Obiectivitatea in etica

Intrebarea formulata de omenire din timpuri stravechi, "Cum este bine sa traim?" sau, in termeni
moderni, "Cum ar trebui formulata moralitatea?" Isi exercita neincetat fascinatia asupra
indivizilor si isca permanente dezbateri.
Parte din aceasta fascinatie se datoreaza autoritatii pe care o inspira regulile morale. 1 Ele sunt
date de obicei sub forma de "porunci", iar oamenii raman rareori neafectati emotional de ele,
intr-un sens sau intr-altul. Fie ca le acceptam sau le respingem, preceptele moralitatii au tendinta
de a "scormoni" pasiunea intr-un individ.
Se cade insa sa investigam sursa din care etica isi trage aceasta autoritate.Consideram, in general,
ca o lege buna ar trebui sa se bazeze pe domeniul obiectivului si rationalului, in opozitie cu cel al
subiectivului si arbirarului. Se poate afirma ca etica isi are "radacina" in primele doua dintre
aceste sfere?
Vom incerca sa aflam daca exista temeiuri obiective pentru moralitate, sau daca aceasta este
"condamnata" sa rataceasca in sfera subiectivitatii.

James Rachels prezinta, in primul capitol al cartii sale "Introducere in etica", o definitie minima a
conceptului: "[Moralitatea este] efortul de a indruma comportamentul cuiva cu ajutorul ratiunii,
acordand valoare egala intereselor fiecarui individ ce va fi afectat de acel comportament." 2
Conceptele de "ratiune" si "a considera interesele altor persoane" (a sti care sunt acelea)
implicaexistenta obiectivitatii in problemele etice: Trebuie sa fim capabili sa iesim "in afara
noastra" pentru a percepe sau a deduce interesul altcuiva, iar "ratiunea", in modul in care James
Rachels o foloseste in capitolul citat, inseamna detasarea de emotii - deci tot un fel de
obiectivitate.

Exista multiple abordari cu privire la definirea eticii ca subiectiva sau obiectiva, si a modului de
a lucra cu ea in functie de premisa aleasa, insa diviziunea principala se face intre cei care

1
Bagnoli, C. Moral Objectivity: A Kantian Illusion?. J Value Inquiry 49, (2015), 1
2
Rachels, James, "Introducere in etica", cap. 1 "Ce este moralitatea?", 18
considera ca obiectivitatea este posibila, si cei care considera ca nu este posibila, fiecare "tabara"
aducand argumente in favoarea pozitiei sale.

Intai sa schitam o definitie a conceptelor de "subiectiv" si "obiectiv" in ceea ce priveste tema

discutata:
Cand ne referim la temeiuri obiective ale moralitatii, vrem sa aratam ca oamenii isi regleaza
comportamentul dupa reguli care contravin, in prima instanta, interesului lor propriu imediat.
De exemplu ajutorarea unui cersetor cu o suma de bani: Din punct de vedere egocentric, interesul
individului ar fi sa isi pastreze banii, insa totusi ii doneaza altcuiva. Acest gest prin care percepe
interesul cuiva din afara lui insusi, si isi aduce un mic prejudiciu financiar pentru a contribui la
bunastarea acestui "altuia", contravine ideii de comportament pe baze exclusiv subiective:
Subiectivismul ar fi, in acest context, un comportament egoist, incapabil de a percepe alt interes
decat cel propriu.
Cand ne referim la obiectivitate in etica, sugeram ca exista anumite "legi ale firii", valabile
pentru toti oamenii, indiferent de starea si interesele lor de moment, care le dicteaza, autoritar, un
"bine actional" pe care trebuie sa il urmeze.
Subiectivitatea etica denota lipsa unor astfel de fundamente universale, si plasarea moralitatii
intr-o sfera relativa, creata de cultura si evolutia biologica a agentilor sociali.

Argumentul in favoarea subiectivitatiieticii ia nastere, asa cum ne-am putea astepta, intr-o
viziune fenomenologica asupra lumii (insa tot fenomenologice sunt si premisele unora dintre
argumentele contrarii).
B.N. Waller sustine caindivizii nu se pot detasa de propria subiectivitate, iar etica lor este
intotdeauna una egoista, de moment.
Lucru ce, adauga el, nu ar trebui sa ne ingrijoreze insa: Actiunile nu au nevoie de alte temeiuri
sau justificari in afara logicii si a coerentei motivatiilor pentru a fi corecte din punct de vedere
etic. 3Chiar si ghidandu-se numai dupa nevoile si interesele sale de moment, individul ajunge cel
mai probabil sa se comporte intr-un mod acceptabil social.

3
Woolcock, P.G. Objectivity and Illusion in Evolutionary Ethics: Comments on Waller. Biology &
Philosophy 15, (2000), 40
Singura situatie in care oamenii izolati in subiectivitate se vor comporta imoral va fi aceea in
care justificarea actiunii lor va fi ilogica si incoerenta.
Filozoful creeaza doua linii de argumentare pentru a sustine teza de mai sus:
In primul rand avem exemplul practic dat de anumite persoane care, respingand ideea ca etica are
o baza obiectiva ce i-ar obliga sa se comporte intr-un anumit fel,au ales totusi, in general, cai de
actiune altruista. 4
In al doilea rand Waller invoca o dezvoltare biolgica (genetica) ce favorizeaza conduita morala si
aduce, in mod fericit, interesul subiectiv al persoanei pe aceeasi "lungime de unda" cu
presupusele precepte morale obiective. 5
Conform acestui argument, comportamentele pro-sociale (altruiste/ morale) au maximizat, de-a
lungul evolutiei umane, sansele unui individ de a se reproduce sau de a-si perpetua genele in
mod indirect (prin protectia copiilor sai, a membrilor familiei), ceea ce inseamna ca acest tip de
comportament a fost perpetuat prin selectie naturala si a evoluat continuu, in prezent
fiindinnascut oamenilor.
Prin aceste argumente, Waller doreste sa arate ca obiectivitatea eticii nu este nici posibila si nici
necesara. El spune ca urgenta cu care se vrea aceasta a fi demonstrata provine din teama
sustinatorilor ei de a se folosi de propria lor vointa, de a-si asuma alegerile facute. Ei inventeaza
o instanta "superioara" sau "obiectiva", din care sa extraga justificarea unor alegeri in esenta
subiective. 6

Woolcock nu impartaseste insa nonsalanta lui Wallers cu privire la necesitatea unor temeiuri
obiective ale moralitatii, si aduce contraargumente la pozitiile adoptate de acesta.
In primul rand afirma ca, daca indivizii nu ar fi capabili de a"iesi" din propria subiectivitate, si
daca fondarea eticii ar fi permisa numai cu aceste sfere egocentrice ca suport, conflictele de
valori nu ar putea fi rezolvate. 7
De exemplu:
Un tata care isi vede fiica pe punctul de a se ineca intr-un lac poate avea doua feluri de
predispozitie subiectiva cu privire la incident: O poate salva din dragostea pe care i-o poarta

4
Woolcock, P.G. Objectivity and Illusion in Evolutionary Ethics: Comments on Waller. Biology &
Philosophy 15, (2000), 54
5
Woolcock Objectivity and Illusion in Evolutionary Ethics: Comments on Waller, 43
6
Woolcock Objectivity and Illusion in Evolutionary Ethics: Comments on Waller, 48
7
Woolcock Objectivity and Illusion in Evolutionary Ethics: Comments on Waller, 47
(astfel facandu-si sie insusi un serviciu), sau o poate lasa sa se inece, stiind ca fetita are asigurare
de viata, el nefiind deloc atasat de ea si avand, pe deasupra, nevoie de bani.
Ambele abordari sunt logice si coerente, asadar eliminand "arbitrul" obiectiv din jocul eticii,
ambele vor trebui sa treaca si drept "morale", dupa definitia lui Waller.
Un alt exemplu ar fi Hitler: Acesta formase o teorie logica si coerenta - putem spune insa despre
ea ca a fost etica? 8
In al doilea rand, Woolcock arata ca, desi comportamentele prosociale probabil s-au perpetuat
de-a lungul mileniilor datorita crestereii probabilitatii de reproducere a posesorului lor, putem
face o afirmatie similara si despre cele antisociale: violul, genocidul, rasismul: Promovarea
directa si indirecta a perpetuarii genelor proprii prin mijloace violente.
In viziunea acestui filozofun sistem moral solid are in mod clar nevoie de o natura obiectiva.

Multi alti autori sustin obiectivitatea principiilor etice.

J. Franklin face o paralela intre modul in care folosim principiile etice si cel in care folosim
principiile matematice. Principiile matematice sunt, in general, considerate obiective, asadar o
buna analogie intre cele doua ar constitui un argument in favoarea tezei amintite.
Franklin evidentiaza in primul rand faptul ca principiile etice par a fi sadite in noi a-priori,
rasarind din pura gandire mai degraba decat din cercetari si masurari, acelasi lucru putand fi
afirmat si despre cunoasterea matematica. 9
In al doilea rand, regulile eticii, precum cele matematice, restrictioneaza ceea ce putem face
pentru a ajunge la un rezultat corect. 10
Justitia, inteleasa ca distribuirea intr-o anumita proportie (egala sau depinzand de anumiti
parametri) a resurselor catre indivizii unei societati se bazeaza pe principiul matematic al
simetriei, al echilibrului exprimat printr-o ecuatie. 11
O alta analogie intre matematica si etica ar fi viziunea lui Platon, in care figurile geometrice
(matematice) trimiteau catre concepte ideale, dincolo de reprezentarile lor grafice. Tot astfel,

8
Woolcock, P.G. Objectivity and Illusion in Evolutionary Ethics: Comments on Waller. Biology &
Philosophy 15, (2000), 48
9
Franklin, J. ‘Let No-One Ignorant of Geometry…’: Mathematical Parallels for Understanding the
Objectivity of Ethics. J Value Inquiry (2021), 1
10
Franklin, ‘Let No-One Ignorant of Geometry…’, 6
11
Franklin, ‘Let No-One Ignorant of Geometry…’, 14
etica, prin preceptele sale actionale, trimite de fapt la ideea de bine si rau, care sta, in mod
abstract, "in spatele" interdictiei sau poruncii de a face un lucru sau altul. 12
Ultimul element al analogiei matematica - etica il consituie un citat din W.D. Ross, in care se
pune accent pe evidenta adevarurilor etice, similara cu cea a axiomelor matematice. 13

C Bagnoli este o alta sustinatoare a obiectivismului etic, si il imparte chiar in doua categorii:
obiectivism realist si obiectivism rationalist.
Prin obiectivism realist intelegem evidenta factuala, recunoscuta de toate fiintelor umane, ale
adevarurilor etice, in acelasi mod in care ele disting situatiile din natura: Violul unei fete ne
apare in mod firesc ca un rau, la fel cum marginea unei stanci ne apare ca fiind periculoasa. 14
Rationalismul demonstreaza obiectivitatea moralitatii pe baza rationamentului corect: Rationand
corect ajungem la regulile etice, iar acest demers arata ca regulile etice sunt obiective (realitatea
este deci definita prin rationare). 15
Aceasta autoare aminteste un exemplu interesant invocat de Kant cu privire la universalitatea
moralitatii: Un barbat ar renunta foarte rapid la adulter daca ar fi amenintat cu moartea, insa ar
ezita sa isi tradeze prietenul sub aceeasi amenintare. Faptul ca insinctul moral il precede pe cel al
libertatii si chiar al conservarii propriei vieti vine in sprijinul ipotezei ca etica are temeiuri
obiective. 16

In concluzie, se pot aduce argumente convingatoare in sprijinul ambelor pozitii. Varianta

obiectivitatii principiilor etice este, poate, mai greu demonstrabila, insa efortul in aceasta directie
merita depus, fiindca o astfel de teorie, odata demonstrata, ne aduce beneficiul unei moralitati
exprimate in termeni mult mai putin relativi decat alternativa sa.

12
Franklin, ‘Let No-One Ignorant of Geometry…’, 3
13
Franklin, ‘Let No-One Ignorant of Geometry…’, 19
14
Bagnoli, Moral Objectivity: A Kantian Illusion?, 33
15
Idem
16
Ba6noli, Moral Objectivity: A Kantian Illusion?, 36
Bibliografie
Bagnoli, C. (2015). Moral Objectivity: A Kantian Illusion? J Value Inquiry 49, 31–45 .
Franklin, J. (2021). ‘Let No-One Ignorant of Geometry…’: Mathematical Parallels for
Understanding the Objectivity of Ethics. J Value Inquiry.
Rachels, J. (n.d.). Introducere in etica, Cap. 1 "Ce este moralitatea?".
Woolcock, P. (2000). Objectivity and Illusion in Evolutionary Ethics: Comments on Waller.
Biology & Philosophy 15, 39–60.