Cazul 1: Tratamentul durerilor dentare

Dupa o interventie chirurgicala la medicul stomatolog, un pacient se prezinta in farmacie cu o

prescriptie medicala mentionand faptul ca este inca sub efectul anesteziei locale si nu poate vorbi
destul de bine. Medicul dentist I-a precizat ca efectul anesteziei va mai dura aproximativ 6 ore.
Pacientul intreaba farmacistul ce indicatie are medicamentul prescris de medic mentionand ca nu a
fost atent in momentul cand I s-a explicat conduita terapeutica. Reteta continea medicamentul
Doreta (paracetamol+tramadol). Pacientul este surprins de recomandarea medicului, spunand ca nu
a cerut niciun medicament pentru durere. Acesta are retineri in a folosi medicamente cu un efect atat
de puternic fiind ingrijorat si de potentialele efecte adverse. Cere sfatul farmacistului legat de un
inlocuitor cum ar fi aspirina sau ibuprofenul.
Opinia farmacistului:
-durerea si calmarea durerii sunt percepute subiectiv
-in general nu se incurajeaza utilizarea analgezicelor opioide ca prima linie de tratament in cazurile
in care durerea ar putea fi controlata cu AINS, mai ales in cazul pacientilor care sunt sub influenta
anestezicelor locale cu durata lunga de actiune
-pe de alta parte se cunoaste faptul ca AINS cresc riscul de sangerare
In aceasta situatie, ar fi potrivit ca farmacistul sa incurajeze pacientul sa renunte la prescriptia data
de medic si sa o inlocuiasca cu un medicament OTC?

Concluzie:
Exista diverse rationamente privind modul cum ar putea fi tratata o durere dentara cauzata de o
interventie chirurgicala. De asemenea, nu se poate stabili cu certitudine intensitatea potentialelor
efecte adverse resimtite de pacient. In acest stadiu, pacientul nu poate evalua corect necesitatea unui
efect analgezic mai puternic deoarece efectul anesteziei nu a trecut. Totusi, din experientele
anterioare el stie ca poate suporta un anumit grad de durere.
Farmacistul se afla in situatia de a evalua nu numai gradul de durere pe care il poate suporta
pacientul cat si daca administrarea unui narcotic cu potentialele lui efecte adverse se justifica in
acest caz.
Gradul de suportabilitate al durerii difera foarte mult de la un individ la altul. Unii pacienti au o
aversiune fata de utilizarea analgezicelor puternice sau narcotice in mare parte datorita conotatiei
psihologice. Ei cred ca riscul dependentei, oricat ar fi de mic nu merita asumat.
Pe de alta parte, avand in vedere progresul stiintei, nu exista niciun argument rational pentru a evita
folosirea medicamentelor care ar putea ajuta in aceste situatii. Medicul stomatolog pare sa
impartaseasca aceasta parere in timp ce pacientul este mult mai precaut.
Farmacistul este pus in situatia de a decide care abordare a problemei este mai corecta. S-ar putea
spune ca raspunsul in aceasta situatie depinde de preferintele individuale si ca nu exista un raspuns
unic corect. In acest caz farmacistul este rugat sa dea un sfat intr-o problema ce tine mai mult de
preferintele individuale. Chiar daca am dori sa dam un raspuns la intrebarea daca durerea trebuie
tratata intr-un mod agresiv sau nu, aceasta nu este genul de problema care se afla in aria de
expertiza a farmacistului sau a oricarui specialist din domeniul sanatatii. Este o intrebare legata de
ce fel de stil de viata este preferabil. De asemenea, ar putea fi o intrebare legata de ce fel de stil de
viata este etic.
In aceasta situatie trebuie respectate urmatoarele principii etice:
-Principiul sinceritatii, conform careia fiecare lucrator medical este dator sa spuna adevarul sa nu
duca in eroare sau sa insele pe cineva intentionat.
-Principiul binefacerii (grija pentru binele persoanei in cauza).

Cazul 2: Utilizarea medicamentelor generice

Problema bioechivalentei medicamentelor generice cu cele originale este una dintre cele mai
intalnite in practica farmaceutica. Pacientii sunt de obicei intrebati daca prefera originalul sau
medicamentul generic care este mult mai avantajos la pret. In cazurile in care acestia nu stiu ce sa
aleaga, deseori sunt indrumati spre medicamentele generice deoarece pe langa pretul de cost redus,
aduc si un profit mai mare farmaciei.
Un caz aparte in privinta bioechivalentei il constituie medicamentele cu indice terapeutic mic.
Unele variatii ale efectelor terapeutice s-au observat de asemenea in cazul medicamentelor destinate
afectiunilor cardiovasculare si a celor pentru controlul epilepsiei. Unii pacienti au raportat chiar si o
crestere a intensitatii efectelor adverse ale diferitelor produse farmaceutice cu aceeasi substanta
activa.
Opinia farmacistului:
-in timpul facultatii ni s-a atras atentia in mod special asupra medicamentelor cu indice terapeutic
mic; am fost sfatuiti sa nu inlocuim varianta originala cu cea generica
-pentru celelalte substante bioechivalenta nu este pusa la indoiala deoarece au primit autorizatia de
punere pe piata
In aceasta situatie care ar trebui sa fie sfatul farmacistului? In general, politica firmei este de a
genera un profit cat mai mare si implicit de a recomanda medicamentele generice. Deseori,
pacientul nu este informat complet in privinta optiunilor pe care le are si anume posibilitatea de a
alege intre medicamentul original si cel generic. In aceasta situatie sunt de cele mai multe ori
pacientii aflati la inceputul tratamentului si iau pentru prima data un anumit medicament.
Pe langa ingrijorarea privind eficacitatea medicamentului generic, farmacistul este pus in situatia de
a nu oferi pacientului intreaga gama de posibilitati.

Concluzie:
In aparenta, aceasta problema pare sa tina de stiinta medicala. Conform celor invatate in facultate,
exista numeroase dovezi care atesta o diferenta in ceea ce priveste efectele farmacologice ale
diferitelor medicamente generice in special a celor cu indice terapeutic mic. Oricum, desi anumiti
specialisti in domeniu sunt de parere ca medicamentele generice prezinta un risc mai mare de
fluctuatie a efectelor terapeutice sau risc de subdozaj nu inseamna ca, in mod automat, pacientul ar
trebui sa prefere medicamentul original fata de cel generic.
Daca in urma analizei literaturii de specialitate, farmacistul ar putea concluziona ca intr-un anumit
produs original se poate avea mai multa incredere tot ar trebui sa se aiba in vedere daca acea suma
de bani platita in plus ofera suficiente avantaje. Raspunsul la aceasta problema depinde de modul
cum pacientul percepe valoarea acelui beneficiu terapeutic suplimentar in comparatie cu ceea ce ar
putea face cu suma de bani pe care o economiseste cumparand produsul generic.
Felul cum pacientul alege sa isi cheltuie banii in acest caz nu tine de stiinta medicala ci este o
chestiune de valori. Diferiti pacienti pot avea diferite pareri. Daca pacientul este mai instarit si are
mari dubii in privinta tratamentului cu un produs generic, atunci este de inteles ca acesta sa cheltuie
o suma mai mare de bani pentru a avea parte de o eficacitate si o siguranta terapeutica maxima.
Poate fi rezonabil sa iti asumi un anumit risc luand un medicament generic pentru dureri de cap
decat unul pentru controlul epilepsiei.
Un factor care complica situatia si este de natura etica apare atunci cand pacientii sunt influentati sa
cumpere produsul generic pentru a aduce un profit mai mare farmaciei. Dreptul pacientului de a fi
informat si de a alege intre multiplele alternative este incalcat de catre farmacist.

Posibile probleme etice in acest caz:

-Principiul de autonomie, la baza caruia sta dreptul persoanei de a-si determina liber regulile carora
ea se supune. Respectarea autonomiei presupune o conditie importanta, cea de a informa corect
pacientul fara a-l manipula.
-Principiul sinceritatii, conform careia fiecare lucrator medical este dator sa spuna adevarul sa nu
duca in eroare sau sa insele pe cineva intentionat. Inselatoria apare cand in mod deliberat se minte
sau se omite partial sau in intregime adevarul.
Cazul 3: Confidentialitatea datelor
Pacienta, cunostinta de familie a farmacistului, se prezinta cu o reteta de la medicul psihiatru. Avand
nevoie de un sfat si de incurajare, aceasta ii povesteste farmacistului despre diagnostic,
simptomatologie si evolutia bolii. Dupa aceasta discutie, pacienta pleaca. In aceeasi zi, vine in
farmacie mama pacientei, extrem de ingrijorata. Aceasta il roaga pe farmacist sa-i spuna ce este in
neregula cu fiica ei, ce medicamente ia si daca se va face bine.
Farmacistului ii explica mamei pacientei motivele pentru care nu poate divulga aceste informatii
incercand in acelasi timp sa o calmeze si sa-i dea incredere ca fiica sa va fi bine. Divulgarea
informatiilor ar putea cauza un stres suplimentar pacientei care deja se confrunta cu un diagnostic
grav.

In aceasta situatie a fost respectat principiul confidentialitatii - ce reiese din principiul respectului si
loialitatii dintre profesionistii din domeniul sanatatii si pacient. Conform actelor legale, toata
informatia obtinuta de la pacient este confidentiala, legea stipuland dreptul persoanei la autonomie.
Cadrul confidentialitatii se stabileste de comun acord cu pacientul.