Ciure Octavia Raluca

PASCV-AN I-Sem II

Consumismul

Analiza critică a consumismului din perspectiva religioasă cât și din punct de vedere al
asistenței sociale.
Zorii Revoluției Industriale aveau să demareze o schimbare radicală a omenirii.
Fenomenul denumit revoluție industrială și tehnologică ,a constituit un proces tehnic complex
prin care munca manuală a fost înlocuită cu mașinismul. Aceasta a declanșat totodată un
ansamblu de fenomene transformând lumea modernă prin dezvoltarea producției, tehnicii și
consumerismului.
Trecerea de la producția manuală la producția cu ajutorul mașinilor, de la stadiul
manufacturier la stadiul marii producții mecanizate a revoluționat întreaga bază a societății
burgheze .Se dezvoltă astfel mentalitatea bazată pe principiile lui Thorstein Veblen ,care
răspândește viziunea magică asupra lumii moderne .Prin teoria clasei confortabile Veblen
deschide o nouă posibilitate de a trăii o viață fără a muncii și fără griji, în care principalul
scop este de a etala bunăstarea.
Dacă până în acel moment zicala ”meseria este brățară de aur” reprezenta o percepție a
unei vieți bune din punct de vedere economic, Veblen răstoarnă această percepție
demonstrând că este mai bine ca unii să muncească iar alții să poarte brățara .
” Teoria clasei de lux „scrisă de Thorstein Veblen și publicată în anul 1899 și-a depășit
propriul timp, fiind astăzi o lectură absolut obligatorie pentru societate. Astfel lumea
contemporană adoptă din ce în ce mai mult această teorie a clasei de lux datorită numărului
mare de oferte și publicitate care stimulează dorința de a avea .
Consumismul este un fenomen economico-social tipic societăților industrializate ,în care
datorită producției ridicate este necesar un consum din ce în ce mai mare. Consumismul a fost
încă de la început demarat prin diferite concepte de ”consum vizibil” ,”bunuri Poziționale”,
„cursă a înarmărilor” prin care în mod direct societatea burgheză era învățată să consume
pentru a se diferenția de clasa muncitoare.
În sfera sociologică dar și politică au fost exprimate numeroase teorii critice ale societății
de consum ,văzute ca un aspect degenerativ al societăților moderne de masă ,toate aceste
teorii fiind evocate în critici și în mobilizarea împotriva globalizării. Mai mult de atât
termenul consumism a început să descrie efectele identificării (adevărate sau presupuse) a
fericirii personale prin consumul continuu de bunuri materiale și servicii, favorizate în general
de modă și publicitate.
Se observă dea lungul timpului efectele negative ale consumismului care sunt de maximă
importanță pentru întreaga umanitate. Dezechilibrul ecologic și daune grave asupra mediului
datorită consumului excesiv de resurse naturale, distribuția neregulată a resurselor, alinierea
necorespunzătoare la bugetul familial, niveluri ridicate de poluare, frustrări și depresii din
cauza dorințelor neîmplinite, recurgerea la imoralitate pentru a satisface pofta și a etala
bunăstarea.
Dacă ne raportăm la tipul de consum ,se observă importanța modului de percepție a
societății în delimitarea tipurilor de consum;
*un consum rațional care se referă la consumul de produse și servicii necesare
*consumul experimental care reprezintă achiziția de produse necunoscute
*consumul sugerat este cel pe baza credibilității sugerate de publicitate
*consumul ocazional al anumitor produse în funcție de nevoi
*consumul impulsiv apare când consumatorul este influențat direct de publicitate și consideră
că are nevoie de acel produs sau serviciu pentru a se simți mai bine.
Din perspectiva eticii asistenței sociale consumismul este o provocare datorită faptului că
clientul care este o persoană vulnerabilă devenit consumator este încurajat să evalueze și să
critice serviciile oferite. Astfel profesioniștii din domeniul asistenței sociale sunt nevoiți să
adere la o procedură de marcheting pentru a ridica standardul serviciilor oferite. Acest lucru
poate fi în detrimentul asistentului social cât și al clientului ,cei doi actori axându-se mai mult
pe imagine și publicitate decât pe scopul principal al activității asistentului social care este
acela de a asista persoanele aflate în dificultate ,implicându-se în
identificarea ,înțelegerea ,evaluarea corectă și soluționarea problemelor sociale ale clientului.
Apare și situația în care interesul clientului reprezintă o amenințare pentru comunitate sau
membrii comunității. Etica nu este o opțiune acceptată de toată lumea, la fel cum nu este nici
religia, ceea ce ne conduce la concluzia că aspectele sau fenomenele ce pot fi importante
pentru un individ pot lăsa indiferent pe un altul. Această idee, transpusă în comportamentul
consumatorilor, poate influența decisiv felul în care își cheltuiește banii un individ,
transformându-l pe acesta din simplu consumator într-un consumator modern, preocupat și de
mediul în care trăiește, adică un consumator etic. Consumerismul etic presupune, așadar, un
comportament de consum bazat pe câteva principii etice esențiale, din care enumerăm
-achiziția se face numai când este cu adevărat necesară, evitându-se supraconsumul generator
de risipă de resurse, știut fiind faptul că acest consum în exces atrage după sine efecte
negative asupra mediului înconjurător.
-se preferă consumul de bunuri realizate în așa fel încât să se reducă la minim efectele
negative asupra mediului și să nu se încurajeze sub nicio formă exploatarea de orice fel a
ființelor umane sau a animalelor. Este cert faptul că etica consumismului constituie o
problemă de maximă importanță a omenirii, de aici survenind și atenția cuvenită acordată
pretutindeni, la etapa actuală, problemelor teoretice și practice, vizând drepturile și libertățile
fundamentale ale beneficiarului de servicii în asistența socială. Abordarea doctrinară a
problemei drepturilor consumatorului de servicii sociale presupune luarea în considerare a
unui larg spectru de probleme și implicații de natură politică, economică, culturală, precum și
a particularităților dezvoltării istorice și a stadiilor de dezvoltare. Raționamentul cu privire la
aplicarea statutului de consumator în relația cu serviciile sociale derivă din două viziuni total
opuse. În primul rând, dintr-o perspectivă protecționistă, care se referă la utilizarea legii
consumeriste pentru a proteja beneficiarii, iar pe de altă parte, din perspectiva care vizează
introducerea sectorului de asistență socială într-o logică de piață, prin aceeași concepție.
Scopul cercetării îl constituie evidențierea mai multor teorii doctrinare, referitoare la statutul
consumatorului în cadrul serviciilor asistențiale.
Specialiștii pun acest comportament în sfera tulburărilor obsesiv-compulsive. Acest tip
de comportament poate se traduce prin tendința oamenilor de a dezvolta obsesii pentru
anumite idei, subiecte, obiecte de îmbrăcăminte sau chiar alte persoane.
Potrivit csid.ro , tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecțiune destul de comună zilelor
noastre, este de natură cronică și se poate extinde pe o perioadă lungă de timp, în care
persoana în cauză are gânduri incontrolabile, persistente (obsesii) şi comportamente pe care
simte nevoia de a le repeta (compulsii). Așa ajunge să cumpere zeci de obiecte vestimentare
de care nu are nevoie sau pe care nu le va purta niciodată, doar pentru a-și satisface o nevoie
nefondată.
Alte motive pentru care oamenii dezvoltă o pasiune extremă pentru cumpărături ar mai
putea fi anxietatea și depresia. Frica, nesiguranța sau sentimentul de solitudine pot fi ușor
aplanate atunci când cumpără ceva. Astfel, acel ”ceva”, fie că este un ceas, o bluză sau chiar
alimente, poate reprezenta o soluție de ieșire din stare și de reancorare în prezent a persoanei
care trece prin toate aceste stări, conform Life.ro .
 Câteva înțelesuri, pentru toate aceste situații luate în discuție, oferite de teologia creștină,
sunt identificate la autori precum Panayotis Nellas, părintele Dumitru Stăniloae și Oliver
Clement .
Acestea continuă analiza de față cu trecerea în revistă a consumismului din perspectiva
religioasă. Creștinul de azi este solicitat, ca oarecând în fața martirajului din primele secole
creștine, să răspundă cu propria mărturie a vieții în fața provocărilor postmoderniste.
Disciplina ascetică, starea meditativă și practica rugăciunii sunt instrumentele de lucru ale
celui care dorește să reziste în fața monopolului tehnologic, a consumerismului exacerbat și în
fața „tăvălucului”, numit globalizare. Este necesar să privim la viețile Părinților care fugeau în
deșert ca să se regăsească pe ei și viața euharistică în comuniunea cu Dumnezeu. Sensul
existențial al omului actual a devenit pe cât de precar, confuz, pulsional, pe atât de contaminat
de ofertele de marketing, de rețele de socializare, de tehnologia greșit uzitată, de instigarea
contra Bisericii. Orice efort de a înnobila sufletul și sensul omului cade pradă unei sub- minări
conspiraționiste la nivel macro. De aceea, omul trebuie să ia contact cu sine prin introspecție
și conștientizare, cu Sursa vieții și a iubirii - Dumnezeu , însușindu-și un simț intuitiv, un
discernământ spiritual, o adâncime reflexivă, cu ajutorul cărora poate transgresa frământările
existențiale, activitățile rutinare cotidiene și iluziile deșarte cu privire la lumea de astăzi.
În acest sens, punem în discuție la modul imperios necesitatea practicării rugăciunii și a
meditației creștine. Acestea, deși au un alt scop în sine, totuși produc o unificare a minții, au
potențialul de a calma corpul, precum și de a întări conștientizarea aducând cu sine o stare de
mulțumire. Astfel, scopurile, prioritățile și sensul personal se elucidează mult mai ușor,
raportându-le mai ales la Sursa vieții, la Dumnezeu. E mult mai ușor de găsit sensul vieții
personale atunci când crește receptivitatea față de mesajele profunde ale ființei noastre.
Atitudinea meditativă și rugăciunea practicată sunt ancorele sufletului către o cunoaștere
directă, intuitivă și integratoare în privința existenței noastre și asupra vieții, în general.
Aflându-ne permanent într-o prezență deschisă, ne este mult mai facil să descoperim sensuri,
valențe și revelații în cadrul experienței cotidiene. În această atmosferă meditativă, există o
senzație paradoxală de a fi și de a răspunde experienței într-un mod mai plin de compasiune,
mai ancorat și mai centrat pe prezent. Ancorându-ne viața în Dumnezeu, privim sensul ei la
nivel transcendent, evaluându-ne scopurile în relație cu voia dumnezeiască: „Comunicarea
insistentă și continuă a omului cu mintea lui Dumnezeu prin rugăciunea minții, o conduce pe
aceasta să vadă realitatea din unghiul de vedere al lui Dumnezeu, să raționeze în acord cu
mintea lui Hristos”(P. Nellas, Omul animal îndumnezeit ,p.150). În acest stadiu spiritual,
capacitatea de cunoaștere și de înțelegere ale omului capătă dimensiuni suprafirești, deoarece
contemplă cele ale lumii dintr-un unghi complementar simțurilor naturale. Astfel, sensul
existențial al omului capătă conotații ontologice.
În concluzie pentru a începe acest contact cu o realitate trans-mundană, omul rugător
participă la calitatea Absolutului, unde legile firii sunt transgresate și devine eliberat față de
legile naturii. În situație asemănătoare ,Mântuitorul însuși a indicat această soluție pentru
ucenicii Săi, aflați în condiția acestei lumi pe care trebuia să o depășească:”...lumea i-a urât
pentru că ei nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu mă rog să-i iei din lume, ci ca
să-i păzești pe ei de cel viclean”(Biblia, Ioan 17,14-15)

Bibliografie:

Andreescu, D. O. (2017). Revoluția industrială și consumismul. Caiete de Arte și Design

Biblia ,Societatea Biblica Interconfesionala din România 2019

Constantin Enăchescu, Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine (de la Socrate la

Freud), Fast Print, București, 1997

Dumitru ,Stăniloae, Ascentica și mistica Bisericii Ortodoxe,2002

Hrişman, A. C. (2008). Cultura morții: „consumismul”, excesul și dependența; poluarea și
influențele ei asupra spiritualității. Studia Universitatis Babes Bolyai-Theologia Catholica,
Oliver Clément, Întrebări asupra omului,Reîntregirea,2021
Thorstein Veblen, The Theory of the Leisure Class, Oxford University Press 2008