e An g a j a me n te b u g e ta re

i n d i vi d u a l e / Pro p u n e ri d e e fe ctu a re a u n e i ch e l tu i e l i / Ord o n a n ţă ri d e p l a tă d u p ă ca z, i a r fa ctu ri l e vo r 
cu p ri n d e în mo d o b l i g a to ri u :
* si n ta g ma : ”Bu n d e p l a tă ”;
* n u me l e în cl a r;
* d a ta ;
* se mn ă tu ra c o n d u c ă to r u l u i co mp a r ti m e n tu l u i d e sp e ci a l i ta te si a n u me : p e n tru o p e ra ti u n i l e p ri vi n d
ch e l tu i e l i l e d e p e rso n a l – se cre ta r se f, p e n tru ce l e l a l te o p e ra ti u n i - a d mi n i stra to r.
- D o cu me n te l e p re ze n ta te l a vi ză se în scri u în R e g i stru l p ro i e cte l o r d e o p e ra ţi u n i p re vă zu te să fi e
p re ze n ta te l a vi za d e C FP (a n e xa 1 ) n u ma i în co n d i ţi i l e în ca re a ce ste a n e ce si tă în tr-a d e vă r vi ză .
- Pe rso a n a împ u te rn i ci tă cu e xe rci ta re a co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v p re i a d o cu me n te l e şi l e ve ri fi că
fo rma l cu p ri vi re l a :
* cu p ri n d e re a în “C a d ru l g e n e ra l a l p ro i e cte l o r d e o p e ra ţi u n i su p u se co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v
p ro p ri u ” a o p e ra ţi u n i i p re ze n ta te l a vi ză ;
* co mp l e ta re a d o cu me n te l o r în stri ctă co n co rd a n ţă cu ru b ri ci l e a ce sto ra ;
* e xi ste n ţa se mn ă tu ri l o r p e rso a n e l o r a u to ri za te d i n co mp a rti me n te l e d e sp e ci a l i ta te ;
* e xi ste n ţa d o cu me n te l o r j u sti fi ca ti ve .
- D a că n u su n t re sp e cta te a ce ste ce ri n ţe , d o cu me n te l e se re sti tu i e e mi te n tu l u i , i a r în co l o a n a a 1 2 -a
d i n “R e g i stru l p ro i e cte l o r d e o p e ra ţi u n i ” se me n ţi o n e a ză “R e sti tu i t” şi mo ti vu l .
- Pe rso a n a împ u te rn i ci tă cu e xe rci ta re a co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v tre ce l a ve ri fi ca re a d e fo n d ,
ca re co n stă în e fe ctu a re a ve ri fi că ri l o r p re vă zu te în i n stru cţi u n i l o r sp e ci fi ce fi e că ru i ti p d e o p e rţi u n e .
- Pe rso a n a împ u te rn i ci tă cu e xe rci ta re a co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v p o a te so l i ci ta şi a l te d o cu me n te
j u sti fi ca ti ve .
- D a că în u rma ve ri fi că ri i , d o cu me n te l e p re ze n ta te co re sp u n d ce ri n ţe l o r co n tro l u l u i fi n a n ci a r p re ve n ti v,
p e rso a n a împ u te rn i ci tă a co rd ă vi za p ri n a p l i ca re a si g i l i u l u i p e rso n a l şi a se mn ă tu ri i .
- D u p ă p a rcu rg e re a p ro ce d u ri i d e ve ri fi ca re a d o cu me n te l o r p e rso a n a împ u te rn i ci tă va co mp l e ta în
Pagina 7 / 11
NOTA 1. PREZENTAREA SOCIETATII

BRAICONF SA este persoana juridica romana, functioneaza sub regimul juridic de

societate comerciala pe actiuni si isi desfasoara activitatea in conformitate cu legislatia
romana aplicabila in vigoare coroborat cu prevederile Actului Constitutiv. Principala
activitate a societatii este reprezentata de fabricarea de articole de lenjerie de corp. Prin
punctele de lucru societatea mai desfasoara : comert cu amanuntul al imbracamintei, in
magazine specializate ; comert cu amanuntul al incaltamintei si articolelor din piele, in
magazine specializate ; comert cu amanuntul al ceasurilor si bijuteriilor, in magazine
specializate si comert cu amanuntul al altor bunuri noi, in magazine specializate.

Evidentele contabile ale societatii se tin in limba romana si in moneda nationala.

BRAICONF S.A. face parte din categoria persoanelor juridice de interes public ale cărei
valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe piaţa B.V.B. Bucureşti – AeRO, cu
simbolul BRCR, Segment: ATS, Categorie: AERO Premium.

Formatul şi continutul situatiilor financiare anuale, principiile contabile şi regulile de

evaluare, precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi publicare a situațiilor
financiare anuale sunt în concordanţă cu actele normative comunitare în domeniul
contabilitătii transpuse în legislatia natională prin Reglementările contabile conforme cu
directivele europene aprobate prin ORDINUL nr. 1802/2014 din 29 Decembrie 2014
pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale
individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate.

BRAICONF S.A. conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara si

contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activitatii sale. Prin activitatea sa, acest
departament asigura înregistrarea cronologica şi sistematica, prelucrarea, publicarea şi
pastrarea informatiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile
de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii
prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi
utilizatori.

BRAICONF S.A. întocmeste situatii financiare anuale si raportari contabile periodice,

potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările
ulterioare.
Situatiile financiare anuale întocmite oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor,
pozitiei financiare, profitului sau pierderii entitatii. Ele sunt auditate potrivit legii de
către societatea de audit financiar BDO Audit SRL.

Bilantul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ,
datorii şi capital propriu ale entitatii la sfarsitul exercitiului financiar. Elementele de
activ si de pasiv, veniturile şi cheltuielile au fost evidentiate în moneda nationala.
Contabilitatea operatiunilor efectuate în valută s-au înregistrat atat în moneda natională,
cat si în valută.

Din punct de vedere fiscal, societatea are sediu permanent în România şi este persoana
impozabilă în sensul impozitului pe profit. In perioada analizata firma inregistreaza
pierdere in suma de 4,596,382,00 lei.

Cifra de afaceri neta în anul 2020 a fost de 33.068.442,00 lei si s-a obtinut în principal din
productia de baza a societatii, respectiv fabricarea de camasi si alte articole din textile
livrate pe piata externa europeana. Vanzarile efectuate prin reteaua de magazine au
contribuit de asemenea la cresterea cifrei de afaceri.

În privinta creantelor şi a datoriilor, BRAICONF SA a monitorizat în permanenta

respectarea termenelor de încasare a facturilor la clientii sai si a platit, în limita fluxurilor
de numerar generate de încasari, toate datoriile generate de impozite, taxe si contributii.

Principalele riscuri la care este supusă societatea sunt riscul de piată si riscul fiscal.
Creantele comerciale ale societatii expun societatea la un inevitabil risc de credit. În
consecinta, bonitatea clientilor este atent verificata iar data scadentei creantelor este
permanent monitorizata .

Situatiile financiare ale societatii au fost întocmite avand la bază principiul continuitatii
activitatii. Conducerea societatii nu are cunostinta de alte evenimente ulterioare datei de
31 decembrie 2020 care ar putea avea un impact semnificativ si ar trebui să fie prezentate
în aceste situatii financiare.

NOTA 2. PRINCIPII, POLITICI ŞI METODE CONTABILE

Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situațiilor financiare

anuale.

Aceste situatii financiare au fost intocmite in conformitate cu Reglementarile contabile

privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate,
aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.802/2014, cu modificarile si
completarile ulterioare si oferă o imagine fidela a activelor, datoriilor, poziției financiare,
profitului sau pierderii entității. Caracteristicile calitative, respectiv inteligibilitatea,
relevanta, credibilitatea şi comparabilitatea, determina utilitatea informației oferite de
situațiile financiare.

BRAICONF SA este o societate comerciala ale cărei actiuni se tranzactioneaza pe

sistemul alternativ de tranzactionare - segmentul AeRo din cadrul B.V.B., conform
Deciziei nr. 741/20.04.2015 a Autoritatii de Supraveghere Financiara si întocmeste situații
financiare anuale cuprinzând cele cinci componente :
1. Bilant;
2. Cont de profit şi pierdere;
3. Situatia modificărilor capitalului propriu;
4. Situatia fluxurilor de numerar;
5. Note explicative la situatiile financiare anuale.

Situațiile financiare anuale sunt însotite de o declaratie scrisă de asumare a răspunderii

conducerii entitătii pentru întocmirea situațiilor financiare anuale, potrivit
Reglementarilor contabile .

Aceste situatii financiare sunt întocmite în conformitate cu Legea contabilității nr.

82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi auditate de societatea de
audit financiar BDO Audit SRL pentru audit extern.

Principiile contabile generale care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiilor,

tranzacţiilor, a evaluării elementelor prezentate în situaţiile financiare anuale precum şi
la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt următoarele:

a) Principiul continuităţii activităţii: Situatii financiare au fost intocmite bazandu-

se pe faptul ca entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii
activităţii. Societatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de
lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.

b) Principiul permanenţei metodelor: Metodele de evaluare şi politicile contabile se

aplică în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.

c) Principiul prudenţei conform căruia, activele şi veniturile nu trebuie să fie

supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile, subevaluate. În contul de profit şi pierdere
poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului.

d) Principiul independenţei exerciţiului Se evidenţiază veniturile şi cheltuielile

aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plăţii
cheltuielilor. Astfel, se vor evidenţia în conturile de venituri şi creanţele pentru care nu a
fost întocmită încă factura (contul 418 Clienţi-facturi de întocmit), respectiv în conturile
de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408
Furnizori-facturi nesosite).

e) Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii potrivit căruia,

componentele elementelor de active şi de datorii trebuie evaluate separat.

f) Principiul intangibilităţii potrivit căruia bilanţul de deschidere pentru fiecare

exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar
precedent.

g) Principiul necompensării potrivit căruia, orice compensare între elementele de

active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. Toate
creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente
justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate
efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea
veniturilor şi a cheltuielilor corespunzătoare. În notele explicative se va prezenta
valoarea brută a creanţelor şi datoriilor care au făcut obiectul compensării.

h) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului potrivit căruia la

prezentarea
valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere se ţine
seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de
forma juridică a acestora. Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie
evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative.

i) Principiul pragului de semnificaţie Entitatea se poate abate de la cerinţele legale

de prezentare de informaţii şi publicare, atunci când efectele respectării lor sunt
nesemnificative.
Corectarea erorilor contabile se efectueaza astfel: erorile aferente exercitiului curent se
corecteaza pe seama contului de profit si pierdere, prin stornarea operatiunilor eronate si
inregistrarea corecta a operatiunilor. Operatiunile pot fi stornate prin inregistrarea
operatiunilor initiale in rosu sau prin inregistrarea inversa; erorile aferente exercitiului
precedent se corecteaza pe seama rezultatului reportat sau a contului de profit si
pierdere, in functie de semnificatia erorii contabile.

Abaterile de la principiile şi politicile contabile, metodele de evaluare şi de la alte

prevederi din reglementările contabile.

Politicile contabile utilizate la întocmirea situatiilor financiare anuale sunt în

conformitate cu reglementările contabile aplicabile si raspund necesitatilor de informare
ale destinatarilor.

În situatiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor si capitalurilor

proprii se reflecta si se evalueaza la valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele
inventarierii.
Evaluarea imobilizarilor corporale la data bilantului se efectueaza la cost, mai puţin
amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluata, aceasta
fiind valoarea justa la data reevaluării, mai putin orice amortizare ulterioară cumulata si
orice pierderi din depreciere ulterioare cumulate.
Activele de natura stocurilor se evalueaza la valoarea contabila, mai putin ajustarile
pentru depreciere constatate. Ajustari pentru depreciere se constata inclusiv pentru
stocurile fara miscare.
Valoarea produselor finite este dată de costul materiilor prime, de valoarea manoperei
încorporate şi de cheltuielile indirecte repartizate pe produs. În cazul în care se constata
stocuri deteriorate sau cu mişcare lentă se constituie ajustari pentru depreciere .
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor,
manoperei, eficientei si capacitatii de producţie. Aceste niveluri sunt revizuite periodic şi
ajustate, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat. Diferenţele de preţ faţă de
costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind
recunoscute în costul activului. Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor
iesite si asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul coeficientilor.
Evaluarea la inventar a creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabila de
încasare sau de plata.
La fiecare data a bilantului, elementele monetare exprimate în valuta trebuie raportate
utilizand cursul de închidere, principiu inclus în politicile contabile ale unitatii si aplicat
în practica. Tranzactiile în valuta sunt evaluate în moneda nationala la cursul de
schimb din ziua tranzactiei.

Valorile prezentate în situatiile financiare sunt comparabile.

Aplicarea acelorasi reguli, metode si norme privind evaluarea, inregistrarea si

prezentarea in contabilitate a elementelor patrimoniale, asigura comparabilitatea in timp
a informatiilor contabile.

BRAICONF SA ţine contabilitate proprie şi întocmeste situaţii financiare anuale şi

raportări contabile periodice, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare. Elementele de activ şi de pasiv, veniturile şi
cheltuielile au fost evidențiate în moneda națională. Operaţiunile efectuate în valută s-a
înregistrat atât în moneda naţională, cat si în valută.

În cazul reevaluării imobilizărilor corporale - detaliem:

Reevaluarile la imobilizarile de natura constructiilor au fost facute cu regularitate.

Metoda in care societatea a procedat la reflectarea in contabilitate a reevaluarii este
metoda neta de inregistrare a rezultatelor reevaluarii care presupune prezentarea
activului la valoarea justa prin anularea amortizarii din valoarea contabila bruta si
recalcularea valorii nete a activului la valoarea sa reevaluata.
Diferentele din reevaluare se prezintă ca rezervă din reevaluare fiind un element distinct
în „Capital şi rezerve“. Surplusul din reevaluare inclus in rezerva din reevaluare este
capitalizat prin transferul direct la rezultatul reportat (contul 1175 „Rezultatul reportat
reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”.)

* valoarea rezervei din reevaluare la începutul exercițiului

2.723.989
financiar;
* sumele capitalizate sau transferate din rezerva din reevaluare în
cursul exercitului financiar, cu prezentarea naturii oricărui astfel 232.210
de transfer, cu respectarea legislației în vigoare;

* valoarea rezervei din reevaluare la sfârșitul exercițiului financiar. 2.491.780

.
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Soldul la 31 decembrie 2020 reprezinta:

Datoria privind impozitul pe profit amânat inregistrată în bilanţul anului 2004 ca urmare
a aplicării facilitatii fiscale privind deducerea suplimentară a 20% din valoarea
investitiilor noi prevăzută la art.24 din Legea nr. 571/2003 si provizionul privind
participarea la profit.

In anul 2020 s-au constituit provizioane pentru riscuri si cheltuieli in suma de 519.894,31
lei reprezentad contravaloare concediu de odihna neefectuat, aferent anului 2020;
Alte sume de natura litigiilor sau probleme de mediu, pentru care sa fi fost necesara
constituirea de provizioane pentru riscuri si cheltuieli nu s-au identificat.

Sold la
Transferuri Sold la sfârșitul
începutul
Denumirea provizionului exercițiului
exercițiului
în cont din cont financiar
financiar
Provizioane pentru
3.385 - - 3.365
impozite
Alte provizioane 303.430 519.894 197.168 626.156
Total provizioane la
306.795 519.894 - 629.521
31.12.2020
 NOTA 3. ACTIVE IMOBILIZATE

a) Imobilizari necorporale

Ajustari de valoare
Valoare bruta (amortizari si ajustari pentru depreciere
Denumirea sau pierdere de valoare)
elementului Ajustari
Sold la Cedari, Sold la Sold la Sold la
de inregistrate Reduceri
inceputul transferuri sfarsitul inceputul sfarsitul
imobilizare Cresteri in cursul sau
exercitiului si alte exercitiului exercitiului exercitiului
exercitiului reluari
financiar reduceri financiar financiar financiar
financiar
0 1 2 3 4 = 1+2-3 5 6 7 8 = 5+6-7
Concesiuni,
brevete, 146.135 12.442 - 158.577 101.426 16.369 - 117.795
licente
Alte
1.090.227 - - 1.090.227 791.956 104.169 - 896.125
imobilizari
TOTAL 1.236.362 12.442 - 1.248.804 893.381 120.538 - 1.013.920

b) Imobilizari corporale

Ajustari de valoare
Valoare bruta (amortizari si ajustari pentru depreciere
Denumirea sau pierdere de valoare)
elementului Ajustari
Sold la Cedari, Sold la Sold la Sold la
de inregistrate Reduceri
inceputul transferuri sfarsitul inceputul sfarsitul
imobilizare Cresteri in cursul sau
exercitiului si alte exercitiului exercitiului exercitiului
exercitiului reluari
financiar reduceri financiar financiar financiar
financiar
0 1 2 3 4 = 1+2-3 5 6 7 8 = 5+6-7
Terenuri 850.620 - - 850.620 - - - -
Contructii 6.045.803 27.315 79.473 5.993.645 1.939.549 292.773 79.472 2.152.850
Instalatii
tehnice si 16.126.562 54.847 1.664.801 14.516.608 14.782.776 266.943 1.664.801 13.384.918
masini
Alte
instalatii,
784.030 27.500 171.567 639.963 484.393 40.019 171.567 352.845
utilaje si
mobilier
Imobilizari
corporale
38.000 - - 38.000 - - - -
in curs de
executie
Investitii
imobiliare
744.268 - - 744.268
in curs de
executie
Avansuri si
imobilizari
27.315 - 27.315 - - - - -
corporale
in curs
TOTAL 24.616.598 109.662 1.943.156 22.783.104 17.206.718 599.735 1.915.840 15.890.613
c) Imobilizari financiare

Valoare bruta
Denumirea elementului
de imobilizare Sold la inceputul Cedari,
Sold la sfarsitul
exercitiului Cresteri transferuri si
exercitiului financiar
financiar alte reduceri
0 1 2 3 4 = 1+2-3
Imobilizari
200 - - 200
financiare
TOTAL 200 - - 200

Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilant la valoarea contabilă diminuata cu

amortizarea cumulata până la acea data.

Imobilizarile necorporale inregistrate de societate la 31.12.2020 in situatiile financiare incheiate

sunt active necorporale identificate in programe informatice si licente supuse amortizarii liniare
pe o perioada de trei ani sau pe durata de utilizare.

Elementele din grupa de imobilizari corporale “Constructii” au fost reevaluate la valoarea justa
in anul 2013 conform Standardelor Internationale de Evaluare (IVS). Amortizarea cumulata la
data reevaluarii a fost eliminata din valoarea contabila bruta a activului.

Imobilizările corporale se constituie din terenuri şi mijloace fixe pentru care dreptul de
proprietate este recunoscut integral prin titluri de proprietate.

În cursul exerciţiului financiar 2020, societatea a efectuat, din surse de finantare proprii
cheltuieli cu investitiile care au avut ca scop achizitia de utilaje si echipamente de calcul.
Valoarea amortizabilă a imobilizărilor corporale a fost alocată sistematic pe parcursul duratei de
viată a activelor, metoda de amortizare folosită fiind cea liniară.

Valoarea amortizării corespunzătoare anului 2020 in suma de 720.274,00 lei a fost recunoscuta in
contul de profit si pierdere.

In situatia prezentata, la reduceri au fost înregistrate casarile aprobate de Consiliul de

Administratie al societatii.

Imobilizarile corporale detinute in baza contractului de leasing financiar au fost evidentiate ca

imobilizari si supuse amortizarii pe o baza consecventa cu politica de amortizare pentru bunuri
similare ale societatii.
NOTA 4. STOCURI

La data de 31.12.2020 valoarea stocurilor, componenta a activului companiei, este in suma de

9.684.646,00 lei, fiind formata din stocuri de materii prime si materiale consumabile, aferente
productiei de lohn precum si productiei interne, produse in curs de executie, produse finite si
marfuri existente in stocul magazinelor Braiconf, conform tabelului anexat:

31 Decembrie 31 Decembrie
Denumire
2019 2020
Materii prime 3.005.252 3.067.108
Materiale consumabile 1.140.390 1.138.200
Materiale de natura obiectelor de 17.922 3.749
inventar
Produse in curs de executie 1.059.351 913.318
Produse finite 2.360.404 903.123
Marfuri 5.337.402 2.933.790
Materii prime si marfuri in curs de
323.204 9.295
aprovizionare
Ambalaje - 1.140
Stocuri aflate la terti 225.373 229.723
Avansuri 375.017 279.719
Total 13.755.109 9.681.646

NOTA 5. CREANTE SI ASIMILATE

La data de 31.12.2020, creantele de incasat ale companiei se refera la clienti curenti, interni si
externi, contravaloare concedii medicale neincasate, subventii de incasat de la bugetul
asigurarilor de somaj, TVA de recuperat, debitori diversi, etc.

Sold Termen de lichiditate

Creante 31 Decembrie Sub 1 an Peste 1 an
2020
Creante comerciale 2.737.208 2.737.208 -
Debitori diversi 173.897 - 173.897
TVA de recuperat 603.246 603.246 -
Contributii 334.448 334.448 -
Impozit pe profit de recuperat 40.643 - 40.643
Creante in legatura cu personalul 57.025 57.025 -
Alte impozite, taxe si varsaminte 23.963 23.963 -
Subventii 353.257 353.257 -
TOTAL 4.382.127 4.167.587 214.540
 Sold Termen de lichiditate
Creante 31 Decembrie Sub 1 an Peste 1 an
2019
Creante comerciale 3.988.253 3.988.253 -
Debitori diversi 143.600 - 143.600
TVA de recuperat 406.256 406.256 -
Contributii 276.570 276.570 -
Impozit pe profit de recuperat 40.643 - 40.643
Creante in legatura cu personalul 76.209 76.209 -
Alte impozite, taxe si varsaminte 24.221 24.221 -
Alte creante 250.164 250.164 -
TOTAL 5.205.916 5.021.672 184.243

NOTA 6. INVESTITII IN ACTIUNI DETINUTE IN VEDEREA VANZARII

In cursul exercitiului financiar 2020 Braiconf SA a efectuat investitii in actiuni.

In acest sens Braiconf SA achizitioneaza un numar de 210.189 actiuni Aurora SA Targu Frumos,
reprezentand 26,06% din totalul drepturilor de vot.

Sold la Sold la
Denumire
31 decembrie 2019 31 decembrie 2020
Alte investitii pe termen scurt si
770.693 1.296.166
creante asimilate
TOTAL 770.693 1.296.166

NOTA 7. DISPONIBILITATI

Situatia conturilor la banci si a casei, la 31 decembrie 2020, este prezentata in tabelul de

mai jos:

Sold la Sold la
31 decembrie 2019 31 decembrie 2020
Conturi la banci in lei 964.694 402.711
Numerar in casa 27.507 60.650
Conturi la banci in devize 629.229 1.082.621
Total 1.621.430 1.545.982
NOTA 8. CREDITE BANCARE

La data de 31.12.2020 Braiconf SA are in derulare urmatoarele produse de creditare:

1. Contract de credit pentru investitii nr. 277/15.05.2017, contract incheiat cu Banca

Comerciala Romana pentru o perioada de 4 ani, valoarea totala a creditului este de 171.443,30
euro, iar la data de 31.12.2020 suma ramasa de rambursat este de 21.979,92 euro.

Contractul de credit mentionat mai sus are urmatoarele garantii:

- ipoteca mobiliara asupra conturilor curente deschise la BCR;
- ipoteca mobiliara asupra bunurilor mobile, masini si utilaje conform tabelului:

Nr. Crt. Nr. inventar Denumire Valoare intrare

1 44771 Masina de butoniere Juki 22.706,64
2 44772 Masina de butoniere Juki 22.706,64
3 44773 Masina de butoniere Juki 17.890,08
4 44774 Masina de butoniere Juki 17.890,08
5 44775 Masina de croit Lectra Vector 380.617,22
6 44776 Masina de infasurat si termolipit nasturi 26.442,52
7 44777 Masina de cusut Venus 23.665,00
8 44779 Masina de cusut Venus 21.590,32
9 44780 Masina de cusut Venus 21.590,32
10 44781 Masina de cusut Venus 21.590,32

2. Contract de facilitate de credit pe descoperit de cont (overdraft) nr. 40005/2019, contract

incheiat cu Raiffeisen Bank, pentru o perioada de un an, facilitate acordata pentru suma maxima
de 740.000,00 euro, utilizabila in ron si/sau eur, in scopul finantarii activitatii curente precum si
in vederea emiterii de scrisori de garantie bancara.

Pentru garantarea contractului de credit mentionat mai sus s-au constituit in favoarea bancii
urmatoarele garantii:
- ipoteca mobiliara asupra conturilor curente deschise la Raiffesien Bank,
precum si asupra creantelor ce vor fi incasate prin conturile respective;
- ipoteca mobiliara asupra universalitatii creantelor rezultate din orice
contracte/relatii incheiate cu debitorii cedati;
- ipoteca mobiliara asupra stocurilor proprietatea imprumutatului.

Sold Termen de lichiditate

Denumire 31 Decembrie Sub 1 an Peste 1 an
2020
Banca Comerciala Romana (1621) 107.029 107.029 -
Raiffeisen Bank (5191) 2.702.945 - -
TOTAL 2.809.974 107.029 -
 Sold Termen de lichiditate
Denumire 31 Decembrie Sub 1 an Peste 1 an
2019
Banca Comerciala Romana (1621) 357.165 252.116 105.049
Raiffeisen Bank (5191) 3.545.880 - -
TOTAL 3.903.046 252.116 105.049

NOTA 9. DATORII

La data de 31.12.2020, datoriile semnificative ale societatii se refera la furnizori interni si externi,
dividende neridicate aferente anilor anteriori, obligatii de plata aferenta contractului de leasing
auto, obligatii catre bugetul de stat si bugetele asigurarilor sociale, obligatii achitate in totalitate
in ianuarie 2020.

Sold Termen de exigibilitate

Datorii
31 Decembrie 2020 Sub 1 an 1 -5 ani Peste 5 ani
Datorii comerciale 1.995.820 1.995.820 - -
Avansuri incasate in
148.146 148.146 - -
contul comenzilor
Creditori diversi 13.357 13.357 - -
Retineri din salarii
457.094 457.094 - -
datorate tertilor
Contributii 2.221.259 2.221.259 - -
Actionari/ asociati 822.867 822.867 - -
Dividende de plata 826.619 826.619 - -
Datorii in legatura cu
122.016 122.016 - -
personalul
TOTAL 6.607.476 6.607.476 - -

Sold Termen de exigibilitate

Datorii
31 Decembrie 2019 Sub 1 an 1 -5 ani Peste 5 ani
Datorii comerciale 3.528.410 3.528.410 - -
Leasing 3.345 3.345 - -
Avansuri incasate in
263.263 - -
contul comenzilor
Creditori diversi 12.838 12.838 - -
Retineri din salarii
571.414 571.414 - -
datorate tertilor
Contributii 646.316 646.316 - -
Actionari/ asociati 822.867 822.867 - -
Dividende de plata 838.443 838.443 - -
Datorii in legatura cu
113.591 113.591 - -
personalul
Alte datorii 126.830 126.830 - -
TOTAL 6.927.317 6.927.317 - -
NOTA 10. CIFRA DE AFACERI
In anul 2020, BRAICONF SA a continuat activitatea de productie, servicii si comercializare a
produselor din industria de confecţii textile.

Cifra de afaceri raportata la finele anului 2020 este in valoare de 33.068.442,00 lei, respectiv
6.790.234,00 euro.

In anul 2020, cifra de afaceri are o pondere de 91.23% în totalul veniturilor de exploatare.

In structura, cifra de afaceri din vanzari se prezinta astfel:

31 Decembrie 31 Decembrie 2020 / 2019

Denumire
2019 2020 (%)
Volumul vânzărilor la export 29.174.127 28.207.493 93
Volumul vânzărilor la piața internă 9.523.236 4.860.949 105
TOTAL 38.697.363 33.068.442 95

NOTA 11 – INFORMATII PRIVIND SALARIATII SI MEMBRII ORGANELOR DE

SUPRAVEGHERE

La 31.12.2020 numărul efectiv de salariaţi ai societătii a fost de 581 persoane, din care 9
persoane se aflau in concediul pentru cresterea copilului.

Structura personalului pe categorii de muncă, la 31.12.2020 se prezinta astfel:

31 Decembrie 31 Decembrie
Categorii de personal
2019 2020
Directori 2 3
Muncitori (direct si indirect productivi) 583 493
Personal tehic, economic, alte specialitati, 73 55
administrativ
Departament informati 8 5
Retail 34 28
TOTAL 702 581

Cheltuielile privind personalul afecteaza semnificativ rezultatul economico-financiar al

activitatii societatii, ponderea acestora in totalul cheltuielilor de exploatare fiind de 53,11 % in
2020. Dimensiunea cheltuielilor cu personalul a fost marcata in mod direct de evolutia salariului
minim pe economie. In acest context se incearca o politica salariala echilibrata, care sa
urmareasca in egala masura interesele salariatilor cat si pe cele ale actionarilor.
Consiliul de Administratie stabileste directiile principale de activitate si de dezvoltare,
supravegheaza activitatea societatii, stabileste structura de conducere executiva si are
responsabilitatea finala pentru operatiunile si soliditatea financiara a societatii.

Consiliul de Administraţie, format din 3 membri este ales de AGA, pe un mandat de 4 ani, la
31.12.2020 structura acestuia a fost urmatoarea :

Silviu bogdan Dumitrache Presedinte CA

Benjamins United SRL – prin reprezentant permanent Octavian Vicepresedinte
Avramoiu CA
Csoarpi Saints SRL – prin reprezentant permanent Constantin Membru CA
Stefan

In anul 2020 nu s-au inregistrat avansuri sau credite platite membrilor organelor de
administratie si de conducere.
Conducerea operativa si coordonarea activitatii zilnice este delegata de catre Consiliul de
Administratie catre directori.
Conducerea operativa a societăţii este realizata de catre : Dan Savescu – Director Executiv,
Eugen Ioanides – Director Executiv si Elena Bianca Alexe – Director Economic.
Cheltuielile cu personalul in exercitiul financiar 2020 au fost in suma totala de 21.591.789,00 lei,
avand urmatoarea structura:
31 Decembrie 31 Decembrie
Denumire
2019 2020
Salarii si indemnizatii (641 + 642) 24.814.151 20.800.838
Cheltuieli cu asigurarile sociale (645) - -
Alte cheltuieli cu protectia sociata (6458) 323.118 348.950
Contributii asiguratorii de munca (646) 507.442 442.001
TOTAL 25.644.711 21.591.789

Cheltuielile cu indemnizatiile Consiliului de Administratie in exercitiul financiar 2020 au fost in

suma totala de 3.631.576,00 lei din care 1.590.000,00 lei au fost inregistrate in contul 6588 “ Alte
cheltuieli din exploatare” si 102.576,00 lei in contul 641 “Cheltuieli cu salariile personalului” si
600.000,00 lei in contul 621 “Cheltuieli privind colaboratorii”.
NOTA 12. ALTE CHELTUIELI

Contul 658 “Alte cheltuieli de exploatare” are in componenta la data de 31.12.2020 urmatoarele
elemente:
- remuneratii ale Consiliului de Administratie acordate in anul 2020 – 1.590.000,00 lei
- alte cheltuieli de exploatare in suma de 657.752,11 lei reprezentand cheltuieli examen
medical angajare, cheltuieli cu actiuni sociale, cheltuieli legate de medicina Muncii, etc.

NOTA 13. SITUATIE CURENTA COVID 19

Luand in considerare situatia generata de raspandirea virusului Sars-Cov-2 la nivel national si

international, fapt care a dus la decretarea starii de urgenta in Romania, precum si masurile
exceptionale luate de autoritatile nationale si internationale in vedere stoparii pandemiei,
precizam ca activitatea companiei este partial afectata, pe zona de retail, unde toate punctele de
lucru – magazine Braiconf existente in centrele comerciale din tara, au fost inchise iar contractele
de munca ale salariatilor din aceasta ramura au fost suspendate, beneficiind de somaj tehnic.

La nivel de productie lohn, reducerile capacitatilor de productie rezervate anterior au un impact

redus asupra veniturilor din export.

In contextul evenimentelor nationale compania a adaptat activitatea de productie la necesitatile

sociale, producand semimasti faciale si combinezoane, necesare pentru protectia si prevenirea
raspandirii virusului Covid 19.

Pe plan intern, compania a implementat o serie de masuri menite sa asigure protectia salariatilor
impotriva contaminarii si raspandirii virusului Covid 19.

Redam mai jos, cu titlu exemplificativ, o serie de masuri intreprinse de companie :

- evitarea deplasărilor angajaților și a clienților cu documente, pentru situații care nu

prezintă urgențe la/de la sediul companiei;
- restrângerea activitatilor cu publicul, documentele urmând a fi transmise exclusiv
electronic, prin e-mail la adresa oficială a companiei, sau direct pe adresele de e-mail ale
direcțiilor destinatare;
- monitorizarea zilnica a temperaturii fiecarui salariat la intrarea in companie;
- soferii care livrează/preiau marfă sunt obligați să nu se deplaseze prin incinta companiei,
exceptie fiind doar utilizarea grupurilor sanitare, iar pentru aceasta sa fie alocată o
toaleta specială;
- repartizarea pe sectii, ateliere, compartimente, birouri, - pulverizatoare cu alcool sanitar,
pentru igienizarea permanenta a suprafetelor de lucru ( blaturi masini se cusut, mese,
birouri) , precum si manerele de la usile de intrare in sectii, birouri, compartimente,
ateliere ;
 - angajaţii responsabili cu procesul de curatenie, vor spala şi igieniza cu substante
specifice, pe baza de clor şi alcool, grupurile sanitare şi holurile de trei ori pe zi.

Administrator, Intocmit,
Presedinte al Consiliului de Administratie, Director economic,
Silviu Bogdan Dumitrache Elena Bianca Alexe
 $SURE

352&('85$23(5$7,21$/$
35,9,1'&21752/8/),1$1&,$5
35(9(17,9
&RG32

(GLWLD5HYL]LD'DWD

$YL]DW
3UHVHGLQWH&RPLVLDGH0RQLWRUL]DUH

9HULILFDW
&RQGXFDWRUFRPSDUWLPHQW

(ODERUDW
 81,7$7($ 3URFHGXUDRSHUDWLRQDOD&RQWUROILQDQFLDU (GLWLD
3ULPDULD([HPSOX SUHYHQWLY 5HYL]LD

&RPSDUWLPHQWXO ([HPSODUXOQU
32
0RGHO 3DJLQDGLQ


1XPDUXO
FRPSRQHQWHL
LQFDGUXO 'HQXPLUHDFRPSRQHQWHLGLQFDGUXOSURFHGXULLGRFXPHQWDWH
SURFHGXULL
GRFXPHQWDWH
 3DJLQDGHJDUGD
 &XSULQV

6FRS


'RPHQLXGHDSOLFDUH


'RFXPHQWHGHUHIHULQWD


'HILQLWLLVLDEUHYLHUL


'HVFULHUHDSURFHGXULL


5HVSRQVDELOLWDWL


)RUPXODUHYLGHQWDPRGLILFDUL


)RUPXODUDQDOL]DSURFHGXUD


)RUPXODUGLVWULEXLUHSURFHGXUD


$QH[H

 81,7$7($ 3URFHGXUDRSHUDWLRQDOD&RQWUROILQDQFLDU (GLWLD
3ULPDULD([HPSOX SUHYHQWLY 5HYL]LD

&RPSDUWLPHQWXO ([HPSODUXOQU
32
0RGHO 3DJLQDGLQ

6FRS
6WDELOHVWHPRGXOGHUHDOL]DUHDDFWLYLWDWLLFRPSDUWLPHQWHOHVLSHUVRDQHOHLPSOLFDWH
'DDVLJXUDULFXSULYLUHODH[LVWHQWDGRFXPHQWDWLHLDGHFYDWHGHUXODULLDFWLYLWDWLL
$VLJXUDFRQWLQXLWDWHDDFWLYLWDWLLLQFOXVLYLQFRQGLWLLGHIOXFWXDWLHDSHUVRQDOXOXL
6SULMLQDDXGLWXOVLVDXDOWHRUJDQLVPHDELOLWDWHLQDFWLXQLGHDXGLWDUHVLVDXFRQWUROLDUSH
PDQDJHULQOXDUHDGHFL]LHL
3URFHGXUDHVWHLQWRFPLWDLQVFRSXOSUH]HQWDULLFDGUXOXLRUJDQL]DWRULFLQFDUHVHDFRUGDYL]DGH
FRQWUROILQDQFLDUSUHYHQWLY
6FRSXOFRQWUROXOXLILQDQFLDUSUHYHQWLYHVWHLGHQWLILFDUHDSURLHFWHORUGHRSHUDWLXQLGHQXPLWHLQ
FRQWLQXDUHRSHUDWLXQLFDUHQXUHVSHFWDFRQGLWLLOHGHOHJDOLWDWHVLUHJXODULWDWHVLVDXGXSDFD]GH
LQFDGUDUHLQOLPLWHOHVLGHVWLQDWLDFUHGLWHORUEXJHWDUHVLGHDQJDMDPHQWVLSULQDFDURUHIHFWXDUHVDU
SUHMXGLFLDSDWULPRQLXOSXEOLFVLVDXIRQGXULOHSXEOLFH

'RPHQLXGHDSOLFDUH
3URFHGXUDVHDSOLFDLQFDGUXOFRPSDUWLPHQWXOXL0RGHOGLQ3ULPDULD([HPSOXVLQXFXSULQGH
UHJOHPHQWDULUHIHULWRDUHODIRQGXULOHHXURSHQHVLODLPSUXPXWXULH[WHUQH
 81,7$7($ 3URFHGXUDRSHUDWLRQDOD&RQWUROILQDQFLDU (GLWLD
3ULPDULD([HPSOX SUHYHQWLY 5HYL]LD

&RPSDUWLPHQWXO ([HPSODUXOQU
32
0RGHO 3DJLQDGLQ

'RFXPHQWHGHUHIHULQWD
5HJOHPDQWDULLQWHUQDWLRQDOH
5(*8/$0(17QUGLQDSULOLHSULYLQGSURWHFWLDSHUVRDQHORUIL]LFHLQFHHDFHSULYHVWH
SUHOXFUDUHDGDWHORUFXFDUDFWHUSHUVRQDOVLSULYLQGOLEHUDFLUFXODWLHDDFHVWRUGDWHVLGHDEURJDUHD
'LUHFWLYHL&(5HJXODPHQWXOJHQHUDOSULYLQGSURWHFWLDGDWHORU

/HJLVODWLHSULPDUD
/HJHDQUDFWXDOL]DWDSULYLQGILQDQWHOHSXEOLFH
/HJHDQUDFWXDOL]DWDSULYLQGILQDQWHOHSXEOLFHORFDOH
2UGLQXOQUDFWXDOL]DWSHQWUXDSUREDUHD1RUPHORUPHWRGRORJLFHSULYLQGGHVFKLGHUHDVL
UHSDUWL]DUHDUHWUDJHUHDFUHGLWHORUEXJHWDUHGLQEXJHWXOGHVWDWEXJHWXODVLJXUDULORUVRFLDOHGHVWDW
EXJHWXODVLJXUDULORUSHQWUXVRPDMEXJHWXO)RQGXOXLQDWLRQDOXQLFGHDVLJXUDULVRFLDOHGHVDQDWDWH
EXJHWXO7UH]RUHULHL6WDWXOXLEXJHWXO)RQGXOXLSHQWUXPHGLXVLEXJHWHOHORFDOH
2UGLQXOQUSHQWUXPRGLILFDUHDVLFRPSOHWDUHD1RUPHORUPHWRGRORJLFHSULYLQGGHVFKLGHUHD
VLUHSDUWL]DUHDUHWUDJHUHDFUHGLWHORUEXJHWDUHGLQEXJHWXOGHVWDWEXJHWXODVLJXUDULORUVRFLDOHGH
VWDWEXJHWXODVLJXUDULORUSHQWUXVRPDMEXJHWXO)RQGXOXLQDWLRQDOXQLFGHDVLJXUDULVRFLDOHGH
VDQDWDWHEXJHWXO7UH]RUHULHL6WDWXOXLEXJHWXO)RQGXOXLSHQWUXPHGLXVLEXJHWHOHORFDOHDSUREDWH
SULQ2UGLQXOPLQLVWUXOXLGHOHJDWSHQWUXEXJHWQU
+*QUDFWXDOL]DWDSHQWUXDSUREDUHD1RUPHORUPHWRGRORJLFHGHDSOLFDUHD/HJLLQU
UHSXEOLFDWDVLDFWXDOL]DWDSULYLQGDPRUWL]DUHDFDSLWDOXOXLLPRELOL]DWLQDFWLYHFRUSRUDOHVL
QHFRUSRUDOHPRGLILFDWDVLFRPSOHWDWDSULQ2*
2*QUUHSXEOLFDWDVLDFWXDOL]DWDSULYLQGDXGLWXOLQWHUQVLFRQWUROXOILQDQFLDUSUHYHQWLY
20)3QUUHSXEOLFDWSHQWUXDSUREDUHD1RUPHORUPHWRGRORJLFHJHQHUDOHUHIHULWRDUHOD
H[HUFLWDUHDFRQWUROXOXLILQDQFLDUSUHYHQWLY
20)3QUDFWXDOL]DWSHQWUXDSUREDUHD1RUPHORUPHWRGRORJLFHSULYLQGDQJDMDUHD
OLFKLGDUHDRUGRQDQWDUHDVLSODWDFKHOWXLHOLORULQVWLWXWLLORUSXEOLFHSUHFXPVLRUJDQL]DUHDHYLGHQWDVL
UDSRUWDUHDDQJDMDPHQWHORUEXJHWDUHVLOHJDOH
20)3QUSHQWUXDSUREDUHD&ODVLILFDWLHLLQGLFDWRULORUSULYLQGILQDQWHOHSXEOLFH
28*QUSHQWUXUHJOHPHQWDUHDXQRUSUREOHPHILQDQFLDUHVLSHQWUXPRGLILFDUHDXQRUDFWH
QRUPDWLYH
2*QUDFWXDOL]DWDSULYLQGVWDELOLUHDXQRUQRUPDWLYHGHFKHOWXLHOLSHQWUXDXWRULWDWLOH
DGPLQLVWUDWLHLSXEOLFHVLLQVWLWXWLLOHSXEOLFH

/HJLVODWLHVHFXQGDUD
2UGLQQUSULYLQGDSUREDUHD&RGXOXLFRQWUROXOXLLQWHUQPDQDJHULDODOHQWLWDWLORUSXEOLFH

$OWHGRFXPHQWHLQFOXVLYUHJOHPHQWDULLQWHUQHDOHHQWLWDWLLSXEOLFH
5HJXODPHQWGHRUJDQL]DUHVLIXQFWLRQDUHGHOD3ULPDULD([HPSOX
5HJXODPHQWGHRUGLQHLQWHULRDUD
*KLGSHQWUXUHDOL]DUHDSURFHGXULORUGHVLVWHPVLRSHUDWLRQDOH
3URFHGXULGRFXPHQWDWH
 81,7$7($ 3URFHGXUDRSHUDWLRQDOD&RQWUROILQDQFLDU (GLWLD
3ULPDULD([HPSOX SUHYHQWLY 5HYL]LD

&RPSDUWLPHQWXO ([HPSODUXOQU
32
0RGHO 3DJLQDGLQ

)LVHGHSRVW
2UJDQLJUDPD
 81,7$7($ 3URFHGXUDRSHUDWLRQDOD&RQWUROILQDQFLDU (GLWLD
3ULPDULD([HPSOX SUHYHQWLY 5HYL]LD

&RPSDUWLPHQWXO ([HPSODUXOQU
32
0RGHO 3DJLQDGLQ

'HILQLWLLVLDEUHYLHUL
'HILQLWLL

1U 'HILQLWLDVLVDXGDFDHVWHFD]XODFWXOFDUHGHILQHVWH
7HUPHQXO
&UW WHUPHQXO
$XWRULWDWHSXEOLFDLQVWLWXWLHSXEOLFDFRPSDQLHVRFLHWDWHQDWLRQDOD
UHJLHDXWRQRPDVRFLHWDWHODFDUHVWDWXOVDXRXQLWDWHDGPLQLVWUDWLY
 (QWLWDWHSXEOLFD
WHULWRULDODHVWHDFWLRQDUPDMRULWDUFXSHUVRQDOLWDWHMXULGLFDFDUH
XWLOL]HD]DDGPLQLVWUHD]DIRQGXULSXEOLFHVLVDXSDWULPRQLXSXEOLF
'LUHFWLH*HQHUDOD'LUHFWLH'HSDUWDPHQW6HUYLFLX%LURX&RPLVLL
 &RPSDUWLPHQW LQFOXVLYLQVWLWXWLHIDUDSHUVRQDOLWDWHMXULGLFDDIODWDLQVXERUGLQHD
FRRUGRQDUHDVDXVXEDXWRULWDWHDHQWLWDWLL
&RQGXFDWRU
 'LUHFWRU*HQHUDO'LUHFWRUVHI'HSDUWDPHQWVHI6HUYLFLXVHI%LURX
FRPSDUWLPHQW
0RGXOVSHFLILFGHUHDOL]DUHDXQHLDFWLYLWDWLVDXDXQXLSURFHVHGLWDW
 3URFHGXUDGRFXPHQWDWD SHVXSRUWGHKDUWLHVDXLQIRUPDWHOHFWURQLFSURFHGXULOHGRFXPHQWDWH
SRWILSURFHGXULGHVLVWHPVLSURFHGXULRSHUDWLRQDOH
'HVFULHXQSURFHVVDXRDFWLYLWDWHFDUHVHGHVIDVRDUDODQLYHOXO
3URFHGXUDGHVLVWHP
 HQWLWDWLLSXEOLFHDSOLFDELODSOLFDELODPDMRULWDWLLVDXWXWXURU
SURFHGXUDJHQHUDOD
FRPSDUWLPHQWHORUGLQWURHQWLWDWHSXEOLFD
3URFHGXUDFDUHGHVFULHXQSURFHVVDXRDFWLYLWDWHFDUHVHGHVIDVRDUD
3URFHGXUDRSHUDWLRQDOD
 ODQLYHOXOXQXLDVDXPDLPXOWRUFRPSDUWLPHQWHGLQWURHQWLWDWHIDUD
SURFHGXUDGHOXFUX
DSOLFDELOLWDWHODQLYHOXOLQWUHJLLHQWLWDWLSXEOLFH
)RUPDDFWXDODDSURFHGXULLHGLWLDXQHLSURFHGXULVHPRGLILFDDWXQFL
FDQGGHMDDXIRVWUHDOL]DWHUHYL]LLDOHUHVSHFWLYHLSURFHGXULVDX
 (GLWLHSURFHGXUD
DWXQFLFDQGPRGLILFDULOHGLQVWUXFWXUDSURFHGXULLGHSDVHVFGLQ
FRQWLQXWXOUHYL]LHLDQWHULRDUH
$FWLXQHDGHPRGLILFDUHUHVSHFWLYDGDXJDUHVDXHOLPLQDUHDXQRU
 5HYL]LHSURFHGXUD LQIRUPDWLLGDWHFRPSRQHQWHDOHXQHLHGLWLLDXQHLSURFHGXUL
PRGLILFDULFHLPSOLFDGHUHJXODVXEGLQFRQWLQXWXOSURFHGXULL
$FWLYLWDWHSULQFDUHVHYHULILFDOHJDOLWDWHDVLUHJXODULWDWHD
&RQWURO
 RSHUDWLXQLORUHIHFWXDWHSHVHDPDIRQGXULORUSXEOLFHVDXD
ILQDQFLDUSUHYHQWLY
SDWULPRQLXOXLSXEOLFLQDLQWHGHDSUREDUHDDFHVWRUD
 81,7$7($ 3URFHGXUDRSHUDWLRQDOD&RQWUROILQDQFLDU (GLWLD
3ULPDULD([HPSOX SUHYHQWLY 5HYL]LD

&RPSDUWLPHQWXO ([HPSODUXOQU
32
0RGHO 3DJLQDGLQ

$QVDPEOXOPDVXULORULQWUHSULQVHODQLYHOXOXQHLLQVWLWXWLLSXEOLFHFX
SULYLUHODVWUXFWXULOHRUJDQL]DWRULFHPHWRGHOHSURFHGXULOHVL
VLVWHPHOHGHFRQWUROVLGHHYDOXDUHLQVWLWXLWHLQVFRSXOUHDOL]DULLOD
XQQLYHOFRUHVSXQ]DWRUGHFDOLWDWHDDWULEXWLLORULQVWLWXLLORUSXEOLFH
VWDELOLWHLQFRQFRUGDQWDFXSURSULDORUPLVLXQHLQFRQGLWLLGH
&RQWURO UHJXODULWDWHHILFDFLWDWHHFRQRPLFLWDWHVLHILFLHQWDSURWHMDULL

LQWHUQPDQDJHULDO IRQGXULORUSXEOLFHLPSRWULYDSLHUGHULORUGDWRUDWHHURULLULVLSHL
DEX]XOXLVDXIUDXGHLUHVSHFWDULLOHJLLDUHJOHPHQWDULORUVLGHFL]LLORU
FRQGXFHULLGH]YROWDULLVLLQWUHWLQHULLXQRUVLVWHPHGHFROHFWDUH
VWRFDUHSUHOXFUDUHDFWXDOL]DUHVLGLIX]DUHDGDWHORUVLLQIRUPDWLLORU
ILQDQFLDUHVLGHFRQGXFHUHSUHFXPVLDXQRUVLVWHPHGHSURFHGXULGH
LQIRUPDUHSXEOLFDDGHFYDWDSULQUDSRDUWHSHULRGLFH
&DUDFWHULVWLFDXQHLRSHUDWLXQLGHDUHVSHFWDWRDWHSUHYHGHULOHOHJDOH
 /HJDOLWDWH
FDUHLLVXQWDSOLFDELOHLQYLJRDUHODGDWDHIHFWXDULLDFHVWHLD
&DUDFWHULVWLFDXQHLRSHUDWLXQLGHDUHVSHFWDVXEWRDWHDVSHFWHOH
 5HJXODULWDWH DQVDPEOXOSULQFLSLLORUVLUHJXOLORUSURFHGXUDOHVLPHWRGRORJLFHFDUH
VXQWDSOLFDELOHFDWHJRULHLGHRSHUDWLXQLGLQFDUHIDFHSDUWH
&DUDFWHULVWLFDXQHLRSHUDWLXQLDXQRUDFWHVDXIDSWHDGPLQLVWUDWLYH
SURGXVHLQFDGUXOXQHLHQWLWDWLSXEOLFHGHDFRUHVSXQGHSROLWLFLL
 &RQIRUPLWDWH
DVXPDWHLQPRGH[SUHVLQGRPHQLXOUHVSHFWLYGHFDWUHHQWLWDWHDLQ
FDX]DVDXGHFDWUHRDXWRULWDWHVXSHULRDUDDFHVWHLDSRWULYLWOHJLL
0LQLPL]DUHDFRVWXOXLUHVXUVHORUDORFDWHSHQWUXDWLQJHUHDUH]XOWDWHORU
 (FRQRPLFLWDWH HVWLPDWHDOHXQHLDFWLYLWDWLFXPHQWLQHUHDFDOLWDWLLFRUHVSXQ]DWRDUHD
DFHVWRUUH]XOWDWH
*UDGXOGHLQGHSOLQLUHDRELHFWLYHORUSURJUDPDWHSHQWUXILHFDUHGLQWUH
 (ILFDFLWDWH DFWLYLWDWLVLUDSRUWXOGLQWUHHIHFWXOSURLHFWDWVLUH]XOWDWXOHIHFWLYDO
DFWLYLWDWLLUHVSHFWLYH
0D[LPL]DUHDUH]XOWDWHORUXQHLDFWLYLWDWLLQUHODWLHFXUHVXUVHOH
 (ILFLHQWD
XWLOL]DWH
&DUDFWHULVWLFDXQHLRSHUDWLXQLGHDVHUYLLQPRGDGHFYDWLQ
 2SRUWXQLWDWH
FLUFXPVWDQWHGDWHUHDOL]DULLXQRURELHFWLYHDOHSROLWLFLORUDVXPDWH
3HUVRDQDLPSXWHUQLFLWDSULQOHJHVDXSULQGHOHJDUHSRWULYLWOHJLLVD
 2UGRQDWRUGHFUHGLWH
GLVSXQDVLVDDSUREHRSHUDWLXQL
3HUVRDQDGHVHPQDWDFX 3HUVRDQDGLQFDGUXOFRPSDUWLPHQWHORUGHVSHFLDOLWDWHQXPLWDGH
H[HUFLWDUHDFRQWUROXOXL FRQGXFDWRUXOHQWLWDWLLSXEOLFHSHQWUXH[HUFLWDUHDFRQWUROXOXLILQDQFLDU

ILQDQFLDUSUHYHQWLY SUHYHQWLYSURSULXVDXSHUVRDQDFDUHLQGHSOLQHVWHDFHDVWDDWULEXWLHSH
SURSULX ED]DGHFRQWUDFWLQFRQGLWLLOHOHJLL
 81,7$7($ 3URFHGXUDRSHUDWLRQDOD&RQWUROILQDQFLDU (GLWLD
3ULPDULD([HPSOX SUHYHQWLY 5HYL]LD

&RPSDUWLPHQWXO ([HPSODUXOQU
32
0RGHO 3DJLQDGLQ

$EUHYLHUL

1U
$EUHYLHUHD 7HUPHQXODEUHYLDW
&UW
(QWLWDWHSXEOLFD
 (3

 32 3URFHGXUDRSHUDWLRQDOD
 36 3URFHGXUDGHVLVWHP
 ( (ODERUDUH
 9 9HULILFDUH
 $ $SUREDUH
 $S $SOLFDUH
 $K $UKLYDUH
 &)3 &RQWURO)LQDQFLDU3UHYHQWLY
 &)33 &RQWURO)LQDQFLDU3UHYHQWLY3URSULX
 28* 2UGRQDQWDGH8UJHQWDD*XYHUQXOXL
 +* +RWDUDUHD*XYHUQXOXL
 2* 2UGRQDQWD*XYHUQXOXL
 20)3 2UGLQXO0LQLVWUXOXL)LQDQWHORU3XEOLFH
1RUPHOHPHWRGRORJLFHJHQHUDOHGLQLXOLHUHIHULWRDUHOD
 1RUPHOHPHWRGRORJLFH H[HUFLWDUHDFRQWUROXOXLILQDQFLDUSUHYHQWLYDSUREDWHSULQ2UGLQXO0)3
QUUHSXEOLFDW
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 1 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

PROCEDURĂ OPERATIONALA PRIVIND

PRIVIND ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR
PREVENTIV

EDIŢIA 1, REVIZIA 1
COD: PO- 04.06

Elaborare Verificare Avizare Aprobare

Rosu Maria – - Presedintele Conducatorul
Inspector Comisiei de entitatii –
monitorizare – Smeu Slatineanu
Constantin Dumitru Doru

12.08.2019

1
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 2 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

Cuprins

Numărul Denumirea componentei Pagina

componentei
1. Scopul procedurii 2
2. Domeniul de aplicare 2
3. Documente de referinţă 2
4. Definiţii şi abrevieri 3
5. Descrierea activitatii sau procesului 6
6. Responsabilităti 11
7. Formular evidenţă modificări 11
8. Formular analiză procedură 12
9. Formular distribuire procedură 12
10. Anexe 13

1.Scopul procedurii operaţionale

Scopuri generale:
1.1. Stabileste modul de realizare a activitatii, compartimentele/birourile si persoanele implicate;
1.2. Da asigurari cu privire la existenta documentatiei adecvate derularii activitatii;
1.3. Asigura continuitatea activitatii, inclusiv in conditii de fluctuatie a personalului;
1.4. Sprijina auditul si/sau alte organisme abilitate in actiuni de auditare si/sau control, iar pe
primar, in luarea deciziei.

Scop specific:
1.5. Prezenta procedura descrie modul organizare a activitatii de control financiar preventiv.

2. Domeniul de aplicare a procedurii operaţionale

2.1. Precizarea (definirea) activităţii la care se refera procedura operaţională:
Activitatea de organizare a controlului financiar preventiv in cadrul primariei.
Procedura se aplica de catre Compartimentul Financiar Contabil.

3. Documente de referinta (reglementari) aplicabile activitatii procedurate

Legislatie primara:
- Legea nr. 82/1991 a contabilitatii, republicat, cu completarile si modificarile ulterioare;
- Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicat, cu modificarile si completarile ulterioare;
- Legea 500/2002 privind finanţele publice, cu modificarile si completarile ulterioare;
2
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 3 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

- Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare;
- OMFP nr. 1917/2005 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, planul de conturi pentru instituţii publice şi a
instrucţiunilor de aplicare a acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare;
- Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor
metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi a Codului specific
de norme profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv
propriu, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
- Ordin nr. 2332/2017 privind modificarea Ordinului ministrului finanţelor publ ice nr.
923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului
financiar preventiv şi a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfăşoară
activitatea de control financiar preventiv propriu, Publ icat în Monitorul Oficial nr. 721/2017
Legislatie secundara:
- Ordin Nr. 600/2018 din 20 aprilie 2018 privind aprobarea Codului controlului intern
managerial al entităţilor publice.
- Ordin Nr. 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar-contabile.

Alte documente, inclusiv reglementari interne:

- Regulamentul de organizare si functionare;

4. Definitii si abrevieri ale termenilor utilizati in procedura operationala

4.1. Definiţii ale termenilor

Nr. Termenul Definitia si/sau daca este cazul, actul care defineste termenul
Crt.
1. An bugetar Anul financiar pentru care se aprobă bugetul; anul bugetar este anul calendaristic
care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie
2. Angajament Orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afectează fonduri
bugetar publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate
3. Angajament Fază în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic din care
legal rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice
4. Articol bugetar Subdiviziune a clasificaţiei cheltuielilor bugetare, determinată în funcţie de
caracterul economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează şi care
desemnează natura unei cheltuieli, indiferent de acţiunea la care se referă
5. Balanţa de Procedeu contabil prin care, lunar, trimestrial, semestrial sau
verificare ori de cate ori este nevoie, se grupează şi se sistematizează informaţiile în
conturi,
urmarindu-se respectarea dublei inregistrari (Lista tuturor conturilor soldate şi
nesoldate in Cartea mare, în care sunt prezentate, în funcţie de forma, informaţii
3
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 4 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

privind soldurile, rulajele şi sumele conturilor)

6. Bilant Document contabil de sinteza care reflecta activul, pasivul si capitalul
propriu al unei Organizatii la incheierea exercitiului fianciar, precum si in
celelalte situatii prevazute de lege
7. Balanta Tabel statistico-economic folosit in analiza si planificare, prin care se
compara si se raporteaza indicatorii care urmeaza a fi corelati,
echilibrati, pe o anumita perioada
8. Buget Document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si
cheltuielile sau, dupa. caz, numai cheltuielile, in functie de sistemul
de fmantare a institutiilor publice
9. Clasificatie Gruparea veniturilor si cheltuielilor bugetare intr-o ordine obligatorie si
bugetara dupa criterii unitare
10. Cont Procedeu contabil de urmarire permanenta si sistematica, intr-o forma
speciala, in expresie valorica si uneori cantitativa, existenta si miscarea
mijloacelor si a surselor acestora, precum si procesele economice si
rezultatele acestora
11. Control Activitatea prin care se verifica legalitatea si regularitatea operatiunilor
financiar efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, inainte de
preventiv aprobarea acestora
12. Control intern Ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice,
inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu
obiectivele acesteia si reglementarile legale, in vederea asigurarii
administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace; acesta
include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si procedurile
13. Credit Partea dreapta a oricarui cont - relatie baneasca aparuta in legatura cu
acordarea de imprumuturi in bani unor persoane (fizice sau juridice) sau
in legatura cu amanarea platii pentru merfurile/serviciile prestate
14. Credit bugetar Suma aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care
se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru
angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din
exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja,
ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni;
15. Credit de Limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate, in timpul exercitiului
angajament bugetar, in limitele aprobate
16. Deschidere de Aprobare comunicata Trezoreriei Statului de catre Ordonantatorul
credite bugetare principal de credite in limita careia se pot efectua repartizari de credite
bugetare si plati de casa din bugetele locale
17. Entitate publica Autoritate publica, institute publica, companie/societate nationala regie
autonoma, societate comerciala la care statul sau o unitate administrativ-
teritoriala este actionar majoritar, cu personalitate juridica, care
utilizeaza/administreaza fonduri publice si/sau patrimoniu public
18. Executie Activitatea de incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a platii
4
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 5 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

bugetara cheltuielilor aprobate prin buget

19. Exercitiu Perioada egala cu anul bugetar pentru care se elaboreaza, se aproba, se
bugetar executa si se raporteaza bugetul
20. Fonduri Sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
publice asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul
trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome, bugetele
institutiilor publice fmantate integral sau partial din bugetul de stat,
bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale,
dupa caz, bugetele institutiilor publice finance integral din venituri
proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de stat si a caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura
din fonduri publice, bugetul fondurilor exteme nerambursabile, credite
externe contractate sau garantate de autoritatile
administratiei publice locale, imprumuturi interne contractate de autoritatile
administratiei publice locale, precum si din bugetele institutiilor publice
finantate integral sau partial din bugetele locale
21. Institutie Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de
publica specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile
publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent
de modul de finantare a acestora
22. Jurnal Un registru contabil unde se inregistreaza toate operatiunile – miscarile
patrimoniului (economico-financiare) sistematic si in ordine cronologica
23. Legalitate Caracteristica unei operatiuni de a respecta toate prevederile legale care ii
sunt aplicabile, in vigoare la data efectuarii acesteia
24. Lege bugetara Lege care prevede si autorizeaza pentru fiecare an bugetar veniturile si
anuala cheltuielile bugetare, precitm si reglementari specifice exercitiului bugetar
25. Ordonantarea Faza in procesul executiei bugetare in care se confirma ca livrarile de
cheltuielilor bunuri si de servicii au fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca
plata poate fi realizata
26. Ordonator de Persoana imputernicita prin lege sau prin delegare, potrivit legii, sa
credite dispuna si sa aprobe operatiuni
27. Persoana Persoana din cadrul compartimentelor de specialitate, numita de
desemnata cu conducatorul entitatii publice pentru exercitarea controlului financiar
exercitarea preventiv propriu sau persoana care indeplineste aceasta atributie pe baza
controlul de contract, in conditiile legii
financiar
preventiv
propriu
28. Registru Jurnal Documentul contabil in care se efectueaza inregistrarea cronologica
a tuturor tranzactiilor, evenimentelor si a operatiilor, prezentand
sumele conturilor implicate debitoare sau creditoare si alte informatii legate
de acestea
5
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 6 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

4.2. Abrevieri ale termenilor

Nr.crt. Abrevierea Termenul abreviat

1. P.O. Procedura operationala
2. E Elaborare
3. V Verificare
4. A Aprobare
5. Ap. Aplicare
6. Pa. Pastrare
7. Av Avizare

5. Descrierea procedurii operationale

5.1 Generalitati

Conţinutul controlului financiar preventiv

Potrivit art. 23 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, controlul financiar
preventiv se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul
public.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt consemnate operaţiunile
patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin aprobarea lor de către titularul de drept al
competenţei sau de către titularul unei competenţe delegate în condiţiile legii. Nu intră în sfera
controlului financiar preventiv analiza şi certificarea situaţiilor financiare şi/sau patrimoniale şi nici
verificarea operaţiunilor deja efectuate.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operaţiunilor care fac obiectul
acestuia, din punctul de vedere al:
a) respectării tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării
operaţiunilor (control de legalitate);
b) îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor şi a regulilor procedurale şi metodologice care sunt
aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte operaţiunile supuse controlului (control de
regularitate);
c) încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, după caz (control
bugetar).
Controlul financiar preventiv al operaţiunilor se exercită pe baza actelor şi/sau a documentelor
justificative certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii de către conducătorii
compartimentelor de specialitate emitente

6
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 7 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

5.2. Documente utilizate:

- Decizie ;
- Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv ;
- Nota de restituire ;
- Refuz de viza ;
- Raport privind activitatea de control financiar preventiv pe luna/trimestrul ... anul ...;

5.3. Resurse necesare

5.3.1.Resurse materiale
- birou;
- scaun;
- rechizite;
- linie telefonica;
- materiale informatice;
- acces la baza de date;
- retea, imprimanta şi posibilitati de stocare a informatiilor etc.

5.3.2. Resurse umane

- Conform statului de funcții aprobat.

5.3.3. Resurse financiare

- În bugetul instituției sunt prevăzute sume necesare cheltuielilor de funcţionare în bune condiţii a
activității entitatii.

5.4 Modul de lucru

5.4.1.Planificarea operatiunilor si actiunilor activitatii

Operaţiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimonial entitatea publică se supun
controlului financiar preventiv după avizarea lor de către compartimentele/birourile de specialitate.
Conducătorii compartimentelor/birourilor de specialitate răspund pentru realitatea, regularitatea şi
legalitatea operaţiunilor ale căror acte şi/sau documente justificative le-au certificat sau avizat.
Obţinerea vizei de control financiar preventiv pentru operaţiuni care au la bază acte şi/sau documente
justificative certificate sau avizate, care se dovedesc ulterior nereale, inexacte sau nelegale, nu
exonerează de răspundere şefii compartimentelor/birourilor de specialitate sau alte persoane competente
din cadrul acestora.

7
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 8 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

Organizarea controlului financiar preventiv propriu

Controlul financiar preventiv se organizează, de regulă, în cadrul compartimentelor/birourilor de
specialitate financiar-contabilă.
Controlul financiar preventiv se exercită, prin viză, de persoane din cadrul
compartimentelor/birourilor de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul entităţii
publice. Persoanele care exercită controlul financiar preventiv sunt altele decât cele care aprobă şi
efectuează operaţiunea supusă vizei.

Efectuarea CFP
Viza de control financiar preventiv cuprinde următoarele informaţii:
- denumirea entităţii publice;
- menţiunea "vizat pentru control financiar preventiv";
- identificatorul titularului vizei;
- semnătura persoanei desemnate cu exercitarea vizei şi data acordării vizei (an, lună, zi).
Viza de control financiar preventiv se exercită olograf sau electronic.
În cazul exercitării olografe identificatorul titularului vizei este numărul sigiliului deţinut de
persoana desemnată.
Persoanele care au dreptul de a acorda viza CFP sunt numite prin dispoziţie. În situaţia
înscrisurilor sub formă electronică, viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura
electronică extinsă a contabilului sef în acest sens, cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a
semnăturii electronice, omologat, emis în condiţiile legii de către un furnizor de servicii de certificare
autorizat, dacă certificatul electronic nu este expirat, suspendat sau revocat la momentul semnării. În
acest caz identificatorul titularului vizei este numele şi prenumele conţinut de certificatul digital calificat.
Entităţile publice la care controlul financiar preventiv se exercită şi asupra înscrisurilor sub forma
electronică, prin aplicarea semnăturii electronice extinse, actualizează normele metodologice specifice
privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv propriu cu prevederi corespunzătoare în
acest sens.

Datele din documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se înscriu în registrul
privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.
Registrul trebuie să asigure: numerotarea în ordine cronologică, începând de la numărul 1 pentru
fiecare an; interzicerea inserărilor, intercalărilor, precum şi a oricăror eliminări sau adăugiri ulterioare;
înscrierea de date potrivit competenţelor, astfel: în coloanele de la 0 până la 6 şi în coloana 8, de către
persoana care exercită controlul financiar preventiv, iar în coloana 7, de către persoana care prezintă
operaţiunile pentru viza de control financiar preventiv.

8
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 9 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

Registrul, indiferent de forma sub care se completează (integral olografă, integral electronică sau
combinată) se arhivează/se păstrează pe o perioadă de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului
financiar în cursul căruia a fost întocmit.
Entităţile publice la care registrul se completează în formă integral electronică sau combinată
actualizează normele metodologice specifice privind organizarea şi exercitarea controlului financiar
preventiv propriu cu prevederi corespunzătoare în acest sens.

Procedura de control
Documentele care privesc operaţiuni asupra cărora este obligatorie exercitarea controlului
financiar preventiv se transmit persoanei responsabile cu CFP de către compartimentele de specialitate
care iniţiază operaţiunea.
Documentele privind operaţiunile prin care se afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul
public sunt însoţite de avizele Compartimentului Financiar Contabilitate , de note de fundamentare, de
acte şi/sau documente justificative şi, după caz, de o "Propunere de angajare a unei cheltuieli în limita
creditelor de angajament", o "Propunere de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor bugetare" şi/sau
de un "Angajament bugetar individual/global".
Persoana responsabila cu CFP primeşte documentele, le înregistrează în registru, după care
procedează la verificarea formală prin parcurgerea listei de verificare specifică operaţiunii primite la viză,
cu privire la:
- completarea documentelor în concordanţă cu conţinutul acestora;
- existenţa semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor/birourilor de specialitate;
- existenţa actelor justificative specifice operaţiunii.
În efectuarea controlului, parcurgerea listei de verificare specifică operaţiunii primite la viză este
obligatorie, dar nu şi limitativă. Aceasta poate extinde verificările ori de câte ori este necesar.
Dacă prin parcurgerea listei de verificare cel puţin unul dintre elementele verificării formale nu
este îndeplinit, documentele se restituie compartimentului/ biroului de specialitate emitent, indicându-se
în scris motivele restituirii, şi se menţionează în coloana 8 din registru: "valoarea operaţiunii restituite ...".
După efectuarea verificării formale continuă parcurgerea listei de verificare şi efectuează
controlul operaţiunii din punctul de vedere al legalităţii, regularităţii şi, după caz, al încadrării în limitele
şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament.
Dacă necesităţile o impun, în vederea exercitării unui control financiar preventiv cât mai complet,
se pot solicita şi alte acte justificative, precum şi avizul compartimentului/biroului de specialitate juridică.
Actele justificative solicitate se prezintă în regim de urgenţă, pentru a nu întârzia sau împiedica realizarea
operaţiunii. Întârzierea sau refuzul furnizării actelor justificative ori avizelor solicitate se aduce la
cunoştinţă primarului, pentru a dispune măsurile legale.

9
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 10 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

Dacă în urma verificării de fond operaţiunea îndeplineşte condiţiile de legalitate, regularitate şi,
după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, se acordă viza
prin aplicarea sigiliului şi semnăturii pe exemplarul documentului care se arhivează la primarie.
Prin acordarea vizei se certifică implicit îndeplinirea condiţiilor menţionate în listele de verificare.
Documentele vizate şi actele justificative ce le-au însoţit sunt restituite, sub semnătură, Compartimentului
Financiar Contabilitate emitent, în vederea continuării circuitului acestora, consemnându-se acest fapt în
registru.

Refuzul de viză

Dacă în urma controlului se constată că cel puţin un element de fond cuprins în lista de verificare
nu este îndeplinit, în esenţă, operaţiunea nu întruneşte condiţiile de legalitate, regularitate şi, după caz, de
încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, refuză motivat, în scris,
acordarea vizei de control financiar preventiv, consemnând acest fapt în registru.
La refuzul de viză se anexează şi un exemplar al listei de verificare, cu indicarea
elementului/elementelor din această listă a cărui/ale căror cerinţă/cerinţe nu este/nu sunt
îndeplinită/îndeplinite.
Refuzul de viză, însoţit de actele justificative semnificative, se aduce la cunoştinţa primarului, iar
celelalte documente se restituie, sub semnătură, compartimentelor de specialitate care au iniţiat
operaţiunea.
Cu excepţia cazurilor în care refuzul de viză se datorează depăşirii creditelor bugetare şi/sau de
angajament, operaţiunile refuzate la viză se pot efectua pe propria răspundere a primarului.
Efectuarea pe propria răspundere a operaţiunii refuzate la viza de control financiar preventiv se
face printr-un act de decizie internă emis de primarul comunei. O copie de pe actul de decizie internă se
transmite persoanei care a refuzat viza, precum şi, după caz, controlorului delegat.
După primirea actului de decizie internă emis de conducătorul entităţii publice persoana
desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv informează, în scris, organele de inspecţie
economico-financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi, după caz, organul ierarhic superior al
entităţii publice asupra operaţiunilor refuzate la viză şi efectuate pe propria răspundere, prin transmiterea
unei copii de pe actul de decizie internă şi de pe refuzul de viză. Conducătorul organului ierarhic superior
are obligaţia de a lua măsurile legale pentru restabilirea situaţiei de drept.
De asemenea, persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv informează, în
scris, Curtea de Conturi cu ocazia efectuării controalelor dispuse de aceasta.

10
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 11 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

Raportări privind controlul financiar preventiv

Trimestrial, se va întocmi un Raport privind activitatea de CFP, care va cuprinde situaţia statistică
a operaţiunilor supuse CFP şi sinteza motivaţiilor pe care s-au întemeiat refuzurile de viză, în perioada
raportată.

5.4.2.Valorificarea rezultatelor activitatii

Rezultatele activității se raportează la:
- gradul de realizare a indicatorilor de performanță asociați acestei activități;
- furnizarea datelor și informațiilor cu privire la rezultatele activității către beneficiarii acestora;
- identificarea măsurilor de îmbunătățire.

6. Responsabilitati si raspunderi in derularea activitatii

Elaboratorii documentelor:
- Răspund de nesolicitarea vizei CFP pentru documentele emise, care se încadrează în Cadrul general al
operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv al instituţiei.
- Răspund pentru realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror documente justificative le-
au vizat / verificat / întocmit. Obţinerea vizei de control financiar preventiv pe documente care cuprind
date nereale şi/sau care se dovedesc ulterior nelegale, nu îi exonerează de raspundere.

Persoanele care acordă viza C.F.P.:

- Răspund de respectarea prezentei proceduri.
- Răspund de verificarea operaţiunilor pentru care au acordat viza de CFP.

7. Formular evidenţă modificări

Nr. si data editiei Nr. si data Nr. paginii unde s- Descrierea Avizul
reviziei a efectuat modificarii conducătorului
modificarea compartimentului
în cadrul căruia s-
a elaborat
procedura
1 2 3 4 5
Editia 1 Revizia 1 - -
12.08.2019 12.08.2019

11
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 12 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

8. Formular analiza procedura

Denumirea Numele şi prenumele Avizul favorabil ce Avizul

compartimentului conducătorului şi presupune data şi nefavorabil cu
care exprima punctul înlocuitorului de drept al semnătura precizarea
de vedere acestuia explicită a
observaţiilor la
procedură
Compartiment Rosu Maria 12.08.2019 -
Financiar Contabil

9. Formular distribuire procedura

Nr. Scopul Exemplar Compartiment Funcţia Numele şi Data Semnătura

crt. difuzării nr. prenumele primirii
9.1. Aplicare 1(suport Compartiment Inspector Rosu Maria 12.08.2019
informatic) Financiar
Contabil

9.2 Aplicare 1(suport Compartiment Referent Voicu 12.08.2019

informatic) Financiar Rodica
Contabil

9.3. Informare 1(suport Conducere Primar Slatineanu 12.08.2019

informatic) Dumitru
Doru
9.4. Informare 1(suport Conducere Secretariatul Nitu Tatiana 12.08.2019
informatic) Tehnic al
Comisiei de
monitorizare
9.5. Evidenta 1(suport Conducere Președintele Smeu 12.08.2019
informatic) Comisiei de Constantin
monitorizare

9.6. Arhivare original Compartiment Inspector Rosu Maria 12.08.2019

Financiar
Contabil

12
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 13 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

10. Anexe, inregistrari, arhivari

Nr. Denumirea Elaborator Aprobă Număr Difuzare Arhivare Alte
crt. anexei exemplare Loc Perioadă elemente
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Anexa Decizie/Ordin
1
Anexa Registrul privind
2 operaţiunile
prezentate la viza de
control financiar
preventiv
Anexa Nota de restituire
3
Anexa Refuz de viză
4
Anexa Raport privind
5 activitatea de
control financiar
preventiv pe
luna/trimestrul ...
anul ...

13
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 14 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

ANEXA 1

Denumirea entităţii publice

Nr. ........../.........................

DECIZIE/ORDIN

Domnul/Doamna ................................ din cadrul ........(denumirea compartimentului) ....., având

funcţia de ..............., este desemnat/desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu în
perioada ..................... .
Competenţa persoanei desemnate se referă la următoarele proiecte de operaţiuni prevăzute în Cadrul
operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv propriu, aprobat prin ...(denumirea actului
administrativ)...., nr./data ............, aferent .....(denumirea entităţii publice)......... :

Nr crt. Denumirea Limita valorica Observatii

operatunii
0 1 2 3

Conducătorul entităţii publice,

...............................

14
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 15 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

ANEXA 2

REGISTRUL
privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv

Nr Denumirea Continutul Compartimentul Data Valoarea Valoarea Data Observatii

crt. operatiunii, operatiunii emitent al prezentarii operatiunii operatiunii restituirii
nr./data operatiunii la viza a pentru pentru operatiunii/
emiterii operatiunii care s-a care s-a numele si
acordat refuzat prenumele
viza viza semnatura
-lei-

0 1 2 3 4 5 6 7 8

15
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 16 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

ANEXA 3

NOTA DE RESTITUIRE

Denumirea entităţii publice

Persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu/controlor delegat
Nr. ...../Data ...../...../......

Domnului/Doamnei ..........(numele şi funcţia conducătorului compartimentului de specialitate care a

iniţiat proiectul de operaţiune) (denumirea compartimentului de specialitate/instituţiei publice)........
În conformitate cu prevederile pct. 5.4, 5.6 şi 10.3 din Normele metodologice generale referitoare la
exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.
923/2014, în urma verificării formale a proiectului de operaţiune reprezentând .........(datele de
identificare a proiectului de operaţiune prezentat la viză: denumirea proiectului de operaţiune, suma,
nr./dată, compartimentul emitent)..........., am constatat că acesta nu îndeplineşte condiţiile formale pentru
a fi efectuat, după cum urmează: .........(Se vor preciza condiţiile formale care se consideră a fi
nerespectate la proiectul de operaţiune.)............. .
Având în vedere neîndeplinirea elementelor formale prezentate, operaţiunea nu poate fi autorizată. Pentru
simplificarea şi accelerarea circuitului administrativ, se restituie proiectul de operaţiune
.............(denumirea proiectului de operaţiune)............., pentru refacere/completare, în condiţiile de mai
sus.
În situaţia în care nu sunteţi de acord cu cele prezentate, vă rog să îmi transmiteţi, în scris, punctul
dumneavoastră de vedere.

Persoana desemnată cu exercitarea Numele, prenumele şi semnătura

controlului financiar preventiv propriu/ persoanei căreia i se restituie
Controlor delegat proiectul de operaţiune
........................................ ................................

Data ...................

16
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 17 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

ANEXA 4

REFUZ DE VIZĂ

Denumirea entităţii publice

Nr. ....../................
Domnului/Doamnei ..................................
(conducătorul entităţii publice)

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul
intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
vă aduc la cunoştinţă refuzul de viză de control financiar preventiv propriu pentru suma de ......... lei, la
...........(datele de identificare a operaţiunii prezentate la viză: denumirea operaţiunii; nr./dată;
compartimentul emitent)............., deoarece nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi
efectuată, după cum urmează: .............(Se vor preciza actele normative şi condiţiile prevăzute de acestea
care se consideră a fi nerespectate dacă s-ar efectua operaţiunea înscrisă în documente.)..................... .
În situaţia în care dispuneţi efectuarea operaţiunii pe propria răspundere, conform art. 21 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta se
poate face numai cu încadrarea în creditele bugetare aprobate.
Actul (ordin, decizie) prin care dispuneţi efectuarea operaţiunii .......(Se nominalizează operaţiunea.)......
va însoţi documentele justificative pe baza cărora operaţiunea se înregistrează în contul de ordine şi
evidenţă 804 40 00 "Documente respinse la viza de control financiar preventiv" şi se întocmesc
informările prevăzute de lege.

Persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu,

................................................

17
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 18 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

ANEXA 5

RAPORT
privind activitatea de control financiar preventiv pe luna/trimestrul ... anul ...

Corespondența Total operațiuni din acestea:

operațiunilor din supuse vizei de din care: Refuzate Neefectuate ca
col. 1 cu codurile control financiar la viză urmare a refuzului
Operațiuni cu efect financiar
Nr. operațiunilor din preventiv de viză
asupra fondurilor publice sau a
crt. anexa nr. 1.1 la
patrimoniului public
normele
metodologice Număr Valoare Număr Valoare Număr Valoare
Cadrul general operațiuni (mii lei) operațiuni (mii lei) operațiuni (mii lei)

0 1 2 3 4 5 6 7 8
Total (rd. 1 + rd. 2 + rd. 3 + rd. 4
+ rd. 5 + rd. 6 + rd. 7):
Deschideri, repartizări, retrageri
1. și modificări ale creditelor - total
(1.1 + 1.2 + 1.3 + 1.4), din care:
1.1. Deschideri de credite A1
1.2. Repartizări de credite A2
1.3. Virări de credite A4
1.4. Alte operațiuni A3, A5
Angajamente legale - total (2.1 +
2. 2.2 + 2.3 + 2.4 + 2.5 + 2.6), din
care:
Acte administrative din care
2.1. B13-B17
rezultă obligații de plată
Contracte/Contracte
subsecvente/Comenzi de achiziții
2.2. B1, B3-B5
publice/sectoriale, inclusiv actele
adiționale la acestea
Contracte/Decizii/Ordine de
2.3. finanțare sau acorduri de B2, B20, B23
finanțare
Contracte/Acorduri/Convenții de
B6-B8, B10, B11,
2.4. împrumut; garanție; prospecte de
B19
emisiune
18
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 19 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

2.5. Convenții de garantare B9

Contracte de închiriere,
2.6. concesionare, participare, B12, B18, B21, B22
parteneriat public-privat etc.
3. Ordonanțări de avansuri C2, C11
Ordonanțări de plată - total (4.1 +
4. 4.2 + 4.3 + 4.4 + 4.5 + 4.6 + 4.7),
din care, pentru:
Drepturi de personal și obligații
4.1. C12
fiscale aferente
Pensii, ajutoare, rente viagere și
4.2.
alte asemenea
Servicii prestate, bunuri livrate,
4.3. C1, C6, C7
lucrări executate
Rambursări, dobânzi, comisioane
4.4. și alte costuri aferente C4, C5
împrumuturilor
Ajutoare de stat/de
4.5. minimis, subvenții, transferuri, C9
rente, alte forme de sprijin
4.6. Finanțări/Cofinanțări C3
4.7. Alte obligații de plată C8, C10
Operațiuni financiare/de
5. E18
plasament
Operațiuni privind activele
6. (vânzări, închirieri, concesionări, D1-D6, E9
gajări, transferuri de bunuri etc.)
7. Alte operațiuni E1-E8, E10-E17

Capitolul II- Sinteza motivațiilor pe care s-au întemeiat refuzurile de viză

Nr. Conținutul operațiunilor Valoarea refuzată la Motivațiile pe care s-au întemeiat
crt. refuzate la viză viză (mii lei) refuzurile de viză
0 1 2 3
TOTAL
1
2
...
n

19
 Editia: 1
PROCEDURA OPERATIONALA Nr. de ex. 5
COMUNA TIGVENI PRIVIND ORGANIZAREA Revizia 1
CONTROLULUI FINANCIAR Nr. de ex.5
COMPARTIMENT PREVENTIV Pagina 20 din 20
FINANCIAR CONTABIL Exemplar nr.
COD: PO – 04.06

Capitolul III- Sinteza operațiunilor refuzate la viză și efectuate pe propria răspundere a

conducătorului entității publice
Documentul de
informare (Nr.
Conținutul
Valoarea /dată/emitent)
operațiunilor Înregistrarea
operațiunilor Actul de a organelor de
refuzate la viză și în contul 804
Nr. efectuate pe decizie internă inspecție
efectuate pe 40 00 (Nr. și a
crt. propria (Nr. economico-
propria răspundere dată notă organului
răspundere /dată/emitent) financiară din
a conducătorului contabilă) ierarhic
(lei) Ministerul
entității publice superior
Finanțelor
Publice
0 1 2 3 4 5 6
TOTAL
1
2
...
n

Capitolul IV- Pregătirea profesională a persoanelor desemnate să efectueze control financiar

preventiv4

Diplome/
Denumirea Numărul persoanelor desemnate să efectueze Certificate de
Nr.
programului/temei de control financiar preventiv participante la participare
crt.
pregătire profesională programul/tema de pregătire profesională
DA NU

0 1 2 3 4
1
2
...
n
Conducătorul entității publice/Controlor
delegat,
..........

20