ARGUMENT

În această lucrare am prezentat activitatea SC NICO S.R.L în scopul certificării

competenţelor profesionale, nivel IV, domeniul servicii, specializarea tehnician în
administraţie.
Prezenta lucrare este structurată în patru capitole, astfel:
 capitolul I ilustrează activitatea de marketing a SC NICO S.R.L,
 capitolul II – Organizarea resurselor umane,
 capitolul III – Calculul impozitului pe profit,
 capitolul IV – Documente şi registre obligatorii în derularea unei afaceri.
În capitolul I am facut o prezentare a firmei, o societate cu raspundere limitată,
înfiinţată in anul 2002, cu sediul în Timişoara, Str. Andrei Mocioni nr.10 judeţul Timiş,
constituită pe o durată nelimitată, cu un capital de pornire de 6000 RON. SC NICO S.R.L
lucrează în prezent cu magazine din ţară în domeniul instalaţtiilor termice şi sanitare.
Produsele firmei sunt de o calitate excelentă, cu un aspect deosebit ce satisfac cele mai
pretenţioase gusturi. Publiciatea produselor se face prin tot ceea ce inseamnă mass-media.
Obiectul de activitate principal al firmei este importul de instalaţii termice şi sanitare de la
marile firme de renume din lume. Activitatea productivă se desfaşoară cu 30 de salariaţi, cu o
calificare superioară în domeniul fiecăruia. Oameni noştri sunt cei mai buni pentru ca
dumneavoastră să aveţi parte de cea mai bună calitate. În viaţa privată, aceasta este o
încântare. În afaceri, aceasta este o oportunitate. În fapt, aceasta este baza marketingului
modern. Pentru că oamenii sunt diferiţi, a te adresa tuturor înseamnă a nu te adresa nimănui.
Astfel, este important pentru SC NICOARĂ S.R.L să împartă piaţa în grupuri omogene de
persoane, fie după nevoi, fie după atitudini, după comportamente de consum, stiluri de viaţă
sau beneficii urmărite. O segmentare relevantă a populaţiei va ajuta firma să individualizeze
oferta in aşa fel încât să răspundă în mod personalizat şi specific segmentului căruia i se
adresează.
În capitolul I am expus:
 I.1 Prezentarea societaţii SC NICO S.R.L
 I.2 Obiectivele marketingului
 I.3 Cercetarea de marketing şi nevoile clienţilor
 I.4 Promovarea pe piaţă a ofertei şi serviciilor firmei

Capitolul II cuprinde:
 II.1 Analiza necesarului de personal la locul de muncă
 II.2 Etapele privemd analiza necesarului de personal la locul de muncă
1
  II.3 Obiectivul managementului resurselor umane
 II.4 Atragerea resurselor umane de la concurenţa

În capitolul III, Calculul impozitului pe profit am prezentat elementele necesare

determinării impozitulu pe profit şi modul de calcul al impozitului pe profit la SC NICO
S.R.L la sfarşitul lunii august a anului 2020.

În capitolul IV, Documnete şi registre obligatorii în derularea unei afaceri am prezentat

criteriile de clasificare a documentelor, conţinutul, modul de întocmire si de verificare a
documentelor, registre contabile obligatorii ( Registrul inventar şi Registrul jurnal) precum şi
Registrul cartea mare.

2
 CAPITOLUL I MARKETING

I.1 Prezentarea societaţii

SC NICO S.R.L este o societate cu capital social subscris integral vărsat, fiind înfiinţată
în anul 2002 şi înscrisă la Registrul Comerţului sub numărul J35/1123/15.08.2002, avănd
codul fiscal RO12368954. Sediul societăţii se afla pe Str. Andrei Mocioni nr.10 Timişoara,
judeţul Timiş, România. Cu un efectiv de 30 de angajaţi, SC NICOS.R.L işi desfăşoara
activitatea în domeniul instalaţiilor termice şi sanitare: centrale termice, calorifere, boilere
electrice, cazane pe lemne, sisteme de incalzire in pardoseală, fitinguri de cupru, alama şi
zinc, pompe de apă, vase de expansiune, robineţi termostataţi, cabine de duş. România este
principala noastră piaţă de desfacere.
Calitatea, profesionalismul, rapiditatea, seriozitatea şi nu în ultimul rând preţurile
accesibile tuturor clienţilor reprezintă baza fundamentală a firmei noastre, astfel încât clienţii
să fie mulţumiţi de serviciile noastre, dorindu-şi o colaborare ulterioară cu societatea noastră.
Suntem conştienţi de faptul că în acest segment de piaţă ,,sensibil”, numai oferind calitate
vom reuşi să progresăm şi să rămânem pe piaţă. De aceea colaborăm doar cu cei mai buni
parteneri si profesionişti.
Poate nu vom deveni lideri de piaţă, dar ne angajăm ca prin flxibilitate, transparenţă şi
seriozitate să oferim clienţilor noştri cele mai bune servicii. Deoarece comercializăm sisteme
de unanimă recunoaştere internaţională, care prin ele însele oferă o garanţie a performnţei,
serviciile noastre se suprapun performanţei acestor sisteme. Fiecare ofertă este unică si
adaptată în functie de solicitările individuale ale fiecărui client, ţinând cont de: configuraţia
spaţiilor deservite de fiecare sistem, de specificul activităţilor derulate în aceste sisteme. Noi
ţinem cont şi de estetica ambientală, de silenţiozitate şi alţi factori care contribuie şi ei la
mulţumirea fiecărui client in parte.
O echipă de profesionişti şi un sistem bine pus la punct asigură derularea optimă a
fiecărei etape legate de exploatarea acestor sisteme, operativitatea in livrare şi montare fiind
una din principalele noastre calităţi. Pentru noi este important ca ficare client să fie multumit
şi de aceea îi punem la dispoziţie, pe lânga o gamă variată de produse şi disponibilitatea
noastră pentru orice sugestie sau îmbunataţire a ofertei curente. Personalul este pregătit în
mod constant în treininguri organizate de firmă. Activitatea firmei a fost apreciată de-a lungul
timpului, situându-se în primele locuri în topul firmelor din judeţul Timiş.
În fiecare an SC NICO S.R.L, diversifică gama de produse şi servicii pentru clienţii săi
ţinând pasul cu ultimile noutăţi în domeniul instalaţiilor termice şi sanitare.

3
 I.2 Obiectivele SC NICO S.R.L
Principalele obiective ale firmei noastre sunt:
 Prestări de servicii în domeniu;
 Crearea de valoare prin dezvoltare de noi produse şi servicii;
 Crearea de noi locuri de muncă;
 Promovarea produselor pe piaţă şi comunicarea cu potenţiali consumatori;
 Creşterea cifrei de afaceri, creşterea vânzarilor;
 Creşterea sau menţinerea cotei de piaţă;
 Reducerea riscului;
 Creşterea numărului de clienţi fideli;
 Să fie imbunataţita imaginea firmei prin dedesfaşurarea unei puternice activitaţi
promoţionale, dar şi prin oferirea unor produse şi servicii superioare calitativ;
 Imagine favorabilă in rândul consumatorilor;

I.3 Cercetarea de marketing şi nevoile clienţilor

Cercetarea de piaţă(market research) este inclusă în cercetarea de marketing(marketing
research) aşa cum piaţa face parte din mediul extern al oricărei firme sau
organizaţie.Cercetarea de marketing reprezintă principalul mijloc al unui agent economic sau
organizaţie de a obţine informaţii utile în momentul în care trebuie fundamentată strategia de
marketing sa elaborat un plan de marketing. Scopul cercetării în marketing este de a afla cine
sunt clienţii, ce vor ei, unde şi cănd preferă să cumpere. Cercetarea de marketing se poate axa
de asemenea pe rezolvarea unor probleme, cum ar fi extinderea de piaţă pentru a acoperi
cererile clienţilor. Cercetarea mai cuprinde si indentificarea acelor tendinţe ale pieţei care pot
afecta vânzările şi profitul. Cercetarea de marketing îţi oferă mult mai multă informaţie decât
la nivelul cunoaşterii obişnuite. Foloseşte informaţia pentru a determina, de exemplu: cota de
piaţă, eficienţa politicii de promovare, reacţiile la produsele şi serviciile firmei. Cercetarea de
marketing trebuie să investigheze patru aspecte: clientul, nevoile lui, competiţia şi tendinţele
pieţei. Întreprinzătorul trebuie să urmărească permanent ca produsele firmei să fie mai bune
ca ale concurenţilor, iar clienţii să perceapă întocmai acest lucru. Întreprinzatorul trebuie să
cerceteze şi să indentifice nevoile şi dorinţele clienţilor actuali sau potenţiali, să realizeze
produse care să răaspundă necesităţilor şi dorinţelor existente, să distribuie produsele acolo
unde sunt solicitate conştient sau nu, să stabilească un nivel optim al preţului, să-şi
promovoze produsele astefl încât piaţa să le cunoască, să le înţeleagă, să fie convinşi de
utilitatea lor, să le dorească şi apoi să le cumpere. Trebuie să se urmărească, aşadar ca
afacerea să satisfacă nevoile şi dorinţele clienţilor actuali şi potenţiali, dar pentru a fi şi
eficient, el trebuie să meargă mai departe şi să găndească cum ar putea să satisfacă aceste
nevoi şi în acelaşi timp să acţioneze pe piaţă prin costurile cele mai mici posibile.

4
 Pentru a realiza o cercetare de marketing întreprinzatorul trebuie să parcurgă câteva
etape:
 Stabilirea exactă a cauzei care trebuie cercetată;
 Strângerea informaţiilor;
Există două surse principale de culegere a datelor: surse inerne(registrele de evidenţă,
îinregistrarile contabile ale firmei, bonurile, cecurile, facturile,etc., constituie surse de
informaţii utile în funcţie de situaţia existentă), surse externe( care provin din două surse:
secundare – informaţii care există deja şi care pot fi accesate gratis sau contra cost şi primare
– informaţii culese direct de către întreprizător prin metode diverse: testul, observarea,
experimentul, ancheta, etc.)
 Analiza datelor şi interpretarea – se da o semnificaţie datelor culese;
 Concluziile – este important ca informaţiile rezultate în urma studiului să fie
folosite.
Întreprinzatorul trebuie să dezvolte un mix de marketing optim, care să răspundă
nevoilor şi dorinţelor clienţilor actuali şi potenţiali.
DOMENII CARE FAC OBIECTUL CERCETĂRILOR DE MARKETING

COMPORTAMENTUL PIAŢA ALTE COMPONENTE

CONSUMATORULUI

CERCETĂRI DE ÎNTREPRINDEREA
PRODUSUL
CERCETĂRI DE MARKETING
MARKETING

ACTIVITATEA
PREŢURILE PROMOŢIONALĂ
DISTRIBUŢIA

5
 Nevoile clienţilor
,,Clienţi care nu sunt cu noi sunt împotriva noastră”. Este fapt dovedit că un client
nemulţumit va împărtaşi nemulţumirea sa unui număr mare de cunoscuţi, realizănd astfel un
demarketing serios pentru firma şi produsele sau serviciile acesteia.
Studiile de satisfacţie a clienţilor pun în evidenţă atributele pentru care apar diferenţe
între caracteristicile produsului sau serviciului market şi aşteptările clienţilor vizavi de acesta.
Uneori clienţii pentru care este măsurată satisfacţia pot fi chiar intermediarii de pe lanţul de
distriubuţie, clienţii interni ai unor servicii sau chiar clienţi ai clienţilor.
În general fiecare firmă îşi construieşte un standard de calitate a serviciilor. Din păcate
nu întotdeauna ce este pe hârtie se întâmplă şi pe teren. Implementarea standardelor care să
aducă la satisfacţia clienţilor poate fi monitorizată prin studii specifice de mystery shopping,
care să pună în evidentă abaterile de la standardele de calitate a serviciilor oferite.

I.4 Analiza SWOT

Pentru a defini punctele tari şi slabe ale propriei oferte putem apela la analiza SWOT.
Acronimul SWOT provine din engleză şi înseamnă: Strenghts, Weaknesses, Opportunitis,
Threats. În română termeni pot fi traduşi prin: Puncte tari, Puncte slabe, Oportunitaţi,
Ameninţari.
 Puncte tari: atribute ale firmei care concură la realizarea obiectivelor;
 Puncte slabe: atribute ale firmei care împiedică realizarea obiectivelor;
 Oportunitaţi: factori externi care concură la realizarea obiectivelor;
 Ameninţari: factori externi care împidică realizarea obiectivelor;
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
1. Calitatea 1. Slabă imagime pe piaţă
2. Eficienţa 2. Linia de produse este limitată
3. Personalul 3. Număr insuficient de magazine
4. Servicii oferite clienţilor

OPORTUNITAŢI AMENINŢĂRI
1. Patrunderea pe noi pieţe 1. Concurenţa
2. Deschiderea de noi magazine 2. Creşterea lentă a pieţei

I.5 Promovarea pe piaţă a ofertei de produse şi servicii a le firmei

6
 Mixul promoţional constă în selectarea şi combinarea principalelor instrumente
promoţionale: publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţii publice şi vânzareaa personală, în
vederea stimulării dorinţei de cumpărare pentru un anumit produs sau serviciu sau pentru a
impune imaginea firmei.
Publicitatea
Firmele nu trebuie să se limiteze la oferirea bunurilor sau serviciilor de calitate. Ele
trebuie să-i informeze pe consumatori în legătură cu avantajele acestora. Pentru aceasta, este
necesar ca firmele să utilizeze în mod corespunzător instrumentele de promovare în masă ale
publicitaţii, promovării vânzărilor şi relaţiilor publice. Publicitatea o putem defini ca fiind
orice formă plătită de prezentare şi promovare a ideiilor, bunurilor sau serviciilor prin
mijloace de informare în masă( ziare, reviste, programe de radio, de televiziune şi de internet)
de către un sponsor bine precizat. Multe organizaţii folosesc publicitatea pentru a transmite
unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele sau serviciile lor sau la modul
lor de comportament, cu scopul de a detremina un răspuns din partea acestuia. Răspunsul
poate fi de natură perceptuală, comportamentală.
Tehnici si mijloace publicitare
Presa: atât cea cotidiană cât şi cea periodocă reprezintă în prezent „media” principală
de transmitere a mesajelor publicitare.
Radioul: constituie un alt „media” de publicitate care acoperă în mod rapid şi cu
regularitate cea mai mare parte a publicului.
Televiziunea: reprezintă suportul publicitar care a cunoscut expansiunea cea mai rapidă
în zilele noastre.
Pliantul, broşura: reprezintă alte suporturi publicitare incluse în sfera publicitaţii
realizate prin tipărituri şi utilizate la scară largă în activitaţile promoţionale ale firmelor
moderne.
Catalogul: constituie un suport publicitar de dimensiuni variabile, folosit ca instrument
de prezentare a activităţii unei firme, a unei staţiuni turistice. După caracteristicile sale
esenţiale catalogul se prezintă în trei variante: de prospectare, de lucru şi de prestigiu.

Tehnici de promovare a vânzărilor

În general, contribuţiile principale ale tehnicilor de promovare a vânzărilor în relaţia cu
diferiţi clienţi au în vedere:
1. Comunicarea, tehnicile de promovare a vânzărilor captează atenţia consumatorilor şi
furnizează un obicei care îl pot îndruma către produsul respectiv;
2. Stimularea, tehnicile îmbină anumite concesii: îndemnuri sau contribuţii cu o anumită
valoare pentru clienţi;
3. Invitaţia: majoritatea tehnicilor de promovare a vânzărilor includ o invitaţie distinctă
pentru o anumită tranzacţie.

7
 CAPITOLUL II
ORGANIZAREA RESURSELOR UMANE

II.1 Analiza necesarului de personal la locul de muncă

Determinarea necesarului de personal presupune o bună cunoaştere a cerinţelor
posturilor de lucru, care evoluează de-a lungul timpului o dată cu modificarea condiţiilor în
care se desfăşoară activitatea. O importanţă deosebită revine analizei posturilor de lucru, pe
baza căreia se determină:
1. Conţinutul muncii, ansamblul sarcinilor de îndeplinit, care permit stabilirea
calificărilor necesare;
2. Condiţiile de muncă, în vederea determinării caracteristicilor fizice şi intelectuale pe
care le implică postul de lucru;
Analiza postului de lucru se poate realiza prin diverse metode
Observarea directă a muncii Completarea unor Intervievarea responsabilului
prestate. chestionare de către toate postului de muncă.
persoanele implicate în
procesul muncii.

Pe baza analizei posturilor de muncă se elaborează fişele posturilor, se determină

profilul posturilor( calificări necesare, nivel de cunoştinţe generale, competenţe tehnice şi
economice, experienţă etc.) şi caracteristicile pshiologice şi intelectuale( capacitatea de a
conduce, de a organiza, spiritul de iniţiativă, aptitudini pentru relaţii sociale, caracter etc.)
Analiza posturilor de lucru serveşte atât pentru recrutarea personalului necesar, cât şi
pentru formarea şi evaluarea personalului existent.
În funcţie de obiectul de activitate şi de mărirea fiecărei întreprinderi, este necesară
dimensionarea resurselor umane. Necesarul de personal (L) se determină cu relaţia:
L=Q/W, unde : Q – volumul producţiei programat pentru o anumită perioadă de
activitate;
W – productivitatea muncii;
II.2 Etapele privind analiza necesarului de personal la locul de muncă
1. Realizarea previziunilor privind necesarul viitor de personal;
2. Întocmirea unui inventar al resurselor umane la dispoziţia organizaţiei conţinând:
1. Vârsta;
2. Numele;
8
3. Educaţia;
4. Cursurile de perfecţionare;
5. Talentele specifice
6. Alte informaţii necesare pentru specificul organizaţiei;
Acest tip de situaţii scoate în evidenţă gradul de calificare a forţei de muncă;
7. Analiza posturilor pentru a se obţine informaţii de evaluare şi descriere a postului,
referitoare la specificarea:
1. Obiectivelor muncii;
2. Tipului de muncă;
3. Responsabilitaţilor persoanei;
4. Calităţilor necesare;
5. Condiţiilor de muncă;
6. Relaţiilor ierarhice şi funcţionale ale postului;
7. Stabilirea nevoilor viitoare – schimbarea tehnologică marchează deseori faptul că
programele de instruire a personalului trebuie să înceapă cu mult înainte de apariţia
cererii.
8. Indetificarea surselor de personal viitor;
9. Stabilirea planurilor pentru:
1. Recrutarea;
2. Încadrarea;
3. Şcolarizarea;
4. Instruirea;
5. Motivarea;
6. Dezvoltarea forţei de muncă;

9
 II.3 Obiectivul managementului resurselor umane
1. Obiectivul principal al managementului resurselor umane este acela de a furniza
pricepere şi experienţă în acest domeniu, astfel încât să fie obţinute performanţe
optime şi sigure, folosind cele mai adecvate metode.
2. Obiectivele strategice, pe termen lung, au în vedere organizarea şi planificarea
resurselor umane.
3. Obiectivele operaţionale, de natură tactică şi administrativă, au în vedere activităţile
vizând conducerea zilnică a grupurilor de muncă.
4. Obiectivele generale urmăresc:
1. Atragerea resurselor umane;
2. Reţinerea în organizaţie pe o perioadă mai mare de timp a resurselor umane;
3. Motivarea resurselor umane;

II.4 Atragerea resurselor umane de la locul de muncă

1. Concurenţii – una dintre sursele de resurse umane folosite adesea este cea
reprezentată de organizaţiile concurente. Întrucât există o serie de avantaje datorate
atragerii resurselor umane de la concurenţi, acest tip de piraterie a devenit o practică
obişnuită. Printre avantaje enumerăm:
1. Persoana cunoaşte activitatea;
2. Concurentul a plătit pentru pregătirea persoanei;
3. Organizaţia concurentă va fi oarecum slăbitaă prin pierderea acelei persoane;
Odată angajată persoana va reprezenta o sursă valoroasă de informaţii de spre modul în
care se poate concura cel mai bine cu organizaţia de la care a plecat.
4. Agenţiile de recrutare – îi ajută pe oameni să găsească locuri de muncă şi ajută
organizaţiile să descopere candidaţi pentru posturile lor libere. Aceste agenţii pot fi
publice sau private. Agenţiile publice de recrutare nu percep taxe, iar cele private
percep o taxă fie de la persoan angajată fie de la organizaţia care a făcut angajarea,
dupa finalizarea angajării.
5. Cititorii anumitor publicaţii – probabil cea mai des folosită sursă externă de resurse
umane este reprezentată de cititorii anumitor publicaţii. Pentru contacta această sursă,
recrutanţii plasează pur şi simplu un anunţ într-o publicaţie corespunzătoare. Anunţul,
descrie în detaliu postul disponibil şi comunică faptul că organizaţia acceptă
candidaturile din partea persoanelor calificate. Tipul de post care urmează să fie
ocupat determină tipul publicaţie în care va apărea anunţul. Obiectivul este acela de a
publica anunţul într-o publicaţie a căror cititori sunt interesaţi de ocuparea postului.
Anunţul privind un post de management de vârf poate fi publicat The Wall Street
Journal, cel privind un director responsabil cu pregătirea în Journal Training and

10
 Devlopment, iar un anunţ privind un post in domeniul învăţământului în Chronicale
of Higher Education.
6. Instituţiile de învaţământ – mulţi recrutanţi merg direct în instituţii de învăţământ
pentru a-i intervieva pe absolvenţi. Eforturile de recrutare trebuie să se focalizeze
asupra instituţiilor de învăţământ care oferă cea mai mare posibilitate de a găsi
resursele umane adecvate posturilor libere.

11
 CAPITOLUL III
CALCULUL IMPOZITULUI PE PROFIT

III.1 Impozitul pe profit – generalitaţi

Impozitul pe profit este un impozit personal şi ocupă un rol important atât prin prisma
contribuţiei sale la formarea veniturilor bugetare cât şi la influenţarea activităţii generatoare
de profit.
Impozitele pe profit se plătesc în moneda naţională a României.
Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele
persoane, iar impozitul pe profit se aplică după cum umează:
1. În cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obţinut din orice
sursă, atât din România, cât şi din străinătate.
2. În cazul persoanelor juridice străinecare desfăşoară activitate prin intermediul unui
sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuit sediului permanent.
3. În cazul persoanelor juridice străine şi al persoanelor fizice nerezidente care
desfăşoară activitate în România, într-o asociere fără personaliate juridică, asupra
părţii din profitul impozabil al asocierii atribuite fiecărei persoane.
4. În cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/ sau în legătură cu
proprităţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/ cesionarea titlurilor de
participare deţinute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent
acestor venituri.
5. În cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care
realizează venituri atât în România, cât şi în străinătate, din asocieri fără personalitate
juridică, asupra părţii din profitul impozabil al asocierii atribuţiilor persoanei fizice
rezidente.
Sunt scutuţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:
1. Trezoreria statului.
2. In stituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi
disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele
publice, cu modificările ulterioare şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003
privind finanţele publice locale,dacă legea nu prevede altfel.
3. Persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microintreprinderilor,
în conformitate cu prevederile cuprinse în Titlu IV.
4. Fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat.
5. Cultele religioase, pentru veniturile obţinute din activitaţi economice care sunt
utilizate pentru susţinerea activitaţilor cu scop caritabil.

12
6. Cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor
şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii şi pentru veniturile obţinute din
chirii, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în ani
următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrările de
construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor
ecleziastice, pentru învăţământ şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv
veniturilor din despăgubiri sub formă bănească, obţinute ca urmare a masurilor
reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea drepturilor de propritate.
7. Institutiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru
veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii Învăţământului
nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr.175/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării
învăţământului superior, cu modificările ulterioare.
8. Asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari
recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit Legii nr. 114/1996, republicată cu
modificările şi completările ulterioare, pentru îmbunătăţirea utilitaţilor şi a eficienţei
clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietaţii comune.
9. Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii.
10. Fondul de compensare a investigaţiilor, finanţat potrivit legii.
11. Banca Nţională a României.
12. Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii.

III.2 Calculul impozitului pe profit

1. Venituri neimpozabile:
1. Dividentele primite de la o persoană juridică română.
2. Diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, beneficiilor sau premiilor de rmisiune la persoanele juridice la
care se deţin titlurile de participare, precum şi diferenţele de evaluare a investigaţiilor
financiare pe termen lung.
3. Veniturile din anularea unor cheltuieli pentru care nu a fost admisă deducerea.
4. Veniturile din anularea sau reducerea unor provizioane pentru care nu s-a acordat
deducere.
5. Principiul general de deductibilitate:
1. Sunt considerate deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de
venituri impozabile.
2. Să fie consemnate într-un document care trebuie să îndeplineacă condiţia de
document justificativ.

13
3. Diferenţa dintre valoarea contabilă şi valoarea fiscală:
1. Baza legală:
1. „(...) la stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare
veniturilor şi cheltuielilor”
2. Exemple de elemente extracontabile:
3. sumele înregistrate la retratare în a/c 1172 ( cum ar fi diferenţele de curs valutar
rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valută);
4. rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale ( devin impozabile la momentul
schimbării destinaţiei rezervei, distribuirii către participanţi sub orice formă,
lichidării, divizării, fuziunii, precum şi în cazul acoperirii pierderilor contabile, în
măsura în care au fost deductibile din profitul impozabil).
5. Vânzarea mijloacelor fixe:
6. prin proiectul de modificare a Codului Fiscal se propune eliminarea prevederii
„ Valoarea rămasă neamortizată în cazul mijloacelor fixe amortizabile vândute, este
deductibilă la calculul profitului impozabil în situaţia în care acestea sunt valorifivate
prin unitaţi specializate sau prin licitaţie organizată potrivit legii”.
7. Câştigurile sau pierderile din vânzarea sau scoaterea din folosinţă a mijloacelor fixe se
detremină pe baza valorii fiscale din intrarea acestuia, diminuată cu amortizarea
fiscală acumulată.
8. Casarea mijloacelor fixe:
9. Cheltuielile înregistrate ca urmare a casării unui mijloc fix cu valoare de intrare
neamortizată integral sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri
impozabile.

14
 APLICAŢIE

Se cunosc următoarele date referitoare la situaţia S.C NICO S.R.L, la sfârşitul lunii
august a anului 2013: total venituri 400 milioane lei, total cheltuieli 300 milioane lei,
dividende primite de la alte societăţi 20 milioane lei, impozitul datorat la buget la sfârşitul
lunii iulie 10 milioane lei. Să se calculeze:
1. Profitul contabil;
2. Profitul impozabil;
3. Impozitul pe profit datorat la sfârşitul lunii august;

Rezolvare:
1. profitul contabil = total venituri – total cheltuieli = 400 mil. – 300mil. = 100 mil.
2. profitul impozabil = venituri – cheltuieli – venituri neimpozabile + cheltuieli
nedeductibile = 400 mil. – 300 mil. – 20 mil. + 10 mil. = 90 mil.
3. Impozitul pe profit = profit impozabil : cota impozitului pe profit = 90 mil. * 16% =
14,4 mil.

15
 CAPITOLUL IV
DOCUMENTE ŞI REGISTRE OBLIGATORII ÎN DERULAREA UNEI
AFACERI

IV.1 Criterii de clasificare a documentelor

Contabilitatea are sarcina de a urmări, controla şi înregistra situaţia economico –
financiară şi activitatea entitate. Pentru realizarea acestor obiective contabile a elaborat un
procedeu corespunzător care să permită cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice în
dimensiunile în care ele au loc, cu toate caracteristicile pe care le comportă şi implicaţiile pe
care le produc.
Activitatea contabilă se caracterizează prin fundamentarea şi justificarea datelor ei pe
bază de acte scrise. Nicio operaţie economică nu se poate înregistra în contabilitate fără un
act scris în care să fie consemnată operaţia respectivă. Documentul serveşte la formularea în
scris a unor fapte, fenomene sau decizii cu caracter economic care produc modificări ale
patrimoniului. Documentaţia, ca procedeu al metodei contabile este acţiunea de culegere şi
consemnare în documente a datelor privitoare la operaţiile economice dintr-o întreprindere.
Documentele sunt acte srise în care se consemnează cifric şi letric, în etalon natural, bănesc
sau de muncă, de regulă în momentul şi la locul înfăptuirii lor, operaţiile economico-
financiare precum şi evenimentele determinate de necesităţi organizatorice şi administrative,
cu scopul de a servi ca dovadă a înfăptuirii acetor operaţii şi ca bază a înregistrării lor in
contabilitate. În funcţie de conţinutul şi destinaţia lor, rolul documentelor se manifestă pe
multiple planuri.
Astfel documentele îndeplinesc următoarele funcţii:
1. Funcţia de consemnare letrică şi cifrică cantitativă şi valorică a operaţiilor economice
efectuate în cadrul instituţiei publice.
2. Funcţia de acte de justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate curentă a
operaţiilor economice efectuate în cadrul instituţiei publice.
3. Execrcitarea controlului economic şi financiar pentru apărarea integrităţii
patrimoniului. Cu ajutorul documentelor se poate urmări activitatea economică şi
financiară a instituţiei publice în cele mai mici detalii. Ele servesc la verificarea
activităţilor desfăşurate, prin aceasta contribuie la înăsprirea autonomiei economico-
financiare a instituţiei publice.
Documentele stau la baza organizării celor trei forme ale evidenţei economice:
evidenţa operativă, statică şi contabilă. Pentru înregistrarea unor operaţii, cele trei forme
ale evidenţei economice se folosesc, în unele cazuri aceleaşi documente. Îndeplinirea acestor
funcţii este condiţionată de calitatea documentelor, de operativitatea întocmirii lor şi
circulaţiei până la locul înregistrării şi valorificării.
16
 Clasificarea documentelor se face după mai multe criterii.
1. După natura operaţiilor la care se referă, documentele se împart în:
1. Documente privind acticitatea financiar-contabilă. În această grupă se cuprind
documentele asimilate operaţiilor evidenţei patrimoniale, salariile, consumuri
materiale.
2. Documente privind alte activităţi, care nu constituie acte justificative pentru
înregistrările contabile: documente de personal, medicale etc.
3. După caracterul şi funcţia pe care o îndeplinesc documentele se împart în:
1. Documente de dispoziţie sunt acelea prin care se transmite ordinul de a executa o
operaţie, precum şi indicaţiile necesare pentru efectuarea ei, spre exemplu: dispoziţia
de plată, dispoziţia de livrare, ordinul de plată, comanda. Aceste documente nu fac
dovada executării efective a operaţiei respective, şi de aceea, nu pot servi ca bază
pentru înregistrarea lor în contabilitatea.
2. Documente justificative cuprind date cu privire la executarea operaţiilor economice.
De aceea pot fi denumite şi documente de execuţie. Ele servesc ca bază pentru
înregitrarea operaţiilor economico-financiare respective în contabilitate, spre
exemplu: factura, chitanţa, bonul de consum etc.
3. Documente mixte sau combinate reunesc trăsăturile documentelor de dispoziţie şi
celor justificative. Ele cuprind date privind dispoziţia de executare a operaţiei, dar şi
dovada înfăptuirii ei. Aceste documente sunt iniţial documente de dispoziţie, iar prin
completarea lor cu date referitoare la executarea operaţiilor respective, ele devin
documente justificative, spre exemplu: cererea dispoziţiei de plată, statul de plată al
salariaţilor.
4. După locul întocmirii şi circulaţiei, documentele pot fi:
1. Documente interne, se întocmesc în cadrul întreprinderii şi consemnează operaţii
economice cu privire la activitatea acesteia. Unele din aceste documente circulă, fie
numai în interiorul acesteia (bonul de consum, statele de salarii), fie către exterior
(facturile, dispoziţiile de plată).
2. Documente externe, se întocmesc de alte persoane fizice şi juridice cu care se află în
raporturi contractuale, dar circulă în cadrul întreprinderii primitoare, spre exemplu:
factura furnizorului, extrasul de cont.
3. În raport cu modul de întocmire, conţinut şi rolul lor în cadrul procesului
informaţional economic, distingem:
1. Documente primare, ce consemnează operaţiile economico-financiare în momentul şi
la locul producerii lor. Ele fac dovada executării acestor operaţii, îndeplinind rolul de
documente justificative, spre exemplu: factura, chitanţa, bonul de consum.

17
2. Documente centralizatoare, se întocmesc pe baza documentelor primare sau
concomitent cu acestea în scopul grupării şi acumulării operaţiilor de acelaşi fel,
dintr-o anumită perioadă.

18
3. După forma de prezentare, se deosebesc:
1. Documente tipizate, se întocmesc pe formulare tip, strict determinate. Ele au un text şi
o formă prestabilită, fiind obligatorii pentru toate categoriile de utilizatori din
economia naţională.
2. Documente netipizate, sun reprezentate de documente specifice unor ramuri de
activitate sau unor instituţii. Ele se întocmesc fie pe formulare specifice fiecărei
instituţie publică, fie pe hârtie simplă, fără a avea un format stabilit.
3. După regimul de tipărire şi utilizare a formularelor folosite la întocmirea
documentelor, se disting:
1. Documente întocmite pe formulare cu regim special au un mod deosebit de tipărire,
numerotare, gestionare, evidenţă, folosire şi păstrare, de exemplu: bonul de piaţă,
delegaţia, factura de expediţie. Pentru aceste documente există dispoziţii legale cu
precizări, privind modul de completare, circulaţie şi păstrare.
2. Documente fără regim special sau obişnuite sunt cele care au un mod de circulaţie şi
înregistrare specific fiecărei întreprinderi.
3. După suportul care depozitează informaţia, se disting:
1. Documente pe suport de hârtie.
2. Pe suporturi magnetice ( CD, dischete ).
3. În funcţie de numărul operaţiilor economice pe care le cuprind, documentele se
împart:
1. Documente singulare conţin date privitoare la o singură operaţie economică.
2. Documente cu multiple operaţii, conţin date privind mai multe operaţii economice de
acelaşi fel. De aceea, pe lângă datele obligatorii comune tuturor categoriilor de
documente, acestea conţin în plus, ca date specifice: diferite totaluri cantitative şi
valorice, numere de ordine.
3. În funcţie de tehnica întocmirii se deosebesc:
1. Documente care se întocmesc manual.
2. Documente care se întocmesc cu mijloace tehnice, computere.
IV.2 Conţinutul, modul de întocmire şi de verificare a documentelor
Conţinutul documentelor diferă după caracterul operaţiilor consemnate. Conţinutul se
concretizează în anumite elemente obligatorii, care trebuie să asigure reflectarea clară şi
comlpetă a operaţiilor economice pentru care se întocmesc. Aceste elemente ce concretizează
în anumite exprimări care permit înţelegerea operaţiilor economice pe care le reflectă de către
cei care le întocmesc, respectiv către cei care le utilizează.
Caracterele comune ale documentelor contabile se referă la:
1. denumirea documentului ( atribuirea unui nume );
19
2. denumirea instituţiei publice emitente;
3. adresa sau compartimentul care a întocmit documentul;
4. codul fiscal, indentificare în timp a operaţiei ( număr şi dată );
5. indentificarea participanţilor la operaţia economică consemnată în document;
6. conţinutul operaţiei economice reflectată în document şi justificarea efectuării ei;
7. datele cantitative sau valorice aferente operaţiei economice efectuate;
8. semnăturile persoanelor participante la efectuarea operaţiei economice consemnate în
document, a celor care au întocmit şi a persoanelor care răspund pentru executarea,
conţinutul, legalitatea, oprtunitatea, necesitatea ţi realitatea operaţiei economice
respective;
9. alte caractere menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor în documentele
justificative;
Caracterele specifice diferă de la o categorie de documente la alta şi asigură detalierea
operaţiei consemnate, ele având un rol completativ şi se referă la precizarea unor informaţii
care se regăsesc numai în acel document. Documentele se întocmesc la locul de muncă in
cadrul căruia se produce operaţia sau care participă la înfăptuirea ei. Mărimea, conţinutul şi
formatul documentelor variază în funcţi de natura operaţiilor economice, de modul de
întocmire şi mijloacele utilizate pentru prelucrarea datelor pe care le conţin. Pentru fiecare
gen de operaţii se foloseşte cîte un model de document, care are o formă şi o aranjare a
datelor corespunzătoare specificului operaţiei economice respectieve. La completarea
documentelor ce se întocmesc în mai multe exemplare, toate exemplarele trebuie să poarte
acelaşi număr de ordine. În documentele de casă şi de bancă datele cifrice trebuie repetate şi
în litere aşa cum precizează şi Regulamentul de casă ( Decret – Legea nr. 209/15.07.76 ).
Greşelile făcute cu ocazia întocmirii documentelor pot fi corectate numai cu respectarea
anumitor reguli. În documente nu se admit ştersături. Corectarea documentelor trebuie să se
facă în aşa fel încât să se poată recunoaşte cu uşurinţă că ea a intervenit cu ocazia întocmirii
documentului, nu mai târziu, iar cei care au înmtocmit documentul au cunoştinţă de
corectarea respectivă. Rectificarea greşelilor în documente se face prin tăierea textului sau a
sumei greţite cu o linie, în aşa fel, încât să se poată citi ceea ce a fost greşit, apoi se scrie
textul sau suma corectată, făcându-se menţiune pe documentul rectificat asupra acestiu fapt,
care se confirmă prin semnăturile aceloraşi persoane care au semnat iniţial documentul. În
documente de casă şi de bancă nu se admit corectări. Dacă s-au făcut greşeli în aceste
documente, ele se anulează prin tăierea cu o linie pe diagonală pe care se scrie cuvântul
„ANULAT”, pastrându-se în continuare exemplarele sale respective, fără a se detaşa şi se
întocmesc apoi documentele corecte. Erorile descoperite în document cu ocazia verificării lor
ulterioare, de către serviciul de contabilitate, se aduc la cunoştinţa celor care le-au întocmit,
precum şi a părţilor interesante cu privire la operaţia consemnată în documentul respectiv.
Prezintă o importanţă deosebită întocmirea clară şi completă a documentelor, cu respectarea
tuturor regulilor privitoare la conţinutul şi forma lor. Ele condiţionează calitatea şi exactitatea
informaţiilor contabile. Totodată este necesar ca documentele să fie întocmite la timp, pentru
a asigura operativitatea informaţiilor contabile, pentru conducerea activităţilor. Documentele
constituie baza înregistrărilor în contabilitate şi influenţează nemijlocit exactitatea şi
20
operativitatea informaţiilor contabile. Definirea juridică a termenelor de document justificativ
sau document contabil s-a făcut prin Legea Contabilităţii nr.82/1991 (republicată), dar mai
ales în anexa numărul 1 a Ordinului ministrului finanţelor publice numărul 1850/2004 privind
registrele şi formularele financiar-contabile (publicat în M.O. nr.23 bis din 7/01/2005).
Drumul pe care îl parcurg documentele din momentul emiterii sau intrării în instituţia publică
şi până la arhivare constituie circuitul documentelor. Pentru asigurarea circulaţiei raţionale şi
unitare a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate precum şi
pentru ţinerea la zi a contabilităţii, se pot întocmi grafice de circulaţie a documentelor. Înainte
de a se înregistrarea în contabilitate, documentele economice trebuie să fie supuse unei
verificări minuţioase, care are ca scop să descopere eventualele erori, acţiunile ilegale sau
incorecte, asigurându-se exactitatea datelor contabile. Deci, urmează verificarea
documentelor care se face sub trei aspecte şi anume: verificarea sub aspectul formei,
verificarea aritmetică si verificarea de fond. Verificare sub aspectul formei constă în
controlul întocmirii documentelor pe formulare corespunzătoare naturii operaţiei economice,
completarea tuturor rubricilor, existenţa tuturor semnăturilor persoanelor împuternicite să
vizeze, dacă nu au avut loc ştersături sau corectări fără a fi certificate. Verificarea aritmetică
constă în controlul preluării corecte în documente a datelor cifrice şi dacă s-au efectuat corect
calculele aritmetice presupuse la întocmirea documentului. Verificarea de fond constă în
controlul realităţii, necesităţii, oportunităţii, legalităţii operaţiilor consemnate în documentul
respectiv. Verificarea realităţii operaţiei are ca scop să descopere dacă operaţia economică s-a
efectuat la data, locul şi condiţiile prevăzute ăn document, spre exemplu: se verifică suma
plătită procurarea unor mărfuri cu cantitatea de mărfuri recepţionată. Verificarea
documentelor, în general se efectuează de alte persoane decât cele care le-au întocmit. După
completare şi verificare, documentele sunt supuse operaţiei de prelucrare. Aceasta constă în
gruparea documentelor pe operaţii, exprimarea valorică a mărimii operaţiei economico-
financiare înregistrată în document, cumularea unor documente primare şi obţinerea celor
centralizatoare. Faza finală a circulaţiei documentelor o constituie clasarea lor la dosar, după
rezolvarea completă şi definitivă a acestora. Prin clasare se înţelege aranjarea documentelor
într-o anumită ordine, strict determinată, în scopul asigurării păstrării lor în bune condiţii şi
pentru a fi uşor găsite în vederea obţinerii informaţiilor necesare. Păstrarea documentelor
trebuie să asigure integritatea acestora deoarece aceastea servesc pentru controlul operaâiilor
economice efectuate. La finele perioadei de gestiune documentele păstrate în cadrul
compartimentelor se predau la arhiva unităţii. În cadrul arhivei documentelor se păstrează
grupate pe domenii şi în cadrul acestora, cronologic. Termenele de păstrare a documentelor
se stabilesc prin acte norrmative şi diferă în funcţie de natura şi importanţa documentlui.
IV.3 Registre contabile obligatorii

Legea nr.82/1991 a contabilităţii, republicată cu modificările şi completările ulterioare

stabileşte că registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi
Registrul cartea marea. Potrivit Normei metodologice de întocmire şi utilizare a registrelor şi
formulelor comune pe economie privind activitatea financiar-contabilă, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 23 bis din 7.01.2005, registrele contabile se pot prezenta sub
formă de registru, foi volante sau listări informatice după caz.

21
 Numerotarea paginilor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor
numerota în ordinea completării lor. Registrul–inventar şi Registrul Cartea mare se păstrează
în unitate timp de 10 ani de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost
întocmite, iar în caz de pierdere, sustragere sau distrugere, trebuie reconstituite în termen de
30 de zile de la constatare.
IV.3.1 Registrul-Jurnal

Serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a

modificării elementelor de activ şi de pasiv al unităţii.
Se întocmeşte de către persoanele prevăzute la art.1 din Legea contabilităţii nr.82/1991,
republicată, într-un singur exemplar, după ce afost numerotat, şnuruit şi înregistrat în
evidentţa unităţii.
Numerotarea filelor registrelor se face în ordine crescătoare, iar volumele se vor
numerota în ordinea completării lor.
Se întocmeşte zilnic sau lunar, după caz prin înregistrare cronologică, fără ştersături şi
spaţii libere, adocumentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv ale
unităţii. În cazul în care unitatea foloseşte jurnale auxiliare, totalul lunar al ficăruia se poate
trece în registrul-jurnal.
În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare
automată a datelor, fiecare operaţiune economico-financiară se va înregistra prin articole
contabile, în mod cronologic,după data de întocmire sau de intrare a documentelor în unitate.
În această situaţie, Registrul-jurnal se editează lunar, iar paginile vor fi numerotate pe măsura
editării lor. Registrul-jurnal va fi şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa unităţii în luna
următoare celei în care numărul de file editate este de 100 sau anual, dacă numărul filelor
editate este sub 100, pentru un exerciţiu financiar.

22
 În cazul în care o unitate are subunităţi dispersate teritorial care conduc contabilitatea
până şa balanţa de verificare, registrul-jurnal se va conduce de subunităţi, cu condiţia
înregistrării acestuia la nivelul subunităţii.
În coloana 1 se înscrie numărul curent al operaţiunilor înregistrate începând de la 1
ianuarie sau de la începutul activităţii, până la 31 decembrie sau încetarea activităţii.
În coloana a doua se trece data( anul, luna, ziua) când se face înregistrarea în registru.
În coloana a treia se trece felul documentului (factura, chitanţa, jurnal privind
operaţiunile de casă şi bancă, jurnalul decontărilor cu furnizorii etc.), precum şi numărul şi
data acestuia.
În coloana a patra se trece felul operaţiunii, dându-se explicaţiile în legătură cu
operaţiunea respectivă şi elementele de indentificare ale acesteia.
În coloanele 5 şi 6 se trece simbolul conturilor debitoare, respectiv creditoare.
În coloanele 7 şi 8 se trec sumele totale, debitoare şi creditoare din documentul
respectiv ( bon, factură, jurnal auxiliar etc.).
În Registrul-jurnal se trec toate operaţiunile economice privind modificările
elementelor de activ şi de pasiv ale unităţii, indiferent dacă acestea au loc în numerar sau prin
conturile deschise la bănci, neţinându-se seama dacă a avut loc plata sau încasarea acestora.
Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, împreună cu documentele
justificative care au stat la baza întocmirii lui.

23
 IV.3.2 Registrul-inventar

Unitatea .........................

REGISTRUL-INVENTAR
la data de ....................

Nr. pagină ......

Recapitulaţia Diferenţe din evaluare (de înregistrat)

Nr. Valoarea
elementelor Valoarea de inventar
crt. contabilă Valoarea Cauze diferenţe
inventariate
1 2 3 4 5 6
           
           
           
           
           
           
           
14-1-2

Întocmit, Verificat,

Serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii

elementelor de activ şi de pasiv.
Se întocmeşte de către persoanele prevăzute la art.1 din Legea contabilităţii nr.82/1991,
republicată, într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat în
evidenţa unităţii.
Registru-inventar se întocmeşte la începutul activităţii, la sfăşitul exerciţiului financiar
sau cu ocazia încetării activităţii, fără ştersături şi fără spaţii libere, pe baza datelor cuprinse
în listele de inventariere şi procesele-verbale de inventariere a elementelor de activ şi de
pasiv, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi.
Se completează pe baza inventarierii faptice a elementelor de activ şi de pasiv grupate
după natura lor conform posturilor din bilanţ. În cazul în care inventarierea are loc pe
parcursul anului, datele rezultate din operaţiunea se inventariere se actualizează cu intrările şi
ieşirile din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar,
datele actualizate fiind apoi cuprinse în registrul-inventar. Operaţiunea de actualizare a
datelor rezultate din inventariere se va efctua astfel încât la sfârşitul exerciţiului financiar să
fie reflectată situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv.
24
 În cazul încetării activităţii, registrul-inventar se completează cu valoarea elementelor
de activ şi de pasiv invetariate faptic la acea dată.
În cazul în care o unitate are subunităţi dispersate teritorial care conduc contabilitatea
până la balanţa de verificare, registrul-inventar se va conduce de către subunităţi, în condiţiile
înregistrării acestuia în evidenţa subunităţii.
În coloana 1 se inscrie numărul curent al fiecărei operaţiuni înregistrate în ordine
cronologică, de la deschiderea acestuia, până la epuizarea filelor sau încetarea activităţii.
În coloana a doua vor fi recapitulate elementele inventariate, detaliat pe fiecare cont de
activ şi de pasiv, conturile de valori materiale putând fii defalcate pe gestiuni.
În coloana a treia se înscrie valoarea contabilă a elementelor inventariate.
În cloana a patra se înscrie valoarea de inventar a elemetelor de activ şi de pasiv,
stabilită de membrii comisiei de inventariere (pe baza listelor de inventariere şi a proceselor-
verbale de inventariere).
În coloana a cincea se trec diferenţele din evaluarea de înregistrat, calculate ca diferenţa
între valoarea contabilă şi valoarea de inventar.
În coloana a şasea se menţionează cauzele diferenţelor (deprecieri,dezasortări etc.).
Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, împreună cu documentele
justificative care au stat la baza întocmirii lui.

25
 IV.3.3 Registrul Cartea mare

CONTUL.....
Lunile Conturi corespondente creditoare Total Total SOLD
Rulaj Rulaj
debitor creditor
Cont... Cont... Cont... Cont... Cont... La 1 Debitor Creditor
ianuarie
... ... ... ... ...
2___
Jurnal... Jurnal.. Jurnal... Jurnal... Jurnal...
............ ............ ............. .............. ..............
Ianuarie
Februarie
Martie
---------
Total
General
(I-IV)
Întocmit, Verificat,

Formular tipizat fără regim special. Document contabil ce utilizează fiecare cont
sintetic câte două fişe-şah: una pentru debitul contului şi conturile corespondente creditoare,
şi cealaltă pentru creditul contului şi conturile corespondente debitoare. Registrele folosite
sunt: jurnal de înregistrare, fişa sintetică-şah şi fişele analitice.
Format A4,tipărit pe ambele feţe, în foi voalante.
Serveşte:
1. la ţinerea contabilităţii sintetice a operaţiilor economice şi financiare în unităţile care
utilizează forma de înregistrare contabilă „maestru-şah”;
2. la întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice;
Se întocmeşte într-un exemplar, în cadrul compartimentului financiar-contabil, lunar,
separat pentru debitul şi separat pentru creditul fiecărui cont sintetic, pe măsura înregistrării
operaţiilor.
Se completează pe baza documentelor justificative, documentelor cumulative,
centralizatoare şi notelor de contabilitate.
26
 În cazul când la unele conturi corespondente intervin mai multe conturi decât numerele
coloanelor pe care le cuprinde fişa, se deschide o fişă anexă cu acelaşi simbol de cont, pe care
se va continua înscrierea conturilor corespondente. În fişa anexă nu se trece suma din coloana
principală, aceasta figurând în coloana „Sumă” a fiecărei fişe.
La începutul anului, la deschiderea fişelor, pe primul rând al colonei „Sumă” se
înregistrează soldul iniţial, pe baza balanţei conturilor sintetice încheiată la finele anului
precedent. Soldul înscris în fişă se barează şi apoi se efectuează înregistrarea operaţiilor lunii
ianuarie.
La sfârşitul lunii, se adiţionează pe verticală sumele pe conturi corespondente şi se
barează. Totalul sumelor din coloanele „Conturi corespondente”, adunate pe orizontală
trebuie să fie egale cu totalul sumelor din coloana „Sumă” adunate pe verticală.
Cartea mare (şah) poate fi folosită pentru o periadă mai mare (trimestru, semestru, an),
dacă numărul operaţiilor economice şi financiare nu sunt prea numeroase. În acest caz, este
necesar să se stabilească totalul sumelor separat pentru fiecare lună.
Acest procedeu de utilizare a Registrului Cartea mare (şah) se aplică în cazul folosirii
balanţei de verificare cu opt coloane (cod 14-6-30), care serveşte şi la stabilirea rulajelor
cumulate de la începutul anului (inclusiv soldurile iniţiale).
În cazul când se consideră posibilă folosirea balanţei cu patru coloane (cod 14-6-30/b),
în Cartea mare, pe lângă rulajele lunare, este necesar să se stabilească şi rulajele cumulate de
la începutul anului (inclusiv soldurile iniţiale).
Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

27
 BIBLIOGRAFIE

1. Marketingul Afacerilor – Editura Oscar Print, autori: coord.prof. Suzana Camelia

Ilie, prof. Cristina Tanislav, prof. Cătălina Poştovei.
2. Mediul Concurenţial al Afacerilor – Editura Oscar Print, autori: coord.prof. Suzana
Camelia Ilie, prof. Ardelean Magdalena, prof. Cristina Tanislav, prof. Cătălina
Poştovei.
3. Organizarea Resurselor Umane – Editura Oscar Print, autor: Suzana Camelia Ilie.
4. Finanţarea Afacerii – Editura Oscar Print, autori: Pătraşcu Daniela, Necula Anda,
Oancea Elena, Georgescu Roxana, Popescu Luminiţa, Suzana Camelia Ilie.
5. www.google.com

28
 Anexa 1

Produsele firmei SC NICO S.R.L

Boilere electrice Boilere pe lemne

Fitinguri din cupru Fitinguri din zinc

Calorifere din fontă Calorifere din aluminiu

Oferim soluţia optimă pentru toate problemele specifice instalaţiilor termice şi sanitare.
Suntem în măsură să vă oferim soluţii tehnice şi să executăm lucrări de instalaţii termice şi
sanitare pentru orice tip de imobil. SC NICO S.R.L este o societate cu angajaţi profesionişti,
specializaţi în execuţia şi proiectarea de instalaţii termice şi sanitare, verificări şi revizii
periodice ale instalaţiilor termice şi sanitare, contorizări individuale. Firma noastra, este ceea
ce dumneavoastră căutaţi, pentru a avea comfortul dorit, atât pe timpul iernii cât şi pe timpul
verii. Timpul de execuţie al lucrărilor este foarte scurt, deoarece lucrăm cu cele mai moderne
echipamente din domeniul instalaţiilor termice şi sanitare. Vă mulţumim ca ne alegeţi pe noi.

29
 Cazane pe lemne Cazane pe gaz

Robineţi termostaţi
Punând accentul pe calitatea produselor şi promtitudinea cu care răspundem
solicitărilor dumneavoastră suntem siguri că veţi fi mulţumiţi de serviciile noastre.
Vă aşteptăm!
Date de contact:
Numele companiei: SC NICO S.R.L
Persoana de contact: Nicoară Dorin
Adresa: Str. Andrei Mocioni nr.10
Localitatea: Timişoara
Judeţul: Timiş
Telefon: 0256 450 654

30