Biochimia bilei

Bila este formată în ficat la nivelul hepatocitelor (celule hepatice).

Secreția biliară este colectată în vezica biliară (colecist, fiere, veziculă) și de acolo se varsă în
duoden prin canalul coledoc ca urmare a contracției vezicii biliare și relaxarea orificului Oddi.
Bila are rolul de a favoriza digestia și absorbția lipidelor din alimente.
Bila hepatică se deosebște de bila veziculară (colecistică) prin proprietăți, culoare,compoziție,
pH:
- Bila hepatică este un lichid de culoare aurie, cu vâscozitate scăzută și pH>8, conține
97% apă;
- Bila veziculară este mai închisă la culoare, verde-brun, este lichid vâscos din cauza
reabsorbției apei, conține 89% apă și pH=7-8.
Compoziția chimică a bilei:
 Apa, în cantitate mai mare în bila hepatică
 Substanțe anorganice: bicarbonați de sodiu și potasiu, cloruri, sulfați;
 Substanțe organice: acizi și săruri biliare, pigmenți biliari (bilirubina), colesterol,
lecitină.
Colesterolul este eliberat în circulația sangvină sub formă de lipoproteine cu densități diferite,
LDL, HDL. Ulterior ficatul extrage colesterolul din sânge, iar prin catabolizare il transformă
în acizi biliari. Când bila conține mai mult colesterol decât poate solubiliza în micelii se pot
forma cristale de colesterol (calculi).
Acizii biliari (colic, dezoxicolic) se combină cu amonoacizii glicocol și taurina și formează
sărurile biliare (glucocolatul și taurocolatul de Na și K).
Sărurile biliare conțin grupe polare (-OH, -NH2) și grupe cu sarcini negative COO- , SO3- care
au caracter hidrofil, iar radicalul hidrocarbonat (format din atomi de C și H) are caracter
hidrofob.
Existența componentelor hidrofile și hidrofobe explică proprietatea sărurilor biliare de
a solubiliza și emulsiona grăsimile, ceea ce favorizează absorbția lor prin peretele intestinal.
Sărurile biliare acționează asupra grăsimilor asemănător detergenților.
Lipidele alimentare nehidrolizate și produșii de hidroliză (acizii grași) insolubili sau
parțial solubili în apă, formează în prezența sărurilor biliare, asociații de diametru foarte mic
nimte micele (micelii).
Miceliile pătrund în vilozitățile din peretele intestinal (jejun) lipidele sunt absorbite,
iar sărurile biliare rămân in jejun, participând la solubilizarea și transportul altor molecule
lipidice. Când sărurile biliare ajung în porțiunea ileonului, acestea sunt absorbite și ajung în
ficat, de unde sunt secretate odată cu bila și reiau procesul de digestie.
Substanțele care stimulează ficatul pentru secreția biliară se numesc coleretice, iar cele
care stimulează eliminarea bilei din vezica biliară se numesc colagoge.
 Calculi biliari

Prezența calculilor biliari în vezica biliară poartă numele de litiază biliară.

Calculii biliari se formează în căile biliare extrahepatice și mai ales în vezica biliară.
Ei pot fi simpli sau micști:
1. Calculi simpli:
 Calculi de colesterol
 Calculi de bilirubina
 Calculi de carbonat de calciu
2. Calculi micști:
 Calculi de calciu și colesterol
 Calculi de calciu și pigmenti biliari (bilirubina)
 Calculi de calciu, colesterol și pigmenți biliari
Calculii biliari sunt spălați, uscați la 105°C și apoi sunt analizați macroscopic și chimic.
Examenul macroscopic:
 Se numără, se observă culoarea, aspectul, duritatea și structura calculilor;
 Arderea calculilor într-un creuzet oferă informații în legătură cu compoziția lor:
- Calculii care conțin colesterol ard și se carbonizează;
- Calculii care conțin pigmenți biliari după ardere devin brun-verzui;
- Calculii care conțin calciu devin alb-albăstrui.
Examenul chimic se efectuează pe calculi sfărâmați, sub formă de pulbere și constă în
identificarea colesterolului, pigmenților biliari, carbonaților, fosfaților, calciului, cu ajutorul
unor reactivi.