,,CETATENIA UNIUNII
EUROPENE’’

 
 
2023
                                
CUPRINS
 
1.NOȚIUNEA DE CETATENIE
2. CETĂȚENIA UNIUNII EUROPENE ŞI CETATENIA
NAȚIONALĂ
3. DUBLA CETĂȚENIE IN UE
4. DREPTURILE CETATEANULUI UNIUNII EUROPENE
5.CONCLUZII
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 I.NOTIUNEA DE CETATENIE:  
 
       Conform doctrinei, cetățenia reprezintă legătura politică și juridică
dintre un subiect de drept și un anumit stat. Această legătură conferă
posibilitatea unui raport de drepturi și obligații reciproce între părți și
prin efectele juridice, cetățenia unei persoane se poate extinde oriunde
se   află  persoana.  Metodele   de   dobândire   a   cetățeniei   sunt  
nașterea,   adopția   și acordarea la cerere, iar fiecare dintre acestea
depind de anumite criterii și condiții specifice. 
       În literatura juridică ,cetăţenia a fost definită ca:
legătură dintre stat şi individ,
legătură politică şi juridică,
apartenenţă juridică la un stat,
calitate a persoanei.
      Conceptul de cetățenie europeană a fost introdus pentru prima dată
de către Tratatul de la Maastricht, și a fost prelungit prin Tratatul
de la Amsterdam.Înainte de Tratatul de la Maastricht, din 1992,
tratatele Comunității Europene ofereau garanții privind libera
circulație a persoanelor active economic, dar nu și pentru celelalte
persoane. Tratatul de la Paris din1951,prin care se
înființa Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, a stabilit
dreptul la libera circulație a lucrătorilor din aceste industrii, iar
prin Tratatul de la Roma din 1957 s-a introdus dreptul la libera
circulație a lucratorilor si serviciilor.
        Noțiunea de cetățenie îşi găseşte originea in dreptul
intern. Potrivit concepției propuse de Aristotel, cetățeanul se definea
prin participarea la funcțiile judiciare şi la cele publice în general In
dreptul pozitiv, cetățenia desemnează calitatea juridică ce permite unei
persoane să ia parte la viața statului, bucurându-se de drepturi civice şi
politice şi fiind
        Cetățenia europeană este complementară cetățeniei naționale și
conferă drepturi, cum ar fi dreptul de a vota în alegerile europene,
dreptul la libera circulație și dreptul la protecție consulară din partea
ambasadelor altor state UE.
 

II.CETĂȚENIA UNIUNII EUROPENE ŞI CETATENIA

NAȚIONALĂ
     În doctrină, naţionalitatea este definită ca fiind „calitatea sau
condiţia juridică ce decurge din relaţiile care există între o persoană
juridică şi un stat determinat, pe când cetăţenia este o categorie
juridică prin care este desemnată apartenenţa unei persoane fizice la o
comunitate politică, în virtutea legilor prin care îi sunt atribuite o serie
de drepturi civile şi politice“ 
       Tratatul de la Amsterdam clarifică raportul dintre cetăţenia
europeană şi cea naţională, afirmând că cea dintâi o completează pe
cea de a doua, fără a o înlocui însă. Tratatul de la Lisabona precizează
că cetăţenia europeană se alătură cetăţeniei naţionale, completând-
o. Cetăţenia europeană apare astfel ca o calitate suplimentară oferită
cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi care le conferă
acestora un set de drepturi ce pot fi exercitate fie la nivelul Uniunii, fie
la nivelul statelor membre. Este vorba despre dreptul de a alege şi de a
fi ales în Parlamentul European sau în cadrul alegerilor locale.
Observăm că cetăţenia europeană produce efecte în plan juridic şi
politic. Unul dintre avantajele imediate ale acesteia se referă la
exercitarea drepturilor din conţinutul său pe întreg teritoriul Uniunii
Europene şi o consolidare indirectă a drepturilor fundamentale.
       Cetățenia Uniunii este diferită de cea națională, pe care o
"completează şi n-o înlocuieşte. Cetățenii statelor membre beneficiază
astfel de o dublă cetățenie.Astfel, un cetățean francez este în acelaşi
timp cetățean francez și cetățean European. In principiu, cele 2 noțiuni
n-ar trebui să se confunde. Cetățenia Uniunii este reglementată de
dreptul Uniunii Europene, în care-şi găseşte izvoarele, iar cetățenia
națională aparține exclusiv dreptului național.
         Ea conferă drepturi suplimentare care se exercită, fie la nivelul
Uniunii, fie la nivelul statelor membre."Este cetățean al Uniunii
Europene orice persoană având cetățenia unui stat membru". Calitatea
de cetățean al Uniunii este subordonată deținerii sau dobândirii
cetățeniei unui stat membru. Rezultă că revine dreptului național al
fiecărui stat sa determine dacă o persoană are sau nu cetățenia sa. 

III.DUBLA CETĂȚENIE ÎN UE
Cele mai multe state membre ale UE permit in prezent dubla cetățenie.Chiar
și Franța,ai cărei cetățeni pot avea cetățenie dublă sau multiplă încă din 2009. În
 Franța, „ius soli“, dreptul solului, se aplică fără vreo restricţie. Cei născuți în
Franța obțin automat cetățenia franceză, indiferent de naționalitatea părinților.
În Polonia, cetățenilor polonezi nu le poate fi recunoscută oficial calitatea de
cetățeni ai altui stat. Însă deținerea unui al doilea pașaport este tolerată. Cu toate
acestea, cetățenii polonezi nu pot invoca cetăţenia străină pe care o dețin pentru
a se sustrage de la îndatoririle civice care le revin.
Spania permite dubla cetățenie imigranților din Portugalia, Andora, Filipine,
Guineea Ecuatorială și țările din America Latină cu care acorduri în acest sens.
Imigranţii din alte țări trebuie, conform actualei constituţii, să renunțe la
cetăţenia străină dacă vor să o dobândească pe cea spaniolă. Cetăţenilor spanioli
le este permisă deținerea de dublă cetăţenie, dacă în termen de trei ani le
confirmă autorităților spaniole dorința de păstrare a paşaportului spaniol.
Altfel decât Portugalia, Monaco şi Andora interzic dubla cetăţenie.
Romania accepta dubla și chiar pluricetățenia, funcționând pe principiile ius
soli și ius sangvinis. Copiii găsiți pe teritoriul României ai căror părinți sunt
necunoscuți, vor beneficia de cetățenie română până la descoperirea
proveniențelor natale ale părinților.
 
 
IV.DREPTURILE CETATEANULUI UNIUNII EUROPENE
   
    Odată cu crearea cetățeniei europene, au luat ființă și anumite
drepturi politice. Principalele avantaje de a fi un cetățean al unui stat
UE a fost dreptul la liberă circulație între statele membre.
      Cetățenii Uniunii nu au numai drepturi,
dar si obligații. Drepturile ce decurg din calitatea de cetățean european
sunt: 
-categoria drepturilor politice: 
dreptul de vot si de a fi ales la alegerile locale
dreptul de vot și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European
       Participarea la aceste alegeri este rezervată în cea mai mare
măsură, cetățenilor proprii, conform dreptului național. Deschiderea
pentru cetățenii altor state membre, constituie un progres semnificativ
către realizarea uniunii politice, fie că este vorba de alegerile pentru
Parlamentul European, fie că este vorba de alegerile municipal.
        Dreptul de a participa la alegerile locale aparține cetățenilor
proprii ai statelor, conform dreptului național.Participarea la acest
demers jurdic de către cetățenii altor state membre, constituite
un progres semnificativ către realizarea uniunii politice, „fapt ce
 depășeste cu mult măsurile simbolice, ca drapelul Uniunii, imnul sau
pașaportul european”.
         Participarea la alegerile pentru Parlamentul European are la baza
principiul prin care orice cetățean al unui stat membru poate fi ales în
cadrul acestei instituții dacă îndeplinește condițiile impuse de
legislația statului de care aparține, în special condiția de
reședință.Membrii Parlamentului European sunt aleși prin vot
universal direct, iar modul de alegere se face prin respectarea regulilor
democratice ținând cont de vârsta de vot de 18 ani, egalitatea dintre
sexe și secretul votului.
-categoria libertăților cu caracter economic:
dreptul la libera circulație și de ședere al cetățenilor europeni.
         Libera circulație a persoanelor datează de la înființarea
Comunitații Europene din 1957. A fost parte a proiectului ce viza
piața comuna, cu libera circulație a marfurilor,capitalurilor și a
serviciilor. In 1992, Tratatul de la Maastricht a introduce conceptul de
cetățenie a Uniunii Europene, care conferă fiecărui cetățean si un drept
fundamental personal la libera circulație. Cetățenii europeni au dreptul
de a intra, și sa rămână pe teritoriul oricărui alt stat membru pentru o
perioadă de până la trei luni, prin prezentarea unui paşaport valabil sau
carte de identitate națională: . În cazul in care intenționează să rămână
pentru o perioadă mai mare de trei luni, trebuie să fie obținut un
permis de ședere. Condițiile de acordare a unui permis de ședere
depinde de statutul de cetatean (salariat sau persoană care desfăşoară o
activitate independenta, student,pensionar sau persoană inactiva).
-categoria drepturilor-garanții: 
dreptul de petiționare
        Orice cetățean al Uniunii Europene să adreseze petiții
Parlamentului European în legătură cu un subiect care face parte din
domeniile de activitate ale Uniunii Europene şi care îl privește în mod
direct.Petiția poate consta intr-o cerere individuală, o plângere, o
sesizare referitoare la aplicarea dreptului comunitar sau un apel
adresat Parlamentului European pentru a lua poziție într-o anumită
chestiune. Astfel de petiții îi oferă Parlamentului European
posibilitatea de a atrage atenţia asupra oricărei încălcări a drepturilor
unui cetățean european de către un stat membru, de către autoritățile
locale sau orice altă instituție. 
dreptul de a se adresa mediatorului European
          Adresarea către un mediator european reprezintă o persoană
aleasă de Parlamentul European pentru a soluționa plângeri din partea
oricărui cetățean care privesc cazuri de administrare defectuoasă în
activitatea   instituțiilor Uniunii   Europene. În soluționarea
plângerilor, dacă se constată aceste nereguli, ombudsmanul sesizează
instituția și dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica
punctul său de vedere, apoi întocmește un raport.Totuși, ombudsmanul
nu poate soluționa: plângeri împotriva autorităților naționale,
regionale sau locale din statele membre, activitățile tribunalelor
naționale, plângerile împotriva societăților comerciale sau a
persoanelor fizice
dreptul de protecție diplomatică şi consulară.
        Orice cetățean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei tari terțe
în care nu este membru, de protecție din partea autorităților
diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleași condiții
ca şi cetățenii acelui stat.Atunci când un cetățean UE caută un astfel
de ajutor, trebuie să prezinte un paşaport sau carte de identitate ca
dovadă a cetățeniei. În cazul în care aceste documente au fost furate
sau pierdute, ambasada poate accepta o altă dovadă a cetăţeniei.
dreptul de a nu fi discriminat pe motive de naționalitate în domeniile
de aplicare a tratatului.
dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale
Consiliului și ale Comisiei.
dreptul de a adresare și de a apela la instituțiile UE în una din limbile
oficiale și de a primi răspuns în aceeași limbă.
dreptul la protecție
dreptul de inițiativă a cetățenilor
         Tratatul de la Lisabona oferă cetățenilor şi parlamentelor
naționale posibilitatea de a aduce o contribuție mai însemnată la
ceea ce se întâmplă la nivel european şi conferă Europei o voce mai
puternică şi mai limpede în lume, protejând totodată interesele
naționale.

V.CONCLUZII
Cetăţenia europeană reprezintă o inovație conceptuală majoră
introdusă prin Tratatul de la Maastricht. Acest concept semnalează
depășirea limitelor economice şi orientarea înspre dimensiunea
politică. Cetăţenia europeană urmărește consolidarea imaginii
şi a identității UE şi implicarea mai profundă a cetățeanului în
procesul de integrare europeană.
         Între cetăţenia europeană şi cetăţenia naţională există un raport
de complementaritate, în sensul că cetăţenia UE se adaugă la cetăţenia
naţională pe care în baza reglementărilor în vigoare o dețin cetățenii
statelor membre. „Uniunea Europeană reprezintă o entitate politică
aflată în plin proces de democratizare.Cetăţenia europeană stă la baza
recunoașterii şi garantării pentru cetățenii europeni a unor drepturi,
precum cel de a locui în orice stat comunitar şi de a circula liber pe
întreg teritoriul Uniunii, dreptul de petiționare, dreptul de protecție
diplomatică şi consulară, dreptul de vot şi de a fi eligibil în alegerile
municipale şi europene“.
Principala problemă cu care instituțiile europene se confruntă se
referă la transformarea cetăţeniei europene dintr-un ideal într-o
realitate, în condițiile în care totul se găseşte într-o continuă mișcare.
Crearea unei solidarităţi între popoarele statelor membre ale UE este
dificilă din cauza diversității culturilor naţionale, a procesului de
extindere a Uniunii Europene. Menținerea diversităţii a
fost recunoscută în toate documentele oficiale ale UE, fiind
considerată o condiție firească a dezvoltării şi progresului într-o
Europă unită.
        Conţinutul cetăţeniei europene este unul evolutiv. O Uniune
Europeană, un mecanism instituțional care să facă față provocărilor
globale presupun participarea permanentă a cetăţenilor la viața publică
europeană.
Tratatul de la Lisabona a acordat cetăţenilor europeni un drept
indirect de a participa la procesul decizional european. Prin
exercitarea dreptului de inițiativă legislativă se urmărește implicarea
mai activă a cetăţenilor în crearea politicilor europene, ce afectează
viața acestora, ducând astfel la creșterea gradului lor de interes, de
conștientizare şi acțiune în domeniile ce îi vizează direct. Acțiunile din
cadrul procesului iniţiativelor cetăţeneşti trebuie să fie supuse
controlului jurisdicțional al Curții de Justiţie a UE, precum şi
controlului exercitat de Ombudsman-ul European pentru a garanta
respectarea dreptului cetăţenilor de a participa la procesul decizional
european. Chiar dacă UE se bazează pe democrația reprezentativă,
unde cetățenii pot alege în mod direct membrii Parlamentului
European şi pot adresa petiții aceleiași instituţii, inițiativa legislativă le
oferă posibilitatea de a influența deciziile instituțiilor UE, prin
intermediul democrației participative. Considerăm că inițiativa
cetăţenilor va stimula activismul societății civile din statele membre
ale UE, va duce la crearea unei noi dimensiuni în activitatea ONG-
urilor în direcția iniţiativelor europene. Succesul unor prime
iniţiative va întări încrederea cetăţenilor europeni în democrația
participativă.
Cetățenii Uniunii Europene „sunt nu numai actori ai construcției
europene, ci reprezintă ei înşişi scopul final, chiar dacă nu îşi dau
întotdeauna seama de impactul pe care îl au deciziile luate de către
instanțele de la Bruxelles asupra vieții lor personale şi profesionale.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

BIBLIOGRAFIE
Parlamentul European: https://www.europarl.europa.eu/portal/ro
Ombudsman:https://www.ombudsman.europa.eu/en/home 
https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/policies/justice-and-fundamental-
rights/eu-citizenship/eu-citizenship_ro