PARATIROIDELE

Aspecte generale
- sunt 4 glande mici (cât un bob de linte, dar vitale) – 2 superioare, 2 inferioare, situate câte 2 pe fața
posterioară a lobilor tiroidieni, în loja tiroidiană;
- cântăresc 80 mg (8-12 cg);
- sunt formate din: stromă conjunctivă (bogat vascularizată și inervată) și parenchim glandular
(organizat în cordoane celulare anastomozate);
- extirparea lor duce la moarte prin paralizia mușchilor respiratori;
- conțin celule principale, ce secretă parathormon (PTH), celule oxifile, cu rol de susținere și sinteză de
PTH de rezervă și celule parafoliculare, ce secretă calcitonină (CT);
- hiposecreția la copil, se soldează cu dezvoltare defectuasă a dinților și cu întârziere mintală, iar la
adulți produce tetanie (creșterea excitabilității neuromusculare și apariția spasmelor musculaturii
striate sau netede, convulsii, palpitații, aritmii), slăbiciune musculară și calcifiere intensă; netratată,
tetania poate evolua până la paralizia mușchilor respiratori și apoi moarte.

Parathormonul
- sintetizat pe baza Mg2+; (hiposecreția se poate datora unui deficit al acestui ion);
- activ asupra osului, rinichiului și tractului digestiv, fie prin efecte directe, fie indirect prin secreția de
vitamina D3;
- împreună cu calcitonina, asigură creșterea oaselor, au rol în metabolismul fosfocalcic;
- crește calcemia (elimină calciul în lichidul extracelular) și natremia și scade fosfatemia și potasemia;
- determină hipercalcemie și hipofosfatemie prin:
o activarea osteoclastelor, prin creșterea numărului și intensificarea activității acestora;
o mobilizează calciul osos și-l eliberează în sângele circulant;
o creșterea absorbției intestinale (la niv. intestinului subțire) a calciului (mediată de vitamina
D);
o stimularea reabsorbției calciului în nefronul distal și în tubul colector (ce nu aparține
nefronului);
o inhibarea reabsorbției tubulare a fosfaților anorganici.
- hipercalcemia inhibă secreția de PTH, iar hipocalcemia o stimulează;
- în caz de hipersecreție – rarefierea oaselor, oase în formă de X, fracturi spontane, calculi urinari (din
cauza excesului de calciu din sânge, ce se depune în țesuturi) = boala Recklinghausen; este rară și
asimptomatică și se datorează unor tumori ce apar la nivelul paratiroidelor – fibroza cistică osoasă
(boala Recklinghausen).

Calcitonina
- este stimulat în condiții de hipercalcemie;
- are acțiune antagonică PTH-ului:
o inhibă formarea de noi osteoclaste și activitatea osteolitică a acestora.
- inhibă reabsorbția ionilor de Ca și fosfați (urmată de eliminarea lor prin urină);
- scade calcemia și fosfatemia (și kaliemia);
- inhibă secreția de PTH.

Nivelul de Ca din sânge are rol vital în transmiterea impulsului nervos, contracții musculare și coagulare.
 PANCREASUL ENDOCRIN
Aspecte generale
- reprezentat de insulele Langerhans, formate din celule:
o α (20%) – secretă glucagon;
o β (70%) – secretă insulină;
o δ (10%) – secretă somatostatină.
- celulele sunt răspândite printre acinii pancreatici;
- se pot vedea și cu ochiul liber, au diametru de 100 – 300 μ;
- reprezintă 1 – 1,5 mil. de insule, câte 100 câmpuri / cm 2;
- se deosebesc de acinii pancreatici pentru că: sunt formațiuni mai clare, nu au o cavitate în interiorul
lor și sunt înconjurate de țesut conjunctiv;
- sunt formate din cordoane celulare pline, celulele sunt de formă poligonală.

Insulina
- singurul hormon hipoglicemiant;
- este un polipeptid cu două lanțuri: lanțul A cu 21 de aminoacizi și lanțul B cu 30 de aminoacizi, legate
prin două punți disulfhidrice;
- stimulează glicogenogeneza (mai ales în celulele musculare, adipoase, hepatice) și lipogeneza (în
ficat și țesutul adipos);
- stimulează glicoliza (intensifică consumul tisular de glucoză, mai ales în mușchi);
- hiposecreția de insulină / sinteza de insulină inactivă – diabetul zaharat, caracterizat prin:
o hiperglicemie;
o glicozurie;
o lipemie;
o concentrație mare de corpi cetonici – cetoacizi, ce produc cetoacidoza (tulbură activitatea
cardiacă, transportul oxigenului, intoxică SN și poate induce comă);
o poliurie, polidipsie, polifagie;
- hipersecreția de insulină:
o hipoglicemie: neliniște, nervozitate, tremur, slăbiciune, dezorientare, în forme avansate
provoacă pierderea conștiinței, comă și chiar moarte, pentru că neuronii nu au rezerve de
glucoză.
- stimulează sinteza de proteine, prin intrarea aminoacizilor în celule;
- principalul stimul care reglează secreția de insulină este nivelul glicemiei.

Glucagonul
- este secretat de pancreasul endocrin, dar și de alte celule din antrul piloric și duoden;
- are efect antagonic insulinei – hiperglicemiei;
- stimulează glicogenoliza (numai la nivel hepatic, nu și muscular), gluconeogeneza, lipoliza,
proteoliza, ddescărcarea glucozei din celule în sânge;
- cresc forța de contracție miocardică și secreția biliară;
- scad secreția gastrică.

Somatostatina
- încetinește producerea insulinei, glucagonului și a unor hormoni produși de mucoasa tubului
digestiv;
- secreția este stimulată de nivelul crescut al insulinei și glucagonului și inhibată în condiții inverse;
- în anumite cazuri, hipersecreția poate determina diabet zaharat.

Diabetul:
- apărut la copii – este insulino-dependent (tip I);
- apărut la adulți – este insulino-independent (tip II), apare la persoanele supraponderale, predispuse
genetic.