Insolventa Curs Optional An IV

Insolvenţă
– curs opţional an IV –
Insolvenţă
2014/2015
2
Andreea – Teodora Stănescu
2014
Insolvenţă
Plan
1. Sediul materiei
2. Trăsăturile procedurii insolvenţei
3. Definiţia procedurii insolvenţei
4. Deschiderea procedurii insolvenţei
5. Efectele procedurii insolvenţei
6. Închiderea procedurii insolvenţei
3
2014
Insolvenţă
1. Sediul materiei
Principalul act normativ în materia procedurii insolvenţei este Legea nr. 85/2014. În vederea
aplicării sale, Legea nr. 85/2014 trebuie coroborată cu alte acte normative pentru două motive
principale. Pe de o parte, şi alte acte normative, în afara Legii nr. 85/2014, cuprind prevederi care
reglementează expres în materia procedurii insolvenţei. Pe de altă parte, instituţii juridice
incidente în materia procedurii insolvenţei sunt reglementate prin alte acte normative.
În plus, în sistemul român de drept, există şi alte acte normative care reglementează proceduri de
insolvenţă. Principalul act normativ este Legea nr. 273/2006 (insolvența unităţilor administrativ
teritoriale)1.
Exemple
a) Acte normative care reglementează expres în materia procedurii insolvenţei
- în ceea ce priveşte deschiderea procedurii insolvenţei: Legea nr. 31/1990 şi

Regulamentul nr. 1346/2000.
 Art. 260 Legea nr. 31/1990: lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea
procedurii simplificate, dacă debitorul îndeplineşte condiţiile în acest sens
 Art. 142 Legea nr. 31/1990: nu poate fi delegată directorilor atribuţia referitoare la
introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
 Art. 16 alin. (1) din Regulamentul nr. 1346/2000: o hotărâre prin care se deschide o
procedură de insolvenţă într-un stat membru este recunoscută în toate celelalte state
membre
 Art. 16 alin. (2) din Regulamentul nr. 1346/2000: o hotărâre prin care se deschide o
procedură de insolvenţă într-un stat membru este recunoscută în toate celelalte state
membre chiar şi în acelea în care, având în vedere calitatea debitorului, o astfel de
procedură nu ar putea fi deschisă
- în ceea ce priveşte efectele procedurii insolvenţei: Codul civil
1
Prezentul curs se fundamentează pe Legea nr. 85/2006.
4
2014
Insolvenţă
 Art. 790 Codul civil: deschiderea procedurii insolvenţei asupra fiduciarului constituie
o cauză de încetare a contractului de fiducie
 Art. 1447 Codul civil: debitorul decade din beneficiul termenului, în caz de
insolvenţă
 Art. 2057 Codul civil: obligaţia consignatarului de a înapoia bunurile consignantului,

în caz de insolvenţă a sa
b) Acte normative reglementând instituţii juridice incidente în procedurii insolvenţei:

Codul civil, OUG nr. 86/2006, OUG nr. 13/2011
- art. 1349 NCC: reglementeză instituţia răspunderii
- OUG nr. 86/2006: reglementează instituţia practicienilor în insolvenţă
- OUG nr. 13/2011: reglementează regimul juridic al dobânzii legale
2. Trăsăturile procedurii insolvenţei
Pornind de la prevederile Legii nr. 85/2014 în literatura de specialitate au fost identificate o serie
de trăsături fundamentale ale procedurii insolvenţei. Acestea au fost folosite apoi ca fundament
pentru configurarea unei definiţii doctrinare a procedurii insolvenţei.
2.1 Procedura insolvenţei se aplică anumitor categorii de persoane fizice şi juridice, numite
debitori
- potrivit art. 3 coroborat cu art. 38 din Legea nr. 85/2014, cu caracter general, procedura
insolvenţei se aplică faţă de două categorii de persoane:
A) persoanelor juridice
B) persoanelor fizice care sunt supuse înregistrării în registrul comerţului
Trăsătura esenţială pe care trebuie să o îndeplinească aceste persoane este aceea de a avea
calitatea de profesionist, aşa cum aceasta este definită de art. 3 din C. civil.
A) Persoanele juridice – debitori în procedura insolvenţei
Ca regulă: orice persoană juridică care are calitatea de profesionist are vocaţia de a fi supusă
procedurii insolvenţei (art. 3 şi 38 din Legea nr. 85/2014).
5
2014
Insolvenţă
Excepţie: procedura insolvenţei nu se aplică unităţilor de unităţilor şi instituţiilor de

învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la art. 7 din O. G. nr. 57/20022
(art. 85 din Legea nr. 85/2014)
Observaţii:
1) Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretată în sensul că persoane juridice de drept public la care
actul normativ nu se referă nu pot fi supuse unei proceduri de insolvenţă. Sistemul de drept
român cunoaşte cel puţin o reglementare a unei proceduri de insolvenţă aplicabile unei anumite
categorii de persoane juridice de drept public, respectiv unităţilor administrativ teritoriale.
(Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale). Potrivit art. 2 pct. 56, 74 şi 75 din Legea
nr. 273/2006, comunele, oraşele, municipiile şi judeţele au vocaţia de a fi supuse procedurii de
insolvenţă reglementate de acest act normativ.
2) Spre deosebire la Legea nr. 85/2006, ca principiu, Legea nr. 85/2014 nu mai enumeră
categoriile de persoane juridice cu privire la care poate fi aplicată procedura insolvenţei. Totuşi,
în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se menţionează expres incidenţa sa cu privire la regiile
autonome. Raţiunea includerii acestei referiri exprese în Legea nr. 85/2014 se regăseşte în
intenţia de a exista o certitudine în legătură cu aplicabilitatea procedurii de insolvenţă
reglementată de acest act normativ unei entităţi căreia nu i se aplica Legea nr. 85/2006.
Exemplificativ, procedura insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2014 se poate aplica unor
persoane juridice precum:
a) societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990 şi de alte acte normative
b) societăţi cooperative
c) societăţi agricole
d) grupuri de interes economic
a) Societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990 şi de alte acte normative
2
Art. 7. - În sistemul naţional de cercetare-dezvoltare sunt cuprinse următoarele categorii de unităţi şi instituţii de
drept public:
a) institute naţionale de cercetare-dezvoltare;
b) instituţii de învăţământ superior de stat acreditate sau structuri de cercetare-dezvoltare ale acestora, fără
personalitate juridică, constituite conform Cartei universitare;
c) institute, centre sau staţiuni de cercetare-dezvoltare din subordinea Academiei Române sau a academiilor de
ramură;
d) alte institute, centre sau staţiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca instituţii publice ori de drept public;
e) centre internaţionale de cercetare-dezvoltare înfiinţate în baza unor acorduri internaţionale;
f) institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate în cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi
regiilor autonome;
g) alte instituţii publice sau de drept public care au ca obiect de activitate şi cercetarea-dezvoltarea ori structuri ale
acestora legal constituite.
6
2014
Insolvenţă
- Legea nr. 31/1990: Art. 1. - (1) În vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ,
persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi
comerciale, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
- Legea nr. 15/1990: Art. 16. - Unităţile economice de stat, cu excepţia celor care se
constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni sau
societăţi cu răspundere limitată, în condiţiile prevăzute de lege.
- OUG nr. 30/1997: Art. 1. - (1) Regiile autonome organizate în temeiul Legii nr.
15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi
societăţi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de
autoritatea în coordonarea căreia îşi desfăşoară activitatea, precum şi cele înfiinţate în
temeiul Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere se reorganizează în
conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. 2. - (1) (….) regiile
autonome vor fi reorganizate ca societăţi comerciale, în formele prevăzute de lege la
data reorganizării. (2) Societăţile comerciale pe acţiuni rezultate în urma reorganizării
regiilor autonome, având ca obiect activităţi de interes public naţional, pot fi
denumite companii naţionale sau societăţi naţionale, după caz, şi vor fi supuse
procesului de privatizare, în condiţiile legii.
a) Societăţi cooperative
- Legea nr. 1/2005: Art. 1. - Prezenta lege reglementează cadrul general de organizare
şi funcţionare a cooperaţiei. Art. 2. - Cooperaţia reprezintă un sector specific al
economiei care funcţionează prin societăţi cooperative şi alte forme de asociere a
acestora la nivel teritorial şi naţional3
- Legea nr. 566/2004: .Art. 1. - Prezenta lege stabileşte cadrul legal al organizării şi
funcţionării cooperaţiei în agricultură. Art. 4. - (1) Cooperativele agricole pot fi de
gradul 1 şi 2.4
3
Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei:
Art. 4. - Societăţile cooperative de gradul 1 se pot constitui în una dintre următoarele forme:
a) societăţi cooperative meşteşugăreşti
b) societăţi cooperative de consum
c) societăţi cooperative de valorificare
d) societăţi cooperative agricole
e) societăţi cooperative de locuinţe
f) societăţi cooperative pescăreşti
g) societăţi cooperative de transporturi
h) societăţi cooperative forestiere
i) societăţi cooperative de alte forme, care se vor constitui cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
Art. 6. lit. m) societate cooperativă de gradul 2 - persoană juridică constituită din societăţi cooperative de gradul 1,
în majoritate, şi alte persoane fizice sau juridice, în scopul integrării pe orizontală sau pe verticală a activităţii
economice desfăşurate de acestea, şi înregistrată în conformitate cu prevederile prezentei legi;
4
Legea nr. 566/2004 Legea cooperaţiei agricole:
Art. 4. - (2) Cooperativele agricole de gradul 1 sunt asociaţii de persoane fizice.
7
2014
Insolvenţă
b) Societăţi agricole
- Legea nr. 36/1991: Art. 4. - În cazul în care proprietarii terenurilor agricole nu
doresc să le exploateze individual şi nici în una din formele prevăzute la art. 2 şi 3, ei
se pot constitui în societăţi agricole, cu personalitate juridică, în condiţiile prevăzute
în titlul II al prezentei legi.
c) Grupurile de interes economic

- Legea nr. 161/2003 (titlul V): Art. 118. - (1) Grupul de interes economic - G.I.E.
reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită
pe o perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a
membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective. Art. 232. -
(1) Grupurile europene de interes economic - GEIE, persoane juridice cu scop
patrimonial, sunt recunoscute şi pot funcţiona în România, în temeiul Regulamentului
Consiliului (CEE) nr. 2.137/85 din 25 iulie1985 privind instituirea grupului european
de interes economic (GEIE), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
nr. L 199 din 31 iulie 1985, şi al prezentei legi.
B) Persoanele fizice – debitori în procedura insolvenţei
Aşa cum rezultă din art. 3 şi art. 38 din Legea nr. 85/2014, procedura insolvenţei se aplică tuturor
persoanelor fizice supuse înregistrării în registrul comerţului, dacă acestea au calitatea de
profesionişti. Trebuie deci observat faptul că procedura insolvenţei se aplică persoanelor fizice
având calitatea de profesionist, chiar dacă nu au parcurs procedura de înregistrare în registrul
comerţului, în măsura în care o astfel de obligaţie era reglementată în sarcina lor.
În prezent, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990, trebuie să parcurgă procedura înregistrării în
registrul comerţului, acele persoane fizice care au optat pentru una dintre următoarele forme de
organizare.
a) Persoană fizică autorizată
b) Întreprindere individuală
c) Întreprindere familială.
Cele trei forme de organizare sunt reglementate prin O.U.G. nr. 44/2008 şi nu au personalitate
juridică. De aceea, procedura insolvenţei se aplică persoanelor fizice care au optat pentru formele
de organizare menţionate.
(3) Cooperativele agricole de gradul 2 sunt persoane juridice constituite din persoane fizice şi/sau persoane juridice,
după caz, în scopul integrării pe orizontală şi pe verticală a activităţii economice desfăşurate de acestea şi autorizate
în conformitate cu prevederile prezentei legi.
8
2014
Insolvenţă
Observaţii:
1) raportând prevederile Legii nr. 85/2006 la cele ale C. civil rezultă faptul că nu toţi
profesioniştii au vocaţie să fie supuşi procedurii insolvenţei, ci doar aceia care sunt supuşi
înregistrării în registrul comerţului
2) Legea nr. 85/2014 exclude expres de la aplicare profesiile liberale (art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 85/2014). Chiar şi în absenţa excluderii expres, Legea nr. 85/2014 nu s-ar fi
aplicat persoanelor care exercită profesii liberale întrucât acestea nu sunt supuse
înregistrării în registrul comerţului.
2.2 Procedura insolvenţei se aplică atunci când un debitor se află în stare de insolvenţă sau
de insolvenţă iminentă
Legea nr. 85/2014 defineşte atât starea de insolvenţă, cât şi iminenţa producerii acesteia.
1. starea de insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin
insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. (art. 5 pct. 29 lit.
a)
2. starea de insolvenţă este iminentă atunci când se dovedeşte faptul că debitorul nu va putea
plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile (art. 5 pct. 29
lit. b)
Observaţii:
1) potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2014, atunci când deschiderea procedurii insolvenţei este
solicitată de către debitor acesta poate să invoce atât existenţa stării de insolvenţă, cât şi
iminenţa instaurării acesteia
2) potrivit art. 66 coroborat cu art.5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, atunci când deschiderea
procedurii insolvenţei este solicitată de către creditori, aceştia pot să invoce numai
existenţa unei stări de insolvenţă. Pentru a putea dovedi existenţa stării de insolvenţă,
Legea nr. 85/2014 pune la îndemâna creditorilor o prezumţie, respectiv prezumţia de
insolvenţă vădită. Potrivit art. 5 pct. 29 lit. a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită
atunci când debitorul nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori, după 60 de
zile de la scadenţă
3) insolvenţa nu trebuie confundată cu insolvabilitatea – insolvabilitatea = stare a

patrimoniului debitorului care se caracterizează prin existenţa unui activ mai mic decât
pasivul (totuşi, pentru declanşarea procedurii simplificate este nevoie în anumite situaţii
nu numai de existenţa stării de insolvenţă, dar şi a celei de insolvabilitate – ex.
9
2014
Insolvenţă
nedeţinerea nici unui bun în patrimoniu – art. 38 alin. (2) lit. c) pct. 1 din Legea nr.
85/2014)
2.3 Procedura insolvenţei este o procedură esenţialmente judiciară
Potrivit Legii nr. 85/2014, procedura insolvenţei se deschide prin hotărâre judecătorească iar
desfăşurarea sa se realizează sub controlul instanţei judecătoreşti (art. 40 şi art. 45)
Observaţii:
1) competenţa instanţei de judecată nu acoperă şi controlul managerial al activităţii

debitorului. Deciziile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar/debitorului cu
drept de administrare a averii sunt controlate, sub aspectul oportunităţii, de către creditori
(art. 45 alin. (2)).
2.4 Procedura insolvenţei este o procedură colectivă (concursuală)
Potrivit art. 2 coroborat cu art. 5 pct. 44, 45 din Legea nr. 85/2014, procedura insolvenţei
presupune participarea împreună a creditorilor recunoscuţi, la urmărirea şi recuperarea creanţelor
Observaţii:
1) Legea nr. 85/2014 prevede modalităţi de organizare a creditorilor, pornind de la ideea că
aceştia acţionează împreună – adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor
2) caracterul concursual marchează deosebirea faţă de procedurile de executare silită

specifice dreptului comun – în cazul procedurilor de executare silită din dreptul comun,
interesul creditorului care a iniţiat procedura este precumpănitor; în cazul procedurii
insolvenţei interesul creditorului care a iniţiat procedura este subordonat interesului
tuturor creditorilor (consecinţa: procedura nu se poate închide dacă a fost achitată creanţa
acestuia, dar au fost înregistrate şi creanţe ale altor creditori)
2.5 Procedura insolvenţei are ca scop acoperirea pasivului debitorului
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2014, scopul procedurii de insolvenţă este acoperirea
pasivului debitorului, adică acoperirea tuturor creanţelor, indiferent de izvorul lor concret.
Observaţii:
1) faţă de reglementări anterioare trebuie observat faptul că Legea nr. 85/2014 nu se mai
referă la „plata” pasivului debitorului, ci la „acoperirea” pasivului debitorului, subliniind
10
2014
Insolvenţă
astfel faptul că pasivul debitorului poate fi stins nu numai prin mecanismul plăţii,
dar şi prin alte mecanisme precum: remiterea de datorie, compensaţia, novaţia etc.
2.6 Atingerea scopului procedurii insolvenţei se realizează prin reorganizarea judiciară a

debitorului sau prin falimentul acestuia
Spre deosebire de reglementări anterioare Legea nr. 85/2014 nu mai menţionează expres faptul
că modalităţile de realizare a scopului procedurii insolvenţei sunt reorganizarea judiciară sau
falimentul debitorului. Situaţia nu trebuie interpretată în sensul că acestea nu mai sunt
considerate mijloace de atingere a scopului procedurii insolvenţei. Lipsa menţionării lor în relaţie
directă cu scopul procedurii insolvenţei poate fi explicată prin intenţia legiuitorului de a invalida
interpretarea construită pe vechile reglementări, în sensul că există o ierarhie a modalităţilor de
realizare a scopului, reorganizarea situându-se pe primul plan, indiferent de situaţia economică a
debitorului.
3. Definiţia procedurii insolvenţei
Legea nr. 85/2014 nu defineşte noţiunea de „procedură a insolvenţei”. Pornind de la trăsăturile

fundamentale ale procedurii insolvenţei, aşa cum rezultă din Legea nr. 85/2014, procedura
insolvenţei reprezintă acea procedură esenţialmente judiciară care presupune acţiunea comună a
creditorilor debitorului aflat în insolvenţă, în vederea acoperirii pasivului acestuia, prin
reorganizare judiciară sau faliment.
4. Dechiderea procedurii insolvenţei
Potrivit art. 65 din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii insolvenţei poate fi solicitată de:
1) persoana care doreşte să i se aplice procedura insolvenţei (denumită debitor)
2) creditorii persoanei asupra căreia se doreşte deschiderea procedurii insolvenţei
3) persoane sau instituţii prevăzute de lege.
4.1 Deschiderea procedurii insolvenţă cererea debitorului
Configurarea procedurii de deschidere a procedurii insolvenţei implică analiza următoarelor

aspecte:
4.1.1 calitatea procesuală activă
11
2014
Insolvenţă
Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii insolvenţei asupra unei
persoane poate fi rezultatul unei cereri formulate chiar de către aceasta. Pentru ca o persoană să
aibă calitate procesuală activă, aceasta trebuie să îndeplinească simultan 2 condiţii:
1. să fie o persoană juridică sau o persoană fizică supusă înregistrării în registrul comerţului
care are calitatea de profesionist
2. să aibă o datorie de cel puţin 40.000 lei (art. 5 pct. 72)
Persoanele având vocaţie să li se aplice procedura insolvenţei poartă denumirea de „debitor”.

Sancţiunea lipsei calităţii procesuale active este respingerea cererii de deschidere a procedurii
insolvenţei, ca inadmisibilă.
4.1.2 capacitate procesuală
Capacitatea procesuală prezintă particularităţi în situaţia debitorului persoană fizică. Astfel,

potrivit art. 38 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, procedura insolvenţei se aplică şi „întreprinderii
familiale, membrilor întreprinderii familiale”. Referirea expresă la membrii întreprinderii
familiale se explică prin aceea că întreprinderea familială nu are personalitate juridică, deci
procedura s-ar aplica membrilor întreprinderii familiale. Referirea expresă la întreprinderea
familială se explică prin aceea că, deşi nu are personalitate juridică, totuşi legea a consacrat cu
privire la aceasta posibilitatea de a se exprima o voinţă a colectivităţii constituită din membrii
întreprinderii familiale. La formarea acestei voinţe contribuie toţi sau majoritatea
membrilor întreprinderii familiale. Având în vedere faptul că potrivit art. 8 din OUG nr.
44/2008, membrii întreprinderii familiale pot şi fi persoane cu capacitate de exerciţiu
restrânsă (între 16 şi 18 ani) rezultă că introducerea cererii de deschidere a procedurii
insolvenţei este rezultatul exprimării voinţei inclusiv a unor persoane cu capacitate de exerciţiu
restrânsă. În măsura în care voinţa colectivă caracteristică întreprinderii familiale este în sensul
introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, introducerea se realizează, în numele
membrilor întreprinderii familiale, de către reprezentantul legal al întreprinderii familiale.
Cu privire la persoanele juridice, particularităţi prezintă reprezentarea acestora. Potrivit art. 66

alin. (5) din Legea nr. 85/2014, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pentru persoanele
juridice trebuie semnată de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au
calitatea de a le reprezenta.
Aplicaţie în materia SA
Potrivit art.1432 din Legea nr. 31/1990 reprezentarea societăţii pe acţiuni administrată în
sistem unitar, potrivit actului constitutiv, se face de către consiliul de administraţie. În absenţa
12
2014
Insolvenţă
unor dispoziţii contrare în actul constitutiv, consiliul de administraţie reprezintă societatea prin
preşedintele său.
Observaţie: luarea deciziei de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

este o atribuţie exclusivă a consiliului de administraţie. De aceea, la cererea de deschidere a
procedurii semnată de preşedintele consiliului de administraţie ar trebui ataşată hotărârea
consiliului de administraţie (art. 142 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 31/1990)
Potrivit art. 1532 coroborat cu art. 1531 din Legea nr. 31/1990 reprezentarea societăţii pe
acţiuni administrată în sistem dualist, potrivit actului constitutiv, se face de către directorat
(dacă directoratul este alcătuit din mai multe persoane) sau de către directorul general unic
(dacă directoratul este alcătuit dintr-o singură persoană). În cazul directoratului alcătuit din mai
multe persoane, în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, membrii directoratului
reprezintă societatea doar acţionând împreună. În această situaţie, membrii directoratului pot
împuternici pe unul dintre ei să realizeze anumite operaţiuni.
Observaţie: luarea deciziei de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

este o atribuţie a directoratului. În măsura în care membrii directoratului împuternicesc pe
unul dintre ei să semneze cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, cererea ar trebui
însoţită de o hotărâre a directoratului.
Observaţii:
1) Legea nr. 85/2014 instituie o derogare referitoare la exercitarea drepturilor procedurale (sub
aspectul semnării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei). Dacă potrivit C. pr. civ. (art.
80) părţile îşi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin mandatar, potrivit Legii
nr. 85/2014 (art. 66 alin. (5)) semnarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei se
realizează de către persoanele care au calitatea de a le reprezenta potrivit statutelor sau
actelor constitutive. Obligaţia de a semna cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este
o obligaţie intuitu personae a reprezentantului statutar al debitorului şi se corelează cu art.
240 din C. penal care sancţionează reprezentantul statutar pentru neintroducerea sau
introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii5.
2) Sancţiunea nerespectării acestei prevederi legale speciale nulitatea cererii de deschidere a

procedurii insolvenţei.
5
Art. 240. Bancruta simplă - (1) Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de
reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen
care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
13
2014
Insolvenţă
4.1.3 fundamentul juridic al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Pentru a fi admisibilă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, pe fond, trebuie dovedită

existenţa sau iminenţa stării de insolvenţă
Observaţii:
1) în măsura în care starea de insolvenţă este instaurată, debitorul are obligaţia de a solicita
deschiderea procedurii insolvenţei. Potrivit art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, această
obligaţie se naşte la data apariţiei stării de insolvenţă şi trebuie executată în termen de 30 de
zile de la instaurarea stării menţionate. Neexecutarea în termen a obligaţiei creează premisele
angajării răspunderii.
 C. penal reglementează posibilitatea de a fi angajată răspunderea penală a debitorului

persoană fizică sau a reprezentantului legal al persoanei juridice. Astfel, potrivit art. 240
din Codul penal, neînregistrarea sau înregistrarea tardivă a cererii de deschidere a
procedurii insolvenţei constituie infracţiunea de bancruta simplă.
 Neînregistrarea cererii de deschidere a procedurii poate atrage răspunderea penală

doar dacă a trecut un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul în care
trebuia formulată cererea de deschidere a procedurii insolvenţei
 Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este considerată a fi tardiv

introdusă dacă înregistrarea sa a fost făcută în condiţiile trecerii unui termen care
depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul în care trebuia formulată cererea de
deschidere a procedurii insolvenţei
 Nu sunt reglementate expres consecinţe pe plan civil ale neexecutării obligaţiei legale de
a solicita deschiderea procedurii insolvenţei. Cu toate acestea, angajarea răspunderii
persoanei fizice sau a persoanei juridice poate fi fundamentată pe dispoziţiile generale în
materie de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie.
2) în măsura în care starea de insolvenţă este iminentă, debitorul are facultatea de a solicita
deschiderea procedurii insolvenţei (art. 66 alin. (4) din Legea nr. 85/2014)
3) introducerea prematură a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate atrage

angajarea răspunderii debitorului persoană fizică sau juridică, în măsura în care fapta este
săvârşită cu rea-credinţă (deci cu intenţie) – art. 66 alin. (9) din Legea nr. 85/2014.
14
2014
Insolvenţă
4.1.4 natura juridică a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Deşi nu este calificată expres, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi considerată
a fi o procedură necontencioasă, în sensul C. pr. civ. (art. 527-540).
Observaţii:
1) interesul calificării – apelul împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi
formulat de orice persoană interesată (art. 534 C. pr. civ.)
4.1.5 competenţa de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2014, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii de
deschidere a procedurii insolvenţei aparţine tribunalului sau, dacă este cazul, tribunalului
specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni
anterior datei sesizării instanţe.
Observaţii:
1) după intrarea în vigoare a noului Cod civil, competenţa materială de soluţionare a cererii de
deschidere a procedurii insolvenţei aparţine tribunalelor sau tribunalelor specializate, dacă
acestea există.
În cadrul tribunalelor, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei este de

competenţa secţiilor civile. În măsura în care în cadrul secţiilor civile au fost înfiinţate
complete specializate pentru soluţionarea cererilor în materie de insolvenţă, competenţa
aparţine acestora. Dacă în cadrul tribunalului a fost înfiinţată o secţie specială de insolvenţă,
competenţa va aparţine acesteia (art. 41 din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 226 din
Legea nr. 71/2011).
În cadrul tribunalelor specializate, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii

insolvenţei este de competenţa completelor specializate, dacă acestea au fost înfiinţate. (art.
41 din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 228 şi art. 226, interpretat extensiv, din Legea nr.
161/2011)6.
Exemple: tribunale specializate există în Argeş, Mureş şi Cluj. Tribunalele Cluj şi Mureş şi-
au înfiinţat complete specializate în materie de insolvenţă.
6
Atenţie art. 226 din Legea nr. 71/2011 vorbeşte doar de posibilitatea de a înfiinţa complete specializate în cadrul
seţiilor civile ale tribunalelor, nu şi în cadrul tribunalelor specializate (rezultat al transformării tribunalelor
comerciale). Pentru identitate de raţiune poate fi extinsă sfera de incidenţă a art. 226 din Legea nr. 71/2011.
15
2014
Insolvenţă
2) Competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul debitorului. Sediul social/profesional al

debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul
societăţilor agricole sau în registrul asociaţilor şi fundaţiilor. În cazul în care sediul a fost
schimbat cu mai puţin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii
insolvenţei, sediul social/profesional al debitorului este cel cu care acesta figura la registrul
comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor
înainte de schimbare (art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2014).
3) Judecătorii care sunt competenţi să judece cererea de deschidere a procedurii insolvenţei

poată denumirea de judecători-sindici (art. 7 alin. (1) Legea nr. 85/2014)
Potrivit art. 9 din Legea nr. 85/2014, competenţa de soluţionare a apelului cu privire la
hotărârea pronunţată asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenţei aparţine curţii
de apel în raza căreia se află sediul debitorului.
Observaţii:
1) În cadrul curţilor de apel, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei

este de competenţa secţiilor civile. În măsura în care în cadrul secţiilor civile au fost
înfiinţate complete specializate pentru soluţionarea cererilor în materie de insolvenţă,
competenţa aparţine acestora. (art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art.
226 din Legea nr. 71/2011)
2) Competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul debitorului, aşa cum este

înregistrat la registrul comerţului, în registrul societăţilor agricole sau în registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor.
3) Judecătorii care soluţionează apelul cu privire la hotărârea pronunţată asupra cererii de

deschidere a procedurii insolvenţei nu poartă o denumire specială.
4.1.6 condiţiile de formă necesar a fi îndeplinite de cererea de deschidere a procedurii

insolvenţei
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie să îndeplinească două categorii de condiţii

de formă:
a) condiţiile speciale de formă, reglementate de art. 66 alin. (5) din Legea nr. 85/2014,
referitoare la semnarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
16
2014
Insolvenţă
b) condiţiile generale de formă, reglementate de art. 194 din C. pr. civ.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie însoţită de înscrisurile menţionate la art.

67 din Legea nr. 85/2014:
a) ultima situaţie financiară anuală, certificată de către administrator şi cenzor/auditor,
balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a
procedurii;
b) lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin
care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din
registrele de publicitate;
c) lista numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub
condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate,
arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;
d) lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 6 luni
anterioare înregistrării cererii introductive;
e) contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
f) lista membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere
nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;
g) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedură simplificată sau de
reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot
sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale;
h) o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii;
i) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau
un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului
comerţului sau alte registre în a cărui rază teritorială se află sediul profesional/sediul
social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară
prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii
introductive;
j) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar ori certificată de avocat, din care
să rezulte că el sau administratorii, directorii şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii
comanditari care deţin controlul debitorului nu au fost condamnaţi definitiv pentru
săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de
fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969, cu modificările
ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.
21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 78/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările
ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.
17
2014
Insolvenţă
241/2005, cu modificările ulterioare, şi infracţiunile prevăzute de prezenta lege în ultimii

5 ani anterior deschiderii procedurii;
k) un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare
sau a altor instrumente financiare emise;
l) o declaraţie prin care debitorul arată dacă este membru al unui grup de societăţi, cu
precizarea acestora;
m) dovada codului unic de înregistrare;
n) dovada notificării organului fiscal competent.
În plus, trebuie anexate la cererea de deschiderea a procedurii insolvenţei:

a) dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenţia de deschidere a
procedurii insolvenţei (art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014)
b) hotărârea adunării generale a asociaţilor/acţionarilor din care rezultă decizia deschiderii
procedurii simplificate (art. 66 alin. (5) din Legea nr. 85/2014)
Instituirii obligaţiei de anexare a acestor documente la cererea de deschidere a procedurii

insolvenţei se justifică prin:
a) necesitatea de a fi dovedită existenţa stării de insolvenţă a debitorului (lit. a, b, e)
b) necesitatea de a analiza existenţa vocaţiei la reorganizare judiciară (lit. a, b, e, h, i) sau
faliment (lit. h, j)
c) necesitatea de a se putea transmite notificarea deschiderii procedurii (lit. c, k)
d) necesitatea de a se cunoaşte care sunt persoanele care răspund pentru datoriile
societăţii, în vederea obţinerii autorizaţiei judecătorului-sindic referitor la declanşarea
împotriva acestora a unei proceduri de executare silită, în caz de insuficienţă a bunurilor
debitorului, prin raportare la creanţele înregistrate în tabelul definitiv consolidat (lit. f )
e) posibilitatea de a cunoaşte actele care pot fi supuse acţiunii în anulare, special
reglementată de Legea nr. 85/2014 (lit. d)
f) necesitatea de a analiza dacă debitorul are dreptul de a propune un plan de reorganizare
(lit i, j – coroborat cu art. 94 alin. (4))
g) necesitatea de a se cunoaşte existenţa obligaţiei de a se comunica deschiderea procedurii
generale sau a intrării în faliment către CNVM, în vederea suspendării sau retragerii de
la tranzacţionare a acţiunilor societăţii emitente având calitatea de debitor (lit. k)
Observaţii:
1) înscrisurile menţionate pot fi depuse odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei
sau, cel mai târziu, până la termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic.
2) nedepunerea înscrisurilor în termenul prevăzut de lege poate atrage una dintre următoarele
sancţiuni:
18
2014
Insolvenţă
3) nedepunerea documentelor prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. a)-g), k), l), m) atrage respingerea
cererii de deschidere a procedurii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) şi
d)7, precum şi a cazului în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de
lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare. Nedepunerea documentelor prevăzute la lit. h), i) şi j)
este sancţionată cu decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare.
4.1.7 soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei se judecă în camera de consiliu, fără citarea

părţilor, în termen de 10 zile de la înregistrarea sa (art. 66 alin. 10 din Legea nr. 85/2014).
Soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate să îmbrace două forme:

a) soluţionarea pe fond
b) soluţionarea pe excepţii
a) Soluţionarea pe fond
Pe fond, soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate conduce la

respingerea cererii sau la admiterea acesteia.
Dacă nu este îndeplinită condiţia existenţei stării de insolvenţă, cererea de deschidere a

procedurii insolvenţei se respinge prin sentinţă a judecătorului-sindic.
Dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru deschiderea procedurii insolvenţei, cererea se va
admite, iar judecătorul-sindic se va pronunţa prin încheiere de deschidere a procedurii (art. 71
alin. (1) din Legea nr. 85/2014. În funcţie de împrejurările concrete în care se află debitorul,
deschiderea procedurii poate să însemne:
A) deschiderea procedurii simplificate
B) deschiderea procedurii generale
7
Legea nr. 85/2014: (2) Procedura simplificată prevăzută de prezentul capitol se aplică debitorilor aflaţi în stare de
insolvenţă care se încadrează în una dintre următoarele categorii:
c) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
1. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3. administratorul nu poate fi găsit;
4. sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;
d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii introductive, chiar dacă
lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul
comerţului;
19
2014
Insolvenţă
A) Deschiderea procedurii simplificate are loc în situaţii prevăzute de Legea nr. 85/2014,
precum:
 prin declaraţia făcută potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. g) debitorul îşi arată intenţia
de a intra în procedura simplificată ori
 debitorul se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 38 alin. (2) din Legea nr.
85/2014, respectiv:
a) profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul
comerţului, cu excepţia celor care exercită profesii liberale;
b) întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale;
c) debitori cu privire la care există vocația deschiderii procedurii generale, dar care
îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
1) nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
2) actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3) administratorul nu poate fi găsit;
4) sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul
comerţului;
d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării
cererii introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi
numit, menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul
comerţului;
e) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment;
f) orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a
obţinut autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este
înregistrată în registrele speciale de publicitate
Prin încheierea de deschidere a procedurii simplificate judecătorul-sindic:
I) dispune admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
II) dispune intrarea în faliment, prin procedură simplificată
III) constată ridicarea dreptului de administrare al debitoarei (art. 85 din Legea nr.
85/2014)
IV) dispune luarea următoarelor măsuri:

1) numirea lichidatorului judiciar provizoriu (dintre practicienii în insolvenţă care au
depus ofertă de servicii la dosarul cauzei sau, în lipsa acestora, dintre practicienii
înscrişi în tabloul UNPIR – potrivit art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 se va
20
2014
Insolvenţă
desemna lichidatorul solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a

procedurii ori de către debitor, dacă cererea îi aparţine acestuia. În lipsa unei astfel de
propuneri făcute de către debitor sau de către oricare dintre creditori, desemnarea se va
face dintre practicienii în insolvenţă înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a
Practicienilor în Insolvenţă din România, care şi-au depus ofertă la dosar. Dacă nu s-a
depus nicio ofertă, va desemna aleatoriu pe oricare dintre practicienii în insolvenţă
înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România. În
cazul în care atât debitorul, cât şi creditorul au solicitat desemnarea câte unui
administrator judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenţă cererea creditorului. Dacă
creditorii solicită a fi desemnaţi administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiţi,
judecătorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propuşi de aceştia)
2) dizolvarea debitoarei (în cazul în care aceasta nu se afla deja în dizolvare) (art. 147
Legea nr. 85/2014)
3) sigilarea bunurilor şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare (art. 151 din
Legea nr. 85/2014)
4) notificarea, de către lichidator, a deschiderii procedurii, a ridicării dreptului de
administrare şi a dizolvării debitoarei către următoarele persoane:
- debitorului (art. 147 din Legea nr. 85/2014)
- asociaţii sau acţionarii debitorului (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- creditorii menţionaţi de către debitor (art. 147 din Legea nr. 85/2014)
- registrele în care debitorul este înmatriculat/înregistrat (art. 147 din Legea nr. 85/2014)
- Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- băncile unde debitorul îşi are deschise conturi (art. 76 și 86 din Legea nr. 85/2014 +
Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- instanţele judecătoreşti în raza cărora îşi are debitorul sediul (art. 76 + Anexa 2.3 din
Ordinul nr. 1692/2006)
5) deschiderea unui cont bancar pentru derularea operaţiunilor de încasări şi plăţi
specifice derulării procedurii insolvenţei (art. 39 Legea nr. 85/2014 + Anexa 2.3 din
6) menţionarea în registrul comerţului, de către lichidator, a reprezentanţilor
permanenţi ai acestuia (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
7) fixarea următoarelor termene:
a) termenul-limită de depunere de către creditori a opoziţiilor la sentinţa de
deschidere a procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de debitor,
precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi 10 zile de la
data expirării termenului de depunere a acestora (art. 100 din Legea nr. 85/2014);
b) termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii
debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii,
21
2014
Insolvenţă
precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă(art.

100 din Legea nr. 85/2014);
c) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi publicare în BPI a tabelului
preliminar de creanţe, care nu va depăşi, 10 zile, în cazul procedurii simplificate,
de la expirarea termenului prevăzut la lit. b) (art. 100 din Legea nr. 85/2014);
d) termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 25 de zile, de la
expirarea termenului prevăzut la lit. c) (art. 100 din Legea nr. 85/2014);
e) locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor, care va avea loc în
maximum 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c) (art. 100 din Legea
nr. 85/2014).
V) caracterul executoriu al încheierii, posibilitatea de a fi atacată cu apel în termen de 7

zile de la comunicare. (ca urmare a acestui caracter, debitorul este în procedura
insolvenţei de la pronunţarea hotărârii judecătorului-sindic – art. 5 pct. 25 lit. a)
Legea nr. 85/2014)
B) Deschiderea procedurii generale are loc în toate situaţiile în care sunt se întrunesc
următoarele condiţii:
1) îndeplinite condiţiile de deschidere a procedurii insolvenţei şi
2) nu sunt îndeplinite condiţiile de deschidere a procedurii simplificate.
Prin încheierea de deschidere a procedurii generale judecătorul-sindic dispune:
I) admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
II) intrarea în procedura generală (în perioada de observaţie)
III) luarea următoarelor măsuri:

1) numirea administratorului provizoriu (dintre practicienii în insolvenţă care au depus
ofertă de servicii la dosarul cauzei sau, în lipsa acestora, dintre practicienii înscrişi în
tabloul UNPIR – potrivit art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 se va desemna
lichidatorul solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de
către debitor, dacă cererea îi aparţine acestuia. În lipsa unei astfel de propuneri făcute
de către debitor sau de către oricare dintre creditori, desemnarea se va face dintre
practicienii în insolvenţă înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în
Insolvenţă din România, care şi-au depus ofertă la dosar. Dacă nu s-a depus nicio
ofertă, va desemna aleatoriu pe oricare dintre practicienii în insolvenţă înscrişi în
Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România. În cazul în care
22
2014
Insolvenţă
atât debitorul, cât şi creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator

judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenţă cererea creditorului. Dacă creditorii
solicită a fi desemnaţi administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiţi, judecătorul-
sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propuşi de aceştia
2) ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitoarei, în măsura în
care judecătorul-sindic apreciază că se impune o astfel de măsură (art. 85 alin. (3) din
Legea nr. 85/2014)
3) depunerea de către administratorul judiciar, a raportului de activitate, în termen de
maxim 20 de zile de la desemnarea sa (prin acest raport, administratorul judiciar va
propune fie intrarea în procedură simplificată, fie continuarea perioadei de
observaţie, în procedura generală)
4) menţionarea în registrul comerţului, de către administratorul judiciar, a
reprezentanţilor permanenţi ai acestuia (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
5) notificarea, de către administratorul judiciar, a deschiderii procedurii, a ridicării
dreptului de administrare (dacă aceasta a intervenit) către următoarele persoane:
- debitorului (art. 147 din Legea nr. 85/2014)
- asociaţii sau acţionarii debitorului (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- creditorii menţionaţi de către debitor (art. 147 din Legea nr. 85/2006)
- registrele în care debitorul este înmatriculat/înregistrat (art. 147 din Legea nr. 85/2006)
- Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- băncile unde debitorul îşi are deschise conturi (art. 76 și 86 din Legea nr. 85/2014 +
Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- instanţele judecătoreşti în raza cărora îşi are debitorul sediul (art. 76 + Anexa 2.3 din
8) deschiderea unui cont bancar pentru derularea operaţiunilor de încasări şi plăţi
specifice derulării (art. 39 Legea nr. 85/2014 + Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
6) fixarea următoarelor termene:
a) termenul-limită de depunere de către creditori a opoziţiilor la sentinţa de deschidere
a procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de debitor, precum şi
termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi 10 zile de la data expirării
termenului de depunere a acestora;
b) termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii
debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, precum
şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
c) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi publicare în BPI a tabelului
preliminar de creanţe, care nu va depăşi 20 de zile pentru procedura generală de la
expirarea termenului prevăzut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 25 de zile, de la
expirarea termenului prevăzut la lit. c);
23
2014
Insolvenţă
e) locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor, care va avea loc în
maximum 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c).
VI) caracterul executoriu al încheierii, posibilitatea de a fi atacată cu apel în termen de 7

zile de la comunicare (art. 46 din Legea nr. 85/2014) (ca urmare a acestui caracter,
debitorul este în procedura insolvenţei de la pronunţarea hotărârii judecătorului-
sindic – art. 5 pct. 25 lit. a) Legea nr. 85/2014)
b) Soluţionarea pe excepţii
În cazul în care judecătorul-sindic invocă, din oficiu, excepţii şi le admite:
1) va respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, ca inadmisibilă, dacă nu sunt

îndeplinite condiţiile privind calitatea procesuală activă sau cele privind capacitatea
procesuală
2) va declina competenţa, dacă va constata că a fost sesizată instanţa necompetentă (teritorial)
4.1.8 apelul debitorului la hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei
Potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2014, termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii
judecătorului-sindic.
Comunicarea încheierii de admitere a procedurii insolvenţei se realizează prin Buletinul

procedurilor de insolvenţă (art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014).
Comunicarea hotărârii de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei se

realizează potrivit Codului de procedură civilă. (art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014).
Apelul poate fi formulat în următoarele situaţii:

a) cererea formulată de către debitor a fost respinsă (pe fond sau pe excepţii)
b) cererea formulată de către debitor a fost admisă, dar nu a fost deschisă procedura solicitată de
către debitor.
Potrivit art. 43 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, apelul nu suspendă executarea hotărârii
judecătorului-sindic. O cerere de suspendare este admisibilă, dacă a fost deschisă procedura
simplificată.
4.1.9 opoziţia creditorilor la deschiderea procedurii insolvenţei
24
2014
Insolvenţă
Potrivit art. 99 și 100 sdin Legea nr. 85/2014, după deschiderea procedurii, administratorul
judiciar sau lichidatorul trebuie să notifice creditorii menţionaţi în lista depusă de către debitor,
în legătură cu deschiderea procedurii şi posibilitatea de a face opoziţie, în termenul stabilit prin
încheierea de deschidere a procedurii. Notificarea se realizează conform Codului de procedură
civilă şi se publică într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
A) Competenţa de soluţionare a opoziţiei
- Soluţionarea opoziţiei intră în competenţa judecătorului-sindic (art. 45 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 85/2014). Termenul de depunere a opoziţiilor este cel stabilit de către judecătorul
sindic în hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei.
B) Soluţionarea opoziţiei (art. 71 din Legea nr. 85/2014)
- Judecarea opoziţiei se face cu citarea debitorului, administratorului judiciar/lichidatorului,

precum şi a creditorilor care au formulat opoziţia
- Opoziţiile se judecă toate odată, de către judecătorul sindic.
- Judecătorul poate pronunţa următoarele soluţii:
a) Admite opoziţia şi revocă încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei

b) Respinge opoziţia
OBS: din faptul că, în caz de admitere a opoziţiei nu se prevede decât revocarea încheierii de
deschidere a procedurii insolvenţei, nu şi posibilitatea modificării încheierii (în sensul
deschiderii procedurii simplificate în loc de procedura generală şi invers) poate fi interpretat în
sensul că nu există un drept al creditorilor de a contesta tipul de procedură deschisă, debitorul
fiind suveran cu privire la procedura aleasă.
4.1.10 apelul la hotărârea prin care se soluţionează opoziţia creditorilor
Potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2006, termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii
prin care se soluţionează opoziţia creditorilor.
Comunicarea hotărârii prin care se soluţionează (admitere sau respingere) opoziţia creditorilor
se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă (art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014)
25
2014
Insolvenţă
4.2 Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorilor
Configurarea deschiderii procedurii insolvenţei la cererea creditorilor implică analiza

următoarelor aspecte:
4.2.1 calitatea procesuală activă şi pasivă
- potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 , creditorii pot solicita deschiderea procedurii
insolvenţei cu privire la debitorii lor. Pentru a fi admisibilă cererea, atât creditorul, cât şi
debitorul trebuie să aibă calitate procesuală.
Calitatea procesuală activă
- potrivit art. 5 pct. 20 și 72 Legea nr. 85/2014, pentru a putea introduce o cerere de deschidere
a procedurii insolvenţei, un creditor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie titularul unei creanţe certe, lichide şi exigibile, împotriva debitorului
b) creanţa să fie exigibilă de mai mult de 60 de zile
c) cuantumul creanţei să aibă o valoare cel puțin egală cu valoarea-prag, adică 40.000 lei
sau cu echivalentul a cel puţin 6 salarii medii brute pe economie (dacă creditorii au
creanţe salariale)
Observaţii:
- pentru îndeplinirea primei condiţii, creanţa trebuie să aibă următoarele trăsături:
o să rezulte existenţa ei din înscrisuri (actul de creanţă sau alte înscrisuri) –
creanţa certă
o să aibă o câtime determinată sau determinabilă din actul de creanţă sau din
alte înscrisuri creanţa lichidă
o să fie scadentă creanţa exigibilă.
- îndeplinirea celei de-a treia condiţie, cuantumul creanţei prezintă două trăsături
particulare:
o verificarea îndeplinirii condiţiei se realizează prin raportare la data
pronunţării hotărârii judecătorului-sindic şi nu la data introducerii acţiunii
(art. 70 alin. (2) Legea nr. 85/2014)
o verificarea îndeplinirii condiţiei se realizează prin raportare la toţi
creditorii care au introdus cereri de deschidere a procedurii insolvenţei (art.
art. 70 alin. (2) Legea nr. 85/2014)
Calitatea procesuală pasivă
26
2014
Insolvenţă
- potrivit art. 3 coroborat cu art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, pot fi supuse procedurii
insolvenţei persoanele fizice şi juridice având calitatea de profesioniști (cu următoarele
excepții: persoanele care desfășoară activități specifice profesiilor liberale, unităţile şi
instituţiile de învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţile prevăzute la art. 7 din
Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică,
ale persoane cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul
insolvenţei lor) care au datorii în cuantum de cel puțin 40.000 lei (valoarea-prag)
4.2.2 capacitatea procesuală
- în privinţa capacităţii procesuale, există particularităţi cu privire la capacitatea procesuală a

persoanei fizice.
o Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborat cu art. 41din OUG nr.
44/2008, procedura insolvenţei se aplică inclusiv întreprinderilor familiale.
Acestea nu sunt entităţi cu personalitate juridică, motiv pentru care, în
realitate, procedura insolvenţei îi vizează pe membrii întreprinderii familiale.
Aceştia pot fi inclusiv persoane cu capacitate restrânsă de exerciţiu (art. 8
OUG nr. 44/2008). Toţi membrii întreprinderii familiale sunt reprezentaţi de
către reprezentantul legal al întreprinderii familiale.
4.2.3 fundamentul juridic al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
- pentru a fi admisibilă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, pe fond, trebuie

dovedită existenţa stării de insolvenţă
Observaţii:
1) creditorii nu pot solicita deschiderea procedurii insolvenţei, dovedind iminenţa
instaurării acestei stări
2) starea de insolvenţă este dovedită, de către creditori, pe baza prezumţiei de
insolvenţă vădită. Naşterea prezumţiei presupune dovedirea faptului că împotriva
debitorului creditorul are o creanţă scadentă de mai mult de 60 de zile (art. 5 pct.
29 lit. a) din Legea nr. 85/2014). Faptul vecin şi conex, din care se naşte
prezumţia, este însă dovedit ori de câte ori creditorul îndeplineşte condiţiile
existenţei calităţii procesuale active întrucât condiţiile sunt relativ similare.
3) Prezumţia existenţei stării de insolvenţă poate fi răsturnată de către debitor.
Răsturnarea prezumţiei presupune dovedirea faptului că debitorul are suficiente
fonduri băneşti, prin raportare la datoriile exigibile. Mijlocul procesual pus la
dispoziţia debitorului este contestaţia reglementată prin art. 72 din Legea nr.
85/2014. Potrivit acestui articol, debitorul are obligaţia de a-şi preciza punctul de
27
2014
Insolvenţă
vedere prin raportare la cererea creditorului, recunoscând sau contestând starea de

insolvenţă.
 În măsura în care debitorul recunoaşte starea de insolvenţă, aceasta va fi un
mijloc de probă suplimentar pentru susţinerea cererii creditorului
 În măsura în care debitorul contestă starea de insolvenţă, aceasta va putea
avea ca efect respingerea cererii creditorului, dacă a fost admisă contestaţia
 Nu este reglementată situaţia debitorului care nu răspunde în niciun fel
cererii creditorului. În acest caz, tăcerea debitorului poate fi asimilată
recunoaşterii stării de insolvenţă.
4) Debitorul poate însă recurge la neexprimarea părerii în legătură cu existenţa stării
de insolvenţă, coroborată cu depunerea unei întâmpinări prin care să formuleze
apărări în legătură cu îndeplinirea celorlalte cerinţe necesar a fi îndeplinite pentru
deschiderea procedurii insolvenţe.
4.2.4 natura juridică a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţi la solicitarea creditorilor are natura juridică a unei
acţiuni specifice procedurii contencioase.
4.2.5 competenţa de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2014, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii de
deschidere a procedurii insolvenţei aparţine tribunalului sau, dacă este cazul, tribunalului
specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni
anterior datei sesizării instanţe.
Observaţii:
4) după intrarea în vigoare a noului Cod civil, competenţa materială de soluţionare a cererii de
deschidere a procedurii insolvenţei aparţine tribunalelor sau tribunalelor specializate, dacă
acestea există.
În cadrul tribunalelor, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei este de

competenţa secţiilor civile. În măsura în care în cadrul secţiilor civile au fost înfiinţate
complete specializate pentru soluţionarea cererilor în materie de insolvenţă, competenţa
aparţine acestora. Dacă în cadrul tribunalului a fost înfiinţată o secţie specială de insolvenţă,
competenţa va aparţine acesteia (art. 41 din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 226 din
Legea nr. 71/2011).
28
2014
Insolvenţă
În cadrul tribunalelor specializate, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii

insolvenţei este de competenţa completelor specializate, dacă acestea au fost înfiinţate. (art.
41 din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 228 şi art. 226, interpretat extensiv, din Legea nr.
161/2011)8.
Exemple: tribunale specializate există în Argeş, Mureş şi Cluj. Tribunalele Cluj şi Mureş şi-
au înfiinţat complete specializate în materie de insolvenţă.
5) Competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul debitorului. Sediul social/profesional al

debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul
societăţilor agricole sau în registrul asociaţilor şi fundaţiilor. În cazul în care sediul a fost
schimbat cu mai puţin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii
insolvenţei, sediul social/profesional al debitorului este cel cu care acesta figura la registrul
comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor
înainte de schimbare (art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2014).
6) Judecătorii care sunt competenţi să judece cererea de deschidere a procedurii insolvenţei

poată denumirea de judecători-sindici (art. 7 alin. (1) Legea nr. 85/2014)
Potrivit art. 9 din Legea nr. 85/2014, competenţa de soluţionare a apelului cu privire la
hotărârea pronunţată asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenţei aparţine curţii
de apel în raza căreia se află sediul debitorului.
Observaţii:
4) În cadrul curţilor de apel, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei

este de competenţa secţiilor civile. În măsura în care în cadrul secţiilor civile au fost
înfiinţate complete specializate pentru soluţionarea cererilor în materie de insolvenţă,
competenţa aparţine acestora. (art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art.
226 din Legea nr. 71/2011)
5) Competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul debitorului, aşa cum este

înregistrat la registrul comerţului, în registrul societăţilor agricole sau în registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor.
8
Atenţie art. 226 din Legea nr. 71/2011 vorbeşte doar de posibilitatea de a înfiinţa complete specializate în cadrul
seţiilor civile ale tribunalelor, nu şi în cadrul tribunalelor specializate (rezultat al transformării tribunalelor
comerciale). Pentru identitate de raţiune poate fi extinsă sfera de incidenţă a art. 226 din Legea nr. 71/2011.
29
2014
Insolvenţă
6) Judecătorii care soluţionează apelul cu privire la hotărârea pronunţată asupra cererii de

deschidere a procedurii insolvenţei nu poartă o denumire specială.
4.2.6 condiţiile de formă necesar a fi îndeplinite de cererea de deschidere a procedurii

insolvenţei
- cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie să îndeplinească două categorii de

condiţii de formă:
a) condiţiile speciale de formă, reglementate prin art. 70 din Legea nr. 85/2014
b) condiţiile generale de formă, reglementate prin art. 194 din C. pr. civ.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditori trebuie să includă două

categorii principale de informaţii:
1) informaţii privind creanţa (cuantumul, temeiul, existenţa unor garanţii sau a unor măsuri
asigurătorii)
2) informații privind intenţia creditorului de a participa la reorganizarea debitorului.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditori trebuie însoţită de înscrisuri

prin care să se dovedească informaţiile privind creanţa.
4.2.7 soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditori poate îmbrăca

două forme:
1) soluţionarea pe fond
2) soluţionarea pe excepţii
1) soluţionarea pe fond
1.1 În măsura în care se constată că debitorul nu este în insolvenţă, cererea de deschidere a

procedurii insolvenţei, formulată de creditori, se respinge ca neîntemeiată. Dacă debitorul
formulase contestaţie, aceasta va fi admisă.
1.2 În măsura în care se constată că debitorul este în stare de insolvenţă, cererea de deschidere a
procedurii insolvenţei, formulată de creditori, este admisă. Dacă debitorul formulase contestaţie,
aceasta va fi respinsă. În funcţie de situaţia fiecărui debitor, admiterea cererii de deschidere a
procedurii insolvenţei poate să însemne:
A) deschiderea procedurii simplificate
B) deschiderea procedurii generale.
30
2014
Insolvenţă
A) deschiderea procedurii simplificate poate avea loc atunci când debitorul este în situaţii
precum:
 debitorul se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 38 alin. (2) din Legea nr.
85/2014, respectiv:
a) profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului,
cu excepţia celor care exercită profesii liberale;
b) întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale;
c) debitori cu privire la care există vocația deschiderii procedurii generale, dar care
îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
1) nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
2) actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3) administratorul nu poate fi găsit;
4) sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul
comerţului;
d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii
introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit,
menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului;
e) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment;
f) orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut
autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată
în registrele speciale de publicitate
Prin sentința de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul dispune asupra aceloraşi

aspecte ca şi în cazul încheierii de deschidere a procedurii simplificate la cererea debitorului.
B) deschiderea procedurii generale are loc atunci când sunt îndeplinite condiţiile de
deschidere a procedurii insolvenţei, dar nu sunt întrunite condiţiile intrării în procedură
simplificată.
Prin sentința de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul dispune asupra aceloraşi

aspecte ca şi în cazul încheierii de deschidere a procedurii generale la cererea debitorului. În
plus, prin hotărâre se dispune obligarea debitorului de a depune la dosarul cauzei, toate
înscrisurile menţionate în art. 67 din Legea nr. 85/2014 (art. 74 din Legea nr. 85/2014).
2) Soluţionarea pe excepţii
În cazul în care sunt ridicate excepţii, din oficiu sau de către partea adversă, iar
judecătorul-sindic le admite:
31
2014
Insolvenţă
1) va respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, ca inadmisibilă, dacă nu sunt

îndeplinite condiţiile privind calitatea procesuală activă sau cele privind capacitatea
procesuală
2) va declina competenţa, dacă va constata că a fost sesizată instanţa necompetentă teritorial.
4.2.8 apelul la hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către

creditori
Termenul de recurs este de 7 zile de la data la care a avut loc comunicarea hotărârii
judecătorului-sindic (art. 43 din Lege nr. 85/2014).
Comunicarea admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei este realizată prin BPI (art.
43 din Lege nr. 85/2014).
Comunicarea respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei este realizată potrivit C.

pr. civ (art. 42 din Lege nr. 85/2014).
Apelul poate fi formulat în două situaţii:
a) cererea formulată de creditor a fost respinsă (pe fond sau pe excepţii)

b) cererea formulată de creditor a fost admisă, dar s-a deschis o altă procedură decât cea
legală.
Potrivit art. 43 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, apelul nu suspendă executarea hotărârii
judecătorului-sindic. O cerere de suspendare este admisibilă, dacă a fost deschisă procedura
simplificată.
4.3 Situaţii particulare la deschiderea procedurii insolvenţei
Potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2014, pot fi formulate mai multe cereri de deschidere a
procedurii insolvenţei în acelaşi timp. Pentru o astfel de situaţii sunt reglementate următoarele
reguli:
În caz de pluralitate de cereri (cereri din partea unuia sau mai multor creditori și a
debitorului) sunt incidente art. 66 și 70 din Legea nr. 85/2014:
- ipoteza 1: la înregistrarea cererii debitorului există deja cereri ale creditorilor: la
înregistrarea cererii, serviciul de registratură va efectua verificări, din oficiu, cu
32
2014
Insolvenţă
privire la existenţa pe rol a unor alte cereri de deschidere a procedurii formulate

anterior de creditori. În cazul în care sunt înregistrate cereri formulate de creditori, se
soluţionează cererea debitorului în procedură necontencioasă, prin aceeaşi încheiere
judecătorul dispunând conexarea cererilor creditorilor, care în cazul deschiderii
procedurii devin declaraţii de creanţă, iar dacă se respinge cererea debitorului, se
soluţionează potrivit art. 72 şi următoarele.
- ipoteza 2: la înregistrarea cererii debitorului nu există deja cereri ale
creditorilor: dacă, ulterior înregistrării cererii debitorului, dar înainte de soluţionarea
acesteia, sunt formulate cereri de deschidere a procedurii de către creditori, acestea se
vor înregistra direct la cererea formulată de debitor. În acest scop, serviciul de
registratură va efectua verificări, din oficiu, la data înregistrării cererilor şi va
înregistra cererile la dosarul ce are ca obiect cererea formulată de debitor 9. În această
situaţie, se va proceda la soluţionarea în procedură necontencioasă a cererii
debitorului. În cazul admiterii acesteia, cererile creditorilor se vor califica drept
declaraţii de creanţă, iar în cazul respingerii sale, se vor soluţiona cererile creditorilor,
potrivit art. 72 şi următoarele.
- ipoteza 3: se formulează mai multe cereri ale creditorilor: creditorii înregistrează
cererea de deschidere a procedurii direct în dosarul al cărui obiect îl are cererea altui
creditor care are stabilit un termen mai scurt. Dacă între momentul înregistrării cererii
de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi
creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul, prin serviciul de registratură, va
verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol şi va înregistra
cererea la dosarul existent.
5. Efectele procedurii insolvenţei
Deschiderea procedurii insolvenţei dă naştere a două categorii principale de efecte:
a) efecte nepatrimoniale
b) efecte patrimoniale
Delimitarea dintre cele două categorii de efecte este relativă, aproape oricare dintre efectele
deschiderii procedurii având atât valenţe patrimoniale, cât şi nepatrimoniale.
5.1 Efecte nepatrimoniale
9
În același sens și art. 70 (4) din Legea nr. 85/2014: creditorii înregistrează cererea de deschidere a procedurii direct
în dosarul ce are ca obiect cererea debitorului.
33
2014
Insolvenţă
a) Învestirea judecătorului-sindic cu atribuţiile jurisdicţionale şi de control specifice

derulării procedurii insolvenţei
Ca principiu, pe întreg parcursul derulării procedurii insolvenţei, judecător-sindic este

judecătorul care a pronunţat hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei. Prin
excepţie, acesta poate fi înlocuit, în general, pentru motive reglementate prin C. pr. civ.
precum intervenţia unui caz de incompatibilitate sau recuzare.
Observaţii:
Potrivit art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014:
- nu constituie un caz de incompatibilitate pronunţarea de hotărâri, în mod succesiv, în

dosarul de insolvenţă
- constituie un caz de incompatibilitate rejudecarea aceleiaşi cereri, cu excepţia situaţiei

rejudecării, după anularea hotărârii în apel.
Odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic este învestit cu atribuţiile

menţionate, în principal, de art. 45 din Legea nr. 85/2014.
Atribuţiile judecătorului-sindic se pot clasifica în două categorii:
1) atribuţii jurisdicţionale:
- judecarea cererii de ridicare a dreptului debitorului de a-şi mai conduce activitatea

(art. 45 lit. g))
- judecarea acţiunilor pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori
transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii (art. 45 lit. i))
2) atribuţii de control
- judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor (art. 45 lit. n))
- soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale

lichidatorului (art. 45 lit. m)
Observaţii:
1. judecătorul sindic nu are atribuţii manageriale (nu apreciază, din perspectiva oportunităţii,
măsurile dispuse de organele care aplică procedura insolvenţei) – art. 45 alin. (2) din Legea
nr. 85/2014.
34
2014
Insolvenţă
2. în cursul procedurii insolvenţei, pot exista acţiuni introduse în numele debitorului, la

instanţele de drept comun. (ex. acţiune în concurenţă neloială, acţiune în revendicare etc.)
3. atribuţiile judecătorului-sindic sunt enumerate exemplificativ în art. 45. Atribuţii ale

judecătorului-sindic se pot regăsi şi în alte articole (ex. Art. 87 din Legea nr. 85/2014 care
prevede faptul că, după deschiderea procedurii, judecătorul-sindic are competenţa de a
autoriza încheierea unor acte juridice, în afara celor care ţin de activităţile curente)
Potrivit art. 46 coroborat cu art. 43 din Legea nr. 85/2014, hotărârile judecătorului-sindic
sunt executorii. Hotărârile judecătorului-sindic sunt supuse căii de atac a apelului. Termenul
de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii.
b) Învestirea administratorului judiciar sau lichidatorului
Prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei se numeşte un administrator judiciar

provizoriu (dacă a fost deschisă procedura generală) sau un lichidator provizoriu (dacă a
fost deschisă procedura simplificată).
Observaţii:
1) numirea lichidatorului poate interveni şi pe parcursul derulării procedurii, în măsura în
care în cadrul procedurii generale, se deschide o procedură de faliment. Lichidatorul astfel
numit poate fi chiar administratorul judiciar anterior (art. 63 Legea nr. 85/2014)
2) Numirea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar inițial, de către judecătorul-

sindic, are caracter provizoriu. Acesta poate fi înlocuit sau confirmat prin decizia
adunării creditorilor (luată cu votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală
a creanţelor) sau a creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor (art. 57
din Legea nr. 85/2014).
3) Decizia de înlocuire sau confirmare a administratorului judiciar se publică în Buletinul

procedurilor de insolvenţă. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, pentru motive de
nelegalitate, în termen de 5 zile de la data publicării. Calitate procesuală activă au creditorii
(art. 57 din Legea nr. 85/2014).
4) În situaţia în care s-au formulat contestaţii, judecătorul-sindic le soluţionează pe toate

odată, prin încheiere, prin care dispune:
 numirea administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de către adunarea

creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor sau
35
2014
Insolvenţă
 anularea deciziei adunării creditorilor/creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea
creanţelor şi solicitarea desemnării, de către aceştia, a unui administrator
judiciar/lichidator (art. 57 din Legea nr. 85/2014).
5) În situaţia în care nu s-au formulat contestaţii, judecătorul-sindic va dispune, prin

încheiere, numirea administratorului judiciar desemnat de către adunarea creditorilor
sau de către creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor (art. 57 din
Legea nr. 85/2014).
6) pe parcursul derulării procedurii administratorul judiciar sau lichidatorul poate fi înlocuit şi

în absenţa unei decizii a adunării creditorilor sau a creditorului care deţine cel puţin 50% din
valoarea creanţelor, pentru motive temeinicie. Judecătorul sindic se poate sesiza din oficiu
potrivit art. 57 din Legea nr. 85/2014.
Pot fi numite administratori judiciari sau lichidatori persoanele care îndeplinesc următoarele
condiţii (art. 57 din Legea nr. 85/2014):
b) sunt practicieni în insolvenţă (OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţii
practicienilor în insolvenţă)
c) au asigurare profesională
d) dovedesc faptul că au disponibilitatea de timp şi de resurse umane, precum şi experienţa

specifică necesare preluării şi administrării cazului
e) nu se află în situaţie de incompatibilitate prevăzute de OUG nr. 86/2006 (art. 11 lit. c) +

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/2014)
Numirea administratorului judiciar sau a lichidatorului se face pe baza ofertelor de preluare a

poziţiei de administrator judiciar sau lichidator, depuse de către practicienii în insolvenţă.
Observaţii (potrivit art. 45 din Legea nr. 85/2014):
1) în cazul în care a fost depusă o cerere de deschidere a procedurii de către debitor, iar
acesta a formulat o propunere de desemnare a unui anumit administrator judiciar/lichidator,
judecătorul sindic va numi administratorul judiciar/lichidatorul propus de debitor
2) în cazul în care a fost depusă o cerere de deschidere a procedurii de către un creditor, iar
acesta a formulat o propunere de desemnare a unui anumit administrator judiciar/lichidator,
judecătorul sindic va numi administratorul judiciar/lichidatorul propus de creditor.
3) în caz de conexare a mai multor cereri de deschidere a procedurii insolvenței (formulate de

către un creditor și de către debitor) și există propuneri de desemnare a unui anumit
36
2014
Insolvenţă
administrator judiciar/lichidator din partea ambilor, judecătorul sindic va numi

administratorul judiciar/lichidatorul propus de către creditor
4) în caz de conexare a mai multor cereri de deschidere a procedurii insolvenței formulate de

creditori, și mai mulți creditori au formulat propuneri de desemnare a unor
administratori judiciari/lichidatori diferiți, judecătorul sindic va numi motivat pe unul dintre
administratorii judiciari/lichidatori propuși.
5) în lipsa unor propuneri de desemnare a unui administrator judiciar/lichidator, judecătorul-

sindic va numi un administrator judiciar/lichidat dintre practicienii în insolvență care au
depus la dosar oferte de preluare a funcției de administrator judiciar/lichidator
6) în lipsa unor propuneri de desemnare a unui administrator judiciar/lichidator și în absența

ofertelor de preluare a funcției, judecătorul-sindic va numi un administrator
judiciar/lichidat dintre practicienii în insolvență înscriși în tabloul UNPIR.
7) Administratorul judiciar sau lichidatorul poate să refuze numirea. Termenul de refuz

este de 5 zile de la comunicarea hotărârii de numire. În cadrul acestui termen trebuie să fie
depusă la dosar eventuala decizie de refuz al numirii. Sancţiunea nerespectării termenului
este aplicarea amenzii prevăzute de art. 60 din Legea nr. 85/2014.
Principalele atribuţii ale administratorului judiciar sunt reglementate prin art. 58 din Legea
nr. 85/2014, iar cele ale lichidatorului, prin art. 64 din acelaşi act normativ. Atribuţiile astfel
menţionate au caracter exemplificativ.
Observaţii:
1) neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor se sancţionează cu amendă. În

cazul producerii unui prejudiciu, acesta va fi acoperit de către administratorul judiciar. –
art. 60 din Legea nr. 85/2014
2) îndeplinirea atribuţiilor se poate realiza personal sau prin intermediul unor persoane de
specialitate. Persoanele de specialitate trebuie aprobate de către comitetul creditorilor,
dacă vor fi remunerate din averea debitorului sau se vor supune standardelor de cost
stabilite de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, potrivit
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, în cazul în care se vor remunera din fondul de lichidare – art.
61 din Legea nr. 85/2014
3) măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exercitarea atribuţiilor

acestora, pot fi contestate. Termenul de contestaţie este de 7 zile de la data publicării în
BPI a extrasului din raportul lunar de activitate. Calitate procesuală activă are orice
37
2014
Insolvenţă
persoană interesată (legea menţionează expres calitatea procesuală activă a debitorului

persoană fizică, a administratorului special al debitorului persoană juridică şi a
creditorilor). Contestaţiile se soluţionează, în termen de 15 zile de la înregistrare, de către
judecătorul sindic cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului
creditorilor.
c) Apariţia unor modificări cu privire la capacitatea juridică a debitorului
C. 1) Capacitatea de folosinţă
După deschiderea procedurii insolvenţei, capacitatea de folosinţă a debitorului suferă o serie de

modificări, după cum urmează:
1) în perioada de observaţie:
- potrivit art. 87 și 84 din Legea nr. 85/2014:
o ca regulă, debitorul poate desfăşura activităţile curente, respectiv activităţile aflate în

derulare. În aplicarea acestei reguli, Legea nr. 85/2014 prevede expres faptul că, în
principiu, actele juridice care depăşesc sfera activităţilor curente, încheiate în perioada de
observaţie, sunt lovite de nulitate
o prin excepţie, debitorul poate desfăşura şi activităţi care exced sfera activităţilor
curente, în măsura obţinerii unei autorizări prealabile:
 din partea judecătorului-sindic
 din partea administratorului judiciar (în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere)

şi a comitetului creditorilor
2) în perioada reorganizării judiciare:
- potrivit art. 141 din Legea nr. 85/2014, debitorul îşi va conduce activitatea în
conformitate cu planul de reorganizare confirmat
3) în perioada derulării procedurii falimentului:
- potrivit art. 85 alin. (7) din Legea nr. 85/2014, debitorul va putea desfăşura doar
activităţile care sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării
Raportând aceste dispoziţii legale la prevederile art. 206 din Codul civil se impune concluzia că,
deschiderea procedurii insolvenţei are ca efect o restrângere a capacităţii de folosinţă a
debitorului.
38
2014
Insolvenţă
Observaţii:
1) potrivit art. 206 alin. (1) din Codul civil, persoana juridică cu scop lucrativ poate avea
orice drepturi şi obligaţii, afară de cele care nu pot aparţine decât persoanei fizice
2) potrivit art. 206 alin. (2) din Codul civil, persoana juridică fără scop lucrativ poate avea
doar acele drepturi şi obligaţii necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, act
constitutiv sau statut
C. 2) Capacitatea de exerciţiu
După deschiderea procedurii insolvenţei, se produc modificări sub aspectul capacităţii de

exerciţiu. Astfel, în principiu, reprezentarea debitorului nu mai este realizată de organele de
administrare statutare. Reprezentanţii debitorului diferă după cum debitorul şi-a pierdut sau nu
dreptul de administrare:
1) debitorul nu şi-a pierdut dreptul de administrare
Reprezentarea debitorului este realizată de către administratorul special (art. 5 pct. 4 din Legea
nr. 85/2014, coroborat cu art. 52 și urm. din Legea nr. 85/2014).
Observaţii:
1) până la desemnarea administratorului special sau până la data la care acesta ar fi trebuit
desemnat, debitorul va fi reprezentat de către administratorul statutar. (art. 5 pct. 4
din Legea nr. 85/2014)
2) administratorul special este desemnat de către adunarea generală a

acţionarilor/asociaţilor/membrilor persoanei juridice. Convocarea acestei adunări
este realizată de administratorul judiciar, în termen de maxim 10 zile de la data
notificării deschiderii procedurii.
3) dacă în urma adunării generale nu este desemnat un administrator special, debitorului

i se va ridica dreptul de administrare şi va fi decăzut din drepturile exercitate prin
administratorul special (ex.: va fi decăzut din dreptul de a propune un plan de
reorganizare)
4) administratorul special poate fi o persoană fizică sau juridică (poate fi desemnat ca

administrator special persoana care, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, era
administrator statutar)
39
2014
Insolvenţă
5) principalele atribuţii ale administratorului special sunt reglementate, în principal, prin

art. 56 din Legea nr. 85/2014.
2) debitorul şi-a pierdut dreptul de administrare
Reprezentarea debitorului este realizată de către administratorul judiciar (în perioada de

observaţie şi pe parcursul procedurii de reorganizare) sau de către lichidator (pe parcursul
procedurii de faliment, derulată în procedura generală sau în procedura simplificată).
Observaţii:
1) pierderea dreptului de administrare intervine de drept la data deschiderii

procedurii de faliment (ca procedură simplificată sau în cadrul procedurii
generale) – art. 85 din Legea nr. 85/2014
2) pierderea dreptului de administrare poate interveni şi în perioada de observaţie,

respectiv în cadrul procedurii de reorganizare judiciară. – art. 85 din Legea nr.
85/2014. Pierderea dreptului de administrare este consecinţa ridicării dreptului de
administrare de către judecătorul-sindic. Această măsură poate fi dispusă ca urmare a
intervenirii unor situaţii precum:
- nedesemnarea administratorului special (art. 53 din Legea nr. 85/2014)
- existenţa unor pierderi continue din averea debitorului (art. 85 din Legea nr. 85/2014)
- lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate (art. 85 din Legea nr.
85/2014)
3) în perioada de observaţie şi în cadrul procedurii de reorganizare judiciară,

pierderea dreptului de administrare poate fi totală sau parţială. În caz de pierdere
parţială a dreptului de administrare, judecătorul-sindic va stabili atribuţiile ce
urmează a fi exercitate de către administratorul special, respectiv cele ce vor fi
exercitate de administratorul judiciar (art. 85 din Legea nr. 85/2014)
d) Naşterea obligaţiei de a notifica deschiderea procedurii insolvenţei
Prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic pune în vedere

administratorului-judiciar sau lichidatorului să efectueze notificarea deschiderii procedurii
insolvenţei (art. 71 coroborat cu art. 73, 99 și 100 din Legea nr. 85/2014).
Observaţii:
1) notificarea este adresată mai multor categorii de persoane:

40
2014
Insolvenţă
- debitorului
- instituţiilor care ţin registrul în care debitorul este înregistrat sau înmatriculat
- creditorilor menţionaţi în lista creditorilor, depusă de către debitor la dosarul de

insolvenţă
2) notificarea se comunică potrivit Codului de procedură civilă şi se publică într-un

ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă
3) creditorii care nu au fost notificaţi sunt consideraţi de drept în termenul de

depunere a cererilor de admitere a creanţelor, prin depunerea unei cereri de admitere
la masa credală şi vor prelua procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii
lor la masa credală (art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014).
4) notificarea are un cuprins legal, reglementat prin art. 100 din Legea nr. 85/2014,
cuprinzând, ca regulă, termenele limită de realizare a principalelor demersuri specifice
procedurii insolvenţei (opoziţia la hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei,
stabilirea creanţelor masei credale, prima adunare a creditorilor)
5) notificarea deschiderii procedurii insolvenţei nu se confundă cu comunicarea hotărârii

de deschidere a procedurii insolvenţei (aceasta se realizează prin publicare în Buletinul
procedurilor de insolvenţă, conform art. 42 din Legea nr. 85/2014.
e) Naşterea obligaţiei de a face publică intrarea în procedura insolvenţei
După deschiderea procedurii insolvenţei, se naşte obligaţia reprezentaţilor legali ai debitorului

de a face cunoscută intrarea în procedura insolvenţei. Modalităţile în care reprezentaţii legali îşi
execută această obligaţie sunt diferite, în funcţie de mai multe criterii:
1) în termen de 24 de ore de la data comunicării hotărârii de deschidere a procedurii

insolvenţei, trebuie publicate pe paginile de internet deţinute de debitor următoarele
informaţii: date referitoare la starea societăţii, respectiv numărul, data şi instanţa care a
pronunţat hotărârea (art. 83 alin. (3) din Legea nr. 85/2014).
2) de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei,

trebuie înscrisă menţiunea „în insolvenţă” (în limba română, engleză – in insolvency şi
franceză – en procedure collective) pe toate actele şi corespondenţa care emană de la debitor
(art. 83 alin. (1) din Legea nr. 85/2014).
3) de la data intrării în reorganizare judiciară trebuie înscrisă menţiunea „în reorganizare

judiciară” (în limba română, engleză – in judicial reorganisation, şi franceză – en
41
2014
Insolvenţă
redressement) pe toate actele şi corespondenţa care emană de la debitor (art. 83 alin. (2) din
Legea nr. 85/2014).
4) de la data intrării în faliment, în procedură generală su în procedură simplificată,

trebuie înscrisă menţiunea „în faliment” (în limba română, engleză – in bankruptcy, şi
franceză – en faillite) pe toate actele şi corespondenţa care emană de la debitor (art. 83 alin.
(2) din Legea nr. 85/2014).
Observaţii:
1) art. 83 din Legea nr. 85/2014 se referă la obligațiile de mai sus ca fiind în sarcina
administratorului judiciar/lichidatorului, respectiv în sarcina organelor de conducere ale
acestuia. Sancţiunea nerespectării obligaţiei este prevăzută în sarcina reprezentanţilor legali
ai debitorului (art. 83 alin. (4) din Legea nr. 85/2014).
2) sancţiunea nerespectării obligaţiei de a face publică deschiderea procedurii insolvenţei

asupra debitorului este reprezentată de naşterea obligaţiei de a repara prejudiciile suferite de
terţii de bună-credinţă ca urmare a acestei fapte ilicite(art. 83 alin. (4) din Legea nr.
85/2014).
3) repararea prejudiciului incumbă exclusiv reprezentanţilor legali ai debitorului care nu au

respectat obligaţia de a face publică deschiderea procedurii insolvenţei (nu este atinsă averea
debitorului)
f) Naşterea dreptului creditorilor de a se organiza în organisme colective pentru apărarea

drepturilor lor
După deschiderea procedurii insolvenţei, creditorii se pot organiza în două organisme colective
de gestiune a drepturilor lor, respectiv: adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor.
F. 1) Adunarea creditorilor (art. 47 din Legea nr. 85/2014)
Întrunirea adunării creditorilor:

- au atribuţia de a convoca adunarea creditorilor:
o de obicei: administratorul judiciar sau lichidatorul,
- momentul convocării:
o în cazurile expres prevăzute de lege (ex. pentru exprimarea votului cu

privire la planurile de reorganizare depuse – art. 137 din Legea nr. 85/2014,
pentru dezbaterea propunerii administratorului judiciar de a se intra în
42
2014
Insolvenţă
faliment, formulată prin raportul asupra cauzelor care au condus la apariţia

stării de insolvenţă a debitorului – (art. 97 din Legea nr. 85/2014)
o ori de câte ori este necesar
Observaţie:
1) prima şedinţă a adunării creditorilor trebuie să aibă loc în termen de maxim 5
zile de la expirarea termenului de întocmire a tabelului preliminar (art. 100 lit.
e) din Legea nr. 85/2014)
- ordinea de zi:
o trebuie să cuprindă totalitatea aspectelor care vor fi abordate
o sancţiunea luării unei decizii cu privire la aspecte nemeţionate pe ordinea de zi

este nulitatea acestora
 excepţie: pot fi luate decizii asupra unor aspecte necuprinse pe ordinea

de zi în cazul participării titularilor tuturor creanţelor (art. 48 din
Legea nr. 85/2014)
Desfăşurarea şedinţelor:
- pot participa la ședinţele adunării creditorilor:
o creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei (personal sau prin

reprezentant – procură specială autentică, pentru persoanele fizice, delegaţie
semnată de conducătorul unităţii - pentru persoanele juridice) - (art. 48 din
Legea nr. 85/2014)
o administratorul judiciar sau lichidatorul (care asigură președinția și

secretariatul şedinţelor) - (art. 47 din Legea nr. 85/2014)
- cvorumul:
o regula: prezenţa a cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de
vot asupra averii debitorului (valoarea totală a creanţelor averii debitorului se
calculează, în funcţie de criteriile prevăzute la art. 49 alin. (2) din Legea nr.
85/2014)
- deliberările se consemnează într-un proces verbal, semnat de persoanele menţionate

în art. 84 alin. (6) din Legea nr. 85/2014. Procesul-verbal se depune la dosarul de
insolvenţă.
43
2014
Insolvenţă
Adoptarea hotărârilor adunării creditorilor şi regimul acestora

- majoritatea de decizie:
o regula: majoritatea valorică a creanţelor prezente cu drept de vot (art. 49 din

Legea nr. 85/2014)
- contestarea hotărârilor
o hotărârile adunării creditorilor pot fi contestate pentru motive de

nelegalitate de către creditorii care au votat împotriva hotărârii şi au făcut să
se consemneze în procesul-verbal sau de către creditorii care au lipsit motivat.
Contestaţia trebuie formulată în termen de 5 zile de la data adunării
creditorilor. Competenţa de soluţionare aparţine judecătorului-sindic (art. 49
F. 2) Comitetul creditorilor
Comitetul creditorilor este alcătuit din 3-5 membri. Pot fi membri ai comitetului creditorilor
creditorii având creanţe garantate, bugetare şi chirografare dintre cele mai mari ca valoare (art.
50 din Legea nr. 85/2014)
Constituirea comitetului creditorilor se realizează, de obicei, în două etape:
a) desemnarea comitetului creditorilor de către judecătorul-sindic, prin încheiere, după

întocmirea tabelului preliminar de creanţe
b) alegerea comitetului creditorilor de către creditori, în cadrul primei adunări a creditorilor

(aceasta are loc, cel mai târziu, în termen de maxim 5 zile de la expirarea termenului de
întocmire a tabelului preliminar)
Observaţii:
1) pot fi aleşi în comitetul creditorilor doar creditori care se oferă să facă parte din acest
organism colectiv și fac parte dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei
deţinând creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţă, creanţe bugetare şi creanţe
chirografare, cele mai mari în ordinea valorii
2) comitetul creditorilor ales va înlocui comitetul creditorilor desemnat de judecătorul-

sindic
3) dacă nu este ales un nou comitet al creditorilor, se va menţine comitetul desemnat de

judecătorul-sindic
44
2014
Insolvenţă
4) pe parcursul derulării procedurii, componenţa comitetului creditorilor poate fi

modificată
Întrunirea comitetului creditorilor
- cu caracter ordinar, comitetul creditorilor se întruneşte ori de câte ori e necesar
- cu caracter extraordinar, comitetul creditorilor se întruneşte la cererea

administratorului judiciar sau a lichidatorului , a cel puţin oricăruia dintre membrii săi
Desfăşurarea şedinţelor
- la şedinţele comitetului creditorilor iau parte membrii comitetului creditorilor şi

administratorul judiciar sau a lichidatorul
- deliberările se consemnează într-un proces-verbal
Adoptarea hotărârilor
- deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă a tuturor membrilor
- deciziile comitetului creditorilor pot fi contestate la adunarea creditorilor, în termen

de 5 zile de la publicarea procesului-verbal al comitetului creditorilor în BPI.
g) Efectuarea comunicării actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă
După deschiderea procedurii insolvenţei, ca regulă, citarea şi comunicarea actelor de

procedură se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă (art. 42 din Legea nr.
85/2014)
Prin excepţie, se realizează potrivit Codului de procedură civilă, în următoarele situaţii:
1) citarea şi comunicarea actelor de procedură faţă de persoanele participante la procedură al

căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate
2) notificarea deschiderii procedurii de către administratorul judiciar sau lichidator
3) prima citare şi comunicarea actelor de procedură faţă de persoanele împotriva cărora se

introduce o acţiune în temeiul Legii nr. 85/2014
Observaţie:
45
2014
Insolvenţă
- actele de procedură specifice procedurii insolvenţei beneficiază de un model legal

reglementat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1692/2006
5.2 Efectele patrimoniale
a) Obligaţia de a analiza situaţia economică a debitorului şi de a întocmi o serie de

rapoarte
După deschiderea procedurii insolvenţei, administratorul judiciar sau lichidatorul are obligaţia de
a întocmi o serie de rapoarte.
1) Rapoartele lunare de activitate: potrivit art. 59 din Legea nr. 85/2014 administratorul
judiciar sau lichidatorul depune lunar, la dosarul cauzei, un raport prin care va preciza:
- modul de îndeplinire a atribuţiilor
- justificarea cheltuielilor efectuate
Observaţie:
- împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau lichidator se poate face

contestaţie de orice persoană interesată. Termenul de contestare este de 7 zile de la
publicarea în BPI a extrasului din raportul lunar. Contestaţia se judecă de către
judecătorul sindic.
- odată cu contestaţia se poate solicita şi suspendarea măsurilor administratorului

judiciar sau lichidatorului
2) raportul privind modul de continuare a procedurii insolvenţei: potrivit art. 92 din

Legea nr. 85/2014, în termenul stabilit de judecătorul-sindic (care nu va putea depăşi 20
de zile de la desemnarea administratorului judiciar), administratorul judiciar are obligaţia
de a depune, la dosarul cauzei, un raport prin care va propune modul de continuare a
procedurii insolvenţei:
- continuarea perioadei de observaţie
- intrarea în procedura simplificată
Observaţie:
46
2014
Insolvenţă
- în cazul în care se propune intrarea în procedura simplificată, aceasta se va dezbate în

şedinţă publică. În măsura în care judecătorul-sindic aprobă concluziile raportului, va
dispune prin sentinţă, intrarea în faliment a debitorului, în procedură simplificată
3) raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de

insolvenţă: potrivit art. 97 din Legea nr. 85/2014, în termenul stabilit de judecătorul-
sindic (care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar),
administratorul judiciar are obligaţia de a depune, la dosarul cauzei, un raport prin care va
preciza următoarele:
- cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului
- persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă
- existenţa sau absenţa unei posibilităţi reale de reorganizare
Observaţii
- în măsura în care prin raport se arată existenţa posibilităţii reale de reorganizare,
administratorul judiciar va face recomandări cu privire la persoanele care ar
trebui să depună planul de reorganizare
- în măsura în care prin raport se arată absenţa unei posibilităţi reale de

reorganizare, administratorul judiciar va propune intrarea debitorului în faliment,
în procedură generală. Această propunere va fi suspusă spre aprobare adunării
generale a creditorilor. În cazul aprobării propunerii administratorului judiciar de
intrare în faliment, judecătorul-sindic va dispune prin sentinţă, intrarea în
faliment a debitorului.
b) Obligaţia de a deschide contul unic al procedurii de insolvenţă
Potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2014, după deschiderea procedurii insolvenţei toate plăţile se
efectuează dintr-un cont deschis la o unitate bancară, denumit la nivel doctrinar contul unic al
procedurii de insolvenţă.
c) Dreptul creditorilor de a solicita înregistrarea creanţelor în vederea îndestulării din

averea debitorului
După deschiderea procedurii insolvenţei, pentru a putea să îşi îndestuleze creanţele din averea
debitorului, ca regulă, creditorii au obligaţia de a solicita admiterea creanţelor la masa credală,
prin depunerea unei cereri în acest sens (art. 102 din Legea nr. 85/2014).
47
2014
Insolvenţă
Prin excepţie, nu au obligaţia de a depune o cerere pentru a solicita admiterea creanţelor la masa
credală salariaţii. Pentru aceştia înscrierea la masa credală se realizează pe baza datelor din
contabilitate (art. 102 din Legea nr. 85/2014).
Observaţii
1) Cererea de admitere a unei creanţe la masa credală trebuie să respecte condiţiile generale
reglementate de C. pr. civ. (art. 194), precum şi condiţiile speciale menţionate în art. 104
din Legea nr. 85/2014.
2) Cererea de admitere a creanţei trebuie depusă în termenul fixat de judecătorul-sindic prin

hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei sau prin hotărârea de deschidere a
procedurii falimentului, în procedura generală (aceste termene sunt menţionate şi în
notificarea trimisă de administratorul judiciar sau de lichidator – art. 100 din Legea nr.
85/2014)
3) Trebuie depuse cereri de admitere a creanţelor la masa credală pentru toate creanţele
anterioare deschiderii procedurii, indiferent dacă sunt scadente sau nu, sub condiţie sau
nu, stabilite sau nu printr-un titlu (creanţele născute după data deschiderii procedurii sunt
plătite pe parcursul derulării procedurii, fără a se înscrie în tabelele de creanţe – art. 102
alin. (6) din Legea nr. 85/2014)
4) Cererea de admitere a creanţei la masa credală este soluţionată de administratorul

judiciar sau de către lichidator. În caz de admitere, creanţa va fi înregistrată în tabelul
preliminar sau în tabelul suplimentar, după caz (art. 110 din Legea nr. 85/2014)
5) Tabelul preliminar va fi depus la dosarul cauzei. Creditorii vor fi notificaţi numai în

măsura în care creanţa a fost menţionată în tabel în mod diferit, prin raportare la cererea
de admitere la masa credală (art. 110 din Legea nr. 85/2014)
6) Orice persoană interesată poate să formuleze contestaţie cu privire la tabelul preliminar.

Contestaţia se trebuie formulată în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului
preliminar. Competenţa de soluţionare a acestora aparţine judecătorului-sindic, fiind
judecate toate contestaţiile odată. În caz de admitere a contestaţiilor, creanţa se va reţine,
în tabelul definitiv, potrivit hotărârii judecătorului-sindic (art. 111 din Legea nr.
85/2014).
7) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, mai pot fi depuse contestaţii doar
în condiţiile art. 113 din Legea nr. 85/2014 (descoperirea existenţei unui fals, dol sau a
unei erori esenţiale care au determinat menţionarea creanţei în tabel, sau în cazul
descoperirii unor titluri hotărâtoare, necunoscute până atunci)
48
2014
Insolvenţă
8) Sancţiunea nedepunerii cererii de admitere a creanţei în termen este decăderea

creditorului din următoarele drepturi (art. 114 din Legea nr. 85/2014).
- dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor
- dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului după închiderea procedurii
- dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva membrilor ori asociaţilor cu răspundere

nelimitată ai debitorului, ulterior închiderii procedurii
Excepţie:
- decăderea din dreptul de a-şi realiza creanţele ulterior închiderii procedurii nu

operează dacă debitorul a fost condamnat pentru bancrută sau dacă debitorului i s-a
stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.
- notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale
d) Suspendarea acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită
Potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2014, toate acţiunile sau măsurile de executare silită pentru
realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale sunt suspendate de drept de la data
deschiderii procedurii. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât
acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează
Observaţii:
1) Pentru a opera suspendarea de drept, potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2014, prin sentinţa
de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către
instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului.
2) Debitorul poate introduce acţiuni pentru realizarea creanţelor sale împotriva debitorilor şi
poate demara măsuri de executare silită împotriva acestora
3) Nu sunt supuse suspendării de drept:
a. căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor

creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile
din procesele penale îndreptate împotriva debitorului;
b. acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi.
e) Suspendarea termenelor de prescripţie a acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau

măsurile de executare silită
49
2014
Insolvenţă
Potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2014, termenul de prescripţie a acţiunilor sau măsurilor de
executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale se suspendă
de drept de la data deschiderii procedurii insolvenţei.
f) Întreruperea curgerii accesoriilor pentru creanţele născute anterior deschiderii

procedurii insolvenţei
Regula: creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii nu li se pot adăuga accesorii
(dobânzi, majorări, penalităţi etc.) – art. 80 din Legea nr. 85/2014
Excepţie: creanţele garantate (acestea se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea

garantată, astfel, creditorul este îndreptăţit să calculeze accesorii la creanţa garantată, dacă
valoarea bunului le poate acoperi)
g) Dreptul de a propune un plan de reorganizare
După afişarea tabelului definitiv de creanţe pot fi depuse planurile de reorganizare în vederea
acceptării de către creditori (în adunarea creditorilor) şi a confirmării de către instanţă
(judecătorul-sindic).
Potrivit art. 132 din Legea nr. 85/2014, pot propune un plan de reorganizare următoarele
categorii de persoane:
a) Debitorul
b) Administratorul judiciar
c) Unul sau mai mulţi creditori care deţin împreună cel puţin 20% din valoarea totală a
creanţelor cuprinse în tabelul definitiv de creanţe
Observaţii:
1) Planul de reorganizare trebuie depus în termen de 30 de zile de la data publicării tabelului

definitiv de creanţe
Obiectul planului de reorganizare îl poate constitui (art. 5 pct. 54 din Legea nr. 85/2014):
a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;

b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
c) restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea
debitorului;
50
2014
Insolvenţă
Observaţii:
1) Planul de reorganizare trebuie să respecte cuprinsul legal reglementat prin art. 133 din Legea
nr. 85/2014.
2) Principalele aspecte ce trebuie să se regăsească în planul de reorganizare vizează:
* regimul creanţelor
- gruparea creanţelor pe categorii: defavorizate sau nu (creanţele sunt defavorizate dacă

prin planul de reorganizare suferă modificări de tipul reducerii cuantumului, al
garanţiilor – art. 5 pct. 16)
- tratamentul creanţelor defavorizate
- regimul persoanelor cu răspundere nelimitată
- programul de plată a creanţelor
* măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare
3) pentru măsurile propuse în planul de reorganizare trebuie stabilite termene de îndeplinire

astfel încât executarea planului să nu depăşească 3 ani de la data confirmării planului
Acceptarea planului de reorganizare:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2014, acceptarea planului de reorganizare intră în competenţa
creditorilor. Votul creditorilor se exprimă în adunarea creditorilor separat, pe categorii distincte
de creanţe:
a) creanţele care beneficiază de drepturi de preferinţă;
b) creanţele salariale;
c) creanţele bugetare;
d) creanţele creditorilor indispensabili;
e) celelalte creanţe chirografare.
Pentru a fi considerat acceptat de către o categorie de creanţe, un plan de reorganizare trebuie
acceptat de majoritatea absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.
Procesul-verbal al adunării creditorilor se depune, de către administratorul judiciar, la dosarul
cauzei (art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014).
Confirmarea planului de reorganizare:
Potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2014, confirmarea planului de reorganizare intră în competenţa
judecătorului-sindic. Planul va fi confirmat dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiţii:
51
2014
Insolvenţă
1) planul este acceptat de numărul de categorii de creanțe prevăzut de lege ( cel puțin 3 din 5, 2
din 3, 1 din 2 sau 2 din 4) cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul
şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
2) cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi
(dintre cele 5 categorii care votează acceptarea planului) acceptă planul sau sunt socotite că
acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul
(dacă sunt doar două categorii de creanţe, condiţia referitoare la numărul categoriilor de
creanţe care au acceptat planul, se consideră îndeplinită dacă acea categorie cu valoarea
totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul)
3) fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament
corect şi echitabil prin plan.
4) planul respectă condiţiile prevăzute de lege din punct de vedere al legalităţii şi viabilităţii
Observaţie:
- categoria de creanţe defavorizate este considerată a fi categoria de creanţe pentru care
planul de reorganizare prevede cel puţin una dintre modificările următoare pentru
creanţele categoriei respective:
a) o reducere a cuantumului creanţei şi/sau a accesoriilor acesteia la care creditorul
este îndreptăţit potrivit prezentei legi;
b) o reducere a garanţiilor ori reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului, fără
acordul expres al acestuia (art. 5 pct. 16 din Legea nr. 85/2014)
- vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul
creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului
ori în conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezultă (art. 5 pct.
139 din Legea nr. 85/2014);
Principalele efecte juridice ale confirmării planului de reorganizare, așa cum rezultă din art. 140
al Legii nr. 85/2014:
1) debitorul intră în reorganizare judiciară
2) activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător planului
3) creanţele şi drepturile creditorilor sunt modificate conform planului
Neconfirmarea planului de reorganizare (dacă intervine în condiţiile expirării termenului în care

un astfel de plan nu mai poate fi propus), conduce la deschiderea procedurii falimentului asupra
debitorului. Acelaşi efect juridic îl poate avea nerespectarea planului de către debitor,
intervenirea unor pierderi ale averii debitorului, ca efect al desfăşurării activităţii (art. 145 din
Legea nr. 85/2014).
52
2014
Insolvenţă
h) Dreptul de a solicita anularea sau denunţarea unor acte juridice ale debitorului
După deschiderea procedurii insolvenţei, anumite acte juridice încheiate de debitor înainte de
acest moment pot fi anulate sau denunţate.
h. 1) Anularea unor acte juridice ale debitorului
I) Obiectul acţiunii în anulare îl constituie actele juridice la care se referă art. 117 din Legea
nr. 85/2014.
Acestea prezintă o trăsătură comună, respectiv au caracter frauduloas, fiind încheiate de debitor
în dauna drepturilor creditorilor. Actele juridice menționate se caracterizează prin aceea că se pot
clasifica în două categorii:
1) încheiate de debitor cu persoane străine de societate (art. 117 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 )
2) încheiate de debitor cu persoane aflate în raporturi juridice cu societatea (art. 117 alin. (4) din
Legea nr. 85/2014 )
II) Calitatea procesuală în acţiunea în anulare:
Legitimare procesuală activă. (art. 118 alin. (5) și art. 122 alin. (5) din Legea nr. 85/2014)
a) administratorul judiciar sau lichidatorul
b) comitetul creditorilor, în cazul în care administratorul judiciar sau lichidatorul nu introduc

acţiunea
Calitate procesuală pasivă: debitorul şi terţul dobânditor ori subdobânditorul (art. 122 alin. (6)
III) Termenul în care poate fi introdusă acţiunea
Introducerea acţiunea este caracterizată de două termene reglementate prin art. 118 din Legea nr.
85/2014:
a) un termen de prescripţie: 1 an de la expirarea termenului de întocmire a raportului

administratorului judiciar/lichidatorului asupra cauzelor insolvenţei şi persoanelor responsabile
b) un termen de decădere: 16 luni de la deschiderea procedurii
IV) Efectele anulării actelor juridice
53
2014
Insolvenţă
Anularea acelor juridice are următoarele efecte:

1) desfiinţarea, cu efect retroactiv, a actelor cu privire s-a pronunţat
2) restituirea prestaţiilor.
Restituirea prestaţiilor se realizează cu respectarea următoarelor reguli:
a) dacă bunul există în natură, se va restitui averii debitorului
b) dacă bunul nu mai există în natură, se va restitui contravaloarea acestuia de la data

transferului bunului
Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese
transferat de către debitor, va avea împotriva averii debitorului o creanţă egală cu preţul plătit, la
care se poate adăuga cel mult sporul de valoare a bunului, determinat de eventualele investiţii
efectuate de acesta, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia
de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. La cererea sa, terţul dobânditor de
bună-credinţă va fi înscris în tabelele de creanţe cu creanţa născută în urma restituirii bunului sau
valorii acestuia către averea debitorului potrivit prezentului articol şi va putea participa la
distribuiri potrivit prevederilor art. 161 pct. 4. Terţul dobânditor de rea-credinţă va fi îndreptăţit
să primească doar preţul plătit şi va putea participa la distribuiri de sume potrivit prevederilor art.
161 pct. 10 lit. a). Reaua-credinţă a terţului dobânditor trebuie dovedită. (art. 120 din Legea nr.
85/2014)
Observaţii:
1) acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea legii
insolvenţei sunt scutite de taxă de timbru (art. 115 din Legea nr. 85/2014)
h. 2) Denunţarea unor acte juridice ale debitorului
Reguli rezultând din art. 123 din Legea nr. 85/2014:

a) contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii
b) inserarea în contracte a unei clauze de desfiinţare a contractului pentru motivul

deschiderii procedurii insolvenţei este sancţionată cu nulitatea clauzei
c) administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunţe orice contract neexecutat în

totalitate sau substanţial
d) cocontractantul debitorului are dreptul să solicite denunţarea contractului (contractul se

va considera denunţat la data notificării denunţării de către administratorul
judiciar/lichidator sau, în absenţa unui răspuns din partea acestuia, la expirarea unui
54
2014
Insolvenţă
termen de 30 de zile de la primirea solicitării de denunţare a contractului de către

administratorul judiciar/lichidator)
e) cocontractantul debitorului are dreptul la despăgubiri în cazul denunţării unui contract
Observaţie:
Legea nr. 85/2014 cuprinde reguli speciale referitoare la denunţarea anumitor contracte.
i) Posibilitatea aplicării procedurii falimentului
Deschiderea procedurii insolvenţei poate avea ca efect deschiderea unei proceduri de faliment.
Intrarea în procedura falimentului poate interveni în situaţiile menţionate în art. 145 din Legea
nr. 85/2014.
Ca urmare a intrării în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea debitorului persoană

juridică şi va dispune:
a. ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b. în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator judiciar provizoriu, precum şi
stabilirea atribuţiilor şi a onorariului acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea
de organizare a profesiei;
c. în cazul procedurii simplificate, confirmarea în calitate de lichidator judiciar a
administratorului judiciar, desemnat potrivit prevederilor art. 57 alin. (2) sau art. 73, după
caz;
d. termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a
gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator judiciar, împreună cu
lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii prevăzute la art. 84 alin.
(2);
e. întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidatorul judiciar, în termen
de maximum 5 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste
cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în
faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al
creanţelor şi a oricăror altor tabele întocmite în procedură, a oricăror rapoarte de distribuţie, a
listei actelor şi operaţiunilor efectuate după data deschiderii procedurii. Această obligaţie
revine administratorului special, cu avizul administratorului judiciar, dacă, până la data
deschiderii procedurii falimentului, nu a fost ridicat dreptul de administrare;
f. notificarea intrării în faliment
g. indicarea termenelor prevăzute la art. 146 alin. (2) sau, după caz, la art. 147 alin. (2).
55
2014
Insolvenţă
Procedura de faliment presupune parcurgerea a 3 etape:

1) măsurile premergătoare lichidării, respectiv punerea sub sigilii, inventarierea
2) efectuarea lichidării
3) distribuirea sumelor de bani rezultate în urma lichidării
j) Posibilitatea de a trage la răspundere persoanele responsabile de apariţia stării de

insolvenţă
Potrivit art. 169 și urm. din Legea nr. 85/2014, oricărei persoane care a cauzat starea de
insolvenţă a debitorului, prin faptele expres menţionate de lege, precum și prin orice altă faptă
săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, i se poate atrage
răspunderea. Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului,
persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de
cauzalitate cu fapta respectivă
Pentru angajarea răspunderii trebuie îndeplinite toate condiţiile care configurează regimul său
juridic:
1) fapta ilicită
2) prejudiciul
3) legătura de cauzalitate
4) vinovăţia
Ca regulă, acţiunea în angajarea răspunderii persoanelor responsabile de apariţia stării de

insolvenţă este introdusă de către administratorul judiciar sau de către lichidator.
Prin excepţie, acţiunea poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor (ca urmare a
hotărârii adunării creditorilor), de către un creditor desemnat de adunarea creditorilor (dacă nu a
fost constituit comitetul creditorilor) sau de către creditorul care deţine mai mult de 50% din
valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
Observaţie:
- Excepţiile sunt incidente dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a hotărât să nu
introducă acţiunea sau dacă nu a identificat persoanele culpabile în raportul anume
destinat acestui scop
Competenţa de soluţionare a cererii aparţine judecătorului-sindic. În măsura admiterii cererii,

judecătorul-sindic va dispune suportarea unei părţi a pasivului debitorului. Sumele astfel obţinute
56
2014
Insolvenţă
intră în averea debitorului, urmând a fi folosite pentru plata creanţelor şi continuarea activităţii
(în reorganizare judiciară) sau pentru acoperirea pasivului (în caz de faliment)
k) Posibilitatea de a se porni executarea silită împotriva asociaţilor cu răspundere

nelimitată
Potrivit art. 164 din Legea nr. 85/2014, în cazul în care bunurile ce alcătuiesc averea debitorului
sunt insuficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat, judecătorul-
sindic poate autoriza executarea silită împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată. Sentinţa
este definitivă şi executorie şi se pune în executare de către lichidator, prin executorul
judecătoresc.
6. Închiderea procedurii insolvenţei
Potrivit art. 174 şi urm. din Legea nr. 85/2014, cazurile de închidere a procedurii insolvenţei
sunt:
1) inexistenţa unor bunuri în averea debitorului sau caracterul lor insuficient prin raportare la
cheltuielile administrative
2) nedepunerea niciunei cereri de admitere a creanţelor
3) după îndeplinirea tuturor obligaţiilor de plată asumate prin planul de reorganizare confirmat
4) după ce judecătorul-sindic a aprobat raportul final, toate fondurile rezultate din averea
debitorului ai fost distribuite sau depuse la bancă (cele nereclamate)
Închiderea procedurii intră în competenţa judecătorului-sindic. Sentinţa de închidere a

procedurii insolvenţei este notificată de judecătorul-sindic: direcţiei regionale sau, după caz,
administraţiei judeţene a finanţelor publice, registrelor în care debitorul este înmatriculat şi
tuturor creditorilor, prin publicare în BPI.
Ca regulă, efectele juridice ale închiderii procedurii insolvenţei:

1) descărcarea judecătorului-sindic, a administatorului/judiciar de îndatoririle şi
responsabilităţile sale
2) descărcarea debitorului persoană fizică de obligaţiile anterioare (cu excepţia situaţiei în care
este găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi frauduloase)
3) radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat (dacă a fost deschisă o procedură de
faliment)
57
2014

Insolventa Curs Optional An IV

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Insolventa Curs Optional An IV

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Insolvenţă

2. Trăsăturile procedurii insolvenţei

3. Definiţia procedurii insolvenţei

4. Deschiderea procedurii insolvenţei

5. Efectele procedurii insolvenţei

6. Închiderea procedurii insolvenţei

a) Acte normative care reglementează expres în materia procedurii insolvenţei

- în ceea ce priveşte deschiderea procedurii insolvenţei: Legea nr. 31/1990 şi

- în ceea ce priveşte efectele procedurii insolvenţei: Codul civil

 Art. 2057 Codul civil: obligaţia consignatarului de a înapoia bunurile consignantului,

b) Acte normative reglementând instituţii juridice incidente în procedurii insolvenţei:

- art. 1349 NCC: reglementeză instituţia răspunderii

- OUG nr. 86/2006: reglementează instituţia practicienilor în insolvenţă

- OUG nr. 13/2011: reglementează regimul juridic al dobânzii legale

2. Trăsăturile procedurii insolvenţei

A) Persoanele juridice – debitori în procedura insolvenţei

Excepţie: procedura insolvenţei nu se aplică unităţilor de unităţilor şi instituţiilor de

a) Societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990 şi de alte acte normative

c) Grupurile de interes economic

B) Persoanele fizice – debitori în procedura insolvenţei

3) insolvenţa nu trebuie confundată cu insolvabilitatea – insolvabilitatea = stare a

2.3 Procedura insolvenţei este o procedură esenţialmente judiciară

1) competenţa instanţei de judecată nu acoperă şi controlul managerial al activităţii

2.4 Procedura insolvenţei este o procedură colectivă (concursuală)

2) caracterul concursual marchează deosebirea faţă de procedurile de executare silită

2.5 Procedura insolvenţei are ca scop acoperirea pasivului debitorului

2.6 Atingerea scopului procedurii insolvenţei se realizează prin reorganizarea judiciară a

3. Definiţia procedurii insolvenţei

Legea nr. 85/2014 nu defineşte noţiunea de „procedură a insolvenţei”. Pornind de la trăsăturile

4. Dechiderea procedurii insolvenţei

4.1 Deschiderea procedurii insolvenţă cererea debitorului

Configurarea procedurii de deschidere a procedurii insolvenţei implică analiza următoarelor

4.1.1 calitatea procesuală activă

Persoanele având vocaţie să li se aplice procedura insolvenţei poartă denumirea de „debitor”.

4.1.2 capacitate procesuală

Capacitatea procesuală prezintă particularităţi în situaţia debitorului persoană fizică. Astfel,

Cu privire la persoanele juridice, particularităţi prezintă reprezentarea acestora. Potrivit art. 66

Observaţie: luarea deciziei de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

Observaţie: luarea deciziei de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

2) Sancţiunea nerespectării acestei prevederi legale speciale nulitatea cererii de deschidere a

4.1.3 fundamentul juridic al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

Pentru a fi admisibilă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, pe fond, trebuie dovedită

 C. penal reglementează posibilitatea de a fi angajată răspunderea penală a debitorului

 Neînregistrarea cererii de deschidere a procedurii poate atrage răspunderea penală

 Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este considerată a fi tardiv

3) introducerea prematură a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate atrage

4.1.4 natura juridică a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

4.1.5 competenţa de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

În cadrul tribunalelor, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei este de

În cadrul tribunalelor specializate, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii

2) Competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul debitorului. Sediul social/profesional al

3) Judecătorii care sunt competenţi să judece cererea de deschidere a procedurii insolvenţei

1) În cadrul curţilor de apel, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei

2) Competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul debitorului, aşa cum este

3) Judecătorii care soluţionează apelul cu privire la hotărârea pronunţată asupra cererii de

4.1.6 condiţiile de formă necesar a fi îndeplinite de cererea de deschidere a procedurii

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie să îndeplinească două categorii de condiţii

b) condiţiile generale de formă, reglementate de art. 194 din C. pr. civ.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie însoţită de înscrisurile menţionate la art.

241/2005, cu modificările ulterioare, şi infracţiunile prevăzute de prezenta lege în ultimii

În plus, trebuie anexate la cererea de deschiderea a procedurii insolvenţei:

Instituirii obligaţiei de anexare a acestor documente la cererea de deschidere a procedurii

4.1.7 soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei