Gura satului – Ioan Slavici

Gura satului este o nuvelă de Ioan Slavici care a fost publicată în 1894, în

revista „Vatra”, iar în volum a apărut mult mai târziu, în 1906.
Încă de la începutul nuvelei, familia Martei, mai ales tatăl, este foarte afectată
de gândul că satul ar putea gândi ceva urât sau greșit. Gura satului este
prezentă și atunci când Marta dansează cu Toderica, la petrecere, și cu toții
sunt convinși că între ei este ceva mai mult decât amiciție. Mihu, tatăl Martei,
de asemenea, nu a fost de acord atunci când fiica lui a vrut să-și anuleze
nuntă, pentru că s-a gândit ce s-ar fi putut vorbi despre familia sa. Nu dorea
sub nicio formă să-și mărite fata cu Miron, pentru că acesta era doar un
simplu oier, pe când Toderica aparținea unei familii cu un potențial social mai
ridicat. Pentru el era mai importantă gura satului decât fericirea propriei fiice.
Nuvela se învârte în jurul dragostei și a căsătoriei dintre Marta și Miron. La
sfârșit, după reîntoarcerea oierului în sat, acesta hotărăște să-i dezvăluie lui
Mihu dragostea pentru Marta și să o ceară în căsătorie. Cu toții sunt convinși
că Mihu nu va accepta și se va simți umilit din cauza oamenilor care se aflau
la bâlci, a satului, însă el își da seamă cât au suferit atât el, cât și familia lui, și
se hotărăște să nu se împotrivească dorinței Martei.

Scormon – Ioan Slavici – familia , relațiile inter umane ,

etnografia satului româ nesc

Într-o zi de vara, Sanda, în timp ce depana un sul de fire se întâlnește cu un

câine. La incepu se sperie, dar apoi îl recunoaște pe Scormon, câinele lui
Pascu, ciobanul plecat la oaste de aproape trei ani. De fiecare data când
pomenea numele ciobanului Scormon începea sa urle, acest fapt făcând-o pe
Sanda sa creadă ca Pascu a murit. Timp de câteva săptămâni Scormon
ramase cu fata, dar apoi, într-o zi, disparu. Scormon se afla acum într-o vale
alături de Pascu. La un moment dat câinele fuge pe cărare. Acolo, venind
spre ei era Sanda. Ajungand la Pascu, după ce purta cu el o conversație
banala fata spuse ca pleacă acasă. Ciobanul o întreabă atunci ce are în
carpa. Sanda, izbucnind în lacrimi ii spuse ca i-a adus struguri, iar Pascu o
îmbrățișa. În toamna următoare, într-o albie mica se juca pazit de Scormon
copilul Sandei și al lui Pascu.

Moara lui Că lifar – Gala Galaction – pactul cu diavolul , magia

, dorința de îmbogă ție , schimbarea destinului

In Alautesti circula o legenda despre Moara lui Califar, o persoana despre

care se spune ca si-a vandut sufletul Diavolului, si care are acum posibilitatea
de a imbogati pe oricine.Stoicea, un napastuit al sortii, ia de buna povestea si
merge la Califar.Califar da dovada de o neobișnuită ospitalitate si il invita pe
Stoicea la masa.Stoicea se spala pe fata si "se trezeste" intr-o furtuna, din
care salveaza o fata de boier care participa la o vanatoare. Tecla se
indragosteste de Stoicea, caruia ii devine sotie. Stoicea devine boier, stapan
de mosie.Fericirea lui se termina cand navalesc tatarii.Stoicea se trezeste din
nou in prezenta lui Califar, fara Tecla si fara avere.Din cale afara de supărat,
Stoicea il ucide pe Califar, apoi se sinucide in iazul morii.

Vrem să vă dă ruim câ te o fereastră – Matei Vișniec – școala ,

pasiunea pt lectură , prietenia , generozitatea , respectul
reciproc

Radu,Eliza si Doinita sunt trei prieteni pasionati de carti..Genul lor preferat

este piesa de teatru.Intr-o zi ei au mers la noua biblioteca din oras.Doinita
spera ca aceasta biblioteca sa aiba o sectiune de muzica,Radu spera sa aiba
calculatoare cu jocuri video si Eliza spera ca au benzi desenate.
Ei bine,niciunul din cele trei ganduri nu s-au implinit,cei trei fiind
dezamagitit.Biblioteaca era mare,frumoasa si avea picturi pe pereti,multe carti
si mirosea a magie,totul era frumos,insa problema cea mare era ca nu era
lumina inauntru,deoarece ferstrele erau inchise.Radu si Doinita au inceput sa
se certe deoarece Radu a spus ca Doinita este desteapta clasei si ca este
pasionata de literatura,iar Doinita s-a suparat.Eliza a incercat sa ii impace,cu
succes intr un final.Fiecare dintre ei a ales cate o carte pe care au citit-o,dupa
care ferestrele s-au deschis,unde au vazut scoala lor,birourile parintilor si
viitorul lor.
Piesa se termina frumos,cu o poezie scrisa de Doinita,care le-a placut tuturor.

Tanke , Ianke și Cadâ r – Victor Ion Popa – familia , relația

între prieteni , negustoria

Într-un şir de case se află trei prăvălii ale unor oameni de etnii diferite, şi
anume: Take (ce este român), evreul Ianke şi turcul Cadâr. Fiecare dintre
aceştia deţine câte o prăvălie, şi astfel ajută oamenii de acolo când au vreo
nevoie. Modelul casei lui Take şi cel al lui Ianke nu diferă mai deloc, cu
excepţia culorilor, iar chiar şi mărfurile acestora sunt asemănătoare. Uneori îşi
schimbă clienţii între ei, pentru ca să nu existe concurenţă. Se petrec multe
după venirea Anei (fiica lui Ianke, iar acesta se mândreşte nespus de mult cu
ea) - şi cea a lui Ionel, care au studiat la Bucureşti. Cei doi aduc vestea că vor
să se căsătorească, ceea ce este un şoc pentru Take şi Ianke. Desigur că vor
să îşi vadă fericiţi copiii, dar parcă mai mult le pasă de gura lumii. Lui Take îi
este frică fiindcă probabil va intra în încurcătură, iar Ianke e speriat de ideea
falimentului afacerii sale, în situaţia în care evreii ar înceta să mai cumpere de
la el. Din fericire, Cadâr are soluţia: cei doi tineri "să fugă" departe. Astfel,
fricile sufleteşti ale celor doi părinţi se liniştesc. Cadâr se implică extrem de
mult în această activitate: îi ascunde pe cei doi în casa lui, şi face rost de bani
pentru a porni o nouă afacere, câştigul fiind luat de Take şi Ianke. Noua
prăvălie se va numi „La Europa”, pentru ca toate etniile de oameni se aibă
acces acolo.