Romanul

Definitie:- specie a genului epic, in proza, cu actiune complexa si de mare

intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si conflicte
puternice, atat interioare, cat si exterioare.

Trasaturi:

- structura narativa complexa;

- subiectul se desfasoara in planuri diferite, paralele;
- numar mare de personaje;se contureaza destinul unor personalitati bine
individualizate;
- indici spatio-temporali – timpul prezentat in cronologic, locurile
actiunii deverse, spatiu vast.

Tipologie:

- dupa continut: politist, de dragoste, psihologic, SF, istoric,

traditionalist, etc;
- dupa curentul literar: romantic, realist, naturalist;
- dupa cadrul social: urban, rural, exotic;
- dupa perspectiva narativa:
 Ion
de Liviu Rebreanu

1. Date despre autor

- n.1885 – m.1944;
- studii la Bistrita, Nasaud, apoi la Sopron (Ungaria);
- 1906 – este repartizat ca sublocotenent in armata;
- 1908 – debut literar cu povestirea „Codrea” in rev. „Luceafarul”;
Opera – nuvele: „Prostii”, „Rafuiala”, „Ofilirea”;
- romane: „Ion”, „Rascoala” – r. sociale, „Padurea Spanzuratilor”,
„Adam si Eva”- r. psihologice, „Amandoi” – r. politist

„Ion” apare in anul 1920.

Eugen Lovinescu – „cea mai mare creatie epica romaneasca”.

2. Titlul – numele personajului eponim;

ION – NOI – tipologie ( trasatura a realismului );

3. Tema – social-taraneasca, taranul insetat de pamant;

- iubirea, familia;

4. Structura si compozitia – proza, 2 parti, 13 capitole;

Tehnici narative utilizate:

- circularitatea, introduce cititorul in lumea fictionala si il scoate la final
– drumul;
- anticiparea, detaliu semnificativ;
- scena / tehnica decupajului;
- tehnica contrapunctului – nunta Laurei si nunta Anei - cap 6;
- tehnica planurilor paralele – prezentata prin alternanta si inlantuire.