Aspectul militar din Sparta se baza în primul rând pe un sistem de educaţie a

copiilor orientat numai spre pregătirea pentru război.

Educaţia atenienilor se desfăşoară mai liber şi în condiţii cu totul diferite de cele
ale Spartei care avea preocupării obsedante de a forma războinici de elită.
Atenienii se pregăteau, pentru meseria armelor: luptele, alergările, săriturile,
aruncatul discului.

Hoplitul, infanteristul greu al Spartei şi al Atenei, care-şi va păstra supremaţia pe

câmpul de bătaie de-a lungul întregului secol al V-lea î.Hr., trebuia să se înarmeze
pe cheltuiala proprie.
Armata ateniană dispunea şi de tot felul de servicii auxiliare, cum este cel al
curierilor, numiţi hemerodromoi fiindcă, pentru a-şi îndeplini misiunea de agenţi
de legătură sau pentru a duce veştile la Atena, ei trebuiau să fie în stare să alerge o
zi întreagă înainte de a preda mesajul unui alt alergător.
După Maraton a fost creat şi un corp de călăreţi care a numărat la început 300, apoi
600 şi în cele din urmă 1.000 de cai. Acest corp este recrutat din rândurile celor
două clase bogate.
Natura fragmentară a Greciei antice, cu multe orașe-state concurente, a crescut
frecvența conflictelor, dar a limitat, amploarea războiului. Incapabili să mențină
armate profesionale, orașele-state s-au bazat pe proprii lor cetățeni pentru a lupta.
Acest lucru a redus inevitabil durata potențială a campaniilor, deoarece cetățenii ar
trebui să se întoarcă la propriile profesii. Victimele au fost ușoare în comparație cu
bătăliile de mai târziu.