S2 AGA

PLANUL DE MARKETING- MEDIUL DE AFACERI INTERN

2.1. Mediul de afaceri

Indiferent de performanțele sale economice, activitatea unei companii se va forma la
intersecția între factorii interni si externi, fiecare factor influențând mediul antreprenorial într-
un mod diferit și pot acționa atât în sensul scăderii cât și în sensul creșterii performanțelor
sale. Gradul de adaptabilitate și flexibilitate a personalității antreprenorului au un cuvânt greu
de spus. Astfel, un antreprenor cu cunoștințe solide în domeniul resurselor umane va da
dovadă de tact și de diplomație în cazul unei crize de personal. În aceeași măsură un
antreprenor care nu se informează despre legislația care îi reglementează activitatea, chiar
dacă beneficiază de consiliere juridică, se va afla în imposibilitatea deschiderii și menținerii
unui dialog productiv cu statul român sau va obține cu dificultate o finanțare, fie ea prin
societăți financiar-bancare, cât și prin instituții europene.
Mediul în care acționeazî orice firmă este (Florea N.V., 2014):
- intern,
- extern.

2.2.Mediul intern
Mediul intern include acei factori ai afacerii pe care organizația îi poate controla
(Trehan M., Trehan R., 2011, p.6) : structura, sistemele, stilu de conducere, subordonații,
studiile și abilitățile acestora și strategia (Nijssen E.J., Frambach R.T., 2001, p.67) (Figura
8.1.).

Figura 8.1. Cei 7 S ai mediului intern

Sursa- Nijssen E.J., Frambach R.T., 2001, p.67.

Auditul intern are în vedere analiza următoarelor variabile interne (Năstase C., 2010 ;
Trehan M., Trehan R., 2011, p.6 ; Singla R.K., 2010, p.39 ; Jain R.T. et al., 2009, p.6, Ferrell
O.C., Hartline M., 2012, p.260):
- Obiectivele, politicile, sistemele, procedurile proprii și structura organizației,
- Sistemul informațional de management,
- Metodele și capacitatea de producție,
- Elementele aparţinând mediului natural sunt terenurile, resursele minerale
exploatabile economic, apa, aerul, fondul silvic etc. care condiţionează practic
desfăşurarea oricărei activităţi şi contribuie la realizarea obiectivelor întreprinderii
în raport cu profilul ei.
- Structura- metodele de organizare a firmei și activitățile de marketing,
 - Abilitățile, atitudinile și cunoștințele resurselor umane și ale managerilor, gradul de
fidelitate, condițiile și relațiile de muncă, calitatea muncii și moralul,
- Cultura organizaţională, respectiv sistemul de valori, prezumţii, credinţe şi norme
împărtăşite de membrii unei întreprinderi. Ea are un impact pozitiv asupra
eficacităţii mediului intern atunci când sprijină obiectivele întreprinderii, este larg
împărtăşită şi adânc interiorizată în rândul personalului.
- Analiza și structura bordului director,
- Brandul și imaginea corporativă,
- Resursele financiare și indicatorii economico-financiari ai firmei: volumul şi
structura vânzărilor, cote de piaţă, organizarea activităţilor de marketing, variabilele
mixului de marketing etc.;
- Capabilitățile tehnologice și de cercetare-dezvoltare,
- Viziunea promotoare.
Analiza mediului intern vizează și următoarele aspecte (Năstase C., 2010):
- în domeniul produsului: mixul de produse, volumul de vânzări cantitative, valorice
totale, pe pieţe, pe sortimente de produse, pe clienţi, ciclul de viaţă al produsului,
ambalarea, condiţionarea, etichetarea, produsele noi ce vor fi lansate, produsele
vechi ce urmează a fi scoase din fabricaţie etc.;
- în domeniul preţului: preţurile practicate pe pieţe, produse, clienţi, profitul obţinut
(global, pe produse, pe pieţe), rentabilitatea produselor, adaosuri respectiv reduceri
de preţ etc.;
- în domeniul distribuţiei: canalele de distribuţie, intermediarii, costul distribuţiei –
totale, pe canale şi intermediari, pe produse, eficienţa distribuţiei, comisioane
plătite, etc.;
- în domeniul comunicării şi promovării: canalele de comunicaţie, suporturile
promoţionale realizate, costurile şi eficienţa acţiunilor promoţionale etc.
Mediul intern este constituit din totalitatea elementelor care exprimă fizic resursele de
care dispune întreprinderea (umane, materiale, financiare, tehnologice și informaționale),
capabile a funcţiona sinergic în scopul îndeplinirii misiunii ei.
Resursa umană
Orice organizație depinde de trei factori esențiali: oamenii, procesele și tehnologiile;
dar primul factor de succes îl reprezintă oamenii. Competiţia globală în creştere şi aşteptările
clienţilor, fac ca supravieţuirea organizaţiei şi dezvoltarea acestora să fie din ce în ce mai
dificilă (Bach S., 2005, p.3). Unul din cei mai importanţi factori care necesită o atenţie
deosebită sunt oamenii care lucrează în organizaţie (Sims R.R., 2002, p.1). Avantajul
competitiv aparține acelor organizații care știu să atragă, selecteze, reține și dezvolta talentele
(Bohlander G, Snell S., 2007, p.4). În secolul XXI resursele umane reprezintă sursa majoră
prin care se obţine avantaj concurenţial şi poate o determinantă importantă în obţinerea
performanţelor organizaţiei pe termen lung (Florea N.V., 2013).
Resursa materială
Organizațiile pot deține resurse materiale diverse : dotări sau echipamente tehnice și
elemente ale mediului natural, cu ajutorul cărora își pot desfășura activitatea.
Elementele aparţinând mediului natural sunt terenurile, resursele minerale exploatabile
economic, apa, aerul, fondul silvic etc. care condiţionează practic desfăşurarea oricărei
activităţi şi contribuie la realizarea obiectivelor întreprinderii în raport cu profilul ei.
Terenurile pot constitui factor principal de producţie (agricultură, minerit, silvicultură) sau pot
servi la amplasarea clădirilor (spaţii de producţie, depozitare, vânzare, administrative etc.) şi a
dotărilor (Ristea A.L. (coord.), 2002).
Dotările sunt echipamentele de producţie şi cele de calcul care, alături de construcţii,
reprezintă factori ai costului şi productivităţii produselor şi serviciilor unei întreprinderi.
Calitatea bunurilor rezultate depinde de volumul şi structura lor, dar mai ales de nivelul lor
tehnic, cunoscută fiind uzura morală rapidă acestor factori. În prezent se apreciază că
tehnologiile (rezultate ale progresului științific și tehnic, proceduri de combinare și
transformare a factorilor de producție în rezultate ale producției), informaţia (poate fi faptică
și documentară și îndeplinesc următoarele caracteristici : sunt disponibile, refolosibile,
nelimitate, repetitive, iar cele noi presupun costuri mari), managementul şi abilitatea
întreprinzătorului reprezintă noi factori de producţie, numiți și neofactori (Popescu C., 2009).
Resursa financiară
Resursele financiare și materiale, fără resursele umane nu pot asigura eficiența și nu
pot contribui la creșterea cifrei de afaceri. Doar împreună pot contribui la producerea
bunurilor și serviciilor unei organizații ; așadar doar eforutile oamenilor reprezintă resursa cea
mai importantă a organizației (Rao V., 2010, p.736).
Înregistrarea informațiilor financiare de către o organizație reprezintă o activitate
normală a oricărei organizații (Broadbent M., Cullen J., 2012).
Disponibilităţile băneşti în numerar şi în conturi condiţionează volumul şi structura
producţiei, servesc ca mijloace de schimb de plată, de tezaurizare în vederea unor investiţii
etc. (Ristea A.L. (coord.), 2002).
Eficiența managementului resurselor financiare poate ajuta departamentele să se
confrunte cu provocările viitoare (Burr T., 2008, p.6) :
- îmbunătățirea abilităților financiare a specialiștilor din afara departamentelor
financiare,
- crearea legăturii dintre performanța financiară și operațională în vederea
îmbunătățirii ofertei de servicii,
- îmbunătățirea previziunilor privind nevoile și necesarul de resurse financiare.