producerea unui sunet muzical și continuu care provine din oscilațiile în căile respiratorii îngustate, se

aude mai ales la expirare ca urmare a obstrucției critice a căilor respiratoria.

Monofonic se referă la un sunet cu un singur ton care este produs în căile respiratorii mai mari în timpul
expirației, ca în traheomalacia distală sau bronhomalacia

polifonic atunci când există o îngustare larg răspândită a căilor respiratorii, determinând diferite
înclinații sau mișcări ale aerului prin diferite niveluri de obstrucție a fluxului, așa cum se observă în astm

Când apare obstrucția în căile respiratorii extratoracice în timpul inspirației, zgomotul este denumit
Stridor.

Sugarii sunt mai susceptibili de a respira șuierătoare decât copiii mai mari și adulții ca urmare a unui set
diferit de mecanică pulmonară.

Obstrucția la flux este afectată de căile respiratorii, calibrul și complianța plămânului sugarului.
Rezistența la fluxul de aer printr-un tub este invers legată de raza tubului la puterea a 4-a.

La copiii mai mici de cinci ani, căile respiratorii periferice de calibru mic pot contribui cu până la 50% din
rezistența totală a căilor respiratorii. Îngustarea suplimentară marginală poate determina o limitare
suplimentară a fluxului și căile ulterioare.

Cu peretele toracic al nou-născutului foarte compliant, presiunea interioară produsă în expresie supune
căilor respiratorii intratoracice la colaps. Diferențele în compoziția cartilajului traheal și tonusul
mușchilor netezi a căilor respiratorii cresc colapsitatea căilor respiratorii ale sugarului în comparație cu
toți copiii. Aceste mecanisme combinate cu face copilul mai susceptibil la obstrucția căilor respiratorii,
rezistența crescută și respirația șuierătoare ulterioară. Multe dintre aceste condiții sunt depășite în
primii ani de viață. Fenotipul respirației șuierătoare din copilărie a fost legat de multe exporturi timpurii,
inclusiv de nutriție fatală, fumat matern, complicații materne, complicații materne, prenatale și deloc,
expunere la antibiotice. . .Expunerea la niveluri ridicate de alergeni de mediu și adipozitate mare a
sugarului

.Rinovirus, citomegalovirus, virus metapneumonie uman bocavirus, adenovirus și pneumonie cu

clamidia

O varietate de mediatori inflamatori au fost, de asemenea, implicați în sugarul care respira șuierător,
cum ar fi histamina, citokinele, leucotrienele și interleukinele. Luate împreună, aceste expunere fatală
și/sau postnatală timpurie pot determina o programare a plămânilor să afecteze în cele din urmă
structura și funcția.

etiologie.deși respirația șuierătoare la sugari rezultă cel mai frecvent din inflamație, în general
bronșiolită. Există multe cauze ale respirației șuierătoare.

Evaluarea inițială depinde de etiologia probabilă a radiografiei toracice inițiale, incluzând filmele poster,
anterioare și laterale, este justificată în multe cazuri și pentru orice sugar cu detresă respiratorie acută,
dar nu este indicată în mod obișnuit la copiii cu bronșiolită necomplicată.