Y

AR
62 a „JUNIMEA LITERARĂ

Modernismulîn literatura română *)

IBR
Intr'un articol de fond al revistei „Gândirea“ (An. 1. No.
10) întitulat „Revolta fondului nostru nelatin“, poetul Lucian

YL
Blaga scrie următoarele : „... se poate spune că în spiritul ro-
mânesc e dominantă latinitatea, liniştită şi prin excelență cul-
„turală. Avem însă şi un bogat fond latent s/avo-frac, exuberant

SIT
şi vital, care oricât ne-am împotrivi, se .desprinde. uneori din
corola necunoscutului răsărind puternic în conştiinţă. Simetria
'Şi armonia latină ne e adeseori sfârticată de . furtuna care ful-
geră molcom în adâncimile oarecum metafizice ale sufletului
ER
românesc. E o revoltă a. fondului nostru . nelatin“,
„Nu e lucru nou: suntem morminte vii ale strămoşilor.
Intre ei sunt de aceia pe cari îi ocrotim şi-i îmbrăţişăm cu
NIV
toată căldura, din motive şi politice ; dar avem şi strămoşi pe
cari îi tratăm ca pe nişte copii vitregiai noştri... Cu cât îi
ținem mai mult în frâul întunerecului, cu atâta răscoala lor va
LU

îi mai aspră, mai tumultuoasă — putând să devină fatală „pri-

vilegiaţilor“ de astăzi. E bine să ne dăm seama de puterile po-
tențiale cari ne zac în suflete — vulcani în fundul mărilor“...
-+ „Cunoscutul ritm de linişte şi de furtună —- zice mai
RA

departe d-l Blaga —, „de măsură şi de exuberanţă ce-l gășim

în viaţa altor popoare se lămureşte mai mult prin logica ine-
rentă istoriei, prin alternarea.
de teze şi antiteze, cum le-a de-
NT

terminat un Hegel bunăoară. Acelaş ritm are la noi rădăcini cu

mult mai adânci în însuşiri temeinice de rasă. Deosebirea
aceasta ne îngăduie frumoase perspective istorice“.
CE

Aceste vorbe ne pot servi ca explicare şi totodată şi ca

indicațiune pentru ceea ce pretutindeni a fost fundamentul, şi'n
acelaş timp Chiar, punctul de plecare al expresionismului —
I/

una din multele manifestări ale modernismului. Cunoaşterea

profundă a sufletului omenesc ne-a lămurit asupra unui lucru:
AS

că noi, civilizaţii de astăzi, sântem părtaşi ai unei lumi care

nu mai există. Cultura s'a aşezat ca o pătură groasă: deasupra
primitivismului. Ea a înăbuşit în noi multe tendinţe, le-a ucis,
UI

le-a înlăturat. Chiar şi amintirea acelui, atât de îndepărtat, tre-

cut a dispărut. Şi totuşi se ivesc din când în când semne ale
BC

*) Publicăm acest studiu fără să aderăm la atâtea dintre părerile lui.

 RY
JUNIMEA LITERARĂ 63

RA
acelui trecut primitiv şi sălbatec. Multe popoare civilizate --de
astăzi trebuie să-şi caute prin depărtări strămoşii lor. Adesea
această căutare a patriei străvechi e urmată de chinul nesigu-

LI B
ranței. Fritz Burger, unul . din teoreticianii expresionismului/ ne
Spune că germanii sânt siliţi a căuta .rădăcina gândirii şi simţirii
germane, deci patria primitivităţii lor, departe în Orient. |

Noi Românii, avem o soartă mai
au fost aici, în ţinuturile cari formează
noi se dă lupta, în subconştient, între
între linişte. sufletească şi sălbătăcie —
ITY
fericită. Strămoşii noştri -
astăzi patria noastră. La
măsură Şi necumpătare,
nu ca o luptă între. ci-

S
vilizație şi primitivitate înăscută, ci ca o contrarietate între obâr-
şia latină şi cea dacă. Fiecare
lumi diferite :.cea conştientăcare
om ER
modern este
;. este creată şi ordonată de
părtaş al duor

cătră rațiune pe de-oparte, — şi cea inconştientă, sau, în cazut

NIV
cel mai bun, subconştientă, de altă parte. Cu cât mai clară e
cea dintâiu, cu atâta mai nebuloasă e a doua. Se ridică pre-
simţiri dela ea în conştientul nostru, adesea ele capătă forme
vizibile. „De ce oare vorbesc deodată“ —- aşa scrie acasă un
LU

ostaş odată, scurt înainte de moarte, de pe câmpul de luptă —

„de ce vorbesc deodată morţii îndepărtați. din Orient, într'o
limbă pe care o înţeleg şi o aud atât de bine, ca şi cum ar fi
RA

a mea proprie sau ca şi cum aş îi vorbit-o eu vre-odată ?“.

Şi Eminescu la sfârşitul novelei sale filosofice „Sărmanul
Dionis“ spune : „Nu ezităm de a cita câteva pasaje dintro
epistolă a lui Teophile Gauthier, care colorează oarecum ideia
NT

aceasta : Nu totdeauna sântem din ţara ce ne-a văzut născând,

şi deaceea căutăm adevărata noastră patrie. Acei cari sânt făcuţi
CE

în felul acesta se simt ca exilați în oraşul lor, străini lângă că-

minul lor şi munciţi de-o nostalgie inversă... Imi pare cam
trăit odată în Orient, şi când, în vremea carnavalului, mă de-
ghizez cu vre-un caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte.
I/

Am fost în totdeauna surprins că nu pricep curent limba arabă.

Trebuie s'o fi uitat“. Ocupaţiunea cu această lume inconştientă
AS

sau subconştientă a Eului nostru propriu, duce la misticism,

misticismul simţirii, misticismul întâmplărilor, misticismul vor-
birii. Adâncindu-neîn noi înşine ajungem la obârşie, deci la
UI

stadiul când nu se putea simţi această dublare. Descoperim în

noi o lume care mare nici o asemănare cu cea de acum. Poită
fără margini, simţire exaltată şi o gândire primitivă înfrumuse-
BC
 Y
AR
4 JUNIMEA LITERARĂ

fată cu imagini — ar i să fie idealul: spre care ar trebui să:se

IBR
îndrepte sufletul. artistului modern ;: şi el tinde chiar - într acolo,
«<a :să le trăiască nelimițat şi fără zăgaz.. TE
- Aici îşi are începutul. creaţia artistică, Precum crea primi-

YL
tivul,. aşa creiază artistul expresionist modern :. el dărâmă edi-
ficiul pe .care l-a 'ridicat cultura, deoarece — precum crede -
dânsul. — acela e un. zid rece şi strein lui.

SIT
Şi această mişcare literară şi artistică trebuie de consi-
derat. ca: o reacțiune. Reacţiunea împotriva unor idei cari existau
şi erau puternice ;. reacțiune împotriva unei direcţii a cărei mi-
siune era, după concepţia celor ce o reprezintau, -să redea lumea
pozitivă, modernă,în mod fidel şi ER cât'se
Expresionismul — reprezentantul tipic al modernismului de care
poate de pozitivist.

ne-am propus să vorbin aici — expresionismul deci, se crede

NIV
chemat .a se pune în opoziţie conştientă față de naturalism. EI
“vrea să înlăture, să şteargă aşazicând datele simţurilor, să arate
că ele sânt nişte umbre moarte, iar ceea ce li e ascuns sim-
LU

ţurilor, dar se află adânc, la baza fiinţei noastre, aceea să o

arate ca singura realitate adevărată.
Inceputurile acestei atitudini filosofice le putem găsi destul
de departe în trecut. Incă înainte de războiu. Războiula produs
RA

- numai erupția lor puternică şi le-a condensat în concepţiuni

“Dine' definite. In războiu, lumea s'a convins că civilizaţia se
'nimiceşte prin armele ei proprii. Mulţi văzură mormane de ruine
NT

ale unor opere măreţe de artă şi cultură, fumegând încă de

focul prăpădului, mulţi văzură monumente istorice cari înfrun-
taseră veacuri, prefăcându-se în praf şi cenuşă. Dar şi mai mult:
CE

ei văzură moartea secerând rândurile celor mai buni dintre ei.

Şi atunci omul -incepu să dorească liniştea şi pacea.
Şi atunci omul începu nu să admire maşina. ci să o urască,
I/

şi să caute refugiu de bubuitul infernal al tunurilor, în eul său

"propriu. Astfel arta deveni expresia — de 'aici şi numirea de -
AS

aria expresionistă — expresia simţirilor „în nelinişte şi termen-

_“ taţie“, a unei tot mai pronunţate tendinţe de -a inlocui Jumea
_ naturalismului prin ceva nou. Şi expresionismul birui. lar Ger-
UI

mania deveni „țara clasică“ a acestei mişcări artistice noui.

Şi mişcarea aceasta îi „ademeni la sine, în primul rând,
„pe tinerii artişti. |
BC
 RY
JUNIMEA LITERARĂ 65.

RA
Kasimir Edschmid — el însuşi unul dirtre protagoniştii
noului: curent — scrie despre aceasta în carteasa despre Expre-
sionism (Expressionismus in der Literatur und die neue Dichtung,

LI B
p. 5l. ş. u.): „Şi veniră artiştii nouii mişcări. Ei nu mai arătară
excitaţiunea uşoară. Ei nu mai redară faptul 'gol şi dezbrăcat.
Ei nu mai erau supuşii ideilor, nevoilor şi tragediilor cugetării
burgheze şi capitaliste. Simţirea lor se desfăşura fără margini.

ITY
Ei nu vedeau, ei se uitau. Ei nu fotografiau — ei aveau vi-
ziuni. In locul rachetei, dânşii creară excitaţiuni durabile. In 10-
cul momentului — resîrângerea în timp. Şi mai întâiu de toate.

S
capătă fiinţă un sentiment mare, care se resfrânse asupra lumii
întregi, în locul atomizării,; şi îmbucătăţirii impresionismului.
„In acest sentiment se cuprindea
ER pământul ca
şi existenţa o
mare viziune. Şi în el ființau simţiri şi oameni. Şi toate. trebuiau
fixate în miezul lor. şi din punctul „fenomenului lor originar“.
NIV

Omul nu se raţionează prin viaţă. EI trece prin ea. El nu Cu-.

getă despre sine, el se trăieşte. Artiştii se predau dumnezeirii.
Ei sânt fără înconjor. Ei sânt primitivi. Ei sânt simpli, „deoarece
LU

ceea ce-i mai simplu 'e totodată şi cel mai complicat şi cel mai
greu“, |
Şi continuă acelaş Edschmidt : „Expresionism a fost în
toate timpurile. Nici o zonă care-nu l-ar fi avut, nici o religie. -
RA

care nu l-ar fi creat cu focul său. Nici un neam care nar fi

premărit zeitatea ascunsă şi zeescul învăluit, şi nu le-ar fi plăz-
muit. Aparând în timpuri de extaz, dânsul deveni stilul totali-
NT

tăţii: Asirienii, Perşii, Elinii, Gotică, Egiptenii, Primitivii, Pictorii

germani — toţi l-au avut“, | |
La popoarele de tot primitive, unde extrazul zeesc se re-.
CE

vărsa din natura lor nezăgăzuită, dânsul (expresionismul) deveni:

expresia anonimă a groazei şi a preamăririi. La spiritele mari
a căror suilet era încărcat de fecunditate — îl găsim ca o în-
I/

făţişare naturală a operii lor. „|l găsim în extazul. dramatic la

Griinewald, în lirismul cântecelor călugărițelor buddhiste, plin
AS

de mişcare la Shakespeare, în linişte la Strindberg, nemăsurat:

de dulce în basmele Chinejilor. Şi acuma dânsul pune stăpâ-.
nire pe o întreagă generaţie. O întreagă generaţie a Europei“.
UI

Şi de fapt: Expresionismul apare ca o ţâşnire vulcanică

în mai toate ţările Europei. Nouii artişti iau ofensiva împotriva
a tot ce fusese până acum. Şi ei se credeau a fi singurii pe
BC

-5
 Y
AR
66 | JUNIMEA LITERARĂ.

care Dumnezeirea i-a atins, pentruca să creeze, să creeze opere

IBR
adevărate şi mari. Desigur li se opuse tradițiunea. Intenţiunilor
lor li se împotrivea în primul rând „mintea sănătoasă“, -care e
în măsură să vadă viaţa aşa, cum a fost deprinsă prin secoli
dearândul. Dar cu cât creştea opoziţia aceasta, cu atâta nouii!

YL
artişti deveniră mai. agresivi şi mai intoleranţi. Arta lor deveni
adesea batjocură. Şi „batjocurirea . era îndreptată împotriva tu-
turora, cari -nu puteau să-i înțeleagă. Iar înțelege nu-i putea în

SIT
primul rând „generaţia veche“. . Na
Astfel se deschide tot mai tare obisul între cele două
generaţii. Dar nu numai pe terenul poeziei, ci în toate domeniile -
artei. Pictura şi sculptura dezgoliră în primul rând contrarietatea
dintre arta nouăşi cea veche. Şi aceasta ER
cu oarecare motivare:
moderniştii vreau să fie naivi şi cât se poate de primitivi în
executarea exterioară ; pentru acest scop se îndreaptă -spre pro-
NIV
dusele artistice ale primitivilor. Sau disolvă realitatea dată prin
simţuri — şi apoi caută să plăzmuiască ceva nou din e/erentele
cari alcătuesc — se zice — adevărata materie: astiel capătă fiinţă
cubismul,. Artiştii nu vreau să redee realitatea rigidă, ci în miş-
LU

care ; ei nu.vreau să prezinte imagini succedându-se în timp,

ci, simultan, complexe întregi de întâmplări. După părerea mea
muzica ar fi cea maiîn măsură să facă aceasta — şi de fapt
chiar şi muzica trebuie să se supuie acestor transformări. Astfel
RA

s'a creiat — am putea zice — o muzică cubistă.

Poezia se prinse ca a patra în horă. Ea deveni expresiunea
complexului psihic. Graiul, mijlocul de exprimare al poeziei, se.
NT

simplifică tot mai mult. Propoziția se abandonă, căci, pentru a

împărtăşi complexe de gânduri, de simţuri, de tendinţe, nu ne
“putem folosi de fraze logic construite. Graiul âre deci misiunea
CE

să fie chiot de bucurie, strigăt de groază. Şi prin asta întreagă

frazeologia modernistă trebui fatal să devie neînţeleasă, nebuloasă.
* Cităm, pentru ilustrarea celor spuse, un exemplu din poe-
ziile lui Franz Werfel, protagonistul expresionismului german:
I/

Melancolie : Să nu credeţi
. că în . nemţeşte poezia.
e mai uşor de înţeles. Iat-o!
AS

Păşire, avântare —
- Vieaţă, dor — | | Schiwvermut
!
Priviri, caută — , Schreiten, Streben,
Moartea creşte Leben sehnt, Blicke suchen -
UI

Venirea strigă. Sterben w: icnst, Das kommen schreit.

Adânc - .. | Tief
Muţim e Stummen
BC

Noi! .. ” Wir!
 RY
JUNIMEA LITERARĂ 67

RA
Pe lângă acestea, lipsa totală a interpuncţiei. îîngreuiază” şi
mai mult înţelesul.

LI B
Dar aduc şi un exemplu din poezia - modernistă română,
şi anume „Uvedenrode“ de lon Barbu - („Antologia. poeților de
azi“ pag. 40—41):
. „Paralogică, ora; Papă geologic. .

ITY
Şi melcul sexual, Amant mitologic
Din piete tari, Hi, cal de val,
Te rog, apari Peste cavală,
Cu valul deasupra în spirală!

S
Ne putem uşor închipui că astfel de poezii nu vor putea
ER
trezi nicăieri entuziasm —— afară doară numai la însuşi poetul,
care poate singur de e în stare a le înţelege. Şi cu atâta mai
puţin literatura română e în măsură a le mistui; la noi, slava
NIV

Domnului, încă singura putere creatore e în popor şi ea singură

va determina direcţiile şi curentele literare. De altfel vom avea.
în curând prilej.să demonstrăm aceasta vorbind de poezia. lui
Aron Cotruş, unul din conducătorii expresionișmului nostru.
LU

„Noua Generaţie“ declară războiu nu numai artei „înve-

chite“, în toate manifestările ei, ci ajunge la convingerea . că şi
RA

ştiinţa de până acum şi-a trăit traiul. Şi în vreme ce artistul

de până acum s'a străduit a stabili o oarecare armonie . între
arta sa şi cercetările Ştiinţifice, de a descrie deci lumea aşa
NT

cun ne-o prezintă simţurile noastre, de a arăta oameni precum

Psihologia ne-a deprins să-i cunoaştem cu privire la sufletul
lor, şi precum deci ştiinţa sufletului ne-a condus — ea singură —
CE

în ascunzişurile sufletului lor, — acum, noua direcţie încearcă

să ne arate oameni şi lume fără nici un temeiu „Ştiinţific“, pornind
adică dela alte consideraţiuni şi dela alte hipoteze.
* Friedrich Nietzsche poate fi considerat — şi expresioniştii
I/

„ fac această achiziţie — ca înainte-mergătorul noului-curent. Ştiinţa

pedantă a declarat-o şi el ridicolă. Şi el se strădui să creeze
AS

supraomul, neînluenţat nici de morala, nici de Logica, nici de

Psihologia celorlalţi. Dar Nietzche,. cu adâncul său idealism
iilosofic, nu putu să-i satisfacă îndeajuiis pe nouii artişti. " Astfel
UI

îi vedem trecând la antipudul spiritual al lui Nietzsche, la psi-

hiatrul vienez Sigmund Freud, a cărui operă constă tot în „răs-
turnarea tuturor valorilor“. Psihologiei de până acum.
BC
 Y
AR
68 " JUNIMEA LULERARĂ

Experiențele tot mai vaste şi obserservaţiile tot mai nume-

IBR
roase ale lui Freud - asupra fenomenelor subconştientului atraseră
tot mai mult pe tinerii artişti. Acu la 1900 apăru lucrarea
acestuia asupra „Deslegării. visurilor“ („Traumdeutung“). In ea
se sublinia partea emoţională ca dominantă în. sufletul omului;

YL
— pe de altă parte se arăta că gândirea e ceva subaltern. |
„Psihoanaliza s'a declarat singura ştiinţă în măsură a ne lămuri
pe deplin asupra vieţii psihice. Şi o privire în viaţa -visurilor

SIT
ne oferă un interesant prilej să ne adâncim în lumea subcon- .
ştientului. Aici trebuie. căutată rădăcina. întregii noastre vieţi
psihice. In vis ni se prezintă omul în mare parte aşa cum e şi

ER
nu cum l-a format civilizaţia, unde raţiunea e întotdeauna domi-
nantă.: Avem visuri cari - exprimă “dorinţe, visuri de groază şi
visuri sexuale. -: . |
Aceste 'consideraţiuni generale au de scop să arate cari
NIV

au fost bazele expresionismului, deci ale modernismului artistic

actual, orişi unde s'a ivit dânsul, în special însă în. Germania,
unde e ţara lui de baştină. Din expunerile teoretice de până
LU

acum asupra expresionismului- am putut reține — spre deosebire

de ceea ce cred însişi expresionişti — că acest curent, pretins
nou, prin sublinierea irealului. şi. a ocultului, prin sublinierea
individualităţii creatore etc., nu e decât o exagerare a roman-
RA

tismului. Căci el subliniază jrealul şi exagerează sentimentele.

lată deci, şi în acest caz, legături organice şi strânse cu ceva
ce a fost şi probabil pururi va fi. Deasemeni vom avea îndată
NT

prilej să stabilim o înrudire strânsă între ramantisni şi simbolism.

Nimic nu trece fără ca. să reapară, într'o formă oarecare, într'o
combinaţie oarecare. Şi în literatura. noastră se poate vorbi de
CE

modernism, de expresionism ; însă, întrucât n'a fost direct impor-

tat din altă parte, modernismul nostru are alte obârşii, nu mai
puţin interesante decât cele de aiurea. Cuvântul modernism are la
I/

noi o semnificaţie specială, şi anume el explică totul ce e de

origine streină, deci ceva oarecum neadaptabil nouă. lar expre-
AS

sionismul ar fi forma cea mai nouă 'a modernismului. Nu există

însă manifestare artistică care cel puţin întrucâtva să ni se poată
adapta. E însă natural ca orişi ce înoire să fie privită cu neîn-
UI

credere. Gândiţi-vă numai la primele manifestări poetice ale lui

Eminescu. O mare parte din critică le-a întâmpinat cu neîncredere
şi de-asupra lor se puse eticheta „artă nemţească“.
BC

=
 RY
JUNIMEA LITERARĂ 69.

RA
Literatura română s'a desvoltat atât de vertiginos în veacul
al 19-lea, încât pela sfârşitul acestuia le-a ajunspe celalte lite-
raturi. Alexandrescu, Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Creangă,

LI B
Coşbuc, Macedonschi pot îi socotiți ca reprezentanţii tipici ai
literaturii din secolul XIX. Prin. Eminescu literatura -noastră luă
contact cu literatura şi cultura germană, în vreme ce acela care
deschise porţi largi spiritului francez în ţările române, a fost

ITY
tocmai adversarul cel mai înverşunat. al lui Eminescu, adică
Alexandru Macedonschi. Eminescu a fost şi va rămâne repre-
zentantul tipic al idealului artistic-romantic în literatura noastră,

S
Macedonschi dimpotrivă îndrumă poezia română pe căile simbo-
lismului francez.
Astiel Macedonschi
ER
deveni iniţiatorul modernismului” de
„care ne ocupăm acuma, în România, întroducând pe la finea
veacului 19 simbolismul francez în literatura noastră. Curen-
NIV

tul acesta apăru în Franţa ca 0 -contramişcare împotriva natu-

ralismului, în special. împotriva lui Emile Zola. Se spunea : arta
nu mai poate rămâne ausxiliara ştiinţelor naturale, — şi dela ea
LU

se aşteaptă mult mai mult 'decât reproducerea fidelă a realităţii.

Pentru a renova şi întineri poezia — poeţii întrebuințau sinibolul.
inconştientul şi ceea ce se bănueşte numai, începe să aibă -un
rol important în această poezie nouă. Filosofia inconştieniului
RA

lui Hartmann stă la baza poeziilor lui Maeterlirick, ale lui La-
forgue, etc. Pentru aceşti poeţi, viața e mister, şi numai „misterul
este.viu“. (Maeterlinck). Poetul simte că în lucruri e un suilet,
NT

pe care ceilalţi oameni nici nu-l bănuesc. (Suchier-Birch-Hirschfeld,

p. 460—462). Simboliştii au o adâncă înclinare spre misticism.
In graii se descoperi o muzicalitate inerentă, — simboliştii. erau
CE

aderenţi entuziaşti ai muzicei lui Richard Wagner — şi acea

muzicalitate trebuie să devină vie în melodia versului.. Poezia
nu vrea să fie altceva decât expresiunea ascunselor mişcări ale
I/

sufletului omenesc..Ea are misiunea să înfăţişeze individualul, Acest

"individualism se manifestă însă în mod discret şi totdeauna
AS

învăluit în simboluri. Poezia simboliştilor nu e patetică, nici

declamatorică — ci fină şi discretă; melodia versurilor este o
uşoară „muzică a sufletului“. E
UI

Cu întreagă âutoritatea sa, — Macedonschi era fiul gene-

ralului care în mare parte a realizat unirea principatelor— Mace-
donschi se declară aderentul acestui curent şi mulţămită marelui
BC
 Y
70 JUSIIEA LITERARĂ

AR
său talent cât şi tenacităţii care FE caracteriza,, sprijinului său i
se datoreşte” reuşita simbolismului în literatura noastră.

IBR
Acest curent: nou se născu Şi în literatura noastră ca o
reacțiune împotriva tradiţionalismului nostru literar, al cărui
reprezentant tipic era socotită, în partea a doua a veacului XIX,

YL
„Junimea“ dela laşi. Concepţia Junimii era că arta, pentru a fi
artă adevărată, trebuie să se ţie de anumite principii — cari la
unii- deveniră simple etichete. Simbolismul: tinde spre. liberarea

SIT
de astfel de etichete. Se susține şi aici, şi întru câtva la fel ca
şi în arta „Junimii“, că individul creator. e suveran, cu deose-
birea că inconştientului i se dă o mai mare. importanţă, decum
se făcuse mai nainte. Poezia simbolistă e individualistă întocmai
ER
ca şi poezia romantică a unui Eminescu. Şi, în consecinţă, se
poate. cu dreptul afirma. că şi simbolismul e un romantism, mai
discret, mai gingaş decum fusese adevăratul romantism de la:
NIV
începutul veacului. El e mai rafinat. Şi în aceasta constă marea
deosebire dintre poezia lui Erninescu şi a lui Macedonschi.
Rivalitatea dintre dânşii era mai mult produsul diferitelor curente
LU

literare cărora amândoi li aparţineau.

Pentru ca să se poată totuşi explica succesul acestui nou.
curent titerar la noi erau necesare două condițiuni: 1. poezia
franceză era dintre toate poeziile streine acu de .mult cea mai .-
RA

simpatizată în țările române,. şi 2., fineţea discretă şi melodica .

poeziei simboliste putea uşor să pătrundă în suflet şi astfel să
câştige simpatia noastră, vezi Macedonschi „Rondelul florilor de
NT

Lună“ p. 17— 18. „Doina Ciobanului“ p. 97— 98 (în stil popular).

| Alexandru Macedonschi e deci înauguratorul curentului care
a produs poeţi însemnați ca Ovid Densusianu, Ştefan Petică, Ion
CE

Minulescu, etc., şi din acest curent s'a născut, precum vom

vedea în curând, expresionismul de astăzi. Macedonschi a pre- .
gătit terenul, a ascuţit stmţul pentru cele ascunse, tainice şi oculte.
Desigur! avem de înregistrat şi crize ale simbolismului în lite-
I/

ratura noastră. Şi acestea se datoresc pe deoparte adorării tot

AS

mai crescânde ce i se aducea lui Eminescu — iar pe de altă

parte curentului naţionalist al „Sămănătorului“, care într'un timp
a fost chiar în stare să înăbuşe orice altă mişcare ce nu avea
UI

ca singură, dar uriaşă preocupare, de a pregăti sufleteşte neamul

românesc pentru marea zi a unirii şi dezrobirii. Pe . acest teren
simbolismul nu putu revaliza. Dar el se menţinu ; şi gândiţi-vă
BC
 RY
JUNIMEA LITERARĂ 7I

numai la unele dintre poeziile ce aăpreau în „preajma războiului

RA
şi vă veţi da seama de aceasta.
Pe când mulţi dintre discipolii lui Macedonschi au dis-
părut din amintirea cetitorilor, scufundându-se în neant, alţii nu

LI B
se putură emancipa de sub influența modelului şi măestrului
lor, şi nu putură păşi pe căi ale lor proprii. Poezia lor deveni
dulceagă şi fără vlagă; o poezie decadentă ca şi creaţiunile

ITY
simboliste ale poeţilor neînsemnaţi din Franţa. Macedonschi însă
se putu urca până la înălţimi nebănuite, şi chiar în Franţa, în .
patria simbolismului, dânsul fu considerat ca unul dintre prota-
goniştii acestui curent, şi Francezii îl numiră Lordul Byron al

S
gintei latine. Nu-i vorbă, aceasta nu fu în stare. nici unul din
ER
„discipolii săi. Unii din ei însă putură imprima poeziilor lor o
notă proprie — mai mult sau puţin originală.
“Aşa e mai sus amintitul Ovid Densusianu — actualul profesor
NIV
universitar şi filolog. — In poezia sa „Când morţii sânt aşa -
departe“ îşi exprimă, ani „putea zice, concepţia sa despre lume
şi viaţă:
Nu mai zândi la zilele apuse,
LU

Nu mai privi la umbrele rămase

În urmă ; sufletele duse
In altă lume — cine ştie-— poate
RA

Ne uită.

Când morţii sânt aşa: departe.

Şi când dela pământ la stele
NT

Atâta cale ne desparte—.

Durerea — cine ştie — dacă
La cer peste porminte poate
CE

Să treacă.
Priveşte'n jurul tău —e marea
Vieţei ;. pleacă şi o'nfruntă
I/

Îmbată-ţi ochii'n contemplarea. -

- Minunilor ce te aşteaptă:
AS

Trăeşte — mergi oriunde soarta

- Te'ndreaptă.
UI

| Mult mai pronunţată e această direcţie în poeziile lui Ştefan

Petică (născut la 5 Oct. 1877 la Buceşti, muri în satul său na-
BC
 Y
AR
72 JUNIMEA LITERARĂ

tal la 1904, după ce a trăit o viaţă zbuciumată şi plină de

aşteptări romantice). Petică e poate al doilea adevărat repre-

IBR
zentant al simbolismului la noi. Poeziile lui se caracterizează
toate prin acea discreţie şi gingăşie pe care o găsim la Mace-
„donschi, dar mai cu seamăla simboliştii francezi. In „Biblioteca

YL
Dimineaţa“ a apărut un volumaş intitulat „Poeme“, constând din.
mai multe cicluri („Fecioara în alb“, „Când vioarele tăcură,
„Moartea visurilor“, „Cântecul toamnei“, „„Serenade demonice“).

SIT
Citez aici un sonet din ciclul! „x Moartea visurilor“, care îmi
pare foarte caracteristic pentru arta lui Petică şi prin faptul că
ne ace să: ne gândim la unele motive eminesciene.

Eu voiu muri în una „din

„Purtând pe umăr crucea Calvarului amar;
zilele ER aceste

„Pe lespezi reci cădea-voiu, cum cade'n visul rar

NIV
Din minţi pierduten noapte o veştedă poveste.

Parfumuri vechi, uitate, încet să cadă peste

Trudita faţă rece şi'n murmurul lor clar .
LU

Să “simt că se înalță ca'n anticul altar,

Pe straniu glas de imnuri, etern dorita veste.
Nici. rugi, adâncişi calde, nici plânset zbuciumat
RA

Din ochi duioşi în lacrimi şi nici în josul porţii

Lumini şi facle roşii sub cerul înstelat.
NT

Ci faţa mea'ndreptă-voiu spre falnicul abis

“De-albastru şi de taine în care astrul morţii
“Luceşte singuratec : o culme-a unui vis!
CE

Discretă şi cu adevărat dulce melancolie se degajează din

versurile acestui însetat de „ceva“, lui necunoscut şi straniu. In
I/

poezia lui Ştefan Petică muzicalitatea versului să împerechiat

de minune cu fondul care e cu drept cuvânt liric. Citez apoi
AS

cântul al XVII lea din ciclul „Când vioarele tăcurâ“ :

Apleacă-te spre cântecele mele:

UI

Sânt gingaşe, şi triste şi duioase —

Şi singure ca palidele stele
In nopţile de iarnă friguroase.
BC
 RY
JUNIMEA LITERARĂ 73

RA
Şi lasă-a ta privire de mătasă ”
Să cadă ca o seară'mbălzămată
Pe ruga care tremură sfioasă'

LI B
Din lacrimile. plânse altădată.

Parfumul din grădina fermecată

A visurilor mele-ucigătoare

ITY
Se'nalţă ca în taină şi lembată
De vraja ta în veci torturatoare.

Sânt arse de văpăile apuse.

S
Şi zac aşa de pale şi'ntristate

Podoaba crisantemelor
ER
„Pe când o umbră'n preajma lor le puse
uscate. |
Ci nu le mai.atinge-a lor mistere
NIV

Cu mânile de sânge'mpurpurate,
Căci flacări izbucni-vor cu putere
Din moartea rătăcitelor păcate.
LU

Şi poezia lui: lon Minulescu este adânc înrădăcinată în

simbolism. Melancolia fină ştie dânsul să o îmbrace în haina
unui spirit fin. Un admirabil exemplu pentru. aceasta e „Ro-
RA

manța noastră“ în care ne zugrăveşte strădania celor în viaţă:

(„Romanţe pentru mai târziu“, pag. 14—16). Dar melancolia îl
părăseşte îndată. Poetul devine sarcastic, satiric. Această notă
NT

se- preface în egocentrism. Aceasta însă nu mai e caracteristica

poeziei simboliste. Cu aceasta, opera lui Minulescu poate fi so-.
cotită expresionistă. Muzicalitatea versului, dar, caracterizează şi
CE

acest fel de poezii. Căci îndărătul lipsei de formă desăvârşită

a versurilor sale — lipsă care caracterizează întrucâtva toată
poezia nouă — lectorul atent: va descoperi o oarecare desăvâr-
I/

şire, pe care rar are poet modern, ce n'a trecut prin simbolism;
ne-o poateprezenta. Prin asta se deosebeşte cardinal de Lucian
AS

Blaga de o pildă, la care greutatea cugetării zdrobeşte forma.

Am găsi o mulţime de poezii de-ale lui Minulescu pe care le-am
putea cita în această ordine de idei. Amintesc numai „,Gâtter-
UI

dâmmerung“. „În oraşul cu'trei sute de biserici“, „Romanţa

necunoscutei““, „Ecce homo“. Mai cu seamă aceasta din urmă
caracterizează expresionismul lui Minulescu.
BC
 Y
74 E JUNIMEA LITERARĂ

AR
[,„Ecce homo“ în „De vorbă cu vine însu-mi“, pag. 7—8]:

IBR
Eu sânt o armonie de proză. | |
Şi de vers, | |
De crime N | ,
Şi idile,

YL
De artă şi eres —
In craniu port Imensul, stăpân pe Univers
Şin vers, voinţa celui din. urmă Ne'nțeles..

SIT
săi

i în „Alea iacta esti găsim acest straniu final;

„Da .
Sânt Domnul celor veşnic - plutitoaren infinit
Celor ce plutesc pe. mare
Celor ce plutesc pe vânt:
ER
Celor ce plutesc în versuri,
NIV

-In culoare
“Şi în cânt .
Celor. ce plutesc de- -apururi după cum le-a fost ursit .
LU

Da...
Sânt Domnul celor veşnic plutitoaren infinit.
_ Adevăraţi poeţi cugetători, expresionişti, sânt aceia cari
RA

stau mai cu seamă sub influenţa literaturii germane şi italiene.

Şi mi se pare că cei mai însemnați între ei sânt Aron Cotruş
şi Lucian Blaga. Amândoi fii de preoţi, au păstrat amândoi în
NT

sufletul lor ceva din religiozitatea serviciului divin. Asupra

„poeziilor lui Blaga ascris poetul şi criticul N: Davidescu ur”.
mătoarele : „Poezia d-lui Lucian Blaga se razimă, mai ales, pe
CE

o impresie de totalitate. Cele două volume ale d-sale „Poemele

luminii“ şi „Paşii Profetului“, înjohebează o atmosferă unitară
şi unică la noi, nu atâta de misticism, cât mai curând de pro-.
I/

fetism, cu fast exterior, cu atitudini stilizate şi cu adânci con- .

vingeri despre sine ; nu e deci atât credinciosul care se roagă
AS

cât preotul care oficiază. Emoţia d-sale apare astfel ca o ela-

boraţie pur cerebrală, chiar atunci când, bunăoară, afirmă con-
trariul:
UI

Eu nu-mi am inima în cap

Nici creeri n'am în inimă,
| „(Poemele Luminii, p. 44).
BC
 RY
JUNIMEA LITERARĂ 75

RA
Lumea din afară, ca element. de inspiraţie, pătrunde în
sufletul d-sale cu picături metodic filtrate prin creier şi.e, astfel,
aproape o răpire succesivă de elemente smulse, şi sieşi ca şi

LI B
naturii deopotrivă, dintrun mare motiv persistent în a rămâne
necontenit duşmănos în fața poetului. Inspirația în loc de a bi-
ciui ea judecata, e biciuită până la Hagelaţie; ea, de varga iS-
coditoare a inteligenţei :

ITY
Tăcerea-mi — este duhul —
Şi” ncremenit cum. stau şi paşnic
Ca un ascet de piatră

S
Imi pare .
„Că sânt o stalactică întro grotă. uriaşă,
In care ceriul este bolta:
ER
Lin,
Lin
NIV

Lin '— picuri de lumină

Şi stropi de pace — cad necontenit
Din cer — .
LU

Şi împietresc — în mine.
„ (Poemele Luminii, p..72).

Caracterul acesta cerebral al poeziei d-lui Blaga, dealtfel

RA

se evidenţiază deopotrivă în calităţile ca şi în defectele d-sale. . .““

(N. Davidescu, Aspecte şi Direcţii Literare II pag. 164—65).
“Aceste aprecieri îi caracterizează de minune pe cei doi
NT

poeţi amintiţi mai sus. | |

Viaţă !
CE

Cine ?... Cine?...

Te-a iubit, te-a blestemat mai mult,
Mai cald, mai ne'mpăcat ca mine?...
Viaţă ! |
I/

intunericu-ţi mă biruie, mă putrezeşte Şi mă&ngheaţă ..

Soarele-ţi mă coace
AS

Şi mă creşte şi mă arde.
Renasc cu fiecare albă dimineaţă
Cu fiecare vis de luptă, de izbândă, de mai bine...
UI

Ca nişte fermecate coarde

Vibrează toate fibrele din mine !....
BC
 Y
AR
76 JUNIMEA LITERARĂ

- W'aprind

IBR
Şi ard
Mă'mbuib
Şi scad şi pier,
Cu orice fior adânc de desnădejde ori de bucurie.

YL
Pentru tot ce tu mi-ai dat— şi mi-ai furat şi: pângărit apoi. ..
Cu toată ura, şi iubirea mea : Viaţă — slavă ţie! !.

SIT
Acest imn al lui Aron Cotruş se plic, mai uşor, citind
următoarea poezie a sa intitulată „Mă ştiu. . ; din care citez
câteva versuri :
Mă ştiu : 5
Neastâmpărat sânt: ca argintul viu ..:
ER
Nu m'am născut să număr stelele pe cer
NIV
Şi nici stingher,
Autului să-i slujesc — argat neghiob —
Şi raiuri pământeşti. să-i cer.
Nici să subjug, -
LU

Nici să fiu rob. ae

Eu m'am născut să dărui, să mă dărui
Oricând şi oricui
RA

Să mă clădesc arzând, să mă isbesc şi să mă nărui;

S'aduc în casa-mi zarea, să'nalţ pământu'n cer,
Să dau şi nici. odată înapoi să nu mai cer...
NT

Expresionismul lui Cotruş pare însă, în ultima. lui fază,..

că a fost apucat de şuvoiul puternic al poeziei populare. Un
CE

cuvânt deci despre raportul dintre arta populară românească şi

direcţia cea mai nouă a artei. Mi se pare, că dacă „tinerii poeţi“,
dacă întreaga „generaţie tânără“ a artiştilor s'ar reîntoarce la
acest izvor încă nesecat, dânşii ar crea operele: cele mai ori-
I/

ginale şi cele mai viabile, vorba lui Caragiale. Mi-a atras aten-
ţia asupra acestui lucru pictorul Demian ale cărui desene expre-
AS

sioniste îmi sânt cunoscute din revista „Gândirea“. Felul exe-

cuţiei e expresionist, însă temelia e românească, având multe
reminiscențe bizantine, aşa cum le putem constata la picturile
UI

bisericilor noastre vechi. Originalul e: tocmai în împărecherea

acestor două concepţii.
Citez.două exemple din acest fel de poezie
BC

a lui Cotruş:
 RY
JUNIMEA LITERARĂ 77

RA
„De min':mă despart" -
De min' mă despart .

LI B
Şi'mpăcat împart .
Ceas după ceas
“Ce mi-a mai rămas :
Visuri nebune :

ITY
Inima cărbune,
Şi. văzul lunatec
Şi. sânge sălbatec

S
Slăbitul răsuflet:
Pustiitul suflet. .
„Şi-aşa rând pe rând ER
« Zilele-alungând, -
„Zărilor mă vând
NIV

Şi.mă pierd cântând

Şi mă stâng trecând
Pe drumul flămând. ..
LU

Şi mai clar se poate vedea această împăcare a expresio-

nismului — „duşmanul“ tradiţionalismului — cu creaţia pururi
tânără a poporului nostru în poezia următoare:
RA

„Mint zările de-argint“ ...

Mint zările de-argint
NT

Şi drumurile mint...
Vrăjit eu merg şi merg.
CE

Spre-a zărilor hotar

Dar până să le-ajung
Minunile se şterg
Şi'n alte zări.apar...
I/

Zădarnic merg
Şi-alerg...
AS

Mint zările de-argint

Şi drumurile mint.
UI

Această predilecție pentru intelectualizarea poeziei o vom .-

cunoaşte mai bine la L. Blaga: acesta se deosebeşte de Cotruş
printr'o limbă mult mai bogată în imagini dar şi printr'o mai
BC
 Y
AR
8 JUNIMEA LITERARĂ

mare lipsă de adevărat temperament artistic. Bogăția aceasta

IBR
de imagini îl duce pe poet atât de departe, încât îşi îneacă în -:
ea toată inspiraţia:
Citez aici poezia atât de iastructivă „Pluguri“.

YL
Prietene crescut-la oraş
Fără milă cu florile'n fereastră,
Vreau să te iau de mână...

SIT
Prietene, care niciodată n'ai văzut
Câmp ori soare — jucând sub peri înfloriţi,
Vino — să-ţi arăt brazdele veacului.
Pe dealuri, unde te-uiţi
ER
— Cu ciocuri înfipte'n ogor sănătos.
Sunt pluguri, pluguri, nenumerate pluguri :
NIV
Mari paseri negre
Ce-au coborit din cer pe pământ.
Ca să nu le sperii
Trebuie: să te-apropii de ele — cântând.
LU

Vino.
Incet...
RA

Sau poezia şi mai expresivă, mai caracteristică pentru felul

de a crea al lui Blaga, poezia care poartă titlul semnilicativ :
„Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea“ :
NT

Am înţeles păcatul ce apasă peste casa mea

Ca un muşchiu strămoşesc.
O, dece am tălmăcit vremea şi zodiile
CE

Altfel decât baba ce-şi topeşte cânepa în baltă?

Dece am dorit alt zâmbet decât al pietrarului
Ce scapără scântei în margine de drim2
I/

Dece am râvnit în lumea celor şapte zile

„Altă menire decât clopotarul, ce petrece
AS

Morţii la cer ? A
„Dă-mi mâna ta, trecătorule. Şi tu care mergi.
UI

Și tu care vii,
“Toate turmele pământului
Au aurcole sfinte peste capete.
BC

„Astiel mă iubesc de acum: unul între mulţi,—

 RY
JUNIMEA LITERARĂ Ma - 79

RA
Şi mă scutur de mine însu-mi
Ca un câne ce a ieşit dintr'un râu blestemat.
Sângele meu vreau să curgă pe scocurile lumii

LI B
“Să învârtă roţile în mori cereşti.
Sânt tremur de fericire:
Ziua întreagă de-asupra mea .
Puterile păsăreşti au arătat în: triunghiuri

ITY
Spre ţinte luminoase .
Poeziile acestea, ca şi întreagă arta 'expresionistă, tinde
într'acolo, nu ca să ne liniştească, aducând armonie în sufletele

S
noastre, ci să neliniştească, să chinuiască. Născută singură din
ER
adânc chin sufletesc, arta modernă produce chin. Şi aici o .deo-
sebire între arta nouă şi cea veche clasică — care calma, armo-
niza, şi ne făcea să bănuim ce e fericirea. „Tremurul de tericire“
NIV

al lui L. Blaga e cea mai profundă nelinişte.

Pe lângă filosofia modernă, cu care Blaga s'a ocupat

intensiv — dânsul a dat la iveală lucrări importante despre
LU

„Teoria cunoaşterii“ şi despre „Fenomenul originar“ — pare că

biblia a avut asupra lui, ca şi asupra celor mai mulţi expre-
sionişti ai Apusului, o puternică. influenţă. Mai cu seamă Apo-
RA

calipsul şi Psalmii. Blaga a studiat Ja început teologia. Aşa se!

explică tonul biblic în aproape toate creaţiunile sale poetice.
Dar şi aici cunoscătorul poate ghici tendinţa poetului de a se
NT

apropia de sufletul poporului. A căutat desigur contact cu cele

- mai tainice laturi ale credinţei populare — cu credinţele deşarte
şi adesea greu de înţeles, din cauza că în ele se 'întâlnesc idei -
CE

şi concepţii răstrăvechi şi dela popoare păgâne îndepărtate.

“Cărţile noastre, aşa zise poporane, religioase au făcut ca în
sufletul neamului să prindă rădăcină cugetări adoptate de creşti-
nism dela Inzi, Perşi, Egipteni şi Grecii bizantini. Ele s'au amal-
I/

gamat cu rămăşiţele cultului roman şi dac, şi astfel, au dat un

tot deosebit de interesant. Poeţii noştri expresionişti, şi în special
AS

L. Blaga, s'au adâncit în acest tezaur şi din el şi-au luat adesea

inspiraţia. Tendinţa de a fi cât se poate de nebulos şi de neîn-
eles caracterizează, în oarecare măsură, însuşi expresionismul.
UI

Şi Lucian Blaga poate fi socotit ca cel mai marcant reprezen-

tant al expresionismului român şi deci al celui mai avansat
-modernism literar serios, la noi.
BC
 Y
AR
s0 - | JUNIMEA LITERARĂ

âtpe cele
ajuns poetul nostru: pe alte căi, dec

IBR
La aces a te
i cu el, .la Universi-
arătate la început. Ca fiind coleg de studi
a. prilej să vorbesc cu
tatea din Viena, şi ca prieten, avui adese
aflat din gura lui. că
dânsul despre artă şi poezie. Atunci am

YL
ne. Şi anume: în locul
dânsul crede într'o înoire a poeziei româ
declamaţiei, spunea, dânsul, ar putea să vie adevărata. poezie.
îmbrace
Emines cuit că limba română e. capabilă să
a doved
i: că în această

SIT
lişti
„cele mai adânci cugetări filosofice, simbo
:simţiri, neor oman ticii,
limbă se pot exprima cele mai subtile:
rsă ne întoarcem iarăşi
ca D. Anghel şi St. O. losif, că e necesa
însă poezia 'modernă
la izvorul puternic al poeziei populare;
tinde mai departe, tinde la îmbrăţişarea
Numai Goethe a putut-o
totulu
face în
ER
i, la universalism.
trecut şi dânsul e cel mai
Goethe ar trebui să fructifice şi poezia
mare geniu al poeziei.
NIV
uri intui-
-omânească. Goethe vede ideile, şi le prezintă în tablo
bunăoară Schiller,
tive, fără declamaţie, fără pathos, cum o. făcea
. Aşa gândia tânărul
care l-a înfluenţat atât de mult pe: Eminescu
sânt de fapt scrise
Blaga acum 10 ani. Primele poezii ale sale
LU

mai mult. Şi
în sensul lui Goethe. Misticismul îl atrase însă tot
ci, Swedenborg şi
ocupaţiunea poetului nostru cu misticii nordi
e căile bibliei. O
Strindberg, pare că l-a îndreptat definitiv înspr
RA

a ia înfăţ işare de pesimism,

oarecare melancolie mistică, ce adese
. e
planează asupra ultimelor poezii ale lui Blaga
se asoci eze expre-
_ Cetitorii români nu prea sânt dispuşi să
NT

neaoş româ neas că.

sionismului. Căci această mişcare nu este
alte locuri vibraţiile”
E| e mai mult un curent care şi-a trimis din
războiu, a găsit
şi înspre noi, .unde, în haosul moral de după
CE

şi respi nge din pricina

teren potrivit. ÎI putem! însă deprecia
care se duce împo-
aceasta ? Şi mi se pare că acea campanie
împotriva „Juni-
triva lui va avea acelaş efect ca şi cea dusă
nici nu -ne putem lăsa
I/

mismului“, sau a „simbolismului“. Dar

târîţide entuziasm pentru a-l aprecia — cum o: fac mulţi —
Vom trebui deci să admitem: până
AS

numai pentrucă e modern.

acuma acest curent se află la noi abia în stadiul clocotirii unui:
izvor subteran. Deci şi în România, expresionismul ar putea să
UI

Ba şi mai mult: am văzut la înce-

producă opere importante.
studiu: că la noi, expresionismul are un teren
“ putul acestui
şi mai solid decât în alte părţi. Revolta sângelui dac împotriva
oriunde.
şi
BC

celui latin ar putea fi creatore. Desigur e şi aici, ca

 RY
JUNIMEA : LITERARĂ „ȘI

RA
şi oricând, problema ivirii. unui. mare: talent, a unui: mare. geniu,
care, să sintetizeze tot ce poate da mai bun „curentul acesta
pentru ca, reprezentant: al tuturor. puterilor. creator. ale. neamului

LI B
său, să poată da omenirii opere „de. valoare: durabilă. Acest gen |
creator, după, cât Ştiu, nu s'a născut. încă, nici, la, noi, nici.
altă parte. Expresionismul, încă n'a fost . în stare. să-l creeze.
„Intre timp pare că se linişteşte: vâltoarea „nouii, „mişcări.

ITY
Pretutindeni se observă limpezire. RE bsi, ua
„Şi noi, Românii, după apariţia. geniului romantic. Eminescu,
a simbolistului AL., Macedonschi, ne putem . aştepta . la „Venirea

S
unui, mare. expreșionişt Şi poate că am, putea sta. chiar, în fruntea
altor, neamuri.: EI TO |i i II
,
meni
, :. . îi „.
: . tă
%
e
Ii S
-
ER
:
Ă .
ta
DIE

>)
. hi
Ec) 1:

y
::

.
„i
a

.
Mt
tate

„Ca încheiere. trebuie să arăt pe ce îmi sprijinesc această

a mea aşteptare. Sânt adânc convins că literatura unui popor
NIV

se află în desvoltare, că ea e deci supusă anumitor legi cari

se pot caracteriza prin aşa numitul „ritm al vremii“. Literatura
noastră de după 1821, cea din preajma anului 1848, cea din
LU

preajma Unirii Principatelor, curentul junimist, literatura sămă-

nătoristă. — toate şi-au avut cauzele şi: efectele lor bine. hotă-
rite şi.:necesare. Consider, prin urmare, şi. literatura „noastră,
aşa zisă modernistă, ca-o manifestare necesară a. tendinței : de
RA

înoire a spiritului nostru creator. Trebuie, însă: să: fac” o restric-

ţiune şi totodată o precizare, care cred că e. de trebuinţă. Această
tendinţă de. înoire trebuie. să- -şi aibă şi. la noi, ca. şi. aiurea, . 0
NT

bază naţională. Iarăşi . trebuie să amintim ceea.. ce „se. numeşte

manifestare: a sufletului. poporului, manifestare: de: viaţă. şi: ten-
dinţă de creaţiune a “neamului. Poezia. noastă : popuilară,. înţe-
CE

- lepciunea poporului . nostru, dovedită în tot ceea ce se numeşte

creațiune a neamului nostri, specifică lui şi . deci deosebit, de
originală 1), va-trebui să răsbată în valuri .puternice şi să. fruc-
I/

"tifice arta noastră nouă. Gândiţi- vă 'numai..la :anumite manifestări

“ale artei noastre: "populare. — privind, de o pildă, un covor: E
AS

rănesc veţi găsi în el relaţii cu un. trecut foarte îndepărtat,

manifestări de artă ale unor popoare de mult. dispărute, . „ca
"vechii Înzi, Perşi,. Egipteni, Babiloneni, . Asirieni, „reunite. într/o
UI

'

1) In această privinţă sântem mai fericiţi dedat cele. mai. civilizăte

popoare apusene: avem o literatură populară încă în creştere, — ele! n'o rai
au de mult. |
BC

6
 Y
ST

AR
„9 e , Ă

Br
a pg [| ran

__ “JUNIMEA LITERARĂ

sinteză admirabilă 7a' noi, filtrate prin 'sufletul poporului nostru Şi:

IBR
înoite de! el, popotiul care e urmaşul Romanilor şi Dacilor. 'Ini-'-
'preună cu “mine, -veţi înțelege | că'nu există altă posibilitate de
'desvoltare a artei: “şi literaturii noastre! culte decât. numai în sen-,
'sul acestui "nare suflet: popular, unic în felul: lui” şi aproăpe: ne- :

YL
întrecut de nimeni în lume. Nu pot deci'iface 'alta! decât să con-
Stat acest! fapt şi să 'cred,' că poeţii şi ârtiştii noştri, tiu! trebue
să se îndepărteze, în tendinţa - lor de: îinoire, “de acest 'izvoii.ne- ;

SIT
“secat. Dacă” vor face âceasta, — Şi nu: ne. lipsesc dovezile :

“vor! face- ar în mod deprecupeţit şi ncintricoși 'de: O “aparentă -

pierdere a contactului cu arta. nouă, ei vor putea”: şi vor” trebui ..
să creeze „opere, nu numai efemere. ER
| a i Ii "Dr vasilei Gherasim
„i i 30 m . rs ia
NIV
Ai ag ia: zii DR Pa:
Lă ! shit pop piure e oo0OOOoon:: ie pp

Bta
. e a i
titi
a.
a,
,
că ”
[E S îi Ş : pe “ ' ! î N 2 in
LU

a patrona i, „en„PUNIND iat pi

“In: Revista 'Moldoyjăii VI. (1927) amititire tristă. Paisie este: intemeietor -
No: '6 şi:7, pg.'16—26, d- 1 Căpit::Aurel: de; şcoală'monahală.: „Elevii: lui Paisie,
1-» Gheorghiu. dă note. de n călătorie; apostolii . lui, - dădură,.. “prin lucrul: lor
RA

despre -Mânăstirea. Dragomirnei. Ar fi fără, contenire, un;, nou, avânt „culturii

de „îndreptat următoarele; Din păraiele mâvăstireşti“ 1), ia ”
ce cutg în stânga şin dreapta, 'arumu- | Lespedea de marmoră albă: este un
NT

lui, unul este trecut pe! Hărțile “militare ! decret: antic care cuprinde hotărirea
ci 'nurhele 'Dragomirna,! dar. 'oamenii “unui” municipiu “grecesc! de a' distinge
îi, spun mai mult Huc;;nume,;apelativ: pe: un: arhitect ' Epicrates: din Bizanţ,
slav; devenit în, româneşte, nume. pro- fiul lui Nicobulos.. Se, înşiră meritele.
CE

priu;. iar celuilalt nu-i spun Mitoc, ci. ce şi, le-a, câştigat irhitectul. Epicraţes
Graniţă, formând până nu demult într pentru, municipii şi distincţia . şi răs=
“adevăr granița despărţitoare în trupul! prăţile “ce i se: conferă. Lespedea nu
'ăceluiaşi sat. Din 'cele 'trei - biserici a! 'se-ştie prin ce. întâniplare' a ajuns în
I/

treia niveste lipovenească,: ci. protes-.imiănăstirea Dragomirnei, şi nu are nici |

tantă. Micul sat. lipovenesc nu.se chiamă, o legătură cu. ridicarea. şi istoria. cti-
AS

Prisaca. Numele. îi e Lipoveni, sau Sa- “torie lui Anăstasie, Crimca.

hatniţ. Prisaca, e numele "unei țarini în ! | a V. ar;
aproprierea Satului, "Țarina e -proprie- 7 pa
„AN. Ira
“tatea mănăstirii care îşi avea. odinioară. Si bi i, iteraturii Romine in
UI

prisaca de albini acolo. De Paisie Veli- *Di “ Vezi E. Kozak, Die Inschrifen aus der
cicovschi, atu se! „poate. legă: numai '0 „Bukowină, |. Teil: „Steininschritten „p. 18—20,
BC

000009%00006
20000900003