rezultaţi în urma încrucuşării dintre ♀Neozeelandez alb x ♂Uriaş de Flandra).

Rezultatele obţinute
au fost: Proteina totală, 5,8±0,2 g/dl; Albumina, 3,5±0,2g/dl; Urea, 2,9±0,5 mg/dl; Creatinina,
1,3±0,02 mg/dl; Colesterol 16,6±0,1 mg/dl.

CONCLUZII
În urma cercetărilor efectuate în prezenta lucrare s-au putut extrage următoarele concluzii:
1. La hibrizii F1 obţinuţi din încrucişarea raselor Neozeelandez alb ca formă maternă şi
Chinchilla mare ca formă paternă, crescuţi în condiţii de mediu similare, analiza biochimică de ser
nu a înregistrat diferenţe faţă de indivizii crescuţi în rasă pură, deci putem afirma că starea de
heterozigoţie genetică nu influenţează profilul metabolic.
2. În urma analizelor biochimice de ser, s-a constatat că nu au existat tulburări nutriţional
metabolice la iepurii de casă din rasele Neozeelandez alb, Chinchilla mare şi hibrizii F1 obţinuţi în
urma încrucişărilor dintre cele două rase, în condiţiile în care aceştia au fost hrăniţi în exculsivitate
cu furaj granulat.

BIBLIOGRAFIE
1. Ahamefule O. et al, (2007), Blood biochemistry and haematology of weaner rabbits fed sun-dried, ensiled, and
fermented cassava peel-based diets, Ghana Journal of Agricultural Science. Vol. 40 (1) 2007: p. 3-10.
2. Bura M., Bencsik I. (2000). Ameliorarea genetică a iepurilor de casă, Ed.Mirton, Timişoara
3. Burke J., (1984), Clinical and medicine of pet rabbit; Proceedings of the Michigan Veterinary Conference, p. 49-77.
4. Dronca D. (2007). Ameliorarea genetică a populaţiilor de animale. Editura Mirton,
5. Dumitru M.(1984), Boli de nutriţie şi metabolism la animale; Ed. Ceres Bucureşti.
6. Fanimo et. al, (2003), Growth performance, nutrient digestibility and carcass characteristic of growing rabbits fed
cashew apple waste, University of Agriculture, Nigeria.
7. Kanero J. J. (1989), Clinical biochemistry of domestic animals; Academic press, New-York.
8. Kerr M., (1989), Veterinary Laboratory Medicine. Clinical Biochemistry and Haematology; Blackwell Scientific
Publications.
9. Patience J. F., Etienne M., Dourmad J. Y., (2000), Adaptations of glucose metabolism in multiparous sows: effect of
pregnancy and feeding level; J. Anim. Sci., 78, 2933-2941.
10. Tobă (Goina) Daniela (2009). Studiul efectului heterozis în exprimarea fenotipică a potenţialităţii producţiei de
carne la hibrizi de iepuri de casă. Teză de doctorat, Timişoara,

CZU 638.124(478)
DINAMICA EFECTIVULUI FAMILIILOR DE ALBINE ŞI A
SUPRAFEŢELOR POMILOR FRUCTIFERI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
N. EREMIA, Susana MODVALA, Ina NARAEVSCAIA
Universitatea Agrară de Stat din Moldova
Summary. Beekeeping is of particular importance due to the value and quality of such products offered by
bees as honey, pollen, bee bread, wax, royal jelly and venom. But one of the most important benefits the bees
bring to humanity is pollination of entomophilies plants which are part of spontaneous and cultivated flora. It was
found that the number of bee families in the Republic of Moldova, by January 1, 2012, was of 111,653 families
which is 1.5 times higher compared to 2003, when this number was of 75,081 families. The number of bee
families gradually increased since 2008. Also, it was recorded an increased production of honey obtained in the
Republic of Moldova from 2403 tones in 2008 up to 3032,5 tones in 2012, with an average between 24,44 and
27,16 kg per bee family. The surface of fruit orchards in the agricultural enterprises and farms is about 44,323 ha,
and in order to pollinate them it is necessary to have 132,969 bee families.
Key words: bee families, fruit trees, honey, pollination.

INTRODUCERE
Apicultura prezintă o importanţă deosebită datorită valorii şi calităţii produselor oferite, precum:
mierea de albine, polenul, păstura, ceara, lăptişorul de matcă şi veninul, dar cel mai esenţial beneficiu,

313
oferit omului de către albine, constituie polenizarea plantelor entomofile din flora spontană şi cultivată.
Valoarea sporurilor de recoltă, ca urmare a polenizării plantelor cu ajutorul albinelor, depăşeşte de 10-15
ori valoarea produselor apicole obţinute (Lazăr Şt., Vornicu O.C., 2007).
Scopul cercetărilor constă în studierea dinamicii efectivului, productivităţii familiilor de
albine şi suprafeţelor pomilor fructiferi în perioada anilor 2007-2012 în Republica Moldova.

MATERIAL ŞI METODA
Pentru îndeplinirea sarcinilor puse, au fost colectate şi studiate datele statistice de la Biroul
Naţional de Statistică al Republicii Moldova referitor la efectivul, productivitatea familiilor de
albine şi suprafeţele totale ale plantaţiilor pomicole în întreprinderile agricole şi gospodăriile
ţărăneşti cu suprafaţa terenurilor agricole mai mari de 10 hectare. Informaţia a fost colectată total pe
republică, regiuni şi raioane.
Datele obţinute au fost prelucrate prin metoda variaţiilor statistice, după Mercurieva, 1970;
Plohinschii, 1971 şi cu ajutorul programelor de calculator Microsoft Excel.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
În rezultatul cercetărilor efectuate, menţionăm, că în Republica Moldova efectivul familiilor
de albine, la 1 ianuarie 2012, a constituit 111653 de familii, fiind de 1,14 ori mai mare comparativ
cu anul 2008, care era de 98303 de familii (figura 1).
Prin urmare, s-a relevat, că cel mai mare efectiv este în regiunea de Centru – 39886 familii
de albine (35,72%), în regiunea de Sud – 38917 familii (34,86%) şi regiunea de Nord respectiv –
32850 familii (29,42%). Efectivul de familii de albine pe raioane variază în regiunea de Sud, între
2597 (Taraclia) şi 8572 (Cimişlia), în regiunea de Centru, între 883 (Dubăsari) şi 4522 (Ungheni) şi
regiunea de Nord, între 1691 (mun. Bălţi) şi 4480 (Edineţi).
Producţia de miere, obţinută de la familiile de albine, a variat de la 2403 t, în anul 2008,
până la 3032 t, în anul 2012 (figura 2). Odată cu creşterea efectivului de familii de albine, s-a
constatat o majorare şi a producţiei globale. Producţia medie de la o familie de albine a variat între
24,44 şi 27,16 kg în anul 2012.

115000

110000

105000

100000

95000

90000
2007 2008 2009 2010 2011 2012

Figura 1. Efectivul familiilor de albine în Republica Moldova

314
 3500

3000

2500

2000

1500

1000

500

0
2007 2008 2009 2010 2011 2012

Figura 2. Producţia de miere în Republica Moldova

Studiul suprafeţelor plantaţiilor pomicole în întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti
cu terenuri agricole de 10 hectare şi mai mari a demonstrat, că, în anul 2008, merii au ocupat cca
33199 ha, iar, în anul 2012, suprafeţele s-au redus cu 1633 ha. Suprafeţele ocupate de caişi şi vişini,
în anul 2012, s-au redus în comparaţie cu anul 2010 respectiv cu 177 ha şi 107 ha. Totodată, putem
menţiona, că pe parcursul a cinci ani s-au majorat suprafeţele prunilor – cu 1580 ha şi a cireşilor cu
508 ha. Suprafaţa totală a plantaţiilor pomicole constituie 44323 ha (tabelul 1).
Ţinând cont că pentru polenizarea unui hectar de pomi fructiferi sunt necesare 2-3 familii de
albine, efectivul trebuie să constituie 132969 de familii.
Dacă analizăm repartizarea suprafeţele plantaţiilor pomicole pe regiuni, menţionăm, că în
regiunea de Nord, merii ocupă cca 67,08, caişii – 20,61, prunii – 25,69, cireşii – 37,43 şi vişinii –
35,45%, în regiunea de Centru, respectiv – 22,14, 53,65, 48,71, 48,34 şi 50,50%, iar în regiunea de
Sud, respectiv – 10,78, 25,74, 25,60, 14,23 şi 14,05%.

Tabelul 1. Suprafeţele totale ale plantaţiilor pomicole în întreprinderile agricole şi

gospodăriile ţărăneşti cu suprafaţa terenurilor agricole mai mare de 10 hectare
Anul
Pomi fructiferi
2008 2009 2010 2011 2012
Meri 33199 32345 32486 31729 31566
Caişi 766 823 958 943 781
Pruni 8414 8490 8884 9212 9994
Cireşi 876 1199 1384 1404 1384
Vişini 539 567 705 580 598
Total 43794 43424 44417 43868 44323
Aşadar, pentru polenizarea plantaţiilor pomicole din regiunea de Nord (24632 ha) sunt
necesare 73896 familii de albine, iar în realitate sunt 32850 sau de 2,25 ori mai puţine, pentru
regiunea de Centru (13246 ha) – 39738 şi Sud (6445 ha) – 19335 familii sau de 2,01 ori mai mult.
De aceea, pentru efectuarea unei polenizări eficiente în regiunea de Nord trebuie folosit stupăritul
pastoral şi de utilizat surplusul familiilor de albine din regiunea de Sud.

CONCLUZII
Potrivit rezultatelor cercetărilor, relevăm următoarele concluzii:

315
 1. Evidenţierea faptului, că în Republica Moldova efectivul familiilor de albine, la 1 ianuarie
2012, a constituit 111653 de familii, ceea ce este de 1,5 ori mai mare comparativ cu anul 2003, care
reprezenta 75081 de familii. Efectivul familiilor de albine a sporit treptat începând cu anul 2008.
2. Constatarea sporirii producţiei de miere obţinută în Republica Moldova – de la 2403 tone, în
anul 2008, până la 3032,5 tone, în anul 2012, cu media de la o familii de albine între 24,44 şi 27,16 kg.
3. Suprafeţele plantaţiilor pomicole în întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti
constituie 44323 ha, iar pentru polinizarea lor este necesar de cca 132969 familii de albine.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. LAZĂR, ŞT., VORNICU, O.C. Apicultura. Iaşi, 2007, 650 p.
2. МЕРКУРЬЕВА, Е.К. Биометрия в селекции и генетике сельскохозяйственных животных. М: Колос, 1970. 312 с.
3. ПЛОХИНСКИЙ, Н.А. Руководство по биометрии для зоотехников. М.: Колос, 1971, 259 с.

CZU 638.144
INFLUENŢA ADITIVULUI FURAJER PRAIMIX BIONORM-K ŞI
SUSPENSIEI ALGALE LA REZISTENŢA LA IERNARE A FAMILIILOR DE
ALBINE
A. ZAGAREANU

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Summary. Rezistenţa la iernare – este o proprietate a familiilor de albine ce caracterizează capacitatea

lor să suporte condiţiile extremale de iarnă. Scopul investigaţiilor constă în stimularea rezistenţei albinelor pe
parcursul iernii şi supravieţuirii lor după repausul de iarnă. S-a relevat că hrănirea familiilor de albine în
perioada pregătirii către repausul de iarnă cu aditivul furajer Praimix Bionorm-K, 100 mg/l de sirop
stimulează rezistenţa lor cu 34,66%. Utilizarea aditivului furajer în hrana albinelor reduce consumul mierii
pe parcursul iernii până la 4,6 kg, iar la un spaţiu dintre faguri populaţi cu albine – 1,2 kg.
Key words: feed aditive, bee family, algae suspension.

INTRODUCERE
În procesul evoluţiei albinele melifere au format o metodă specifică de iernare, care are o
importanţă majoră în perioada pasivă şi lungă de 6 luni şi mai mut.
Губин В.А. (1987) a demonstrat că rezistenţa la albinelor carpatice ca şi intensitatea
dezvoltării în perioada de primăvară, în condiţii egale sunt mai superioare faţă de indicii altor albine
de provenienţă sudică. Aceste particularităţi au permis într-un timp scurt să obţină o popularitate
largă şi recunoscută.
Iernarea albinelor este unul din cele complicate perioade în viaţa albinelor. În dependenţă cu
cât mai bine ea se petrece, depinde rentabilitatea stupinei în următorul sezon. Secretul succesului
iernării cuprinde efectuarea de către apicultor a unui şir de acţiuni complexe la sfârşitul verii şi
sezonului de toană. Principalii factor care influenţează la calitatea ei sunt: puterea familiei, starea
fiziologică a albinelor generaţiei de toamnă, cantitatea rezervelor de hrană şi calitatea lor, de
asemenea starea generală a familiei (lipsa maladiilor, matca tânără, corect format cuibul) şi
condiţiile iernării (Малькова С.А., 2007; Бойценюк Л.И., Антимирова О.А., 2008).
Лебедев В.И. (2003) comunică că prejudiciu economic care suportă apicultura Rusiei de la
iernarea nereuşită a albinelor, după apreciere savanţilor, este egal aproximativ cât costul mierii
obţinute de la ele. La iernarea nereuşită a stupinei o parte considerabilă de timp, dar uneori şi
sezonul întreg, se duce la lichidarea urmărilor negative. În aşa caz despre o productivitate înaltă a
familiilor de albine, cum şi capacitatea de muncă sporită a apicultorului nu poate fi vorba.
Eremia N. (2009), Eremia N.G., Eremia N.M. (20011) comunică că pregătirea către repausul de
iarnă se începe în luna august. Odată cu controlul de toamnă, este necesar de efectuat o serie de

316

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)