Etnogeneza

Românească
REALIZAT DE : PAREPA BIANCA
BĂCANU CASIANA
SILVIA STANCIU
PETRE ALEXANDRA
• Dacia a fost cucerită de împăratul roman Traian,
în urma războaielor cu dacii dintre anii 101-102 și
105-106. Înfrânt, Decebal se sinucide, cetățile
dacice sunt ocupate și începe procesul de
romanizare: preluarea limbii (latine), a culturii,
obiceiurilor, monedei, modului de viață de la
romani.
• Etnogeneza reprezintă un proces istoric,
lingvistic și cultural. (Formarea unui popor și a
limbii sale).
• Civilizația romană a pătruns în toate domeniile
de activitate din Dacia. Au fost descoperite peste
3500 de inscripții în limba latină. La început,
latina a fost învățată de dacii din trupele
auxiliare. Latina avea greșeli, confuzii între
vocale, cazuri și declinări.
2.Factorii romanizării

• 1.Organizarea în Dacia Superior și Dacia Inferior

• 2.Armata, soldații romani vorbeau limba latină
• 3.Veteranii, la sfârșitul stagiului militar primesc o pensie, cetățenia romană și pământ în teritoriile cucerite
• 4.Coloniștii, aduși din tot Imperiul Roman, se ocupau cu meșteșugurile și agricultura, vorbeau limba latină
• 5.Urbanizarea, construiesc orașe de tip municipii sau colonii:Ulpia Traiana Sarmisegetuza - în Transilvania
• Napoca - în Transilvania
• Apulum - în Transilvania
• Potaissa - în Transilvania
• Ampelum - în Transilvania
• Porolissum - în Transilvania
• Romula - în Oltenia
• Malva - în Oltenia
• Dierna - la Dunăre, între Oltenia și Banat
• Drobeta - la Dunăre în Oltenia
• Tibiscum - în Banat
• 6.Viața religioasă, apare fenomenul de sincretism religios
• 7.Viața culturală, dacii învață să scrie și să citească în limba latină
• 8.Dreptul roman
• Între anii 271-275 a avut loc retragerea aureliană: împăratul Aurelian
retrage din Dacia armata și funcționarii, însă populația rămâne în spațiul
Carpato-Danubiano-Pontic și continuă legăturile cu Imperiul Roman. Apar
comunități sătești numite obști.
Creștinismul

• 3.Creștinismul
• În paralel cu etnogeneza are loc și creștinarea. Se trece de la o
religie politeistă, la una monoteistă, creștinismul. Termenii
folosiți în biserică sunt de origine latină: cruce, altar, biserică,
duminică.
• În 313 a fost dat Edictul de la Milano, de către împăratul
Constantin cel Mare, prin care acordă libertate religioasă atât
creștinilor, cât și păgânilor.
4.Formarea limbii române

• 4.Formarea limbii române

• Poporul și limba română se formează în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.
• Limba română este una romanică, având la bază 3 elemente:
• -substrat-dacic circa 20%
• -strat-latin circa 60%
• -adstrat-slav circa 20%
• În sec. VIII se încheie procesul de etnogeneză. În sec IX românii apar în
documente cu numele de vlahi sau valahi, fiind considerați urmașii romanilor.
 • Exemple de cuvinte
5.Exemple de
• Cuvinte de origine dacă:
cuvinte de origine
traco-dacă, latină • -familie: prunc, copil, băiat
și slavă • -locuință/mediu: bordei, vatră, gard, cătun, zestre, mal, pârâu
• -animale: mânz, mistreț, barză
• -plante: mazăre, brad, gorun, măceș
• unelte: grapă, cursă, cârlig, mătură
• Cuvinte de origine latină:
• familie: om, bărbat, femeie, părinte, fiu, fiică, soră, frate, cumnat, socru, ginere
• însușiri: bun, frumos, tânăr, bătrân,
• religie: cruce, înger, biserică, botez
• plante: grâu, secară, orz, ceapă, ridiche, varză, pom, măr
• animale: oaie, berbec, capră, ied, vacă, vițel, taur, cal, porc, păstor, iarbă, fân
• Cuvinte de origine slavă:
• -familie: maică, nevastă
• -viață socială: voievod, boier, cneaz, vornic, postelnic
• -religie: utrenie, vecernie, stareț, iad, rai, duh
• -armată: voinic, sabie, suliță
 Originile românilor

• Românii sunt, din punct de vedere etnografic, ansamblul vorbitorilor limbii române (limbă romanică)
care trăiesc în centrul și estul Europei. Originile românilor sunt comune cu cele ale aromânilor și
depășesccadrul României actuale, dar sunt disputate, existând mai multe teorii, unele care se exclud
reciproc, interpretânddiferit sursele arheologice și istorice. Niciuna dintre teorii nu poate explica
exhaustiv și satisfăcător toate datele toponimice, lingvisticeși etnografice. Originile
românilor reprezintă una dintre cele mai dezbătuteproblemedin istoriografia românească, deoarece
este legată de contextul politic în care Românii și-au revendicat independența pe teritoriilelocuite de ei,
împotriva împărățiilor dominante (Austro-Ungariași Rusia): istoricii români s-au străduit să
demonstreze continuitatearomânească în acesteteritorii, în timp ce istoricii austro-ungari (ulterior și
germani) sau ruși (ulterior și din alte țări slave) se străduiau să o pună la îndoială. Studierea problemei
etnogenezei, adică a originii oricărui popor, constă în determinarea următoarelor aspecte: când, unde, în
ce condiții și din care influențe lingvistice, culturale și demografices-a format comunitatea etnică
respectivă? Aceste determinări se referă și la problema originii neamului românesc