Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Numiți 5 idei de bază pe care se bazează terapia existențialistă (cu referire la om, drum
existențial, impas existențial, boală, anxietate) (Cristina Efros)
* Omul, ca fiinţă liberă şi creativă, construieşte proiecte existenţiale şi apoi se angajează pe
drumul prevăzut şi cuprins în proiect. Abordarea terapeutică existenţialista consideră omul ca
fiind unic în felul său, o entitate sui generis, o valoare incomensurabilă ce trebuie percepută ca
atare. Se pune accent pe autodeterminarea personalităţii, pe construirea propriului destin, pe
creativitate, spontaneitate şi autenticitatea fiinţei umane.
* Eşecurile, blocajele sau orientările greşite pe drumul proiectat de om, adică „drumul
existenţial” îl pot marca profund pe individ, uneori, împingându-l spre sfera psihopatologiei.
* Nu există boală psihică în concepţia existenţialistă, ci numai situaţii problematice şi impasuri
existenţiale, ceea ce înseamnă pierderea sensului existenţei, ca urmare a scăderii şi reprimării
potenţialului uman. Psihologia umanist-existentialistă propune înlocuirea ideii de „boală
psihică” cu cea de „problemă umană”, de impas existenţial.
* Impasul existenţial este considerat un fenomen ontologic, iar nevroza – expresia disperării
existenţiale. Impaul existențial face referire la modelul tritonic – Ipsietate, Tuitate și Ilietate,
care definesc individul ca o fiind o sinteză dinamică a trei mișcări care se împlinesc într-o
singură unitate ontică, iar disoluția acestei organizări tritonice duce la impaul existențial.
* Anxietatea, teama, panica şi sentimentul de culpabilitate apar datorită unei subestimări a
propriei persoane sau a neacceptării condiţiei umane, fapt ce duce la depersonalizare şi apatie,
la „situaţii-limită” ce determină o existenţă umană alienată, absurdă, izolată şi lipsită de sens. În
concepţia existenţialiştilor anxietatea este considerată a fi pozitivă, deoarece prin intermediul
ej indvidul conştientizează faptul că existenţa este limitată, fragilă şi de aceea individul este
singurul responsabil de scopul şi direcţia propriei vieţi, ei o văd ca pe o „rampă de lansare”.
1
* Clientul trebuie să învețe să răspundă în mod autentic la realitatea prezentă „piatra
unghiulară” a psihoterapiei existențialiste fiind experiența imediată, aici și acum.
* Dialogul existențial „se face”, nu neapărat se vorbește. Se folosesc cuvinte potrivite, știut
fiind faptul că Logosul are valențe vindecătoare. „Cuvântul este o taină sfântă ce trebuie
administrată cu maximă delicatețe”(Ortega Y Gasset, 1993).
* Maturizarea reprezintă o precondiție esențială a libertății și realizării de sine iar sinceritatea
și umorul sunt condiții ale creșterii autentice.
* Rolul hotărâtor în maturizare revine capacității de comunicare, pasiunii rostirii cuvântului;
transmiteri mesajelor interumane, socializării prin cuvânt și informație.
2
intentii imposibila. Un bun exemplu este situatia in care un barbat vrea cu tot dinadinsul sa isi
demonstreze performanta sexuala. Cu cat se straduieste mai mult, cu atat are mai putine sanse
de reusita. Mecanismul se numeste hiperintentie.
Concret, intentia paradoxala inseamna sa intentionezi, fie si pentru un moment, sa
realizezi exact lucrul de care te temi. In esenta, este vorba despre o schimbare de atitudine, in
care frica este inlocuita de o dorinta paradoxala. „Prin aceasta metoda vantul este indepartat
din panzele anxietatii.” – Viktor Frankl Intentia paradoxala utilizeaza capacitatea de auto-
detasare a omului, care se regaseste popular si in asa zisul „simt al umorului”. Persoana se
detaseaza (dizasociaza) de propriile sale temeri, fiind capabila sa rada de ea insasi. Pentru ca
metoda este in esenta foarte simpla, mai multe detalii despre felul in care poate fi aplicata
rezulta din cazuri concrete: 1. Un medic se temea de propria lui transpiratie: De fiecare data
cand anticipa ca urmeaza sa transpire, aceasta anxietate anticipata era suficienta pentru a
provoca un val de transpiratie excesiva. El a fost sfatuit ca atunci cand se astepta ca urmeaza sa
transpire, sa le arate in mod deliberat celor din jur cat de mult este capabil sa transpire.
Concret, de fiecare data cand intalnea pe cineva care ii declansa anxietatea anticipata, el isi
spunea: „Data trecuta am transpirat numai un sfert de litru… Acum voi transpira de 3 ori mai
mult.” Aceasta abordare a fost suficienta pentru a rezolva intr-o saptamana o problema care
dura de patru ani. 2. Un contabil suferea de o asa numita „crampa a scrisului”: El nu mai putea
sa scrie aproape nimic si prin urmare era in pericol sa isi piarda serviciul. In loc sa scrie cat de
frumos si citet posibil, el a fost sfatuit sa scrie cat mai mizerabil cu putinta. I s-a sugerat sa isi
spuna: „Acum le voi arata celor din jur cat de bine ma pricep sa mazgalesc”. Constatarea lui
imediata a fost ca nu este capabil sa mazgaleasca hartiile, in schimb putea sa scrie din nou
frumos si citet. Crampa i-a disparut in 48 de ore. 3. Intentia paradoxala poate fi aplicata si
pentru „celebra” insomnie: Frica de insomnie poate duce la hiperintentia de a adormi, care
aduce cu sine tocmai incapacitatea persoanei de a adormi. Intentia paradoxala inseamna in
acest caz sa iti propui sa ramai treaz(a) cat mai mult timp posibil. Cu alte cuvinte: – Anxietatea
anticipata ca nu poti adormi duce la hiperintentia de a adormi. – Aceasta hiperintentie este
inlocuita de intentia paradoxala de a ramane treaz, care in timp relativ scurt este urmata de
somn. Aceasta tehnica eleganta nu este un panaceu. Este un instrument util pentru eliberarea
de unele comportamente nedorite, in special cele bazate pe anxietatea anticipata.
6. Numiți căile prin care omul încearcă să atingă starea de nemurire simbolică menționate de I.
Yalom (Sergiu Modovan)
* Calea biologică – naşterea copiilor;
* Calea teologică – viaţa trăită la un alt nivel, la un nivel mai înalt;
* Calea creativă – viaţa trăită prin munca sa, influenţa creaţiilor sale sau influenţa personală
asupra altor oameni;
* Calea naturii nemuritoare – noi continuăm să trăim datorită faptului că facem parte din
circuitul vieţii al naturii;
* Calea depăşirii – experienţii interioare a transcendenţii eului, „pierderii de sine”, în trăiri
intensive, că timpul şi moarte dispar şi noi continuăm să trăim în „prezentul nemuritor”.
3
un sens, "valoarea" - la fel ca și "sensul"; o înțelegere diferită a cuvântului este oarecum
derutantă, deoarece aceasta înseamnă "importanță", "semnificație".
Forme:
* Sensul pămîntesc ("sensul vieții mele") include în sine scopul: o persoană, cu un sentiment
de sens, percepe viața ca având un scop sau funcția pe care trebuie să o îndeplinească, o
anumită sarcină sau sarcini care conduc la cererea în sine.
* Sensul cosmic prespune un plan care există în afara și deasupra individului și care implică în
mod necesar orice ordonare magică sau spirituală a universului.
* Sensul secular personal - simțul personal al spațiului în absența sensului.
4
5 esecul unui proiect de destin in care omul a investit speranta energie,credinta si
asteptare,pentru care s-a zbatut si pentru care a luptat si care devenise un crez pentru fiinta sa.
6 criza sufleteasca-ia nastere atunci cind individual se dezice de propriul eu, de propria
limba si de proprii parinti, de neamul in care a fost asezat de catre zei.
Ex: dragostea , pierderea banilor,arderea casei etc
5
forţa motivatoare primă în om. Unicitatea şi specificul sensului constau în faptul că acesta
trebuie şi poate fi îndeplinit numai de către omul însuşi. Numai astfel conceptul capătă
semnificaţia care îi va satisface omului voinţa sa de sens. Dorinţa de a găsi un sens poate de
asemenea să fie frustrantă, caz în care logoterapia vorbeşte despre „frustrarea existenţială”,
dar trebuie avut în vedere că nu orice conflict trebuie sa fie şi nevrotic. Suferinţa nu este
neapărat un fenomen patologic, ea poate foarte bine să fie o realizare, în special atunci când
provine din frustrare existenţială. Căutarea unui sens provoacă mai degrabă tensiune
interioară, nu echilibru, dar tensiunea este o condiţie indispensabilă sănătăţii mintale. Potrivit
logoterapiei, sensul vieţii poate fi descoperit în trei moduri diferite: prin implicarea într-o
acţiune, prinsensul iubirii şi prin atitudinea pe care o avem în faţa suferinţei
inevitabile. Dragostea este singurul mod în care putem cuprinde o altă fiinţă umană în nucleul
cel mai lăuntric al personalităţii sale. În logoterapie iubirea nu este interpretată ca un
epifenomen al instinctelor sexuale, iubirea este ea însăşi primară. În mod normal sexul este o
modalitate de exprimare a iubirii şi este justificat, chiar sanctificat, atunci când apare ca un
mijloc de exprimare a acesteia, un efect secundar care decurge din iubire. Sensul
suferinţei. Putem găsi un sens în viaţă chiar şi atunci când ne confruntăm cu o situaţie lipsită de
speranţă.
6. Descrieți conceptul de libertate în viziunea lui I.Yalom. Mecanismele de apărare prin care
fugim de responsabilitate (Marcela Gîrneț)
Libertatea reprezinta o grija fundamental, mai putin accesibila. Libertatea privita din
punctul de vedete al temeiurilor e acompaniata de spaima. Libertatea nu e de gasit in lexiconul
psihoterapiei. Conceptual de libertate joaca un rol indispensabil atit in teoria, cit si in practica
tuturor terapiilor traditionale sau inovatoare. Pentru filosof ‘libertatea’poseda implicatii
personale, sociale, morale si politice, extinzindu – se ca atare asupra unui areal vast. De- a
lungul secolelor, conceptual libertatii absolute a generat o impotrivire puternica. Libertatea ne
ajuta sa intelegem asumarea responsabilitatii, angajamentul in directia scimbarii, deciziei si
actiunii.
Mecanismele de aparare prin care fugim de responsabilitate. Printre mecanismele de
aparare care protejeaza individul de constientizarea propriei responsabilitati sunt:
conpulsivitatea una dintre cele mai commune aparari dinamice impotriva constietizarii
responsabilitatii e crearea unei limi psihologice lipsite de liberatate si aflate in puterea unei
forte autotputernice straine de propriul eu. Deplasarea responsabilitatii se spune ca multe
personae evita responsabilitatea personala prin deplasarea acesteia asupra altuia. Evitarea
responsabilitatii este, obstacolul mare din cadrul psihoterapiei pacientului suferind de o
maladie psihosomatita. Negarea responsabilitatii: victim inocenta. Un tip aparte de evitare a
responsabilitatii poate fi contanta adesea la indivizii care isi neaga responsabilitatea
considerindu – se victim inocente ake unor evenimente pe care ei insisi le – au declansat.
Negarea responsabilitatii : pierderea controlului. O alta modalitate de renuntare la orice
responsabilitate ‘sa – ti pierzi mintile’. Pierderea controlului ofera un alt beneficiu frecvent:
grija din partea altuia. Unii pacienti isi doresc atit de mult ca cineva sa aiba grija de ei, sa fie
hraniti in modurile cele mai intime de catre terapeut, ca, pentru a – si indeplini dorintele, ‘isi
6
pierd mintile’, chiar pina intr-acolo cind regresia severa necesita spitalizare. Evitarea
comportamentului autonom. Terapeutii sunt adesea lasati perplecsi de pacientii care stiu prea
bine ce trebuie sa faca a se simti bine, dar, inexplicabil, nu fac nimic in acest sens. Tulburari ale
dorintei si deciziei. Atunci cind cineva doreste si allege totalmente lucid, el se confrunta cu
responsabilitatea.
7
Evaluare la disciplina TERAPII EXISTENȚIALISTE (varianta 3)
8
● obţinerea unei imagini de sine autentice, ceea ce duce la clarificarea identităţii personale şi
armonizare relaţională;
● acceptarea de sine şi eliminarea conflictelor intrapsihice;
● modificarea şi metamorfozarea comportamentului neautentic;
● rezolvarea crizei existenţiale în care se află clientul şi conştientizarea autodeterminării
destinului;
● autodesăvârşire personală, dezvoltarea autenticităţii, spontaneităţi şi creativităţii ceea ce
duce la reconstrucţia fiinţei umane.
6. Numiți cele 3 căi prin care poate fi găsit sensul vieții (după V. Frankl) (Viorica)
Sensul vieții poate fi găsit pe trei căi:
● Prin muncă, creație - dedicându-ne unei lucrări, unei activități, unei creații
● Prin dragoste - dedicându-ne unei persoane, pe care o iubim și care ne împărtășește iubirea
ei; sau contemplând frumosul, adevărul și binele din natură sau cultură
● Alegându-ne atitudinea interioară în situații care nu mai pot fi schimbate – aceasta este
libertatea noastră de voință, cu ajutorul căreia putem transforma o încercare sau o nenorocire
într-o realizare, într-o victorie personală
9
persoane sau moartea unei insecte, păsări, animăluț, ceea ce va genera nelămurire și o serie de
întrebări. Educația copilului cu privire la moarte și rolul părinților aici este inevitabil, copilul
trebuie să fie informat corect și fenomenul morții să îi fie explicat pe înțelesul lui pentru a
conștientiza caracterul situației.
10
starea de relaxare se pot realiza tehnici de desensibilizare sistematică, precum şi diverse
antrenamente focalizate în direcţia optimizării performanţelor fizice şi psihice ale subiecţior.
● Tehnici de educare a vointei
● Tehnici de concentrare a atentiei
11
Exemplu: teama ca nu poti dormi duce la hiperintentie de a dormi.
Logoterapeutul il ajuta pe pacient sa dereflecteze intentia fortata si atentia excesiva,
deci le redirectioneaza catre obiectul potrivit.
7. Izolarea existențială și modul în care omul îi face față (după I. Yalom) (Marcela)
Sunt trei tipuri de izolare –interpersonala,intrapersoanala,exstentiala.Izolarea
existentialase refera la haul de netrecut intre propria persoana si ceilanti.Daca nu reusim sa
dezvoltam puterea interioara ,sentimental propriei valori si identitatea ferma care ne face
capabili sa infruntamizolarea existentiala sa ducem povara angoasei ,atunci vom cauta sa
dobindim pe cai ocolite siguranta.O alta solutie consta in sacrificarea propriei identitati-
individul isi diminuiaza angoasa izolarii prin pierderea de sine intr-un alt individ ,intr-o cauza sau
activitate.Din acest motiv este de doua ori disperat ,elare parte de disperarea fundamentala
existential peste care se adauga cea data de faptul ca sa sacrificat constiinta de sine ,nicinusi da
seama ca este disperat.Conflictul universal al fiintei umane provine din faptul ca ne staduimsa
devenimoamen independenti ,insa trebuie atunci de indurate o izolare inficosatoare ,si ce mai
fregventa modaliate de a rezolva acest conflict este negarea.Individul elaboreaza iluzia unei
fuziuni .Fuziunea elimina izolarea de o maniera radicala –eliminind constiinta de sine .Momente
de fuziune extatica sint nereflexive –sentimentul propriului sine este perdut.
A fi ca toti ceilanti in imbracaminte ,vorbire,obiceiuri,a nu avea ginduri sau sentimente
diferite diferite-salveaza de la izolarea de sine.Solutia pentru izolare care recurge la fuziune –
conformism este sublimate de intrebarile ,,Ce vreau eu?,Ce simt eu?,Care este scopul meu in
viata ?.
12
Indivizii care sint ingroziti de izolare incearca de regula sa isi diminuieze spaima de o
maniera interpersonal-au nevoie de prezenta celorlanti,pentru asi afirma existent,cauta legaturi
sexuale multiple,caricature ale relatiilor autentice.Individul disperat cauta un ajutor in relatie.
In cadrul terapiei pacientul va diminua izolarea dar nu o va elimina.Izolarea nu are
solutie .E parte a exisentei si va trebui sa ne confruntamcu ea,gasind un mod de a o integra in
sufletul nostrum.Comuniunea cu altii este cea mai importanta resursa care ne sta la dispozitie
pentru a diminua spaima izolarii.
Individul trebuie sa inceapa prin a infrunta izolarea si a o tolera pentru a devein capabil
sa utilizeze resursele disponibile in vederea abordarii depline a propriei situatii existentiale.
13