LILIANA STAN

'

CUPRINS

I. CE ESTE ETICA?
1.1 . De la viata morala la teoria etica.
1.2. Etimologia termenilor ,,etica" ~i ,,morala". Semnificatiile lor istorice: Homer,
Socrate, Aristotel.
1.3. intelesul termenilor de ,,obicei", ,,obi~nuinta'', ,,cutuma", ,,morav", ,,traditie'',
,,datina" .
1.4. Etic ~i emic
1.5. Statutul epistemic al eticii
1.6. Diviziunile eticii
I. 7. Functiile eticii

II. CE ESTE DEONTOLOGIA?

11. l. intelesul termenului de ,,deontologie".
11.2. Probleme ale lumii contemporane ~i afirmarea deontologiei.
11.3. Coduri deontologice. Studii de caz.

ill. CE ESTE MORALA?

ill.1. Etape ~i dificultati in analiza moralei
ID.2. intelesul conceptului de ,,morala".

IV. CATEGORII FUND AMENTALE ALE ETICII

IV.1. Binele ~i Raul
IV .2. Datoria
IV.3.ldealul

BIBLIOGRAFIE

..

3
ETICA $1 DEONTOLOGIE

I. CE ESTE ETICA?

1.1. DE LA VIATA MORALA LA TEORIA ETICA

Omul este o fiinta care, in mod inevitabil, traie~te ill societate; ca urmare, prin insa$i
natura lui, el se situeaza intr-o re/ea complexa §i variabila de raporturi. Privitor la diversele
tipuri de relatii ill care este angrenata fiinta umana pe parcursul vietii, se observa cu U$urinta
faptul ca acestea se deruleaza atat in fimctie de gradul necesitiiJii sau imperativiti:ifii !or pentru
persoana care le angajeaza, cat $i tinandu-se seama de exigenfele, cerinfele, a§teptarile legate
de dezirabilitatea I indezirabilitatea, adecvarea I inadecvarea, corectitudinea I incorectitudinea,
oportunitatea I inoportunitatea, convenabilul I neconvenabilul acestor raporturi etc.

DE RETfNUT
);;> Filosoful contemporan B. Russell a identificat mai multe forme reale $i ipotetice ale
necesitatii intre care $i cea morala: ,,exista mai illtai necesitatea metafizica sau
geometrica, singura care se poate numi, ill sens strict, necesitate ... Exista, alaturi de ea,
necesitatea ipotetica, in care o consecinta urmeaza cu o necesitate metafizica dintr-o
premisa contingenta. Astfel, mi$carile materiei sunt de o necesitate ipotetica, fiindca ele
sunt consecinte necesare ale legilor mi$carii, atunci cand acestea nu sunt ele insele
contingente. Exista, in s:far$it, necesitatea morala .. . aceea in virtutea careia Dumnezeu,
ingerii §i infelepfii perfecfi aleg binele" (Bertrand Russell, ,,La Philosophie de Leibniz",
Paris, Felix Alcan, 1908, p. 76).
);;> Sub semnul inevitabilitatii, adica in ipostaza imperativitati'i, situeaza morala $i V.
Jankelevitch: ,,Prin urmare, tot ceea ce este omenesc pune, mai devreme sau mai
tarziu, illtr-o forma sau alta, o problema moralll. Caci morala este pretutindeni
competentll, chiar . . . $i in afacerile care nu o privesc; $i atunci cand ea nu are primul
cuvant, inseamna ca 11 va avea de spus pe ultimul. Luarea de pozitie moralll nu
tolereaza nici o retinere, nici o neutralitate: eel putin la limitll $i in mod teoretic" (V.
Jankelevitch, ,,Paradoxul moralei", Editura Humanitas, Bucure$ti, 1997, p. 8).

In consecinta, nefiind decat arareori independente de resursele umane angajate in

cadrul lor, relafiile interpersonale sunt evaluate §i reglate din perspectiva "binelui" sau a
"raului" pe care ele 11 determina in maniera directa sau indirecta, ill contextul actional in care
se produc $i In stransa legatura cu mediul social ill care se origineazll. Existenta persoanelor,
ca $i a comunitatilor (chiar atunci cand acestea ajung sa traiasca un mare grad de
independenta sau de libertate) este orientata, influentata de "bine" (adica de realizarea
dreptatii, corectitudinii, cinstei, omeniei $.a.m.d. $i de prezenfa aspirafiei pentru concretizarea
acestor valori - ill cazul ill care el~ lipsesc), ca $i de "rau" (nedreptatea, incorectitudinea,
necinstea, atitudinile inumane etc.). Daca ceea ce este apreciat ca avand valoare de "bine" -
adica de fapt MORAL - este, de regula, acceptat, protejat, dorit, provocat, asistat sa se
manifeste $i sa-$i permanentizeze prezenfa, ceea ce prime$te atributul de "rau" - adica de fapt

4
 LILIANA STAN

IMORAL - este, dimpotriva, respins, subminat, nedorit, izolat ~i asistat sa nu recidiveze (in
special ca rau personal).

PRECIZARE
Nivelul existential socio-uman include ontogenetic, structural, consubstantial o anumita
morala ~i o moralitate determinata. in absenta acestora grupurile sociale nu pot exista, iar
eventuala reprezentare pe care ne-am construi-o despre o asemenea prezenta aberanta ar avea,
evident, continuturi absurde.

Un aspect inedit se poate reliefa in legatura cu interesul oamenilor pentru problemele

de ordin moral. Daca asupra caracterului necesar al realitatii morale ganditorii au exprimat un
acord indubitabil, nu acela~i consens 11 exprima ace~tia fata de constanta, respectiv
inconstanta prezentei interesului pentru dimensiunea morala a existentei. Doua atitudini opuse
fata de acest aspect merita acordarea unui spatiu special:
• Eticianul ie~ean Ion Gavanescul in lucrarea ,,Etica'', publicata in 1893 (Bucure~ti) sesiza
ca acest tip de probleme nu este doar prioritar fata de chestiunile de alta natura (politica,
religioasa, culturala etc.), dar el se dovede~te dominant in via/a tuturor persoanelor. Mai
concret, interesul constant pentru aspectele morale ale existentei socio-umane se exprima I
manifesta in tendinta de a stabili ,,meritul" sau ,,nemeritul" semenilor 9i in punerea
neobosita in discutie a acestora ...
I

• Un punct de vedere diferit de acela al ganditorului roman este formulat de V.

Jankelevitch in lucrarea ,,Paradoxul moralei'' (op.cit., p. 8): ,,Omul este o fiinta
virtualmente etica, existand ca atare, cu alte cuvinte ca fl infa morala, ici-colo, din dind in
cand, la foarte mari distanfel Caci intermitentele sunt in acest plan anormal de frecvente,
iar eclipsele de con~tiinta nemasurat prelungite: in timpul acestor indelungate pauze,
con~tiinta, aparent golita de orice fel de scrupul, pare atinsa de anestezie morala ~i de
adiaforie morala, adica incapabita de a face distinctia intre ,,bine" ~i ,,rau". ( ... ). De-a
lungul zilelor, omul de mijloc care poate fi numit ., homo ethicus" i~i vede de treburile
sale importante, recurge la micile sale placeri ~i nu pune nici o problema; el nu este nici
macar un cre~tin ,,de duminica dimineata!" Fiinta ganditoare e departe de a gandi tot
timpul. Cu atat mai mult, in animalul moral instinctul nu doarme decat cu un singur ochi:
revan9ele starii naturale, senzualitatea sau voracitatea sunt frecvente; cat prive§te
somnolenfa sau distracfiile con§tiinfei morale, ele ocupa partea majora a vie/ii noastre
cotidiene."
Domeniul de cercetare al teoriei etice vizeaza tocmai aceasta importanta
dimensiune a vietii persoanelor ~i a comunitatilor ~i anume morala ~i moralitatea care le
caracterizeaza. Legitimarea instituirii I existentei domeniului teoretic arnintit se bazeaza 1n
mod indubitabil pe imperativitatea impunerii moralei ~i moralitatii la nivelul functionarii
realitatii socio-umane, independent de ritmicitatea producerii manifestarilor acestora. Altfel
spus, daca in raporturile interpersonale pe care le stabilesc oamenii, ca ~i in relatiile acestora
cu natura, cu divinitatea sau cu ei in~i~i, se instituie implacabil exigenfe §i repere de ordin
moral, daca se realizeaza valori morale sau daca este prezenta tendinia I inten~ia realizarii

5
ETICA ~I DEONTOLOGJE

acestora, atunci existenta unui domeniu teoretic interesat de analiza acestor aspecte devine
astfel posibila. Istoria cunoa~terii umane evidentiaza faptul ca etica materializeaza §i
realizeaza ca atare posibilitatea menfionatii. In prezent, etica reprezinta cercetarea care are ca
obiect de investigatie morala ~i moralitatea. Ea se concretizeaza sau se exprima intotdeauna
intr-o teorie. Aceasta poate avea o extensie tematica mai larga sau mai redusa, un grad
variabil de explicitare sau de claritate, o nota de originalitate mai evidenta sau mai discreta,
valabilitate contextualizata (in functie de un ansamblu de criterii ~i de satisfacerea anumitor
expectante subiective ale evaluatorului), forme de exprimare sintetice (de tipul aforismelor, a
proverbelor, zicatorilor ~.a.) sau discursive (de tipul conceptiilor filosofice) etc. De pilda, zn
literatura contemporana de specialitate "se face distinctie 1ntre teorie (etica) 9i obiectul ei
(care este morala), de9i 1n limbaj comun, cotidian, multi oameni nu fac aceasta distinctie" (I.
Bitlan, "Philosophia moralis'', Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucure9ti, 1997, p. 9).

RETINETI
,,Cuvintele «morala» 9i «etica» nu au din punct de vedere tehnic ( ... ) o semnificatie identica.
<<Morala» este ansamblul de comportamente 9i norme pe care tu, eu ~i unii dintre cei ce ne
inconjoara obi~nuim sa le acceptam ca actuale; «etica» este o reflectare asupra motivului
pentru care le consideram valabile ~i o comparatie cu alte ,,morale", apaqinand altor personaje
diferite" (F. Savater, Etica pentru Amador, Editura TimpuC Ia~i, 1997, p. 61).

• TEME DE REFLECTIE

1. Motivati interesul general-uman pentru cercetarea problemelor de ordin moral.

2. Explicati in ce consta specificul necesitatii morale.
3. Argumentati de ce omul este definit ca "homo ethicus".

1.2. ETIMOLOGIA TERMENILOR "ETICA" ~I "MORALA".

SEMNIFICATIILE LOR ISTORICE (HOMER, SOCRATE, ARISTOTEL)

Utilizand termenul de "etica" cu intelesul actual - acela deja mentionat, de "cercetare

teoretica" - facem abstractie de sensurile sugerate de etimologia acestui cuvant sau de
semnificatiile introduse de ganditorii antici interesati de problematica moralei ~i a moralitatii.
Pentru a evita aceasta delimitare, in cele ce urmeaza vom prezenta atat intelesurile
derivate din etimologia termenilor de "etica" ~i de "morala", cat ~i acceptiile cu care notiunile
respective au fost intrebuintate de diferiti filosofi. Pe baza evidentierii acestor semnificatii
istorice, vom putea imbogati ~i preciza - prin diferentiere - insu~i sensul actual al conceptelor
amintite. in acest context, valorificam ideea ganditorului F. Boas: "pentru a 1ntelege lumea,
nu este suficient sa 9tii cum sunt lucrurile la un moment dat, ci, mai ales, cum de au ajuns ele
sa fie ceea ce sunt."

6
 LILIANA STAN

PRECIZARE
Conturarea intelesurilor primare, de baza, ale termenilor de ,,etica" ~i de ,,morala"
constituie o opera~ie care obliga sa ne raportam la doua spatii socio-culturale celebre: lumea
greaca ~i cea romana, considerate, fiecare 'in parte, emblematice 'in intervalul temporal al
antichitatii lor. Desigur, ~i alte mari culturi (cea indiana, egipteana ~.a.) au utilizat termeni
specifici pentru a identifica realitatea pe care o analizam; ace~tia, insa, nu au similitudini cu
termenul grec.

Cultura greadi integreaza in limba sa veche cuvantul "ethos" ca termen polisemantic.

Pentru sprijinirea interesului analizei prezente, din multitudinea sensurilor ~i semnificatiilor
termenului vom retine intelesul de "obicei" I "obiceiuri" (in inteles general, nu de obicei
moral), de "obi~nuinta", de "cutuma" sau de "morav I "moravuri". De~i formularea ,,ethos" se
regase~te in mod frecvent in substanta reflectiilor creatorilor greci antici, totu~i, ea se large~te,
se 'imbogate~te continuu incepand chiar cu ace~tia ("Teologia moralii ortodoxa", volumul 1,
Editura Institutului Biblic ~i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti, 1979, pp. 5
- 8). Astfel, la Homer (sec. IX i.H.) termenul face trimitere la mediul familiar I familial de
vietuire al omului. Cu ajutorul lui, poetul nume~te cadrul din imediata apropiere a agentului
uman, de natura material - concreta, cadrul de locuire sau locuinta ca atare. Se are in vedere
atat locuinta oamenilor, cat ~i a animalelor. in acela~i titnp, prin "ethos" Homer vizeaza ~i
mediul social de apartenenfii, de "locuire", de rezidenta sau, uzand de un termen oarecum
modem, chiar "patria". Trebuie observat faptul ca in varianta comprehensiva data termenului
analizat de Homer, accentul este pus pe "ceva exterior" care-i condifioneaza omului
normalitatea ~i functionalitatea existentiala.
Andrei Ple~u in lucrarea "Minima Moralia" (Editura Cartea Romaneasca, 1988, pp. 25-
26) pune in discutie infelesul de "locuinta'' al termenului "ethos" din considerentul urmator:
componenta spafiala ~i arhitecturala implicata de acest cuvant reprezinta o dimensiune
esentiala pentru intelegerea adecvata a legii morale. Aceasta lege nu se origineaza in
"confruntarea staticii a omului individual cu «imperativul categoric» al ordinii supreme'', ci
instituirea ei presupune "intrarea in mi~care" a ordinii supreme sau "alunecarea ei peste lume"
in "spatiul elastic" al dezbaterii etice. Punand in relatie legea morala cu ideea spatiului moral,
A. Ple~u expliciteaza inedit sensul de ,, locuire" al eticii.

RETINETI
,,$i e mai important sa resimti eticul ca pe o 'intindere in care sa te poti inscrie printr-o
libera evolutie, decat cape un ordinjuridic care te fixeaza 1ntr-o pura supunere. Legea moralii
e teritoriul in cuprinsul caruia omul incearca sa se adapteze ia absolut, intr-un efort simetric
cu tentativa absolutului de a se adapta Ia umanitate. intre o umanitate marginita la propria ei
conditie ~i un absolut inflexibil nu se poate na~te spatiul moral, ca spatiu al minimei
acomodiiri existentiale. Spafiul acesta e, a§adar, o colaborare a maximei aspira/ii umane cu
maxima ingaduinfa a absolutului. El une~te eel mai inalt punct al lumii cu eel mai de jos
punct al geografiilor superioare. Numai in zona de contact dintre aceste doua puncte lumea
poate fi, cu adevarat, locuita. Iar etica e amenajarea lumii 'in vederea locuirii ei, e intemeierea
unui spatiu in care sufletul sa se poarta simti ca §i cum ar fl acasa. Conduita morala nu e, in
acest context, decat forma superioara a acelei ,,locuiri" (Wohnen), ill care Heidegger vedea
destinul pamantesc al omului.

7
ETICA SI DEONTOLOGIE

Daca insa locuirea e o lege a speciei, calitatea locuirii tine de libertatea ei. De aceea,
zn/eleasa ca locuire, etica e, inevitabil, un domeniu neomogen, policrom, 1n care se exprima
mai curand creativitatea omului decat docilitatea lui."
"Legea morala care nu se formuleaza ca lege a individualului, mai exact ca interpretare
individuala a rigorii morale, 1nceteaza sa mai apaJ1ina unei etici a locuirii, cazand in
mediocritatea pragmatica a unei rudimentare adiipostiri.
Adapostirea e doar un chip al locuirii. E strictul ei necesar. Respectul timorat fata de un
canon etic ne!nduplecat reu$e$te sa fereasca con$tiinta de disolutie morala grava, tot astfel
cum a$ezarea salbaticului sub arcada unei pe$teri 11 protejeaza de impactul direct al furtunii .
Dar autonomia in raport cu furtuna, pacea domestica, ragazul sublimarilor de tot soiul, pe
scurt, foJ1a de a locui in mijlocul ostilitatii, suspendand-o $i asimiland-o in loc de a o evita
umil printr-un reflex biologic primar, toate acestea sunt posibile numai cand gestul - aproape
animal - al adapostirii e implinit prin inventivitatea locuirii. Majoritatea sistemelor morale nu
reu$esc, din pacate, mai mult decat sa-1 puna pe om la adapost fata de vacarmul sau launtric $i
fata de conventiile cetatii". ·
Andrei Ple$U, Minima Moralia , Editura Cartea Romaneasca, 1988, pp. 25-26 $i 28-29.

In intreaga gandire greaca de dupa Homer, termenul de "ethos" prime$te o

semnificatie mai nuantata, el numind "ceva interior" "a$a cum ar fi, bunaoara, conceptia ori
caracterul cuiva sau un fel statomic de a actiona" (cf. Teologia moralii. ortodoxa, vol. 1,
Editura Institutului Biblic $i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure$ti, 1979, p. 6).
De aceasta data, avem de a face cu un sens pe care il gasim puternic conturat in conceptia lui
Socrate (469 - 399 i.H.). Acesta este ganditorul care orienteaza intr-o directie noua cercetarea
$i reflectia filosofica $i anume spre "lumea interioara a omului $i a valorilor morale" (I.
Grigora$, Probleme de etica, Editura Universitatii "Al. I. Cuza'', la$i, 1999, p. 1).
Cu rol de ipoteza de lucru putem accepta ca oamenii, dintotdeauna $i de pretutindeni, au
manifestat interes pentru intelegerea sau cunoa$terea problemelor lor (sau ale altora) morale I
imorale. Chiar filosofii $i-au tradat sensibilitatea pentru acestea in forme $i grade diverse. Mai
mult, odata cu Socrate ~i datorita acestuia, s-a prefigurat deschiderea unui domeniu de
cunoa~tere - filosofia - oriental in mod distinct spre problemele de ordin moral. Daca intr-o
prima etapa a istoriei sale filosofia (eel putin cea greaca, in cadrele careia ne circumscriem) a
fost preocupata de cosmologie (adica de problemele naturii, 'in general, ale materiei, ale
formei, ale unitatii materie-forma etc.), ulterior, in cadrul unei a doua perioade, aceasta s-a
1ndreptat spre antropologie. Sofi~tii sunt ganditorii care "pun in centrul preocuparilor
filosofice pe om" (N. Baka, Istoria filosofiei antice, Editura Institutului Biblic ~i de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti, 1982, p.13), iar Socrate este filosoful despre care se
spune ca "privea totul din punctul de vedere al imperative/or etice §i acc'entua raportul pe
care omul ii are cu toate lucrurile" (ibidem, p.102). De altfel, Diogenes Laertios in lucrarea
"Despre vie/ile §i doctrinele filosofilor " (Editura Academiei Republicii Populare Romane,
Bucure~ti, 1963, p. 162) surprinde acest aspect in mod special: "Socrate discuta chestiuni de
morala in pravalii ~i in piata, convins fiind ca studiul naturii nu ne este de folos; el spunea ca
cerceteaza: «ce bun $i ce rau ti s-a intamplat acasa»,,. Acela$i autor precizeaza, de asemenea,
ca Socrate "introduse in filosofie studiul eticii'', ca etica "a fost creata de Socrate" (ibidem, p.
118) $i ca in etica, in Grecia veche, au fiintat zece ~coli: academica (fondator Platon),

8
 LILIANA STAN

cirenaica (Aristip), eliaca (Fedon), megariana (Eucleides), cinica (Antistene), eretriana

(Menedem), dialectica (Clitomah), peripateticiana (Aristotel), stoiciana (Zenon) ~i epicuriana
(Epicur).
Dupa producerea acestui eveniment cultural, structura filosofiei s-a fixat pentru multe
secole pe cele trei part:i recunoscute: fizica, etica ~i dialectica (ibidem, p. 119) •, iar
periodizarea istoriei antice a gandirii filoso.fice grece9ti s-a realizat de catre numero~i
teoreticieni prin raportare la Socrate. De aceea, se vorbe9te despre o perioada presocratica,
despre perioada 9i filozofia socratica, ca ~i despre ganditori post-socratici (socraticii mici sau
unilaterali: cinicii, cirenaicii, megaricii, Xenofon 9i marii urma9i ai lui Socrate: Platon ~i
Aristotel).
Cultivarea sensului de "ceva interior" al termenului de "etica" este evidentiata (9i) prin
importanta acordata de Socrate !ndemnului (preluat de pe frontispiciul Oracolului din Delphi)
"Cunoa~te-te pe tine insuti" (Gnothi Seauton - gr; Nosce te ipsum - lat.).

CONCLUZIE
,,Prin reflexiunea gandirii, omul descoperii in sine ceva care se afla deasupra sa. in
clipa in care noi ne adiincim in striifundurile fiinfei noastre descoperim «ceva» - con§tiinfa
moralii - de care trebuie sii ne simfim dependenfi. De aceea Socrate nume§te acest ceva
«Daimonion». Este pentru el ceva de naturii divinii, a§il ca maxima «cunoa§te-te pe tine
insufi» are la Socrate infelesul de «cunoa§te divinul, Logosul din tine!»
Cine urmeazii vocea acestui Logos, ace/a triiie§te virtuos. Caci virtutea se
fundamenteaza pe o §tiinfii, ceea ce inseamna pe o concepfie corecta, iar originea rautiifii se
afla (. ..) in lips a unei concepfii corecte, din care cauzii omul valorifica lucrurile fals. Caci,
zice Socrate, nimeni nu alege rem! §tiind; nimeni nu alege §tiind ceea ce-i face rau. Caci cine
are o infelegere corecta, acesta .Ji acfioneaza corect. fii daca binele este folositor omului,
atunci omul va alege singur binele, ceea ce are ca urmare ca via/a morala duce la fericire;
omul bun cu adewirat este cu adevaratfericit. " (N. Balca, Istoriafilosofiei antice, p. 12)
.

1. Precizati contributia lui Socrate in constituirea domeniului filosofic al eticii.

I I

2. Explicati sensurile 1ndemnului ,,Cunoa~te-te pe tine insuti" din perspectiva morala,

pedagogica ~i psihologica.
3. Realizati un eseu (de doua pagini) ca raspuns la mtrebarea ,,Este primejdios sate ocupi de
probleme de moralii?".
Valorificati 1n acest sens observatiile de mai jos:
- ,,Din cauza argumentarii lui vehemente, oamenii se aruncau asupra lui (s.n.: asupra lui
Socrate) cu pumnii sau il trageau de par; de cele mai multe ori, era dispretuit ~i luat in ras, dar
indura cu rabdare aceasta purtare proasta; odata chiar cineva se mira foarte ca primise lini~tit
o lovitura de picior, iar el spuse: <<Daca un magar m-ar fi Jovit cu copita, 1-a~ fi dat in
judecata?»" (Diogene Laertios, op.cit., p. 162).

• I. Kant 1n prefata lucrarii Bazele metafizicii moravurilor (Editura Antet, Bucure~ti, 1994, p. 5)
aprecia ~i utiliza aceasta tripartitie: "vechea filosofie greaca se 1mpartea 1n trei §tiinte: Fizica, Etica ~i
Logica. Aceasta 1mpartire este cat se poate de naturala §i nimic nu ar fi de adaugat spre o 1mbunatatire
a ei ... [~tiinta] legilor libertatii se nume~te Etica. [~i ... ] se mai cheama Doctrina a moravurilor."

9
ETICA ~I DEONTOLOGIE

- Platon In dialogul ,,Apologia lui Socrate" (30 cd) retine cuvintele lui Socrate despre
acuzatorii sai: ,,Anytus ~i Melitus pot sa ma omoare. Dar nu sunt in stare sa-mi faca nici un
rau".
- Xantipa (sotia filosofului) ii repro~eaza lui Socrate ca s-a lasat condamnat pe nedrept, iar
replica filosofului este celebra pentru filosofia morala: ,,Ai fi preferat sa fi fost condamnat pe
drept?" (A. Graf, Marile curente ale filosofiei antice, Editura Institutului European; Ia~i,
1997, p. 15).
- Socrate ,,este primul filosof care a fost osandit la moarte ~i executat" (Diogene Laertios,
op .cit., p. 161 ) .

Impunerea termenului de Etica in con~tiinta filosofica a antichitatii grece~ti, dar ~i in

afara acesteia, se datoreaza, in primul rand, marelui ganditor din Stagira - Aristotel (384 -
322 i.H.), autor al trei tratate de morala: "Etica Eudemica"·, "Marea Eticii" (in latina "Magna
Moralia") •• ~i "Etica Nicomahicii" ... , ca ~i al al tor scrieri ("Protreptikos'', "Eudemos",
"Despre dreptate", "Despre filosofie") cu acela~i tip de continut. De~i lucrarile din urma s-au
pierdut, ele fiind cunoscute doar pe baza unor fragmente, istoria filosofiei le retine ca

• Titlul lucrarii sugereaza ideea ca reflectiile integrate In continutul ei au fost I fusesera (pana la
lnceputul secolului nostru) atribuite unuia dintre discipolii lui Aristotel - Eudemos. intr-un studiu
publicat In 1923 la Berlin, ganditorul german W. Jaeger· argumenteaza autenticitatea ,,Eticii
Eudemice" ca scriere aristotelica ~i astfel marcheaza o adevarata revolutie m exegeza operei
Stagiritului.
•• "Magna Moralia" a mtretinut pe parcursul a numeroase secole (~i genereaza Inca) serioase
dificultati I ambiguitati cu privire la problema apartenentei sale la corpul scrierilor aristotelice. In timp
ce unii teoreticieni recunosc paternitatea lucrarii amintite rara nici un fel de rezerva, al!ii, dimpotriva,
Ii contesta m mod absolut acest statut. De altfel, ca urrnare a prezentei prelungite a acestor
incertitudini, lnse~i aprecierile exegetilor pe marginea problematicii moralei aristotelice evita
raportarea la acest tratat.
••• "Etica Nicomahica" reprezinta m ansamblul creatiei ' aristotelice lucrarea esentiala
, 1n chestiunile
privitoare la dimensiunea morala a existentei umane ~i sociale. Aceea~i pozitie importanta i se poate,
1nsa, atribui ~i pentru alte doua cadre de referinta: filosofia antica ~supra moralei ~i moralita!ii ~i chiar
1ntreaga filosofie morala conceputa de umanitate pana 1n prezent. In acest sens, putem sa ne sprijinim
argumenta!ia - 1ntr-o forma succinta - mentionand doar numele creatorilor care au preluat substanta
aristotelismului dincolo de secolul al IV-lea 1.H. Spre exemplu, ideile Stagiritului au fost revigorate 'in
cadrul aristotelismului arab ~i iudaic, in filosofia morala scolastica (din secolele al XIII-lea, al XVI-lea
9i al XVII-lea) 9i chiar In filosofia morala contemporana. In consecinta, elementele eticii aristotelice s-
au regasit la ganditori celebri: loan Damaschin, Albertus Magnus, Toma d'Aquino, Piedro Pomponazzi
sau Dante Alighieri. Din punctul de vedere al denumirii tratatului, titlul evoca (eel mai probabil, m
opinia anali~tilor) pe Nicomah (sau Nikomachos) - fiul lui Aristotel. Se considera ca acesta ar fi
participat sub conducerea lui Theophrastos la publicarea ,,Eticii Nicomahice" (probabil intre anii 310 -
300 I.H.) dupa moartea filosofului (in 322 i.H.). in acela~i timp, se apreciaza ca preferinta pentru titlul
mentionat exprima intentia lui Aristotel, ca ~i faptul ca atare - de a-i dedica fiului sau scrierea 1n cauza.
De altfel, odata cu Aristotel debuteaza o traditie impresionanta m cultura europeana, aceea de a
concepe anumite scrieri cu destinatie expresa pentru fiii creatorilor respectivi. Cicero dedica lucrarea
,,De oficiis" fiului sau Marcu, Augustin elaboreaza scrierea ,,De magistro" pentru ~i m dialog cu fiul
sau Adeodat, in spatiul romanesc sunt formulate ,Jnvafaturile lui Neagoe Basarab catre flu/ sau
Teodosie" ~.a.m.d. ,,Etica Nicomahica" este structurata sub forma a zece caqi I capitole, fiecare
tratand o problema distincta de ordin moral: cartea i se ocupa cu problema Binelui Suprem 9i a
fericirii; cartea a II-a de virtutile etice ;ii dianoetice, cartea a ill-a de caracterul voluntar I involuntar al
actelor umane, cartea a IV-a de generozitate; cartea a V -a de problema dreptatii I nedreptatii, cartea a
VI-a de masura justa sau moderatia, cartea a VII-a de viciu, lipsa de stapanire ~i loialitatea; caqile a
VIII-a 9i a IX-a de prietenie 9i cartea a X-a este despre placere.

10
 LILIANA STAN

•
manifestari ale creatiei aristotelice din perioada de 'inceput a activitatii filosofului, un interval
temporal desfa§urat sub semnul platonismului tarziu.
Forta filosofiei Stagiritului de a face celebru termenul de etica trebuie pusa in primul
rand pe seama valorii unice a personalitatii creatorului ei ~i a operei acestuia 'in istoria
umanitatii. in acela~i timp, 1nsa, este necesara §i observatia potrivit careia Aristotel uzeaza de
termenul 'in cauza din interiorul unui raport extrem de complex, acela dintre "etica" 9i
"politica". Putem avansa ipoteza ca interesul major real din lumea greaca a secolului al IV-lea
1.H. pentru problernele de ordin politic s-a metamorfozat - 'in acest caz - in sensibilitate 9i
interes pentru chestiunile etice. Sirnbioza dintre etica ~i politica, precum ~i necesitatea
raportarii politicii la etica au fost, de altfel, stimulate de filosoful grec insu~i. De aceea, in
lucrarea "Etica Nicomahica" (Editura Stiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti, 1988, p. 8),
Aristotel precizeaza ca §tiinfa care se ocupa cu definirea Binelui §i cu stabilirea naturii
acestuia este politica.

RETINETI
,,S-ar parea ca binele face obiectul ~tiintei cu cea mai mare autoritate 9i cu cea mai inalta
organizare, iar aceasta se arata a fi politica. Ea stabile~te care sunt ~tiintele necesare cetatilor
~i pe care anume ~i in ce rnasura trebuie sa le studieze fiecare clasa de cetateni. Si vedern ca
pana 9i disciplinele care se bucura de eel mai inalt prestigiu, precum strategia, economia sau
retorica, ii sunt subordonate. intrucat politica se serve~te de celelalte ~tiinte (practice) ~i, mai
mult, ea stabile9te prin legi ce trebuie !acut ~i ce trebuie interzis, se poate spune ca scopul ei le
imbrati~eaza atat de cuprinzator pe cele ale celorlalte ~tiinte, incat acesta poate fi considerat
binele uman prin excelenta. Pentru ca, de~i acest bine este acela~i §i pentru fiecare individ 'in
parte, ~i pentru cetate in ansamblul ei, este evident mai important §i mai desii.wi.r§it sii. iei
asupra ta raspunderea §i salvarea binelui cetiifii; f'ara indoiala, este de dorit sa faci binele §i
unui singur om, dar mai frumos ~i mai inaltator e sa-1 in!aptuie~ti pentru un popor intreg sau
pentru o cetate. Acest lucru i1 vizeaza §i cercetarea de fata, ca fiind una de natura oarecum
politica." (Aristotel, "Etica Nicomahicii", p. 8).

Dupa cum se poate observa ~i cu ajutorul pasajului anterior, raportul dintre etica ~i
politica este greu de precizat in termeni lipsiti de echivoc. in istoria exegezei aristotelice, unii
interpreti au inteles ca etica reprezinta o specie a politicii, deci, o ~tiinta subordonata acesteia,
iar altii (Burnet, Souilhe, Tricot, L. Robin ~ . a.) au apreciat ca avern de a face cu asimilarea
eticii in sfera politicii. in cartea a X-a din "Etica Nicomahicii", Aristotel 1nsu~i a clarificat
relatia celor doua domenii; el arata ca etica stabile§te norma moralii a individului, iar
aceasta, fiind valabilii pentru tofi indivizii din cetate, se impune ca lege de stat cu ajutorul
politicii. Valorificand aceasta precizare aristotelica, comentatori precum Gauthier, Lerner,
Mazzarelli ~.a. au concluzionat ca "etica, prin functia de a determina binele individual, care se
identifica cu eel al cetatii (identificare afirmata ca pivot al intregii argumentari), este pentru
Aristotel veritabila politica, ea fond de fapt aceea care dicteaza cetatii scopul" (cf. Stella
r Petecel, in "Comentarii" la Aristotel - "Etica Nicomahica", Editura Stiintifica ~i
Enciclopedica, Bucure~ti, 1988, p. 270).
Termenul "etica" se impune, de asemenea, prin utilizarea de catre Aristotel a
distinctiei dintre virtu/ile etice ~i cele dianoetice. Dupa ce filosoful precizeaza ca virtutea

11
ETICA ~I DEONTOLOGIE

trebuie sa constituie un domeniu de preocupare pentru adevaratul om politic, el enunta ~i o ·•

definitie succinta a acesteia din care rezulta ca virtutea este dispozifia habituala liiudabila.
Aristotel vizeaza. doar virtutile sufletului (nu ;;i pe cele ale corpului) ;;i numai virtutile specific
umane (nu ~i pe cele pe care le pot dovedi unele necuvantatoare). A analiza virtutile implica,
In viziunea filosofului grec, a cunoa§te in primul rand sujletul uman. De altfel, considera!iile
formulate pe marginea acestui din urma referential sunt integrate ca repere fundamentale In
determinarea ~i explicitarea distinctiei etic - dianoetic. Mai exact, Stagiritul afirma ca
"sufletul presupune o parte irationala ~i alta rationala" ("Etica Nicomahica", p. 29), iar pentru
fiecare componenta evidentiaza cate alte doua elemente structurante. Nivelul irafional
cuprinde latura vegetativa (pur irationala), dar ~i latura deziranta prezenta sub dublu aspect:
semi-irational ~i semi-rational. Nivelul ra/ional are 1n comun cu nivelul precedent latura
deziranta (prin aspectul semi-rational deja mentionat), iar, alaturi de aceasta, integreaza latura ~
rational propriu-zisa (pur rationala). in aceasta structura exista, deci, o parte «intermediara»
(latura deziranta) care are o dubla apartenenta: prin esenta ea este irationala, iar prin
participare aceasta este rationala (cf. Stella Petecel, op.cit., p. 286). Reperele explicative de
mai sus pot fi redate sub forma unei scheme, de tipul celei elaborate de Gauthier:
Suflet

Irafional
• Rational

a.Vegetativ
• b. Dezirant
•c. Rational propriu-zis
(pur ira\ional) (semi-ira\ional) (pur ra\ional)
(semi-rational)
Caracter Gandire
Virtufi etice Virtuti dianoetice
sau morale sau intelectuale

Valorificand distinctiile referitoare la suflet, Aristotel concluzioneaza ca trebuie

diferentiate (~i opereaza in consecinta) virtutile glindirii, ale p8.ftii rationale a sufletului de
cele ale caracterului, corespunzand paqii dezirante (rationala ~i concomitent irationala). Pe
primele le nume~te virtufi dianoetice sau intelectuale,iar pe celelalte - virtufi etice sau
morale. in acest context explicativ, schema de mai sus se poate completa plasand ~i virtutile
amintite.

1. Explicati raportul etica - politica in conceptia lui Aristotel.

•
2. in ce consta structura duala a sufletului in filosofia aristotelica?
3. Prince se diferenriaza virtutile etice de cele dianoetice? · ~~ ·~~~~~~~~~~~~~~

12
 LILIANA STAN

PRECIZARE
Ganditorii antici au fost preocupati atat de morala individuala, particulara, proprie
persoanelor, cat §i de morala comunitatilor umane sau a cetatii de apartenenta a acestora. Cu
toate acestea, a~a cum rezulta ~i din aprecierile lui Aristotel, speciali§tii au concluzionat -
cercetand originea termenului «ethos» - ca, "morala grupului social a fost cea dintai norma
pentru viata" ( "Teologia moralii ortodoxii ", p. 7). Din acest considerent, etica din antichitatea
greaca s-a constituit prioritar ca eticii socialii; ideea se sprijina ~i pe un aspect inedit
evidentiat de acei~i speciali~ti: in limba greaca - afirma ace~tia - nu exista un termen special
pentru a identifica, a numi sau specifica dimensiunea individuala a moralei.

Termenul de "etica" are, desigur, o longevitate apreciabilii. Totodata, el dispune de o

notorietate pe masurii care deriva - intre alte motive - din regasirea acestuia m titlurile
marilor tratate filosofice consacrate studiului problemelor de morala ~i de moralitate. in
ultima instanta, istoria acestui domeniu de investigatie este marcata de 1nsa~i istoria elaborarii
marilor "Etici". Ne confruntam cu o serie istoricii deschisa de "Etica Nicomahicii" a lui
Aristotel, continuata cu "Etica" Sf'antului Vasile eel Mare (cca. 330-379), cu "Discursurile
teo/ogice §i etice" ale Sffmtului Simeon Noul Teolog (949 - 1022), cu "Etica" lui Abelard
(1079 - 1142), a lui Spinoza (1632 - 1677), a lui N. Hartmann (1882 - 1950) cu
"Fenomenologia con§tiinfei etice" apartinand lui Ed. Hartmann (1842 - 1906), pana la nu mai
putin celebra "Principia ethica" §i, din nou, "Etica" modemului G. Moore (1873 - 1958).
Cel de-al doilea perimetru socio-cultural care trebuie invocat 1n scopul clarificarii
termenilor de "etica" §i de "morala" este acela al latinitatii romane. Receptivitatea lumii
romane fata de creatia filosofica greaca §i fata de cultura §i civilizatia greaca, in general, s-a
manifestat constant, dar ea a devenit mai evidenta m perioada afirmarii politice a Imperiului
Roman. in aceste conditii, termenul grec "ethos" este cunoscut in lumea romana, 1i este
recunoscut intelesul ~i i se cauta un echivalent. Acesta este reprezentat de substantivul latin
"mos-moris" cu 1ntelesul "morav - moravuri" ~i de derivatul acestuia - "moralis" cu sensul de
"morala". E. Brehier in lucrarea "Les stoiciens" (Gallimard, 1922, p. 473) precizeaza ca
filosoful Cicero (106 - 43 i.H.) m scrierea "De Jato" ( "Despre destin ") realizeaza o adevarata
inovatie lingvistica. in acest sens, Cicero este citat cu urmatoarea idee: "Cum in filozofie
problema destinului prive~te §i moravurile - moravurile care in grece9te se numesc ethos -
noi numim obi~nuit aceasta parte a filosofiei «a moravurilorn, insa se cuvine sa imbogatim
limba noastra, numind-o moralii.". Din aceasta observatie se poate deduce ca Cicero este
ganditorul care inlocuie§te in limba latina expresia "filosofia moravurilor" cu notiunea de
"morala" (cea dintai nefiind in mod obligatoriu abandonata). De altfel, filosofului, oratorului,
scriitorului §i omului politic roman i se recunoa§te in cultura universala contributia speciala
de a fi gasit, pentru principalii termeni ai filosofiei grece~ti, versiuni latine, patrunse de atunci
in limbajul filosofic universal ("Dicfionar de filosofie", Editura Politica, Bucure~ti, 1978, p.
115).
Pe linia innoirii sau a nuanrarii expresive a limbajului filosofic se inscrie ~i
contributia lui Seneca (c. 4 - 65); acesta folose§te pentru prima data expresia "philosophia
moralis", o formula deosebit de raspandita in Iucrarile de specialitate contemporane.

13
ETICA $1 DEONTOLOGIE

Concluzii
• Limbajul cotidian ~i, mai ales, limbajul filoso:fic integreaza '.in continutul lor doi
termeni distincti, specifici - eel de etica ~i eel de morala - pentru a identifica aceea~i
realitate socio-umanii alcatuita din obiceiuri, moravuri, cutume ce presupun raportarea la
valorile binelui $i, respectiv, la intensiunea raului.
• Umanitatea a manifestat I manifesta un anumit interes de cunoa~tere fata de natura,
societate, om, produsele ~i activitatile culturale ale acestuia, divinitate etc.; materializarea
acestui interes ia forma opiniilor, ideilor, conceptiilor, teoriilor etc. Intr-o postura identica se
situeaza ~i realitatea morala; astfel, faptul moral concret este insotit de diferite grade de
profunzime a cunoa~terii acestuia pana la nivel teoretic. Din acest considerent, distingerea
intre realitatea morala ~i teoria despre aceasta a solicitat o nuanfare la nivel lingvistic, care,
insa, s-a prod us in limitele acelora§i doi termeni mentionati (etica ~i morala). in felul acesta,
s-a produs o "specializare" a intrebuintarii lor, cu toate ca aceasta nu a beneficiat de o
"recunoa~tere" universala. Daca putem vorbi, totu~i, de existenta unui oarecare acord al
speciali~tilor fata de aspectele de mai sus, acesta este exprimat doar in legiitura cu necesitatea
principiala de a deosebi realitatea morala de teoria despre aceasta. Teoreticienii raman, insa,
inca departe de a fi stabilit o unanimitate sau macar o majoritate confortabila in privinta
notiunilor potrivite prin care se pot identi:fica realitatea morala ~i teoria ei aferenta.

RE TINE TI
Domeniul teoretic care studiaza realitatea morala a primit denumiri variate in epoci
diferite, la autori diver~i sau in cadrul unor curente importante de gandire (,,Teologia mora/6.
ortodoxif', p. 7).
Sistemul de raportare Denumirea domeniului teoretic
• filosofia romaneasca veche etica;
~i contemporana
(I. Gavanescul, P. Andrei,
D. Gusti, C.Narly ~.a.)
• filosofia romana antica filosofie morala;
• filosofia modema germana filosofie practica,
~i engleza etica;
• teologii ortodoc~i morala,
morala cre~tina,
teologie morala;
• teologii romano-catolici teologie morala,
etica,
filozofie morala;
• teologii protestanti etica cre~tina.

14
 LILIANA STAN

.TEMA

1. Completati schema I enumerarea de mai sus; identificati un autor sau un curent de gandire,
analizati continutul unei lucrari reprezentative $i indicati forma denumirii domeniului teoretic.
Utilizati m acest scop bibliografia finala recomandata. Pomind de la cele constate, alcatuiti o
lucrare scrisa pe aproximativ doua pagini.
2. Teologii ortodoc$i romani utilizeaza - pentru a numi teoria care cerceteaza faptul moral
termenul de ,,morala". Enuntati doua argumente in sprijinul optiunii acestora.

• Termenii "etica" $i "morala" dispun de anumite trasaturi care ii fac

"asemanatori". Astfel, din punctul de vedere al raportarii la realitatea moralli $1 la teoria
despre cea dintai, ambii terrneni pot denumi atat aspectul real, cat $i aspectul teoretic. in
pofida similaritatii evidente pe care am mentionat-o, este prezenta, totu~i, o deosebire.
Mai exact, m istoria gandirii etice, s-a manifestat o preferinta mai mare pentru
termenul "etica" cu scopul de a numi latura teoretica ~i pentru termenul "morala" in vederea
evidentierii laturii reale a faptului, a fenomenului moral. in temeiul acestei practici, termenii
s-au definit - prin raportare reciproca - astfel:
•!• etica este prezentata drept teorie ($tiintifica sau filosofica) asupra moralei sau
ca morala, specificandu-se ca este vorba despre o morala teoretica;
•!• morala este considerata, la randul ei, obiectul de studiu al eticii.
Finalmente, deosebirea sau diferenta pe care o punem m discutie este tocmai aceea
dintre fenomenul moral ~i teoria moralei.
Un alt aspect discutabil in privinta terrnenilor "etica" ~i "morala" intervine din
punctul de vedere al integrarii mcontinutul acestora a realului ~i a posibilului. Ambii termeni
pot desemna faptul ca atare, realitatea constituita ~i functionala sau "ceea ce este'', dar ~i
"ceea ce trebuie" sa se produca, sa aiba loc in temeiul acceptarii unor idealuri, a unor
imperative, norme sau exigente de viata.
Similaritatea dintre "etica" ~i "morala" se manifesta, de asemenea, din perspectiva
intelesului lor primar, sugerat de etimologiile greaca $i, respectiv, latina. Chiar daca in istoria
intrebuintarii termenilor, ambii au denumit aspecte extrem de cuprinzatoare ~i de complexe
(de tipul urmator: suma calitatilor morale, a virtutilor m opozitie cu viciile etc.), sensul lor
primordial se raporteaza la "obicei", "cutuma", "morav" .

• TEMA

Specificati care sunt considerentele care determina asemanarea I similaritatea I sinonimia

termenilor ,,etica" $i ,,morala" $i, de asemenea, delimitati in ce consta deosebirea dintre
ace~tia?

in ceea ce ne prive9te, valorificand ~i, implicit, pastrand directia dominanta de utilizare

a termenilor ,,etica" 9i ,,morala", in paginile urmatoare vom numi cu ajutorul primului teoria
moralei, iar prin intermediul celui de al doilea vom viza realitatea moralii.

15
ETICA $1 DEONTOLOGIE

1.3. lNTELESUL TERMENILOR DE "OBICEI", "OBI~NUJNTA", "CUTUMA", "MORAV",

,,TRADJTIE", ,,DATINA"

Explicitarea etimologica a termenilor de "etica" $i de "morala" cu ajutorul notiunilor

de "obicei", "obi~nuinta", "cutuma'', "morav" face necesara clarificarea operationala a
sensurilor vehiculate inclusiv pentru aceste ultime notiuni.
• Prin "obicei" se desernneaza un comportament socio-cultural stabilit prin forta
traditiei comunitare. Aparitia unui obicei este asociata (de catre etnologi - cei care cerceteaza
manifestarile umane de acest gen) cu parcurgerea a doua faze distincte:
a. fazaformiirii obiceiului (eel mai adesea derulata pe parcursul vietii mai multor generatii);
b. faza fixiirii obiceiului 1n existenta grupului social; aceasta situatie echivaleaza, implicit, cu
dobandirea rolului de "norma formalizata", ,,unanim recunoscuta de colectivitate"
(Romulus Vulcanescu, "Dicfionar de etnologie", Editura Albatros, Bucure$ti, 1979, p.
208). in ultima instanta, transformarea unei "randuieli" 1ntamplatoare 1ntr-o necesitate
colectivii $i metamorfozarea unei acomodari ocazionale 1ntr-o deprindere I obi§nuinfii
co/ectiva faciliteaza definitivarea $i existenta unui obicei. Speciali$tii plaseaza conotatiile
definitorii ale obiceiului 1n aceea$i sfera cu acelea apaqinand convenienfei, cutumei,
datinii, uzanfei (ibidem).
Pentru a convinge, recurgem la cateva exemple care intra in categoria ,,obiceiurilor
de Craciun".

in satele de pe Valea Mure~ului, sarbatoarea Craciunului este legata de anumite

obiceiuri $i credinte populare foarte vechi, care se mai pastreaza $i in prezent. Spre exemplu,
exista cu acest prilej obiceiul de a oferi daruri, obicei care i$i are originile intr-o legenda pe
care numai batrami o mai cunosc. Craciunul este singurul cuvant din limba romana care
desemneaza Na$terea Dornnului. Legendele spun ca Mo$ Craciun era un cioban rau, care nu a
vrut sa o lase pe Maica Domnului sa nasca 111 staulul sau. in satul Harpia, oamenii cred ca
daca prima persoana care intra in casa in noaptea de Craciun este un barbat, atunci se obtine
un indiciu cert asupra bunastarii $i sanatatii pentrn anul urmator. Pentru a atrage binele asupra
casei lor, oamenii i$i tin masa 1ntinsa toata noaptea. Colindatul este unul dintre obiceiurile
fundamentale de Craciun care se pastreaza eel mai bine in toate satele romane$ti. Pe Ianga
mesajul mistic, multe obiceiuri practicate in aceasta zi vizeaza cultul fertilitatii $i atragerea
binelui asupra gospodarilor. Copiii pomesc sa colinde pe la casele oamenilor, iar gazdele
trebuie sa-i primeasca pe colindatori. in unele sate se mai pastreaza $i un alt obicei: eel mai in
varsta membrn al familiei trebuie sa arunce in fata colindatorilor boabe de grau ~i de pornmb.
Batranii spun ca daca boabele peste care au trecut colindatorii vor fi date gainilor, acestea vor
fi spomice la ouat. Ei cred, de asemenea, ca vor avea o recolta foarte buna in anul urmator,
daca vor amesteca samanta pe care o vor pune in brazda cu boabele folosite ill ajun la
primirea colindatorilor". (dupa relatarea etnologului V. Bogdanescu) ~--~~~~- -~~~~~

Realitatea morala circumscrisa de astfel de obiceiuri este indubitabila: respmgerea

raului ~i atragerea binelui, dialogul $i solidarizarea comunitara, recunoa$terea lntelepciunii
batranilor, ordonarea vietii personale ~i grupale prin raportare la sacrn etc.

16
 LILIANA STAN

.TEMA

Dati ~i alte exemple de obiceiuri in care dimensiunea morala este la fol de evidenta ~i care
stimuleaza functionalitatea comunitara.

• Vocabula "obi~nuinfa" antreneaza o explicitare de tip psihologic. Paul -

Popescu Neveanu in lucrarea "Dicfionar de psihologie" (Editura Albatros, Bucure~ti, 1978,
pp. 489 - 490) sintetizeaza pentru aceasta urmatoarea definire: "deprindere propriomotivata ce
se impune in conduita in virtutea unei necesitiifi afective, indiferent de imprejurari.
Obi~nuinta presupune implicarea in actul deprinderii sau in relatiile habituale a trebuintei
practicarii lor repetate periodic, de unde tendinta subiectului de a-~i satisface obi~nuinta, spre
deosebire de alte deprinderi care nu se activeaza decdt in raport cu conditiile activitatii. Este,
de exemplu, deprinderea de a scrie in genere ~i obi§nuin/a de a scrie ceva zilnic, chiar daca
lmprejurarile nu impun aceasta".
Deoarece intelegerea esentei "obi~nuintei" presupune raportarea necesara la
"deprindere ", prezentam explicatia succinta asupra referentialului amintit in viziunea
aceluia~i psiholog (ibidem, p. 187): "componenta automatizata a activitatii, caracterizata prin
desra~urarea in afara sau prin reducerea controlului con$tient, realizare spontana ~i facila.
Rezulta din exersare repetitiva ~i se fundeaza pe un stereotip dinamic sau pe o materie
functionala in care sunt reunite veriga aferenta ~i cea efectorie a reflexelor". Daca obiceiul
este o habitudine colectiva, obi~nuinta este o sc.hema comportamentala individuala,
personalizata. in masura in care obi~nuinta este comunicata la nivel de grup ~i este preluata de
acesta, ea se poate transforma in obicei. De regula, indivizii conserva obi~nuintele ~i
obiceiurile care au continuturi morale ce nu sunt susceptibile de stigmatizare. De aceea,
realitatea morala concreta poate fi identificatli cu relativli u~urinta 'in interiorul obi~nuintelor
ai ales, al obiceiurilor.

TEMADE STUDIU /REFLECTIE

Actualizati-vli notiunile de "obi§nuin/a" ~i de "deprindere" insu~ite la disciplina "Psihologie

generala". Numiti trei exemple de obi~nuinte ~i trei exemple de deprinderi de ordin moral.

• Termenul de "cuturna" are conotatii polisemantice (R. Vulcanescu). in primul

rand, cutuma este o "forma normativa de activitate sociala modelata de traditie" (pentru acest
sens, un echivalent romanesc este termenul de "datina"); in al doilea rand, cutuma
desemneaza comportamentul socio-cultural orientat u1 conformitate cu aspectele selectate de
coercitia (constrangerea) comunitara (se poate constata ca in aceasta varianta semantica,
termenul de cutuma este echivalent cu eel de "obicei"); in al treilea rand, prin cutumli se
nume$te orice "regula de comportare consuetudinara (civilli ~i publica, etnicli ~i interetnica)
statomicita printr-o practica sociala 1ndelungata". Sinonimele lingvistice pentru acest ultim
inteles al termenului de cutuma sunt cuvintele "uzanta" !;'i I sau "convenienta". Se cuvine,
totodata, sa subliniem $i faptul ca legile morale, precum ~i cele juridice se bazeaza, in orice

17
ETICA ~I DEONTOLOGIE

societate, pe fondul normativ cutumiar. Acolo unde acest fond a fost neglijat, legile sunt
considerate a fi silnice, lipsite de moralitate, artificiale ~i, in consecinta, sunt evitate, eludate.
A nesocoti importanta cutumelor reprezinta o eroare care se prelunge~te In cuantumul
disfunctional societal I comunitar.
'

. . ACTIVITATE

Realizati ordonarea termenilor din chenarul alaturat propunand diferite criterii (ex.: nivelul
coercitiei, gradul de eficienta, profunzimea solidaritatii intra ~i intergrupale etc. ).

• De~i este prezenta in segmentul activ al limbii romane, forma singularului

"morav" este mai putin intrebuintata comparativ cu pluralul "moravuri". Lingvi~tii precizeaza
ca termenul "moravuri" constituie o "refacere" dupa cuvantul de provenienta slava
"naravuri". Prin acest denominativ se lntelege atat ansamblul obiceiurilor sau al deprinderilor
rele ale unei persoane sau ale unui grup, cat 9i - Iara nici un fel de aluzie morala - obiceiurile
sau deprinderile considerate In mod generic (cf. "Dicfionarul explicativ al limbii romane",
DEX, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1984, p. 587). in ultima instanta,
tem1enul "moravuri" conserva aceasta semnificatie generica, deoarece el vizeaza "totalitatea
obiceiurilor ~i deprinderilor unui popor, ale unei clase, ale unui mediu social sau ale unei
persoane". Trebuie formulata, insa, precizarea ca "moravurile" au ca referenfial conduita
morala, moralitatea, indiferent daca acestea afirma acte, gesturi, fapte care au valoare
pozitiva sau negativa sub aspect moral (ibidem, p. 568). Speciali~tii care au atras atentia
asupra importantei studierii moravurilor au fost, in mod surprinzator, nu atat eticieni, cat mai
ales etnologi, antropologi, sociologi etc. Ace~tia din urma au realizat ~i clarificarile cele mai
semnificative necesare definirii moravurilor. in acest sens, ei au constatat ca au existat
intotdeauna (prin urmare, exista 9i In prezent) nepotriviri evidente 'intre modurile ill care 19i
due viata diferite popoare 9i chiar la nivelul acelui~i popor - 'in functie de epocile istorice pe
care acesta le parcurge. Mai mult, putem afirma ca "fiecare individ, mca de la na~tere, se
love9te de moravuri, care i se impun ~i care-i indica regulile de conduita, modelele ce trebuie
imitate, ill limbajul actual al valorilor, norme interiorizate. Transmise prin educatie, !ara a fi
nevoie sa fie con9tientizate, el le poate transgresa, dar nu ignora. Ele constituie obiceiuri §i
valori morale, variabile in timp §i in func/ie de epoca" ("Dicfionar de sociologie", Editura
Univers Enciclopedic, Bucure9ti, 1996, p. 182). Totu9i, nu trebuie sa punem semnul
echivalentei mtre moravuri 9i obiceiuri. De pilda, un fapt oarecare poate fi asociat cu un
obicei daca actorul procedeaza a~a cum i se prescrie din trecutul relativ 1ndepartat. in acest
caz, importante sunt nu atat aspectele moralitatii actelor, cat, mai ales, asemanarea actiunii
curente cu modelul oferit de inainta~i . Moravurile, in schimb, deplaseaza accentul de pe
aspectele tehnice ale actiunii pe cele privitoare la moralitatea I imoralitatea faptului. A~a se
explica de ce pentru teoria etica notiunea de morav este prevalenta celei de obicei.
Odata cu expunerea succinta a sensurilor notiunilor anterioare - dupa cum se poate
observa - am impus in vocabularul intrebuintat alti doi termeni: "tradi/ie" ~i "datina".

18
 LILIANA STAN

Deoarece aceste notiuni sunt des invocate pentru nuantarea acceptiilor continuturilor eticii,
vom reda - in aceea§i modalitate sintetic - didacticista - sensurile "de dictionar" ale acestora.
Tradi/ia constituie o "forma de activitate (~tiintifica, politica, tehnica, cutumiara, de
credinta etc.) care se transmite intr-un grup social determinat, din generatie in generatie, §i
este statomicita prin habitudini §i uzante de comportament. in acceptie larga, traditia se refera
atat la sfera productiei §i creatiei populare, cat 9i la sfera productiei §i creatiei "culte". Dar
traditia se refera ~i la sfera activitatii politice a unei comunitati etnice sau nationale. In
substanta ei, traditia reflecta aspectele inradacinate ale conceptiei despre lurne, ale modului 9i
stilului de viata §i munca ale unui popor. Din acest punct de vedere ea intra ca parte
constitutiva in caracterizarea specificului etnic sau national". in esenta, un fapt se poate
traditionaliza numai prin repetarea lui timp de cateva generatii, iar In tot acest interval selectia
morala de tip empiric, ostensi v 9i rational se opre9te asupra unui continut care nu poate fi
altfel decat eficient §i moral.
Apartine datinei, se leaga de "datina" orice "bun cultural transmis oral, din generatie
in generatie, sub forma unui model elaborat de comunitatea etnica"; 'in aceea9i sfera se
integreaza §i "ceea ce este dat de tradifie ca nom1a de comportament social a comunitatii
etnice. in ambele sensuri, datina este rezultatul unei experiente culturale a autohtonilor, a ceea
ce a devenit, treptat, comunitar §i durabil 'in con9tiinta etnica. Datina face parte din fondul de
manifestari spirituale ale culturii populare de ordin traditional". Pe ansamblu, datina este o
parte componenta traditiei numai ca ea are forta imperativa, reclama o prescriptie adesea
transcedentalli de la care indivizii nu se pot sustrage f'ara sa-9i piarda normalitatea. Ceea ce
apare ca ,,<lat" (f'ara a putea preciza cine a realizat impunerea) trebuie adoptat intocmai
dincolo de orice rezerve, chiar daca moralitatea curenta ar tinde spre innoire. Prin ,,datina'',
dinamica morala pastreaza 'in permanenta continuturi §i valori care asigura legarea prezentului
de trecut.

1. Delimitati notele specifice ale termenilor: obicei, obi9nuinta, cutuma, morav, traditie,
datina.
2. Indicati 'in ce consta raporturile dintre: obicei - cutuma; obicei - morav; traditie - datina;
obicei - obi9nuinta; obi~nuinta - deprindere.
--~-=-~--~~~~~~~~~~~~~~~~~-~~~--'

1.4. ETIC !)I EMIC

Un sens mai putin vehiculat in literatura filosofica dedicata cercetarii problematicii

moralei (deoarece are o sernnificatie mult diferita fata de cea pe care am utilizat-o pana in
prezent), dar existent 1n studiile de etnopsihologie, antropologie §i psihologie interculturalli,
se contureaza odata cu operarea disjunctiei ,,emic" - ,,etic". Stabilind faptul ca intre cei doi
termeni se instituie raporturi de complementaritate, psihologii explica intelesul acordat
fiecaruia plasandu-i In contextul prezentarii metodei de cercetare a observatiei

19
ETICA $1 DEONTOLOGIE

coparticipative. Mai concret, ei preconizeaza posibilitatea initierii unei investigatii pnn

studierea din interior, respectiv din afarii a unui fenomen psihosocial. Transpunerea in
domeniul antropologiei a distinctieifonemic -- fonetic (din lingvisticaf a condus la retinerea
cuplului emic - etic (K. Pike, 1967). Cu ajutorul acestuia se evidentiaza (cf. I. Radu, P. Hut,
L. Matei - ,,Psihologie socialii.", Editura Exe SRL, Cluj - Napoca, 1994, pp. 310 - 317): ·
>- deosebirea dintre modul de perceptie ~i explicare a propriilor realitati de catre grupul
insu§i, pe de o parte, ~i modalitatea descrierii ~i explicarii acelora~i realitati de catre
observatorul extern, pe de alta parte (ibidem, p. 31 O);
:>:- de-a lungul vremii, comunitatile umane mai mari ori mai mici dezvolta - cu privire la
datele universului lor natural ~i social -- anumite reprezentari ~i constructe, care sunt, in
ultima instanta, clasificari, decupaje, moduri de ordonare, descriere ~i apreciere a tuturor
lucrurilor I evenimentelor ce trimit la o matrice interpretativa adesea implicita.

RE TINE TI
- Abordarea emica i~i propune sa analizeze faptele racand uz de categoriile aplicate de insa~i
populatia studiata, in termenii oferiti de cultura acesteia.
- Abordarea etica vrea sa cerceteze faptele de pe o pozitie exterioara, pomind de la cadre de
analiza ~i clasificare conturate prin studierea mai multor entitati (eel putin trei) ~i racand
abstractie de sensurile interne atribuite de participanti gesturilor sau activitatilor colective (p.
311).

Potrivit teoreticienilor J. Berry ~i P. Dasen (1974), distinqiile emic - etic numesc:

--
ABORDAREA "EMICA" ABORDAREA "ETICA"
.>- evalueaza conduita din interiorul sistemului; .>- evalueaza conduita de pe o pozitie din afara
sistemului;
>- studiaza o singura cultura; .>- studiaza mai multe culturi;
~ structura, rnatricea interpretativa este >- structura, grila de clasificare este elaborata
descoperita de analist; de analist;
.>- criteriile sunt relative la caracteristicile :>:- criteriile sunt considerate a fi generale,
inteme. universale.

• in domeniul lingvisticii se realizeaza analiza fonemica ~i cea fonetica, iar autorii lucrarii ,,Psihologie
sociala" (I. Radu, P.Ilu~, L. Matei) o prezinta succint astfel : fonemele sunt unitaple fonetice (sunete)
elementare ale unei limbi, redate 1n scris prin acela~i semn grafic; numarul !or este limitat mtr-o limba
data. In rostirea curenta, de la o regiune la alta, de la un individ la altul, sau 1n contexte fonetice
diferite, acela~i sunet (fonem) are variante multiple (subfoneme). In pofida diferentelor, uneori
accentuate de pronuntie, vorbitorii aceleia~i limbi percep un singur sunet, sunetul fundamental, adica
fonemul (esenta), care deterrnina sensul sau forma gramaticala a cuvintelor. Analiza fonetica din
exterior - 1n functie de aspectele fizice ale sunetelor - nu permite sa se echivaleze diferitele
subfoneme (variante) cu fonemul (forma de baza). Numai vorbitorii nativi ,,decid" aceasta. Ei sunt
aceia care, prin ~i in practica vorbirii ~i comunicarii, atribuie ,,mtelesuri" unor fragmente acustice,
altfel neutre. In consecinta, modul de abordare fonetic (din exterior) trebuie completat cu eel fonemic,
adica al semnificatiilor din interior.

20
 LILIANA STAN

1.5. STATUTUL EPISTEMIC AL ETICIJ

La intrebarea cuprinsa in titlul capitolului prezent ,,Ce este etica?" se poate formula
un raspuns nuantat daca apelam la punctele de vedere propuse de teoreticienii domeniului in
legatura ~i cu o alta interogatie, dependenta logic de prima, complementara acesteia, respectiv
,,ce fel de teorie este etica?" De altfel, ganditorii care au afirmat existenta unei teorii despre
morala au specificat, eel mai adesea, ~i felul sau natura intrinseca a acesteia.
Spre deosebire de alte domenii de cunoa~tere, care beneficiaza de un statut epistemic
bine precizat, etica este o teorie asupra careia ganditorii oscileaza in a o eticheta fie (doar)
filosofie, fie (doar) .rtiinfli, fie (doar) teologie sau (doar) artii.. In istoria gandirii umanitatii,
fiecare dintre aceste variante de raspuns a avut adepti, multi dintre ei fiind nume ilustre in
cultura universala. Faptul rnentionat se justifica - intre alte argumente - ~i prin ideea ca etica
a evoluat intotdeauna ~i intr-o forma evidenta I pronuntata (mai ales in perioada modema) in
paralel cu afirmarea ~i, implicit, cu dezvoltarea a/tor domenii de cercetare socio-umana:
sociologia, psihologia, antropologia, filosofia, teologia etc. Deoarece insa~i instituirea ei
angajeaza relatii constante ~i consistente cu domeniile mentionate, etica a fost revendicata (de
catre cei care au elaborat-o ca atare) ca teorie filosofica, ca ~tiinta, dar ~i ca arta, ca tehnica
~.a.m.d.

Etica -filosofie practicii.

Domeniul teoriei etice s-a constituit in cadrul filosofiei §i, concomitent, ca ramurii. a
acesteia. De aceea, ea reprezinta doar una dintre directiile de manifestare ale creatiei
filosofice; ansamblul acestora este mult mai cuprinzator ~i integreaza ontologia, gnoseologia,
epistemologia, axiologia, logica, praxiologia ~.a.
Ontologia (gr. on, ontos - fiinta ~i logos - ~tiinta) reprezinta partea filosofiei
specializata in cercetarea existenfei ca atare, ,, existenfa ca existenfa" - sau dupa cum sustine
Aristotel a trasaturilor ~i a principiilor comune oricarei existente. Printre categoriile filosofice
esentiale aale ontologiei se afla urmatoarele: substanta, spiritul, cauzalitatea, intinderea,
fenomenul ~i esenta, posibilitatea ~i realitatea etc.
Gnoseologia (gr. gnosis - cunoa~tere ~i logos - ~tiinta) constituie cercetarea de tip
filosofic care are ca obiect de investigatie procesul de cunoa9tere pe care i1 initiaza ~i sustine
fiinta umana; mai precis, teoria cuno~terii vizeaza evidentierea conditiilor generale in cadrul
carora are loc cunoa~terea, a izvoarelor, a structurii, a modului de des!a~urare a procesului de
producere a unor cuno~tinte. In acel~i timp, gnoseologia cerceteaza condi!iile de validitate a
produselor procesului cognitiv. Din cadrul acestui domeniu teoretic s-au desprins ramuri I
domenii hiperspecializate cum este cazul teoriei adevarului, al teoriei cunoa~terii ~tiintifice,
sau al logicii cercetarii ~tiintifice.
Epistemologia (gr. episteme - cunoa~tere, logos - ~tiinta) integreaza teoria
cunoa9terii ~tiinll.fice, fiind orientata spre identificarea raspunsurilor adecvate la chestiuni
referitoare la valoarea cunoa~terii ~tiintifice, la obiectivitatea ~i adevlirul rezultatelor 9tiintei
etc. De9i reprezinta un domeniu de cercetare impus de afirmarea moderna a ~tiintei,
epistemologia cunoa~te o vechime apreciabila. Epistemologia clasica, antica a fost parte

21
ETICA ~l DEONTOLOGIE

componenta a marilor sisteme filosofice, iar epistemologia actuala se dovede9te un domeniu

de cunoa~tere autonom care manifesta tendinta tot mai accentuata de a se ,,transforma din
refleqie exterioara 9i ulterioara asupra ~tiintei 1ntr-un moment esenfial al elaborarii faptului
§tiinfific" (,,Dicfionar de filosofie'', p. 236).
Axiologia (gr. axia - valoare ~i logos - ~tiinta) nume~te 9i cuprinde teoria generala a
valorii. Ca disciplina filosofica, axiologia studiaza modul de constituire a valorilor alaturi de
dinamica acestora, alcatuirea universului valorilor 9i, implicit, sistemul relatiilor dintre
valorile actuate, trecute sau viitoare, mecanismul sau procesualitatea cunoa~terii valorilor
pentru existenta socio-umana, pentru creatorii 9i pentru beneficiarii, utilizatorii valorilor,
criteriile de ierarhizare ~i ierarhiile valorilor etc. Axiologia demonstreaza caracterul ireductibil
al domeniului valorilor la acela al lucrurilor sau al raporturilor cognitive dintre subiectul
cunoa9terii sau al actiunii 9i obiectul acestora.
Praxiologia (gr. praxis - actiune, logos - 9tiinta) reprezinta un domeniu teoretic
constituit in secolul al XX-lea care 19i propune evidentierea structurii actiunii sociale In
scopul determinarii ulterioare a criteriilor operationale de maximizare a gradului de eficienta a
manifestarilor actionale socio-umane. Mai simplu spus, praxiologia constituie teoria actiunii
eficiente .

• ACTIVITATE

Actualizati-va cuno9tintele cu privire la 1ntelesul logicii ca teorie filosofica; pe aceasta baza

determinati raporturile dintre: gnoseologie - epistemologie - logica.

Fata de celelalte domenii I ramuri filosofice, etica se diferenfiaza in mod esential prin
doua aspecte definitorii: a) obiectul supus reflectiei 9i b) prin caracterul sau practic.
a) Cercetarea etica are o sfera de cuprindere delimitata de nivelul moralei ~i
moralitiipi; din cadrul acestora, teoria etica selecteaza doar anumite fenomene morale
concrete in legatura cu care stabile9te prestigiul, valoarea de care ele se bucura ill cadrul
existentei socio-umane, dinamica lor, gradul de necesitate etc. De9i are legaturi inevitabile cu
concretul, cu empiricul, cu relativul - etica aspira la (~i, 1n masuri variabile, realizeaza)
fundamentarea principialii. a fenomenelor §i faptelor morale. De aceea, etica elaboreaza
ansamblul sintezelor esentializatoare in problematica moralei clarificand sistemul conceptelor
sale fundamentale: binele, raul, datoria, obligatia, libertatea, responsabilitatea, onoarea,
demnitatea, omenia, dreptatea etc. in masma In care etica reu~e9te sa opereze mtemeierea la
nivel categorial - conceptual, ease 'inscrie 'in universal. Prin aceasta, cercetarea etica ajunge la
performanta de a realiza o de--construcfie a moralei pe baza unui efort de surprindere a
eviden/elor §i, implicit, a presupuselor sale fundamente. in sensul acestei idei, filosoful
german Im. Kant (1724 - 1804) formula, 'in maniera tran~anta, exigenta privitoare la
necesitatea separarii empiricului §i rafionalului ,,spre binele 'intregii ~tiinJe". Cu o nuanta
retorica, ganditorul mentionat se intreba: ,,nu cumva natura insa9i a 9tiintei reclama ca partea
empirica sa fie separata intotdeauna, cu cea mai mare lngrijire, de partea rationala, ca fizica
(empirica) propriu-zisa, sa fie precedata de o metafizica a naturii, iar antropologia practica de

22
 LILIANA STAN

o metafizica a moravurilor, care metafizici sa fie curatate, amandoua, de tot ce este element
empiric?" (hn. Kant - ,,Bazele metafizicii moravurilor'', pp.6 - 7).
Desigur, obiectul investigat de teoria etica nu poate fi descris, sugerat in cateva
trasaturi fara a nu comite simplificari pagubitoare. A enunta care sunt chestiunile frecvent
abordate de filosofii moralei echivaleaza, in ultima instanta, cu realizarea unui ,,inventar"
tematic. Din cadrul acestuia In mod evident nu pot lipsi: morala §i moralitatea (ca intreguri
structurate, in evolutie, in prefaceri succesive complexe ~i greu controlabile, in raporturi
profunde cu sfera socialului, economicului, politicului, culturalului, educationalului,
religiosului etc.), valorile morale (binele I rau1, libertatea, responsabiliatea, dreptatea,
sinceritatea, intelepciunea, fericirea etc., dar ~i valorile opuse corespunzatoare), normele §i
principiile morale (de la cele cu caracter general, la cele contextualizate pentru un tip de
activitate, pentru un anumit grup social de apartenenta, pentru momente I etape determinate
ale existentei persoanelor sau comunitatilor ~.a.rn . d.), precurn ~i idealurile (individuale §i
comuni tare I sociale).

~TEMA
I In ce consta obiectul cercetarii etice?

b) Calitatea de filozofie practica a eticii presupune evidentierea a doua categorii de

argumente pentru precizarea aspectului dual problematic circumscris de ea. Dupa cum se
observa, afirmam concomitent ideea ca etica este filosofie §i ideea ca aceasta filosofie are
atributul de a fl practica.
• Prima asertare se sprijina pe acelea§i considerente care fac dintr-o teorie
(indiferent de obiectul sau de cercetare) o filozofie. Mai precis, la nivelul discursului etic
identificam lndeplinirea conditiilor determinative pentru filozofie, in genere (1. Hurna -
,Jntroducere znfilosofie", Editura Fundatiei ,,Chernarea", la§i, 1992, pp. 11 - 12).
);.> Condi/ia obiectului propriu. Etica vizeaza morala ~i moralitatea ca segrnente
de sine stiitiitoare ale existentei socio-umane, dar ~i ca parti cornponente ale existentei ill
general, cu impact §i rol specific asupra intregului. Filosofia morala nu se rezuma insa la
realizarea unor ,,inventare" sau insumari de date, fapte, experiente, rnanifestari morale, ci
propune interpretiiri totalizatoare asupra acestora bazate pe operarea unor ierarhii valorice
corelate cu determinisrnul generat de existenta aspiratiilor, proiectelor, idealurilor socio-
umane. Valorizarea propusa de eticieni se fimdamenteazii 1n existenta I functionarea unor
idealuri §i, in acela§i timp, conduce spre instituirea unor proiecte. In cazul in care o filozofie
morala nu se finalizeaza intr-un ideal, ea ofera, eel putin, 'interneiere pentru cele existente sau
posibile.
);.> Condifia metodologiei proprii. Etica instrurnentalizeaza, asernenea intregii
cunoa~teri a omului, ratiunea umana ill ipostaze foarte variate. Metodele sale iau forma
maieuticii, metafizicii, dialecticii, fenomenologiei, hermeneuticii, structuralismului, analizei
lingvistice etc. in plus, capacitatea rational - reflexiva se materializeaza prin prezenra - 1n
substanta demersului filosofiei morale - a uimirii I miriirii interogative (nu doar exclamative).

23
ETICA $I DEONTOLOGIE

Cea din urma a fost valorizata atat ca punct initial, determinativ al oricarei filosofii, ca semn
propriu distinctiv, dar ~i ca produs final necesar pentru o filosofie autentica. Atat in variantele
sale clasice (de genul celei socratice), cat ~i in ipostazele actuale (practicate de cei recunoscu~i
ca ,,profesioni9ti" ai eticii), etica 'i§i propune sa descopere interogafii. Pentru intreaga
filosofie morala dimane valabil ceea ce s-a afirmat despre Socrate: ,,9i-a exprimat ~i a
transmis de la inceput dragostea pentru adevar discutand cu contemporanii sai, animat de
dorinta uimitoare 9i nemaiauzita de a formula in sf'ar9it intrebari bune, acelea care creeaza
raspunsuri bune" (A. Graf - ,,Marile curente ale filosofiei antice", Editura Institutul European,
Ia9i, 1997' p.5).
Etica se constituie , in ultima instanta, drept o complexa abordare reflexiva , se
bazeaza pe structuri argumentative orientate in cautarea adevarului, ajunge pana la formularea
unor teorii care integreaza teze, principii, notiuni, concepte proprii ~i, desigur, identifica
zntrebari.
);>- Condifia valorificarii subiective. Filosofia morala realizeaza o cunoa~tere a
lumii ce are ca baza de sustinere un interes uman subiectiv. Alaturi de dorinta de descoperire
reflexiva a existenfei exterioare fiintei umane, prin filosofie, in general, ~i prin filosofia
morala, in special, se exprima interesul omului de a se cunoa§te pe sine. Deoarece existenta
umana integreaza consubstantial morala 9i moralitatea, cunoa9terea de sine a omului
presupune in mod necesar cunoa9terea dimensiunii morale implicate de cea dintai. Este
posibil ca insll.$i irnperativitatea dernersului cunoa~terii de sine sa fie con9tientizata odata cu
producerea unor manifestari cu continut moral prin excelenta. A~adar, etica reprezinta o
filosofie despre subiectivitatea umana obiectivata in morala ~i moralitate; in plus, etica
antreneaza aprecieri asupra acestui referential, iar acestea afirma intr-un mod specific
subiectivitatea umana. in filosofia morala, valoarea creatiei este raportata adeseori la
originalitatea teoriilor avansate; aceasta reflecta tocmai subiectivitatea unica a creatorului ei.
Un alt aspect al conditiei la care ne referim se concretizeaza in faptul ca filosofia
rnorala ofera intotdeauna o concepfie despre sensul existenfei umane. De altfel, problematica
rostului vietii s-a impus intotdeauna, atat pentru gandirea cotidiana, cat 9i pentru cea etico-
filosofica, sisternatica, drept <<problema problemelorn 9i se va pastra ca atare ,,cata vrerne
fiinta umana va exista ca fiinta con~tienta" (T. Catineanu - ,,Elemente de etica. Problematica
fundamentala", 1987, p. 171). A§adar, dezviiluirea sensului nu poate avea lac independent de
condi/ia de fiin/a moralii a omului. De aceea, orice filosofie (~i cu atat mai mult etica)
antreneaza exprimarea unei atitudini morale sintetizate, 1n ultima instanta, 1n fonna
idealurilor. Etica sprijina ~i 1ntretine cautarea inefabila a omului de a avea o viata
sernnificativa, bine orientata, adica fundamenteaza conceperea idealului de viata, deoarece o
,,viata cu sens - ca suita de actiuni - este o viata orientata dupa un ideal" (ibidem, p. 178).
Etica nu propune 9i nici nu justifica orice fel de idealuri, ci dear idealurile care integreaza
dimensiunea morala. Filosofia morala se instituie acolo unde se cauta valoarea morala a
actiunilor, initiativelor, proiectelor I idealurilor urnane.

24
 LILIANA STAN

.TEMA

Argumentati calitatea de filosofie a eticii.

• Din punctul de vedere al calitatii filosofiei morale de a fi o filosofie

practica, aceasta a fost afirmata ~i dovedita I argumentata de numero§i ganditori 1ncepand cu
Socrate, Platon , Aristotel, Sf'anful loan Damaschin, Toma d'Aquino §i continuand cu
modernii David Hume, Im. Kant ~.a. Termenul apare, 1nsa, 1n lucrarea lui Aristotel
,,Metafizica". in concepfia kantiana, se contureaza pregnant sensul filosofiei practice in relati_a
acesteia cu filosofia naturii. Cea din urma (§i metafizica) are ca obiect adevarul despre
univers, despre ,, ceea ce este" (referential numit cu termenul german sein), iar cea dintai se
raporteaza la ,,ceea ce trebuie siifie", ,,ceea ce se cuvine siifie" (ill limbajul kantian - sollen).
Sensul filosofiei practice este evidentJ.at cu mai multa U§urinta diferentiindu-1 de 1ntelesul
filosofiei teoretice. Filosofia teoretica vizeaza natura universala, iar filosofia practica se
raporteaza la cunoa.$terea de sine a omului ca premisa pentru mode/area sinelui, capabil sa
inteleaga §i sa savar§easca binele §i, astfel, sa devina virtuos (Socrate). Filosofia teoretica se
refera la ,,ceea ce este", la ,,inteligibil", iar filosofia practica nume§te infelepciunea sau §tiinta
care comanda fapta dreapta (Platon).

RETINETI
• ,,Filosofia devine practica, mtrucat cunoa§terea de catre om a necesarului sau moral
este subordonata realizarii morale de sine, comportarii drepte, corecte".
• ,,Filosofia practidi se adreseaza nu numai cunoa§terii teoretice, ci §i voinfei care pune
In mi~care acfiunea, conduita. Evident, nici adevarurile din cuno~terea ~tiintifica nu
reprezinta scopuri ill sine, gratuitati sau formatiuni ale spiritului datorate numai curiozitatii
omene~ti . Si ele sunt utilizabile ~i se utilizeaza efectiv in practica. Dar, adevarurile sunt
dependente de obiect, sensul formarii adevarului fiind de la obiect la subiect, valorile,
idealurile ~i normele depind de aspiratiile subiectului, de trebuinte §i dorinte, pornind de la
nevoile spirituale §i practice ale subiectului". (I.Grigora§ - ,,Elemente de etica", Editura
Universitatii ,,Al.1.Cuza'', Ia~i, 1999, pp. 4 ~i 5) .

• TEMA

Argumentati afirmatia ca etica este filosofie practica.

Stiinfa eticii
Relatia dintre etica ~i §tiinta cuprinde un ansamblu larg de aspecte problematice, iar
ill cadrul acestuia, statutul §tiintific al eticii este doar unul dintre ele. In istoria gandirii etice s-
a formulat un set impresionant de 1ntrebari fata de raportul amintit: eticienii s-au 1ntrebat I se
lntreaba nu doar daca etica este o §tiinta, dar cerceteaza ~i chestiunea posibilitafii ei de a fi
astfel sau a necesitii.fii constituirii unei atari §tiinte. in mod surprinzator, constatam ca fata de

25
ETICA ~I DEONTOLOGIE

nici una dintre aceste prilejuri interogative nu s-au formulat raspunsuri complete sau
definitive. Interesul prezentarii caracteristicilor specifice eticii ne circumscrie problemelor
intretinute de prima 'intrebare: etica este o ~tiinta? Unii dintre ganditorii care s-au ocupat de
problemele moralei au sustinut caracterul §tiinfific al teoriei etice, de~i cu argumertte diferite
de la un aut<?r la altul; in aceasta categorie pot fi integrati Confucius, Soc~ate, Platon, Aristotel
- dintre autorii antici, dar. ~i modernii R. Descartys, Helvetius, Im. · Kant sau ganditorii
- J• '

secolului nostru: Em. Baudin, A.Lalande, Andrutsos, I. Gavanescul, P. Andrei ~.a. Citeva
exemplificari sustin afirmatia noastrli :
• Ganditorul chinez Confucius .(apx. 551 - 479 i.H.) este cunoscut prin
formularea a~a-zisului principiu al "rectificarii numelui" ("fiecare lucru sa aiba \lil nume
precis"), principiu nelipsit de o anumita semnificatie morala. "Este vorba despre necesitatea
existentei unei depline concordante intre numele functiunii ~i comportar~a celui ce are aceasta
fu.qctie, adica ansamblul manifestarilor individuale ale P,ersoanei in cauza. Pe aceasta Iinie ~i-~
canalizat eforturile Confucius, el incercand sa ~prinda» in definitii cat mai riguroase notiuni
morale;. precum: prietenia, filiatiunea, curajul, dreptatea, reciprocitatea, politetea ~i multe
altele" (I. Batlan, "Studii §~ eseuri filosofice ", Editura Didactica ~i Pedagogica~ Bucure~ti,
1996, p. 17). in demersul analitic !ealizat, .ganditorul chinez a stimulat preocuparea pentru
metoda in ~tiinta moralei, plecand de la convingerea ca "adevaratul senior se ocupa de Metoda
~i nu de hrana". A~adar, Confucius poate fi considerat intre primii filosofi care afirma
caracterul ~tiintific al eticii ~i care il probeaza prin doua aspecte: mai intai, prin precizarea ~i
intemeierea notiunilor referitoare la morala ~i. ~poi, prin folosirea metodei bazate pe studiul
aprofundat al faptelor umane, pe reflectie. ~i pe dialog (ibidem).
• Socrate, in llijllea greaca, sustine - la randul Jui - existenta unei autentice
~tiinte a moralei ~i a moralitatii. Posibilitate~ instituirii oriciirei §tiinfe este asigurata in
viziunea socratica de descoperirea esentei adevarate a fenomenelor, obiectelor, proceselor,
aceasta exprimandu-se prin "notiune". Enuntarea "numelui" unui lucru sau fapt, adica
sintetizarea notiunii acestuia, are U11 dublu rost: "pe de o parte, ne face sa deosebim, sa .gasim .
«diferenta specificro> in interi.o rul lucrurilor, iar, pe de alta parte, ne. ajuta sa-i putem instrui,
mai precis sa-i informam ~i pe ~eilalti" (ibidem). Accesul la esenta este deosebit de anevoios
deoarece trebuie analizata, iar, ulterior, abandonata, aparenfa sub care sta "incifrata'.' sau
ascunsa cea dintai. in ceea ce prive~te ~tiinta moralei, filosoful s-a straduit sa o fundamenteze,
practicand in preocupiirile sale zilnice exercitii rationale, nu lipsite insa de suportul faptelor,
de intelegere a esentialului din acest domeniu.
Ironia socraticii, alaturi de maieutica • sa (metoda _numita in antichitate.~i dialecticii,
iar 1n secolele de dupa moartea filosofului evocandu-1 msu~i numele: ,,metoda socratica~')
constituie caile absolut necesare dezvaluirii esentei faptelor morale. Argumentarea in

• Termenul "maieutica" provine de la grecescul "maieutike" prin care se nume~te ,,priceperea de a

mosi". In filosofie, termenul s-a impus datorita lui Socrate. Daca mama filosofului era recunoscuta
drept o priceputa moa~a pentru na~terea copiilor, Socrate a primit recunoa~terea de desavar~it
invatator, de ne1ntrecut ,,asistent" al aparitiei ideilor adevarate, despre lurne, in general, despre lumea
omului, in special. Accesul la adevar ~i la esenta era intermediat de intrebarile inspirat adresate.
Metoda are la baza teza ideilor inniiscute.

26
 LILIANA STAN

contradictoriu ,,cu oricine sta de vorba cu el", in care ii placea lui Socrate sa se antreneze,
continea scopul marturisit de a ajunge la adevar, nu la schimbarea opiniilor preopinentului
sau. Utilizarea constanta a modalitatilor de cunoa~tere amintite, ca ~i permanentizarea
cercetarilor agorale ale filosofului i-au atras celebritatea, notorietatea de desavar~it moralist,
dar ~i expunerea la anumite riscuri sau pericole. De~i intemeiata pe dorinta de a-~i ajuta
semenii sa descopere tocmai §tiinfa moralei (dep~ind ne~tiinta), argumentarea vehementa a
filosofului a fost adeseori sanctionata ~i nu rasplatita.
• Platon (427 - 347 i.H.) in unele dialoguri (,,Lysis", ,,Laches", ,,Charmide",
,,Fedru", ,,Banchetul" ~.a.) aduce ill discutie posibilitatea existentei unei ..~tiinte a binelui".

EXEMPLU:
in ,,Banchetul", elevul Jui Socrate constata ca manifestarile umane par sa nu aiba nimic
in comun cu morala deoarece despre orice activitate se poate spune ca ,,avand in vedere
manifestarea ei in sine, ea nu este nici buna, nici rea. ( ... ). Binele fiecareia dintre aceste
fapte decurge din felul in care este savar~ita: savar~ita spre bine este buna, savar9ita
spre rau este rea" (Platon, 1995, p. 88).

Daca prin ele insele faptele umane sunt mai curand amorale, pnn raportare la
subiectii care le faptuiesc, care le savar~esc sau prin relatie cu intentionalitatea, ca 9i cu
efectele lor, acelea~i fapte devin fie morale, fie imorale. Determinarea calitatii lor pe axa
amoral - imoral - moral angajeaza o analiza bazata pe ratiune, dar ~i pe experienta, pe ceea ce
este, dar ~i pe ceea ce trebuie sa fie, pe realitate, ca ~i pe idealitate.
• Aristotel, supranumit pana spre s:filr~itul secolului al XVID-lea ,,Filosoful"
(cf. D. Collinson), formuleaza in lucrarea ,,Etica Nicomahica" ideea existentei unei realitati
distincte a Binelui ~i precizeaza ca de aceasta se ocupa §tiinfa politicii. Este necesara, insa,
observatia ca, pentru Stagirit, filosofia este tot o §tiinfii. In ceea ce-i prive~te pe ganditorii
antici, reprezentarea acestora asupra 9tiintei era total diferita de cea din prezent; in fapt,
statutul de .. ~tiinta" acordat unei teorii era recunoscut ill temeiul unor criterii de ~tiintificitate
deosebite fata de cele acceptate de epistemologia modema.
In cadrul filosofiei moderne, ideea ca studiul moralei constituie un demers autentic
~tiintific se reia 9i se motiveaza utilizand alte tipuri de dovezi.

• Rene Descartes (1591 - 1650) asocia, ca ~i predecesorii sai, calitatea de

,,~tiinta" a unei cunoa9teri cu adevarul pe care acesta il exprima. Accesul unei teorii la statutul
de ~tiinta depinde de capacitatea ei de a utiliza cat mai bine resorturile potentiale ale ratiunii.
De altfel, lucrarea filosofului rationalist francez ,,Discurs asupra metodei de a ne conduce
bine rafiunea §i a cauta adeviirul in §tiinfe" (1637) precizeaza cele doua conditii pe baza
carora se poate decide veridicitatea ideilor: claritatea ~i caracterul /or distinct.

RE TINETI
,,Numesc «clam ceea ce este prezent ~i aparent unei minti atente, tot a~a cum vedem clar
obiectele cand, fiind prezente in ochiul care le prive~te, ele actioneaza cu suficienta putere
asupra lui. Dar «distinct» este ceea ce e atat de precis ~i diferit de toate celelalte obiecte. incat
nu contine in sine decat ceea ce este clar" (Descartes, Principii defilozofie, partea I, 45 - 46).

27
ETICA ~l DEONTOLOGIE

Daca 1n morala este esential sa actionezi bine, Descartes observa ca adecvarea

activitatilor socio-umane se fundamenteaza pe judecata corecta, aceea care integreaza
structural adevarul, descoperit el insu~i de ~tiinta. lncertitudinile, impreciziile sau chiar erorile
~tiintei fac imposibila constituirea tmei morale certe. Numai viitorul, intervalul ma~urizarii
probabile a ~tiintelor, va face posibila o astfel de morala, ca dep~ire a moralei provizorii
(proclamata de Cartesius pentru timpurile sale). Demonstrand capacitatea intelectului uman de
a ajunge la znfelegerea lumii, in genere, ~i evidentiind ideea posibilitatii fiecarui individ de a
elabora §i emite judecati rationale, R. Descartes clarifica, de fapt, premisele pentru care
studiul moralei trebuie asimilat unei ~tiinte.
Sustinerea caracterului §tiintific al teoriei etice devine prevalenta incepand cu
secolul al XIX-lea, sub influenta directa a pozitivismului fundamentat de Auguste Comte
(1798 - 1857) §i a constituirii ca atare a unor §tiinte socio-umane (sociologia, psihologia,
pedagogia etc.). Paradigma pozitivista pare ca a devenit obsesiva pentru reprezentantii a
numeroase domenii de cunoa~tere, astfel iocat se cautli masura in care un domeniu sau altul
corespunde exigentelor noi: exactitate, siguranta, concretete, mlisurabilitate etc. Pentru
atingerea acestora , se apeleaza la trei criterii devenite clasice in determinarea statutului
~tiintific al unui domeniu teoretic: existenta obiectului propriu, a metodologiei specifice de
investigatie 9i formularea legitatilor referentialului vizat. Independent sau nu de sustinerea
unui demers analitic special in scopul acceptarii sau al respingerii statutului de ~tiinta al eticii,
numero9i teoreticieni afirma acest statut §i il sustin 6 data cu speci.ficarea obiectului
investigatiei §tiintei eticii. Literatura consacrata studiului problemelor de morala se dovede§te
interesata mai mult de determinarea obiectului supus cercetarii §i mai pufin de evidentierea
tipului de teorie astfel constituita. De exemplu, Em. Baudin precizeaza ca etica este §tiinfa
valorilor §i legilor morale, Andrutsos prezinta etica drept expunerea §tiinfifica a faptelor
omului zn raport cu valoarea /or, iar A. Lalande o considera 9tiinta care are ca obiectjudecata
de apreciere aplicata distincfiei binelui de rau. Le Senne iruati~eaza etica in cadrul sistemului
cunoa§terii §tiintifice ~i o prezinta drept sistematizare a acestei cunoa§teri in vederea
organizarii sociale. in cultura romaneasca, o perspectiva similara exprima §i Dimitrie Gusti;
sustinand caracterul normativ al eticii, filosoful afirma ca domeniul teoretic mentionat ,,se
ocupa nu de lumea sociala a~a cum este in mod necesar, ci a9a cum ea in mod necesar trebuie
sa fie" (D. Gusti, I. Zamfirescu - Elemente de eticii, Editura Scrisul Romanesc, p. 10). I.
Gavanescul in lucrarea ,,Etica" (1893, pp. 1-2) vorbe~te despre ,,~tiinta despre moravuri,
despre caracter", iar Stelian Stoica (1989) observa ca, deoarece etica fundamenteaza ~tiintific
morala, ea devine astfel o ,,9tiinta practica". Sa remarcam ~i pozitia autoritara a lui Im. Kant,
exprimata inca in secolul al XVIII-lea, pentru care etica §tiintifica studiaza legile prnprii
omului, ale libertatii acestuia. Legile libertatii sunt considerate legi morale sau legi ale vointei
~i ,,totul" din viata omului (ca subiect moral) trebuie sa se produca in conformitate cu ele.

PRECIZARE
,,( .. .) etica nu a atins - §i e pu\in probabil ca va atinge vreodata - gradul de sistematizare
al §tiintelor exacte, de§i unii ganditori se arata optimi§ti asupra unei atari posibilitati. Aceasta
nu impieteaza, altminteri, ca §i in cazul altor ramuri ale cunoa§terii, asupra posibilitatii eticii
de a satisface exigentele instituirii sale in forma teoriei ~tiintifice." (Stelian Stoica - ,,Etica -
prospecfiuni ideatice", Bucure~ti, 1989, p. 9).

28
 LILIANA STAN

.TEMA
1. Cum se argumenteaza statutul de ~tiinta al eticii in istoria filosofiei?
2. Analizati ~i comentati urmatoarele aprecieri selectate din istoria filosofiei:
- etica este ,,~tiinta care oranduie~te realitatile morale conform unor criterii ~I pnnc1p11
fundamentale";
- etica este ,,reflexiunea filosofica asupra principiilor generale ale activitatii morale sau studiul
metodic asupra moralelor".

in chestiunea statutului epistemic al eticii este necesara operarea a inca trei precizari.
1) Etica este considerata nu doar filosofie sau ~tiinta, ci - din punctul de vedere al
unor teoreticieni - ea este asimilata insa~i artei de a triii moral sau conform moralei.
Ganditorul contemporan Fernando Savater exprima un astfel de punct de vedere precizand, in
acela~i timp, ca avem de a face cu o arta speciala.
,, ... prudent ar fi sa fim foarte atenti la ceea ce facem 9i sa incercam sa dobandim o anume
cunoa~tere asupra modului de a trai, care sa ne permita sa re~im. Aceasta cunoa~tere a
modului de a trai sau arta de a trai daca vrei, este ceea ce se nume~te etica".
,, ... vad in etica un mod de a trai intelept, !ara frica ~i rara speranta . . . Etica inseamna
prezent, nu viitor; ea nu a~teapta nici rasplata, nici un dupa. Vorbe~te despre lumea pe
care o vrea pentru acum ~i din aceasta cauza nu umbla dupa rezultate, este o forma de
exercitiu. Lumea artei produce muliumire, incita, dar etica nu are de ce sa fie excitanta;
este analiza, nu tunet, iar compensatiile pe care le ofera ea nu au intensitatea proprie
esteticii. Estetica face ca viata sa fie dezirabila, etica - acceptabila". (F. Savater -
interviu realizat de scriitorul Vicente Molina Foix, El Pais, februarie 1997).

2) Teoreticienii fenomenului moral au acceptat ideea ca etica este un domeniu de o

asemenea complexitate incat se justifica revendicarea concomitenta a acestuia la doua
ipostaze epistemice: filosofie ~i ~tiinta, ~tiinta ~i arta, filosofie ~i teologie etc. De altfel,
posibilitatea mentionata este valabila pentru intreaga cunoa9tere din ~tiintele socio-umane
deoarece ,,obiectul" acestora este un « subiect inefabil » - adica fiinta umana in realitatea,
proiectia 9i devenirea ei (vezi ~i Cezar Barzea - ,,Arta §i §tiinfa educafiei" , Editura Didactica
~i Pedagogica, Bucure~ti, p. 27).
3) Anumite abordari ale problematicii statutului epistemic al eticii, dincolo, desigur,
de o intentionalitate culpabila, evita tratarea chestiunilor (de fond), specifice cunoa~terii
moralei ~i prezinta etica drept ,,cercetare" in general.

1.6. DIVIZIUNILE ETICII

Ca ~i in cazul altor domenii teoretice (sociologia, pedagogia, psihologia etc.), ~i etica

trebuie perceputa ca un intreg compus din parti care au tendinta de a se individualiza. In
istoria ei s-au constituit numeroase ramuri, sub-domenii sau diviziuni. Unele dintre acestea au
o vechime mai mare (ca in cazul pedagogiei morale), iar altele sunt de data recentli
(metaetica, axiologia morala, etica medicala, bioetica, etica cercetarii ~tiintifice, etica

29
ETICA SI DEONTOLOGIE

profesionala, deontologia, etica muncii, etica economica, etica conducerii 'intreprinderii, etica
politicii, sociologia morala, psihologia morala etc.). De~i cuprindem ~i deontologia 1ntre
diviziunile eticii, explicarea preocuparilor acesteia se realizeaza, de regula, 1ntr-un capitol
distinct 1ntrucat ea face din datorie notiunea ~tiintifica fundamentala ~i . se raporteaza la
valoarea morala a binelui plecand de la premisa ca aceasta este o prezenta eel putin implicita.
Pentru a inlatura eventualele dubii asupra obiectului studiat de etica, prezentam in continuare
cateva dintre domeniile sau ramurile acesteia.
• PSIHOLOGIA MORAL.\ i PSIHOLOGIA MORALITATII are ca obiect
'
de studiu con~tiinta morala ~i conduita morala, in general, judecatile morale ~i sistemele
carora acestea apartin, 'in special (Pierre Moessinger, ,,La Psychologie morale", P.U.F., Paris,
1989). Fenomenul moral este analizabil din perspectiva psihologica deoarece producerea lui
presupune eel putin trei tipuri de operatii : de ordin cognitiv (con~tientizarea existentei
fenomenului), de ordin apreciativ (evaluarea unei stari a fenomenului ca atare ca fiind, in
ultima instanta, fie buna I fie rea) ~i de ordin normativ (fixarea unor norme care recomanda
sau, dimpotriva, interzic anumite manifestari umane ).
• ISTORIA MORALE! I MORALITATII se raporteaza la devenirea realitiipi
moralei I moralitafii in diferite limite temporale ('incepand cu antichitatea ~i terminand cu
moralitatea epocii contemporane) ~i pentru spatii socio-culturale !imitate. Studiile acestui
domeniu evidentiaza, de fapt, obiceiurile, moravurile, traditiile morale ale unor zone,
subzone, regiuni ale lumii.
• ISTORIA ETICII surprinde contributiile esentiale, reprezentative ale
devenirii teoriei etice in · decursul timpului. Ea evidentiaza substanta acestora, realizeaza
clasificari, tipologizari, sesizeaza asemanari ~i deosebiri ale unora dintre creatiile consemnate
~.a.m . d.

• MET AETICA s-a constituit 1n secolele al XIX-lea ~i al XX-lea ca ramura a

eticii in cadrul neopozitivismului anglo-saxon; ea realizeaza cercetarea moralei din
perspectiva limbajului moral, a logicii interne a acestuia. Studiile metaetice. evidentiaza
specificul limbajului moral in raport cu alte tipuri I feluri de limbaj, in general, ~i cu Iimbajul
prescriptiv ~i axiologic, 1n special, statuhil semantic al termenilor, al enunturilor sau
judecatilor morale etc. Imperativitatea instituirii unui astfel de domeniu este sugerata de
constatarea ca inse~i raporturile morale pot suferi dereglari, devieri sau diverse stari critfoe
daca nu sunt suficient clarificate sensurile cu care sunt intrebuintati termenii respectivi.
• ETICA MEDICALA cerceteaza problemele de ordin moral pe care le impune
asistenta I practica medicala. Aceasta disciplina se centreaza pe studiul obligatiilor I datoriilor
medicilor (deci, pe un nucleu deontologic) fata de pacienti, societate, colegi, ca ~i fata de
sme.
In acest domeniu, medicul Albert Schweitzer - etichetat drept 'intruchiparea
idealului ingrijirii aproapelui - formula convingator reperele structurilor con~tiintei ~i
conduitei morale ale medicului: "Intocmai cum valul nu poate ramane izolat, ci participa la
mi~carea oceanului, tot a~a nici eu nu ma pot izola in viata mea, ci trebuie sa particip la viata

care ma inconjoara. Adevarata etica imi suna 1n ureche o doctrina nelini~titoare. Tu e~ti
fericit, iata de ce e~ti chemat sa dai ~i mai mult din tine 'insuti. Tot ce tu ai primit in plus fata

30
 LILIANA STAN

de al!ii: sanatatea, calitatile tale, capacitatea, succesele, copilaria radioasa, viata de familie
annonioasa, nu le poti accepta ca 9i cum ti s-ar fi cuvenit; trebuie sa plate9ti preµil 9i sa oferi
in schimb sacrificiul vietii tale, pentru salvarea altor vieti" (cf. Tiberiu Ghitescu - "Etica
medicala", Casa de editura "Edimpex- Speranta", Bucure9ti, pp. 121 - 122).
• BIOETICA, constituita la granita dintre biologia contemporana 9i 9tiintele
sociale, valorifica cuno~tintele domeniului etologiei pentru intelegerea fenomenelor sociale
complexe, 1n general, ~i a celor morale, 1n special. Filosofii, teologii, psihologii, sociologii 9i
reprezentantii 9tiintelor naturii alaturi de politicieni, dar 9i de opinia publica se dovedesc tot
mai interesati de problemele morale pe care le ridica progresele biologiei, ingineriei genetice
9i ale medicinei.

RETINETI
,,Bioetica reprezinta un mod de reziliere a conflictului dintre medicina tehnologica noua §i
etica veche ( ... ) Marie Deffose o define9te ca spafiul in care practicile medicate, efective 9i
virtuale, legate de 9tiinJa, sunt examinate din punctul de vedere al mizelor lor etice ~i al
articularii ]or sociale. In esenta, bioetica este o analiza a primelor supozitii 9i ultimelor
consecinte a cunoa§terii §tiintifice" (Gh. Scripcaru, V. Astarastoae, C. Scripcaru - ,,Principii
de bioetica, deon'tologie §i drept medicaI'', Editura Omnia, Ia~i, 1994, p. 5).

Etologia, o ramura a biologiei cu o istorie de cateva decenii (totu~i, termenul ca atare

a fost introdus ill limbajul 9tiintific al Academiei franceze inca din anul 1762), a avut un prim
inteles larg: "~tiinta obi9nuintelor de viata, a comportamentului", un sens delimitat strict -
"studiul biologic al comportamentului" (cf. Heinroth), iar 1n zilele noastre are acceptia de
studiu §tiinfific al elementelor 'innascute atat din comportamentul animal, cat §i uman. (V.D.
Zamfirescu - "Etica §i etologie", Editura ~tiintifica 9i enciclopedica, Bucure9ti, 1982, pp. 29 -
55). "Etica evolufionara", denumire propusa de americanul George Kieffer in lucrarea
"Bioethics: A Text-book of Issues" (Adison - Wesley Publishing Company, 1979), nume9te
teoria etica bazata pe cuno~tinte din teoria biologica.
• ETICA CERCETArul ~TIINTIFICE realizeaza studiul exigentelor de
natura morala pe care le presupune activitatea de investigare I cercetare 9tiintifica in general.
De9i din acest punct de vedere este dificila precizarea unor rigori morale absolute, domeniul
eticii I deontologiei la care ne raportam integreaza analiza - dupa exigente 9i criterii umanist-
morale - a abaterilor frecvente de la normalitate cu care se confrunta membrii comunitatii
9tiintifice. Astfel , se pun ill discutie probleme de tipul urmator: confuzia (ill con~tiinta
cercetatorului) intre competenta profesionala 9i autoritatea administrativa, promovarea
persoanelor subcapabile, invidierea subaltemilor sau a superiorilor, minimalizarea
potentialului creativ-actional al acestora, partialitatea, lipsa de omenie, rapacitatea, lipsa de
respect fata de personalitatea 9tiintifica a subalternilor sau a superiorilor, dorinta de lauda 9i
de lingu~ire, impermeabilitatea la sugestii, la propunerile constructive sau la critica, aplicarea
• - 1n colectivul de cercetare - a principiului "divide et impera", · denigrarea colegilor,
servilismul (in special 'in relatiile subalterni - conducatori), practica minciunii "interesate",
insuficienta rigoare in elaborarea ipotezelor de lucru sau a demersului 1?tiintific etc. (cf. Victor
Sahleanu - "Etica cercetarii §tiinfifice'', Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1967, pp. 62 - 90).

31
ETICA $1 DEONTOLOGIE

. . ACTIVITATE

1. C. Noica retine cateva aspecte inedite din viata lui Gr. Moisil. Schitati portretul moral al
,,cercetatorului" valorificand observatiile consemnate. ·
• ,,Pe placa de marmura cu lista premiantilor de onoare ai Liceului ,,Spiru Haret" din
Bucure~ti, primul nume care sta gravat este: Grigore C. Moisil. Am auzit pe cineva
intrebandu-1: ,, - Ai fost intr-adevar premiant an de an? - Nu draga, a raspuns Moisil, dar
aveau nevoie de cineva care sa deschida lista, ~i m-au gasit pe mine."
• ( ... ) Straniu caz, totu~i, al premiantului acestuia lipsit total de ,,psihologia de premiant". Nu
avea in el nici un complex de superioritate ~i nici o forma de orgolioasa deta~are; avea in
schimb un extraordinar spirit de echipa. ( .. .) Dar pentru orice om de cultura - spre a nu mai
vorbi de oan1enii de ~tiinta severa, din tagma carora racea el parte - problema este: cum a
rezistat el in ciuda succesului?" (C. Noica - ,Jntroducere" la Gr. C. Moisil, ,,Stiinfii. §i
umanism'', Editura Junimea, 1979, pp. 5 ~i 7).

• ETICA PROFESIONALA reprezinta o diviziune a eticii contemporane a

carei fiintare (in ultimul secol) s-a produs ca efect al instituirii ~i multiplicarii profesiilor in
planul vietii sociale. Oamenii au avut dintotdeauna diverse ocupatii care, insa, s-au
transformat in profesii odata cu indeplinirea de catre acestea a unor exigente speciale. H.
Gartner ( 1991) enunta urmatoarele caracteristici ideale ale profesiilor:
• profesia implica temeinica cunoa§tere teoreticii. a domeniului de exercitare,
aceasta fiind posibila prin pregatire indelungata;
• profesia angajeaza realizarea anumitor standarde atat in initierea, cat ~i in
mentinerea ~i avansarea unei persoane intr-un camp determinat de manifestare, iar acestea se
stabilesc de catre corpul profesional;
• savar~irea delictelor profesionale atrage - ca cea mai dura masura de pedepsire
- eliminarea din comunitatea profesionala (implicit retragerea dreptului de practica);
• profesia i9i exercita rolul in comunitate prin satisfacerea unei nevoi sociale,
iar comunitatea legitimeazii profesia prin faptul ca solicita I beneficiaza de rezultatele
profesionale aferente;
• componentii grupului profesional cunosc I accepta I respecta I creaza
reglementarile unui cod etic specific care stipuleaza, intre scopurile centrale ale activitatii
profesionale, ~i pe acela al slujirii altruiste a societii.fii;
• intre membrii comunitatii profesionale trebuie sii. existe relafii colegiale,
monitorizate colegial I principial de catre fiecare in parte ;
• componentii grupului profesionl trebuie sa fie pregatiti ca in situatii de haos ~i
catastrora sii. se sacrifice, inclusiv sa l§i ri§te via/a. (cf. M. Miroiu, G. Bledea Nicolae - "Etica
profesionalii", curs universitar, Universitatea Bucure~ti, 2000, pp. 48 - 49).

32
 LILIANA STAN

.TEMA
Aplicati criteriile de legitimare a unei profesii pentru cazul prostitu!iei (se cunosc disputele
privitoare la includerea ei in nomenclatorul profesiilor). Sintetizati concluziile intr-o lucrare
de doua pagini

Etica profesionala examineaza problemele de ordin moral legate de exercitarea

profesiilor. Sfera ei de cuprindere vizeaza atat arii profesionale, prestigioase, unanim
recunoscute, largi, cat ~i cele de importanta restransa. Teoreticienii utilizeaza formula "etica
profesionala" cu mai multe accepfii tocmai in functie de marimea sferei de cuprindere la care
se raporteaza.
Astfel, 'in primul rand, unii speciali~ti apreciaza ca prin "etica profesionala" trebuie
numita teoria generala a moralei ~i moralitafii aplicata la componenta de viata profesionala a
persoanelor ~i a grupurilor profesionale. In acest caz, se face abstractie de o profesie·concreta
sau alta, de o specializare sau alta, surprinzandu-se ceea ce este caracteristic, reprezentativ,
comun tuturor profesiilor. De aceea, nu are importauta apartenenta unei persoane la categoria
inginerilor (fie ei agronorni, chimi~ti, mecanici ~:a.), a medicilor (cardiologi, generali~ti,
pediatri, radiologi etc.), a tehnicienilor, a cercetatorilor, a -educatorilor etc., ci doar calitatea
acestora de "profesioni~ti" sau de purtatori ai "profesionalismului". Cu aceasta acceptie, etica
profesionala valorifica ~i cerceteaza ideea ca orice profesie presupune impunerea I
recuno~terea autoritatii profesionale, derularea practicilor paternaliste ~i instituirea unor
drepturi ale clientilor concomitent cu urmarirea scopului central legat de slujirea altruista a
societafii.
In al doilea rdnd, etica profesionala nume~te studiul moralei ~i al moralitatii pentru o
profesie determinata, intalnita in campuri ocupafionale specializate. De exemplu, calitatea de
"cercetator ~tiintific" se poate manifesta I se rnanifesta in domeniile psihologie, sociologie,
antropologie, pedagogie ~.a. - in general, in ~tiintele socio-umane, in ~tiintele naturii, in cele
tehnice etc. Orizontul vizat este, desigur, mai restrans fata de eel precizat anterior, dar nu
lipsit de probleme care-~i ~teapta solutionarea. In acest sens, o discutie reluata periodic sub
presiunea marilor progrese ale tehnicii ~i tehnologiei aplicate in mass-media se refera la
specificul cercetarii 'in domeniul socio-umanului. In activitatea mentionata natura subiectiva a
obiectului cercetat, unicitatea fiecarei stari I a fiecarui moment trait atat de cercetator, cat ~i
de eel investigat ridica rnulte ~i dificile semne de intrebare in legatura cu valabilitatea ~i
"obiectivitatea" rezultatelor formulate, cu credibilitatea instrumentelor de cercetare utilizate,
cu po&ibilitatea aplicarii I valorificarii I generalizarii sau particularizarii concluziilor
exprimate ~.a.m.d.
In al treilea rand, cu acee~i formula, "etica profesionala" se desemneaza ~i teoria
asupra moralei ~i moralitatii unei profesii concrete, strict specificate. Astfel, fiecare profesie
are etica proprie ; medicii beneficiaza I cunosc I creaza (de~i nu doar ace~tia, ci ~i
"beneficiarii" serviciilor lor) de o etica medicala, militarii - de etica militara, pedagogii - de
etica pedagogica etc. in prezent, cele mai multe ,profesii ~i-au clarificat (~i continua sa-~i
definitiveze) reperele moralei proprii. Este evident ca gradul de complexitate al activitatii

33
ETfCA ~I DEONTOLOGIE

prestate reclama ~i gradul necesitatii instituirii unei etici corespunzatoare. Ceea ce face
posibila constituirea unui domeniu teoretic, bine conturat al eticii profesionale ~i, implicit,
dep~irea stadiului limitarii la opinii mai mult sau mai putin mtampUitoare despre o profesie ,
sau alta) este tocmai conceperea unor teorii. I lucrari de sine statatoare pe care le propun
profesioni§tii m§i§i ai domeniilor respective. 0 etica profesionala autentica,_ adica
"profesionista" se elaboreaza de ciitre profesioni§tii unui domeniu pentru profesioni§tii acelui
domeniu. Competenta teoretica §i practica a profesionistului, calitatile de natura morala ale
acestuia (dovedite nu numai ca fiinta umana generica) pot conferi credibilitate, seriozitate
unui demers de etica profesionala. De aceea, spre exemplu, etica medicala va fi conceputli de
catre medici, cea pedagogica de catre pedagogi ~.am.d.
Deosebirile dintre cele trei acceptii ale sintagmei "etica profesionala" - pentru care
propunem §i anumite denumiri - pot fi mai bine evidentiate specificand domeniile. eticii sau
ale altor teorfr• cu care fiecare dintre ipostazele eticii profesionale ·intra m raporturi de
complementaritate ill vederea cunoa~terii cat mai exacte a obiectului cercetat.
• Prima . accept].e (eticii profesionala genera/a) sugereaza · necesitatea
cunoa§terii §i integrarii demersurilor de filosofie §i . etica generala, de deontologie, de
axiologie morala, de istoria aparitiei §i evolutiei profesiunilor, de etica politica etc. mtre
principiile de baza ale persoanei active;
• A doua acceptie (etica profesionala restransa) desernneaza elabofarea teoriei
etice aferente unui domeniu de activitate; solicita In acest scop baza teoretica oferita de etica
profesionala generala, de praxiologie, de Inse~i ramurile .teoretice §i practicile pe care se
bazeaza domeniul 1n cauza. Mai precis, referindu-ne la . acela~i exemplu al eticii cercetarii 1n
campul socio-umanului, aceasta nu se poate contura 1n absenta cunoa~terii ~i aplicarii
metodologiilor de cercetare utilizabile tocmai In acest spatiu ~tiintific la un moment dat.'
•· A treia acceptie (etica profesionala specifica) are nevoie de contributiile
deontologiei, praxiologiei, eticii muncii etc. msa cu referire stricta la o profesie sau alta ·dintr-
un anumit domeniu. De pilda, am putea spline ca o etica §i o deontologie a chirurgilor ar
putea fi elaborate In formele cele mai reu~ite cbiar de chirurgii in~i~i (cu mult mai bine decat
cei care activeaza tot in domeniul rnedicinei, dar au alt'e :gpecializarl). · '
Un exemplu de etica profesionala specifica ne ofera· etica pedagogica. Acehsta are
ca obiect propriu de cercetare valorile ~i normele morale; conditiile specifice afirmarii morale
- reale ~i- necesare - caracteristice campului educational, sistemului relatiilor interpersonale
instituite In procesul formarii. Abordarea - contemporana a formarii dirt perspectiva
autoeducatiei §i a educatiei permanente impune o multiplicare a tipurilor de probleme pe care
§i le pune etica pedagogioa. Analizele acestui demers teoretic se refera la: profilul ·
competentelor psiho-pedagogice §i, implicit, morale pe care 11 a§teapta educabilii §i societatea
de la.educatori, modalit~tile actionale ale influentarii ~tiintifice, profesionale, morale de care
poate I trebuie sa uzeze formatorii, exigentele ~tiintifice, psihopedagogice ~i morale implicate
In demersurile elaborarii curriculum-ului §i ale aplicarii strategiilor pedagogice ale predarii -
invatarii - evaluarii, datoriile ~i drepturile agentilor educatiei (cei educafi, cei care· educa)
prin raportare la specificul institutiei de formare, particularitatile finalitatilor uimarite,
contextul social - politic de realizare etc.

34
 LILIANA STAN

.ACTIVITATE

Identificati ~i alte probleme de care se ocupa etica pedagogica analizand urmatorul exemplu
propus de academicianul Grigore C. Moisil:
"( ... ) venea 'in iunie sesiunea de examene. Cautam un an intreg sa-i 1nvat pe studenti rigoarea
demonstratiei matematice, sa le deschid perspectivele larg, sa-i 1nvat sa distinga nuante
subtile, sa inglobeze exemple variate in teorii generale. Si sesiunea venea cu accentuarea
tuturor nereu~itelor. Nu studentii cadeau la examen, ci eu cadeam. ( ... ) Vacanta cea mare,
eram convins, era pusa dupa examene ca profesorul sa uite insuccesele lui la examen ~i, in
toamna, s-o ia de-a capul cu un neobosit optimism". (Gr. Moisil, ,,Stiinfa $i umanism'',
Editura Junimea, Ia~i, 1979, p. 118).

• TEMA

in ce consta obiectul de studiu al urmatoarelor diviziuni ale eticii: psihologia morala, istoria
moralei ~i a eticii, metaetica , etica medicalli, bioetica, etica cercetarii ~tiintifice, etica
profesionala, etica pedagogica.
incercati sa identificati obiectul de studiu al eticii politice pomind de la observatia urmatoare
despre care se spune ca apaqine lui Napoleon: ,,un om ca mine 'i~i bate joc de viata ajumatate
de milion de oameni" (cf. V. Sahleanu, "Etica cercetarii §tiinfifice", Editura Stiintifica,
Bucure~ti, 1967, p. 49).

I. 7. FUNCTIILE ETICU

Amploarea ~i longevitatea pe care le-a cunoscut te01ia etica 'in decursul istoriei
umanitatii demonstreaza ca autorii care au conceput-o - in ipostaze atat de numeroase - $i-au
satisfocut un tip determinat de ciiutari sau de trebuinfe. in primul rand, ca ~i in cazul altor
genuri de investigatii, etica reprezinta un raspuns specific pentru nevoia esenfial umana de
cunoa§tere manifestata 'insa 'in legatura cu morala ~i moralitatea din perspectiva a ceea ce sunt
sau au Jost acestea. in al doilea rand, clarificarile de ordin cognitiv faciliteaza construirea
unor ipoteze cu privire la ceea ce urmeazii sa se constituie in existenta morala socio-umana.
Altfel spus, se creaza premisele pentru prevederea realitatii morale, ca existenta posibila. in
sf'ar~it, 1.n al treilea rand, dupa ce subiectul cunoscator opteaza 'in termeni principiali, teoretici
pentru una dintre infati~arile viitorului existential dezirabil, prin teoria etica se specifica, se
delimiteaza exigentele, rigorile, normele morale care trebuie respectate 'in vederea
transpunerii practic-actionale a modelului I prototipului conceput.
Este evident, a~adar, faptul ca teoria etica reprezinta replica adecvata pentru
trebuintele moral-psihice atat ale creatorului ei, cat ~i ale beneficiarilor acesteia. in acest mod,
etica Z§i realizeaza rolul propriu sau funcfiile caracteristice.

35
ETICA ~I DEONTOLOGIE

RETINET£
Literatura de specialitate sintetizeaza il1 sensul celor trei directii mentionate anterior
urmatoarele functii ale eticii: fw1ctia descriptiva sau referentiala, functia explicativa (ambele
fiind functii de cunoa~tere), functia predictiva ~i functia normativa sau praxiologica (Stelian
Stoica - ,,Etica - prospecfiuni ideatice", Bucure~ti, 1989, pp. 9-17).

De~i fiecare functie exprima un rol distinct al eticii, ansamblul functiilor presupune
raporturi de complementaritate, prin care se evidentiaza complexitatea serviciilor culturale,
profesionale, ordonatoare etc. realizate de acest domeniu teoretic. In cele ce urmeaza ne vom
opri doar asupra unora dintre aspectele propuse de functiile eticii ~i sugeram receptarea lor din
perspectiva complementaritatii.
Funcfia descriptiva sau referenfiata. Daca obiectul cercetat de etica este morala ~i
rnoralitatea, atunci teoria aferenta aspira sau i~i propune sa realizeze o descriere c_dt mai
exactii a referenfialului sau obiectului vizat. Ca atare, etica nu poate sa faca abstractie de
structura moralei. Mai mult, daca analizeaza aceasta structura atunci ajunge sa constate ca ea
integreaza valori morale (binele, onestitatea, demnitatea, modestia, pri'etenia, generozitatea
etc.), norme morale (unele cu caracter general, de tipul ,,sa nu ucizi", ,,sa nu furi'', ,,sa fii om"
~.a.m.d., iar altele cu caracter mai riguros determinat, ca in cazul ,,sa fii punctual" etc.) sau
sentimente morale complexe (de exemplu, simpatia - antlpatia, mila - cruzimea, iubirea -
ura, altruismul - egoismul, recuno~tinta - ingratitudinea ~.a.m.d.) to ate acestea fiind specifice
agentului uman. Descrierea tuturor acestor elemente constituie un demers dificil intrucat
solicita din partea teoreticianului spirit analitic ~i critic, spirit comparativ ~i sintetic - calitati
care trebuie sa fie valorizate ~i dezvoltate pe temeiul unui spirit de observatie inalt
performant.
Capacitatea cercetatorului de a fi un foarte bun observator al realitatii socio-morale ~i
psiho-morale reprezinta, de altfel, o premisa a realizlirii functiei la care ne raportam.·Acestuia
i se cere, de asemenea, competenfii interpretativii pentru descifrarea semnificatiilor, a
intelesurilor actelor, valorilor morale descrise. Faptul arnintit este cu atat mai evident cu cat
etica ajunge sa ofere, ca orice teorie, ,,o imagine a unui domeniu al realitatii, adica o
reprezentare sau un model (mai degraba - simbolic decat iconic) al obiectelor reale" (Mario
Bunge, ,,Teoria §tiinfificii", in vol. ,,Epistemologie, orientiiri contemporane'', Editura Politica,
1974, pp. 218 - 219). De altfel, descrierea ca atare nu constituie. un scop ultim al analizei
etice, ci doar o conditie a semnificarii adecvate a datelor supuse studiului. Descrierea trebuie
astfel asimilata unui act creator. Ea nu se rezuma la a fi o copiere, o re-producere, chiar daca
fidela, a realitafii morale, ci ea implica interventia subiectului cunoscator pentru a realiza
ordonari, clasificliri, tipologizari etc. pe baza unui ansamblu de criterii care este el msu~i
creatie imaginar-reflexiva a cercetatorului. in masur.a in care pe baza descrierii operate
eticianul accede la interpretliri corecte, in aceea~i propoqie cercetatorul resimte
imperativitatea descrierilor complete, fidele. 0 modalitate de asigurare a completitudinii
descrierii este abordarea actului, gestului, fenomenului moral dintr-o dubla perspectiva:
sincronica ~i diacronica.

36
 LILIANA STAN

Descrierea analitica din perspectiva sincronica se realizeaza atunci cand cercetatorul

este preocupat de surprinderea - prin decupare - a unui model, a unui tip de manifestare
avand in vedere numai coordonata simultaneitiitii
' sau ceea ce este relativ stabil in existenta
,
fenomenelor vizate. Acestea sunt considerate realitati definitiv intemeiate, absolut stabile,
neschimbate.
Descrierea analitica din perspectiva diacronica reconsidera dimensiunea temporala
a fenomenelor, faptelor, actelor morale ~i pome~te de la premisa ca acestea sunt supuse
procesualitatii devenirii iar in succesiunea ~i dinamica lor ele ajung In ipostaze mai mult sau
mai putin contradictorii. Deosebirea dintre cele doua perspective este rezumabila la diferenta
dintre invarianta ~i dinamism.
Descrierea pe care o realizeaza teoria etica este marcata esential de optiunea -
implicita sau explicita - a creatorului ei fafa de condifia de ~tiinta sau de filosofie a
ansamblului ideatic reprezentat de aceasta. Mai exact, daca etica este abordata ca domeniu
~tiintific, atunci descrierea msa~i raspunde sau se incadreaza parametrilor descrierii ~tiintifice,
iar daca teoria etica se constituie ca filosofie a moralei ~i moralitatii, descrierea implicata in
demersul respectiv satisface sau trebuie sa satisfaca rigorile demersului metafizic.

TEXTE PENTRU REFLECTIE:

• ,,Caci datoria ta este sii interpretezi rolul ce ti s-a dat, intr-o prezentare cat mai
potrivita, dar sa aleaga acest rol sta in puterea altuia". (Epictet, ,,Manualuf', Editura Minerva,
Bucure~ti, 1977, p. 14).
• ,,Durata vietii omene~ti este doar un punct din vecie, substanta vietii un flux care
curge continuu, senzatiile, bezne, intreaga alcatuire a trupului sortita unei grabnice putrefactii,
sufletul o volbura, soarta greu de ghicit, faima, mdoielnica. Cum s-ar spune, intr-un cuvant,
ale trupului sunt ca o apa curgatoare, iar ale sufletului, abur ~i vis; viata este ·un razboi,
popasul unui calator In tara straina, iar faima poarta in sine ca roada uitarea. Cine e 1n stare sa
calauzeasca pe om de-a lungul acestui drum? Una ~i singura calauza: filosofia. Aceasta insa
presupune mdatorirea de a pastra geniul anterior al fiecaruia departe de trufia nesabuita,
nevatamat, mai putemic decat placerea sau suferinta, f'ara sa se sinchiseasca de ceea ce face
sau nu celalalt. in plus, Inca, sa primeasca toate evenimentele ~i tot ce i-a fost sortit ca venite
din acee~i sursa din care el msu~i s-a ivit, iar, mai presus de orice, sa mtampine moartea cu
suflet impacat, nu altfel decat ca pe o descompunere In elementele din care este alcatuita
fiecare vietuitoare". (Marcus Aurelius Antonius, ,,Catre sine", Editura Minerva, Bucure~ti,
1977, p. 90)

Metoda ~tiintifica a descrierii - a suscitat, in mod mdreptatit, un mare interes in

randul metodologilor ~i epistemologilor contemporani inclusiv ln privinta distinctiei dintre
emic ~i etic. Ace~tia argumenteaza ca in lntregul camp al disciplinelor socioumane descrierea
are un rol distinct, de~i el urmeaza I trebuie sa fie clarificat de speciali~tii fiecarui domeniu in
parte. Din punctul de vedere al teoriei etice, nu se vizeaza - cu necesitate - observarea I
descrierea concretului din manifestarile curente ~i nici a perceptiilor de tip moral, c1 a
invizibilului subtil de dincolo de acestea.
Utilizata in ~tiintele naturale, 1n romanul naturalist, 1n pictura portretului ~1 a
peisajului, in fotografie (se vorbe;>te, de pilda, de ,,descrierea fotografica"), metoda descrierii

37
ETICA $1 DEONTOLOGIE

presupune ca principale note de confinut §i presupozifii teoretice urmiitoarele aspecte (cf.

Elisabeta Stanciulescu, ,,Prefafii.. Cii.tre o reconsiderare a descrierii ca mod de gandire
legitim in discip/inele socioumane:Descrierea etnograficii ~i cateva recuperari romane~ti'',
vol. Franyois Laplantine - ,.Descrierea etnografica", Editura Polirom, Ia~i, 2000, p. 14):
~ descrierea ar fide ordinul aparentelor exterioare, in opozitie cu esentele ascunse;
)> de ordinul concretului senzorial, in opozitie cu abstractul rational;
)> de ordinul fragmentarului, in opozitie cu unitatea;
)> de ordinul multiplului, in opozitie cu unitatea;
)> de ordinul particularului, in opozitie cu generalul;
)> de ordinul suprafetelor I orizontalei, in opozitie cu profunzimile I verticala;
)> de ordinul prezentului I prezentei, in opozitie cu istoria I devenirea;
)> de ordinul practicii hie et nunc (cunoa~terii ostensive), in opozitie cu teoreticul capabil
sa depa~easca deterrninarile contextuale locale (cunoa~tere discursiva);
~ de ordinul nemijlocitului I datului, in opozitie cu mediatul I construitul;
)> de ordinul limbajului I simbolicului referential, denotativ~ in opozitie cu limbajul I
simbolicul nereferential, conotativ.
Judecatile asupra moralei rezumate §i circumscrise de aceste caracteristici ale
descrierii se pastreaza in perimetrul emicului, in timp ce evaluarile care vizeaza generalul,
abst~actul rational, devenirea istorica, principiile etc. apartin de domeniul eticii. Eticul f'ara
emic risca sa fie 0 geometrie existentiala fada, 0 forma Iara continut, iar emicul rara etic se
pierde in aplicabilitate imediata, locala ~i in lipsa de profunzime intrucat nu garanteaza
reproductia socio-culturala.

TEXT PENTRU REFLECTIE

,, . .. in secolul al XVIII-lea, apare cuplul format din dilator §i filosof calatorul (Bougainville,
Maupertius, la Condamine, Cook, La Perouse ... ) 'intreprinde «calatorii filosofice»,
precursoare ale misiunilor §tiintifice contemporane; filosoful (Buffon, Voltaire, Rousseau,
Diderot) <<lumineaza» prin reflectiile sale observatiile de dilator. Acest cuplu nu are insa
nimic idilic. Ce pacat, i§i spune Rousseau, ca ace~ti calatori nu sunt filosofi! La care
Bougainville replica prompt: ce pacat ca filosofii nu sunt calatori! Pentru eel dintai, ca pentru
toti filosofii naturali~ti din secolul Luminilor, daca este capital sa observi, este tot atat de
necesar ca observatia sa fie luminata. Pentru aceasta este adus in prim plan observatorul care,
pentru a intelege corect obiectul observat, trebuie sa posede unele calitati" (Fran9ois
Laplantine - ,,Descrierea etnografica", Editura Polirom, Ia§i, p. 95).
--~~~~~~~~~~~~~

Functia explicativa. Discursul filosofiei morale contine, alaturi de descrieri,

incercari §i reu~ite autentice, de explicare a faptelor morale cercetate. Demersurile explicative
presupun o aprofundare a gandirii etice cu rol de intermediere a accesului la esenfa obiectelor
investigate. Pentru a se atinge o inalta performanta cognitiva, in domeniul eticii se valorifica
unele dintre procedeele explicative evidentiate de epistemologia contemporana; ne referim In
special la explicafia geneticii (prezinta fenomenul cercetat ca rezultat - interrnediar sau final -
al unui proces evolutiv) §i la explicafia teleologicii (potrivit careia aqiunile, faptele,

38
 LILIANA STAN

manifestarile morale sunt raportate fie la un scop subiectiv, fie la o finalitate obiectiv
intemeiata).
Funcfia predictiva. Fenomenul moral nu este cunoscut, explicat doar din ratiuni pur
teoretice. Prin demersul teoretic al eticii se ofera, alaturi de o explicatie, ~i o orientare, chiar
daca aproximativa, principiala, pentru conduita umana viitoare. Predictia (previziunea) este
prezenta in chiar substanta consideratiilor etice, la nivelul normelor, al principiilor morale ~i
al judecatilor de valoare. Orice enunt care integreaza o ipostaza a imperativitarii, a lui
,,trebuie'', contine prin aceasta o trasare ·a sensului manifestarilor socio-umane ulterioare, de
perspectiva. Forma cea mai complexa ~i inaltatoare de exprimare a previziunilor consta in
construirea idealului. De altfel, numeroase conceptii etice propun, integreaza in structura lor
anumite idealuri. in functie de modul in care au fost receptate idealurile au fost acceptate sau
respinse de diferitele categorii de beneficiari.

TEXTE PENTRU REFLECTIE

,,Daca-ti examinezi gandurile cu atentie vezi ca ele sunt indreptate spre trecut ori
spre viitor. Nu ne gandim aproape de Joe la prezent; iar daca ne gfmdim la el, nu o facem
decat ca, cu lumina Jui, sa pregatim viitorul. Prezentul nu este niciodata scopul nostru.
Trecutul ~i prezentul ne sunt mijloace; viitorul singur este tinta noastra" (Blaise Pascal,
,,Scrieri alese. Cugetari. Provinciale. Opere ~tiinfifice' ', Editura ~tiintifica, Bucure~ti, 1967,
p. 28).
,, ... preocuparile noastre trebuie sa cuprinda mai mult decat timpul prezent ... este
bine sa renuntam la lucrurile care ar aduce, poate, vreun folos celor care sunt in viata, atunci
cand ne-am hotarat sa facem altele care sa aduca un folos mai mare nepotilor no~tri" (Rene
Descartes, ,,Discurs asupra metodei", Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1957, p. 93).

Pe ansamblu, predictia morala este creatoare atunci cand se fundamenteaza pe

cunoa~terea corecta a antecedentelor ~i consecintelor, cauzelor - efectelor, costurilor -
beneficiilor, dar poate fi ~i distructiva atunci cand aspiratia neglijeaza realitatea.
Functia normativa sau praxiologica. Ca ~i in cazul altor discipline socio-umane,
etica l~i dovede~te utilitatea prin efectele sale asupra societatii in ansamblu, precum ~i asupra
individului sau a persoanei. in substanta conceptiilor etice sunt integrate (de cele mai multe
ori) anumite exigente, cerinte sau norme cu intentia ca acestea sa fie respectate In mod
adecvat, interiorizate pana la nivelul structurii con~tiintei morale ~i respectate in insa~i viafa
curenta traita de persoane sau grupuri. Demersul elaborarii normelor cu caracter moral se
dovede~te unul extrem de indelungat, complex deoarece continutul fiecarei norme trebuie
conceput atat prin raportare la o valoare absoluta, cat ~i la o serie de circumstante (care tin de
conditia umana generica, dar ~i de posibilitatile I conditiile socio-culturale de existenta ale
indivizilor sau grupurilor etc.). Forma de exprimare I sugerare a normativitatii este foarte
larga, insa in toate cazurile ea reflecta gradul de necesitate cu care se impune tipul de
exigenta, revendicat de realitate; astfel, eticienii formuleaza indemnuri, incurajari,
recomandari, sfaturi etc., dar ~i reguli, principii, datorii sau legi, 'in paralel cu conturarea unui
model sau ideal.

39
ETICA SI DEONTOLOGIE

Prezenta inevitabila a normei in structura moralei a impus-o ca obiect distinct de

cercetare pentru anumite subdiviziuni ale eticii. Mai exact, deontologia generala ~i
deontologiile aplicate i~i orienteaza interesul tocmai asupra aspectului normativ, asupra
datoriei - 1n mod particular.
Deontologismul sau conditia filosofica a deontologiei nume~te doctrina inoralista in
conformitate cu care moralitatea consista in a acfiona a§a cum trebuie, indiferent daca prin
actiune se realizeaza utilul sau binele (P. Foulquie). ,,Criteriul corectitudinii morale i~i afla
sensurile in deontologism prin semnificatiile conceptelor fundamentale ale doctrinei:
dreptatea ~i datoria. Caci a fl corect moralmente inseamna a fl drept; iar a fl drept este o
datorie fundamentala pentru om" (I.Grigora$ - ,,Elemente de eticii", Editura Universitatii
,,Al.I.Cuza", Ia~i, 1999, p. 28).

TEXTE DE REFLECTIE
-
,,Morala teoretica i~i propune un obiect esenfialmente diferit. Ea este, prin esenta,
Jegislativa. Ea nu are funcfia de a cunoa~te, ci de a prescrie. Cel pufin a cunoa$te ~i a prescrie,
pentru ea nu este deca.t acela$i lucru. Scopul sau este de a aduce la un principiu unic, daca este
posibil, regulile directoare ale actiunii" .
,,in realitate, amandoua, morala teoretica ~i morala practica au ca obiect reglarea
actiunii. Numai ca, in timp ce plOrala practica coboara in detaliul concret al datoriilor
particulare, morala teoretica cauta sa se ridice la formula cea mai inalta a obligatiei, binelui $i
justitiei,,, (Lucien Levy- Briihl - ,,Mora/a §i ~tiinfa moravurilor'', Felix Akan, Paris, 1904,
p. 11 ~i p. 13). .

*
* *
Problema functiilor eticii a primit ~i alte variante de raspuns decat cele mentionate ~i
prezentate anterior. De exemplu, Ion Batlan (,,Philosophia moralis", Editura Didactica ~i
Pedagogica, Bucure~ti, 1997, p. 13) propune urmatoarea structura: functia cognitiva sau de
cunoa$tere, functia axiologica, functia normativa, functia persuasiva, iar - in unitatea $i
dinamica lor - acestea realizeaza functia formativ - instructiv educativa. lndiferent de cat de
multe functii ar sustine teoria etica important ramane faptul trecerii de la principiu la realitate
adica de la teorie la moralitatea curenta. Aceasta din urma este mai dinamica ~i determina, in
raport cu necesitatile concrete ale functionarii socialului, prevalarea uneia (unora) sau alteia
(altora) dintre functii .

• TEME

1. Enuntati functiile eticii ~i explicati tipurile de efecte antrenate de acestea.

2. Propuneti propria explicatie pentru functia persuasiva.

40
 LILIANA STAN

II. CE ESTE DEONTOLOGIA?

ll.1. iNTELESUL TERMENULUI DE ,,DEONTOLOGIE"

Dintre diviziunile eticii (amintite in paginile anterioare), domeniul dednto/ogiei pare

sa se bucure in ultimele decenii de un interes mai mare in comparatie cu deschiderea
inregistrata fata de alte diviziuni din cadrul cunoa§terii asupra moralei §i moralitatii. De§i atat
termenul ca atare, cat ~i preocuparile sistematice de deontologie sunt de data relativ recenta
(prima jumatate a secolului al XIX-lea), faptul mentionat nu este, in nici un caz, ilogic sau
surprinzator. Rea/itatea socio-umanii a evoluat pe parcursul ultime/or douii veacuri intr-un
sens care impune cu necesitate raportarea persoane/or ~i I sau a grupurilor la deontologie.
Problema pe care o punem in discutie (§i asupra careia ne oprim pe parcursul acestui capitol)
este sugerata, de altfel, de chiar explicatia pe care o prime~te termenul deontologie in
literatura de specialitate.
Din punct de vedere etimologic, vocabula ,,deontologie" deriva din cuvintele
grece~ti ,,deon - deonthos" - care are intelesul de ,,ceea ce se cade "sau ,,ceea ce este
necesar" (in ultima instanta, necesitate, obligatie, datorie) §i respectiv ,, logos " - §tiinfii (cf.
,,Dicfionar de filosofie '', Editura Politica, Bucure§ti, 1978, p. 189).
Impunerea idiomatica a conceptului in limbajul eticii se datoreaza §i ,,creatorului"
acestuia, ganditorul utilitarist Jeremy Bentham (1748 - 1832) care §i-a intitulat astfel una
dintre lucrari (aparuta postum, in 1834). fu cartea,, Deontology or the Science of Morality"
(,,Deontologia sau §tiinfa moralei "), filosoful acorda referentialului vizat acceptia de
disciplina care are ca scop evaluarea consecintelor probabile I posibile ale unei actiuni
inaintea derularii acesteia. fu temeiul unei astfel de analize apreciative, deontologia
urmare§te sa stabileasca ~i sa exprime in forme adecvate cantitatea de placere sau de durere
pe care acea actiune sau manifestare o procura agentului uman executor §i, in consecinta, sa
decida daca ea este demna de a fi sau nu indeplinita. Modalitatea de intelegere pe care am
prezentat-o este de esenta utilitarista; ea apartine, deci, unui curent de gandire bine
reprezentat in Europa §i America ultimelor doua secole - utilitarismul: intre initiatorii lui se
afla filosofii John Stuart Mill (1806 - 1873) §i H. Sidgwicz (1838 - 1900).
Spre exemplu, in lucrarea ,,Utilitarismul" (1861), J.S. Mill clarifica - in spiritul lui
Bentham - ideile propuse de noua viziune despre fericire, placere I durere ~i aprecierea
acestora:
• ,,Orice actiune e !acuta in vederea unui scop §i pare firesc sa presupunem ca regulile
de actiune trebuie sa-§i imprumute intregul lor specific §i culoarea din scopul pe care
11 servesc. Cand ne-am angajat sa intreprindem ceva, s-ar parea ca primul, ~i nu
ultimul de care avem nevoie e o conceptie clara ~i precisa cu privire la ce anume
unnarim. Un test al corectitudinii sau incorectitudinii trebuie sa reprezinte mijlocul
de a stabili ceea ce e corect sau incorect ~i nu o consecinta a stabilirii prealabile a unui

41
ETICA ~I DEONTOLOGIE

asemenea lucru" (J. S. Mill, ,, Utilitarismul'', Editura Alternative, 1994, p. 11;

traducere Valentin Mure~an).
• ,,Cei ce ~tiu cate ceva despre acest subiect sunt con~tienti de faptul ca fiecare autor
care a sustinut teoria utilitatii, de la Epicur la Bentham, a infeles prin utilitate nu ceva
deosebit de pliicere, ci pliicerea znsii§i, laolaltii cu evitarea durerii; ~i in loc sa opuna
utilul agreabilului sau omamentalului, ei au declarat intotdeauna ca utilul inseamna
tocmai aceste lucruri, intre altele. ( ... ) Conceptia care accepta ca fundament al
~oralei Utilitatea sau Principiul Celei Mai Mari Fericiri (The Greatest Happiness
Principle), sustine ca actiunile sunt corecte (right) in masura 1n care ele tind sa
promoveze fericirea ~i .sunt incorecte (wrong) ill masura in care tind sa produca
inversul fericirii . Prin fericir'e se fnf elege pliicerea §i absenfa durerii; prin nefericire,
durerea §i privarea de pliicere" (ibidem, pp. 17 - 18).
• ,,Daca sunt intrebat ce inteleg prin diferenfa calitativii a pliicerilor sau ce anume face
ca o placere sa fie mai valoroasa decat alta, exclusiv in calitatea ei de placere, deci
racand abstractie de cantitatea ei mai mare, nu vad decat un singur raspuns posibil.
Dintre doua placeri, daca exista una careia i-am dat o categorica preferinli'i toti - sau
aproape toti - aceia care au avut experienta amandurora, independent de orice
sentiment de obligatie morala care i-ar face sa o prefere, apoi aceea este placerea cea
mai dezirabila. Daca una din doua placeri este plasata - de catre aceia care sunt
cunoscatori competenti .ai amandurora - atat de sus, deasupra celeilalte incat ei o
prefera chiar daca ~tiu ca atingerea ei e insotita de o mai mare cantitate de insatisfactie
~i nu abandoneaza urmarirea ei pentru nici o cantitate din cealalta placere, atunci
avem dreptul sa atribuim acestei desratari preferate o superioritate calitativa ce
covar~e~te atat de mult cantitatea, incat o face, comparativ, nesemnificativa" (ibidem,
pp. 20 - 21).

in timp, acceptia termenului "deontologie" s-a precizat odata cu efortul explicit al

teoreticienilor de a-i stabili continutul, precum ~i prin diferentierea ~i autonomizarea de
domeniul axiologiei. Daca primul domeniu rnentionat (deontologia) vizeaza studiul acfiunilor
derivate, deductibile din datoria moralii, eel de al doilea (axiologia) integreaza cercetarea
aspectului valoric al manifestarilor actionale umane prin determinarea calitatii lor ca "bune"
sau ca "rele". in acest context de receptare a teoriei deontologiei, s-au conturat'doua sensuri
comprehensive importante.

RETINETI
in primul rand, s-a impus sensul larg al deontologiei - sau deontologia genera/a - detectabil
prin raportare la teoria etica generala; in acest caz, ea reprezint_a una dintre diviziunile
distincte ale eticii preocupata de morala vazuta din prisma analizei complexe a datoriei
morale. Sunt analizate probleme precum: originea ~i conditiile psiho-sociale de instituire a
datoriei, natura datoriei morale, formele ei de manifestare, relatia datoriei morale cu sensul
vieµi, cu binele moral, cu conduita morala, cu con~tiinta morala, cu libertatea :;;i
responsabilitatea, cu transcendentul ~.a.m.d.

42
 LILIANA STAN

in al doilea rand, s-a conturat sensul strict al teoriei deontologice - sau deontologia
profesiona/a - care evidentiaza cercetarea datoriei profesionale ca nucleu al moralei
profesionale. Pentrn aceasta ultima situatie, deontologia integreaza codurile moralei ~i datoriei
profesionale, specifica principiile generale ~i nonnele caracteristice pe care le presupune orice
exercitare eficienta ~i morala a unei anumite activitati profesionale ~i problematizeaza asupra
locului, pozitiei specialistului (unui anumit tip de profesie) in reteaua rela!iilor sociale ~i de
mundi (m general).

Codurile deontologice contemporane sintetizate pentru diversele profesii recunoscute

~i formalizate constituie, de fapt, rezultatul final al unui amplu demers reflexiv care utilizeaza
atat achizitiile domeniului ~tiintific pe care ll materializeaza profesia in cauza, cat ~i valentele
discursului filosofic. De aceea, deontologia profesionala apare ca etica aplicata unui domeniu
de exercitare profesionalizata I profesionista a activitatilor umane. Etica generala este astfel
regandita ~i reformulata contextual, adica pentru cadrele manifestarii profesionale a fiintei
umane. Din interiorul fiecarei profesii socio-umane maturizate, organizate ~i recunoscute
socialmente se exprima exigente de ordin moral, iar identificarea acestora se produce cu
ajutorul eticii.
Exemplul eel mai reprezentativ in acest sens este oferit de antichitatea greaca cu
privire la activitatea de asistenta medicala. Juramantul lui Hipocrate a fost primul cod de
deontologie medicala, mult extins ~i Imbogatit ulterior prin adaugarea unor precepte morale
de activitate medicala In domenii cum ar fi: respectul vietii umane, experimentul medical,
consimtamantul bolnavului etc. (cf. Gh. Scripcaru, V. Astarastoae, C. Scripcaru - "Principii
de bioetidi., deontologie ~i drept moraI'', Editura Omnia, Ia~i, 1994, p. 8).
Convins fiind ca individul care este preocupat de calitatea relatiilor cu celiilalt poate
fi considerat un autentic filosof, Hipocrate arata In lucrarea sa "Despre comportarea
cuvenitii": "medicul filosof este asemenea zeilor. Nu este nici o deosebire Intre filosofie ~i
medicina; tot ce exista In prima exista ~i in a doua: abnegatie, rezerva, pudoare, modestie,
pareri sanatoase, judecata, calm, curatenie, fennitate, cunoa~terea a tot ceea ce este
trebuincios In viata, dobandirea a tot ceea ce se purifica, dezbararea de superstitii,
superioritatea" (ibidem, p. 11).

RETINETI
Intre caracteristicile prin care o actiune socio-umana dobande~te statutul de "profesie" se
situeaza ~i urmatoarele:
1. exercitarea unei profesii implica o activitate intelectuata care angajeaza responsabilitatea
individuala a acelui care o efectueaza; actiunea respectiva este un demers constructiv, creator,
elaborat ~i nu unul mecanic, repetitiv, de rutina;
2. activitatea care concretizeaza o profesie este aplicarea unei arte; ea implica o dimensiune
practica, pe Ianga latura teoretica sau speculativa;
3. tehnica muncii respective se insu~e§te intr-o perioadii indelungata de timp;
4. grupul care exercita activitatea vizata se caracterizeaza printr-o organizare distincta ~I
• printr-o mare coerenf<'i. internii.;
5. actiunea in cauza se afirma ca o initiativa de natura altruistii..
(M. Lemosse, "Le «professionnalisme» des enseignants: le point de vue anglais",
I "Recherches et formation", nr. 6, pp._5_5_- _6_6:)_._ ___ ______ ______ ____.

43
ETICA $1 DEONTOLOGlE

.TEME

1. Analizati atributele inductoare calitatii de "profesie" pentru orice activitate socio-umana

(redate in chenarul de mai sus). Selectati-le pe acelea care au deschidere ~i continut moral.
2. Observati daca ~i in ce masura caracteristicile respective se regasesc in profesia pe care o
exercitati sau la care aspirati dumneavoastra.
3. in ce consta relatia dintre etica ~i deontologie?
4. Care este relatia dintre deontologia generala §i deontologia profesionala din punctul de
vedere al continutului atribuit acestor domenii?
5. Cum argumentati importanta ideilor utilitariste pentru deontologie? Raportati-va la ideile
lui J. Bentham §i ale lui J. S. Mill.

11.2. PROBLEME ALE LUMII CONTEMPORANE $1 AFIRMAREA DEONTOLOGIEI

Atat in forma sa generala, cat 9i in cea profesionala, deontologia s-a dezvoltat 9i se

a:firma sub impulsul constituirii unei realitali socio-umane deosebit de complexe care
integreaza elemente originale, inedite in campul manifestarilor umane, in general, ~i al
relatiilor interpersonale, in mod particular.
Lumea omului modern afirma un ansamblu de aspecte cu incidenta directa asupra
aparitiei unor probleme de ordin moral (cf C. Cozma - "Elemente de etica §i deontologie",
Editura Universitatii "Al. I. Cuza", Ia9i, 1997, p . 10):
• multitudinea sistemelor de valori §i de imagini manifeste intr-un context
pluralist din punct de vedere cultural, politic, economic, social;
• a:firmarea unor noi domenii de activitate cu impact profund asupra vietn
individului ca atare, dar ~i a comunitatilor in ansamblul lor; acestea sunt direct legate de
impunerea noilor tehnologii ~i de produsele create de ele. Calculatorul trebuie evidentiat in
mod special in acest cadru de discutie pentru considerentul ca acesta 11 plaseaza pe om in noi
roluri sociale: producator al calculatorului, agent comercial pentru acesta, programator,
utilizator, "component" uman intr-o retea infonnationala invizibila necontrolabila (in termeni
absoluti) etc.
• Tehnologia, in general, creaza agentului uman actual situatii de viata
problematice, paradoxale: acesta ii elibereaza pe om "prin instrumentalizarea lucrurilor'', dar,
in acela~i timp, ii §i impiedica sa fie o fonta autentic libera "prin alienarea ce o provoaca la
nivelul umanului". in special dezvoltarea f'ara precedent a industriilor, a tehnicii ~i
tehnologiilor 1-a transformat pe om intr-un agent al muncii industriale, in forta de munca
angajata in desra~urarea unor profesii cu recunoa~tere sociala. Statutul de fiinfa umana este
marcat fundamental de statutul de persoanii antrenatii in activitiifi necesare §i recunoscute
socialmente. Mora/a individului este intim legata de morala profesiei pe care o practicii,
dupa cum morala grupului sau a societatii se de:fine9te rara a face abstracfie de moralele
profesionale pe care le subsumeaza. De aceea, problemele de etica (individuala sau
comunitara) devin - la nivelul secolului XX - chestiuni de deontologie generala, dar ~i
profesionala, sau - in orice caz - primele nu se pot pune in discutie ~i rezolva independent de

44
 LILIANA STAN
"
cele din urma. Desigur, msa, ca 9i afirmatia reciproca are valabilitate: problemele deontologiei
profesionale antreneaza In mod necesar clarificarea unor aspecte de principiu de ordin general
deontologic ;;;i etic (ce este binele, ce este datoria, ce este demnitatea, responsabilitatea etc.).
• Omul secolului XX a fost martorul unor experienfe unice in planul vie/ii
internaf.ionale (de tipul razboaielor mondiale, al utilizarii bombei atomice, al derularii
experientelor nucleare sau cu diverse alte tipuri de anne 9.a.m.d.).
• Totodata, problemele omului contemporan sunt marcate profund 9i de
rezultatele spectaculoase ale cercetiirii §fiinfifice (din domeniul investigarii spatiului cosmic,
al celui nuclear, al ingineriei genetice, al farmacologiei etc.).
• Un ultim aspect pe care 11 mentionam aici 9i exercita presiuni 9i conditii
particulare de manifestare pentru omul contemporan este eel referitor Ia prezenfa diverse/or
constrangeri (de natura economica, tehnica, juridica, dar 9i naturale ca atare) resimtite de
catre acesta.
Desigur, multe alte aspecte ar fi putut fi cuprinse intre factorii care determina starea
lumii contemporane ~i moralitatea acesteia: adancirea rara precedent a diviziunii muncii ~i,
implicit, diversificarea profesiilor, structurarea unei puternice diviziunii tehnice a muncii care
face ca profesionistul sa actioneze (adesea) f'ara sa aiba imaginea produsului final in care se
asambleaza rezultatul muncii lui, nesiguranta locului de munca, radicalizarea concurentei
intre producatori 9i 'intre aspirantii la un loc de munca, sporurile demografice msemnate
corelate cu insuficienta locurilor de munca, a locui--ntelor, a mijloacelor de subzistenta
9.a.m.d.

• TEME

1. Identificati alte trei aspecte ale vietii omului contemporan care ii marcheaza acestuia
conditia morala. Motivati-va alegerile.
2. Specificati 9i descrieti succint un proces sau un eveniment (economic, tehnic, social,
politic, militar, cultural etc.) mtalnit in secolul XX care a avut repercusiuni grave asupra
moralitatii oamenilor. Mentionati 9i explicati I motivaii efectele pe care le aveti in vedere.

Preocuparile de ordin deontologic constituie indubitabil o necesitate atat pentru

comunitati (ca mtreg), cat ~i pentru grupuri (mai ales cele profesionale), 9i chiar pentru
indivizii luati separat. Daca deontologia profesionala (considerata in mod generic) se exprima
sintetic in codurile aferente profesiilor, atunci putem vorbi despre caracterul necesar al
elaboriirii codurilor deontologice. In relatia: existenfii socio-umanii - profesie - cod
deontologic corespunzii.tor profesiilor, necesitatea mentionata este motivata de um1atoarele
considerente:
• prin orice . cod deontologic se asigura cadrul principial de garantare a
• protecfiei moralei individuate ~i comunitare; altfel spus, interesul pentru asigurarea unui nivel
general (minim) de viata morala presupune luarea in considerare a moralei tuturor celor
implicati ill exercitarea uneia sau alteia dintre profesiile existente la un moment determinat in

45
ETICA ~I DEONTOLOGIE

societate. Iata cum se exprima aceasta idee intr-un cod deontologic (al psihologilor din
Franta):
"Prezentul Cod Deontologic este destinat sa serveasca drept regula profesionala
barbatilor 9i femeilor care au titlul de psiholog, oricare ar fi modul de exercitare ~i cadrul lor
profesional, incluzand activitatile de invatamant ~i cercetare. Finalitatea sa este 'inainte de
toate de a proteja publicul §i psihologii contra abuzurilor psihologiei §i contra utilizarii
metodelor §i tehnicilor care se declara 'in mod abuziv ca aparfinand psihologiei ". (cf. "Codul
deontologic al psihologilor din Franfa", din Ewa Drozda - Senkowska - "Psihologie sociala
experimentala'', Editura Eurocart, Ia9i, 1999, p. 204).

• Impunerea valorilor, a principiilor 9i a normelor implicate de exercitarea

oricarei profesii ~i, alaturi de aceasta, respectarea practica, efectiva a ansamblului cerintelor
sintetizate in codurile deontologice contribuie la eficientizarea activitafilor respective.
• Clarificarea ~i adoptarea codurilor deontologice contribuie la recunoa§terea
sociala a profesiilor in cauza. In plus, acestea devin componente structurale obligatorii ale
ofertei curriculare educationale in cadrul formelor de pregatire profesionala initiala ~i
continua.
Un exemplu elocvent in acest sens ne este oferit de precizarile "Codului deontologic
al psihologilor din Fran/a" cu privire la ''formarea psihologului" (articolele 27 - 29).
• "Predarea psihologiei viitorilor psihologi respecta regulile deontologice ale prezentului
Cod. In consecinta, institutiile de formare :
difuzeaza Codul Deontologic al Psihologilor printre studentii din primii ani de
studiu;
se asigura de existenta conditiilor care sa permita dezvoltarea reflecfiei asupra
problemelor etice legate de diferitele practici: invatamant, formare, practica
profesionala, cercetare.
• lnvatamantul prezinta diferitele campuri de studiu ale psihologiei, prin pluralitatea
cadrelor teoretice, a metodelor ~i practicilor, cu grija unei puneri in perspectiva ~i a unei
confruntari critice. Aceasta exclude in mod necesar 'indoctrinarea 9i secta:rismul.
• Predarea psihologiei lasa loc disciplinelor care contribuie la cuno~terea omului ~i la
respectul drepturilor sale, pentru a pregati studenfii sii abordeze probleme legate in viitor de
exercitarea profesiei, respectand cuno§tinfele disponibile §i valorile etice."
(cf. Ewa Drozda - Senkowska - "Psihologie socialii experimentala", Editura Eurocart, Ia~i,
1999, pp. 212 - 213).

11.3. CODURI DEONTOLOGICE. STUDll DE CAZ.

Continuturile codurilor deontologice difera in func~ie de natura activitafilor sociale

la care se raporteaza, in primul rand, ~i, in al doilea rand, de finalitlifile speci.fice ale acestor
actiuni. In numeroase tari, pentru cele mai multe profesii s-au elaborat coduri deontologice
reprezentative contextului social ~i profesional de des!a~urare. in Romania, ne confruntam cu

46
 LILIANA STAN

unnatoarea situatie delicata: daca unele profesii beneficiaza de coduri nonnative bine
cunoscute (numite sau nu coduri deontologicef, altele se afla in plin proces de elaborare ~i
clari:ficare a propriilor coduri. in cea de a doua categorie (pentru cazul tarii noastre) se
situeaza inclusiv profesiile de psiholog ~i de pedagog I cadru didactic.
In masura Ill care deontologia este prezentata de catre speciali~ti (~i perceputa de
anumite categorii de persoane) drept studiu empiric al diferitelor datorii profesionale, acest
domeniu poate fl evidenfiat cu ajutorul analizei unor cazuri particulare. in cele ce urmeaza
vom reda prevederile normativ - deontologice (ln forma proiectata sau definitiva) pentru
cazurile unor activitati sociale romane~ti ~i sau straine. Deoarece eforturile de clarificare a
exigentelor deontologice sunt susfinute in inte111ale temporale indelungate (pentru unele, ca in
cazul practicii medicale sau al cunoll§terii, aces tea au debutat inca din antichitate) ~i se
adreseaza unor sfere ocupationale foarte largi (activitatea de asistenta medicala, juridica,
sociala, pastorala, m domeniul mass - media, al activitatii politiene~ti, al cercetarii ~tiintifice
~.a.m.d.),ne vedem nevoiti sa apelam la exemplificari, iar selectia pe care o vom realiza in
acest scop valorifica reperul I criteriul relevanfei pentru acfiunea psiho-pedagogului.
>- PENTRU ACTIVITATEA MEDICAL~.. Practica medicala a fost reglata de
unul dintre cele mai vechi coduri deontologice ale umanitatii - Juramantul lui Hipocrate. II
redam mai jos, alaturi de un juramant actualizat, eel de la Geneva (adoptat de Asociatia
medicala Mondiala in 1948 ~i modificat m 1968, 1983, 1994).

Juramantul Jui Hipocrate

Jur pe Apolo, medicul, pe Asklepios, pe Higeria ~i pe Panacheia ~i luand martori pe toti
zeii ~i pe toate zeitele, ma angajez sa due la indeplinire dupa puterile ~i judecata mea, acest
juramant ~i angajez scris.
Jur ca socotesc ca pe egalul parintilor mei pe acela care rn-a invatat arta medicinei, sa
impart cu el bunurile mele ~i sa ii asigur toate nevoile In caz de lipsa; sa consider copiii lui ca
pe proprii mei frati ~i daca doresc sa studieze aceasta arta sa ii invai :fara intelegere scrisa ~i
f'ara plata, sa imparta~esc preceptele generale, lectiile prin grai viu ~i tot restul doctrinei
copiilor mei, copiilor maestrului meu ~i tuturor discipolilor care s-au inrolat ~i au depus
juramant sa slujeasca legea medicalli ~i nu alta.
Voi dispune, dupa puterea ~i judecata mea, ca regimul dietetic sa fie servit in folosul
bolnavilor ~i nu in dezavantajul sau spre raul lor. Si nu voi da, oricine mi-ar cere acest lucru,
un drog ucigator ~i nici nu voi lua initiativa sa sugerez vreodata altceva. De asemenea, nu voi
da niciodata unei femei un pesar abortiv.

• Preocupari ~i rezultate remarcabile 1n clarificarea cadrului nonnativ - deontologic de manifestare

profesionala 'intalnim 'in cele mai variate profesii intre care, de pildli, ~i pentru activitatea agentului de
circulafie din Romania. De~i nu se uzeazli de sintagma "cod deontologic", ca atare, literatura
domeniului integreazli studii ~i cercetliri care precizeaza trasaturile dezirabile, necesare politistului -
agent de circulatie. Sub raport psihomoral, acestuia i se cere comportament umanitar, solicitudine,
cinste, dragoste de dreptate, de adevar, sinceritate etc. (C. Candea, C. Botea, A. Ro~ca -
"Comportamentul ~i personalitatea agentului de circulafie", Ministerul de futeme, Departamentul
Politiei, Serviciul Editorial, 1991).

47
ETICA $1 DEONTOLOGIE

Prin probitate ~i prin castitate imi voi mentine curata viata ~i profesiunea mea. Nu voi
face talia la calculo~i, lasand aceasta practica profesioni~tilor. in orice casa va trebui sa intru,
voi merge acolo numai spre binele bolnavilor, evitand orice stricaciune voluntara sau act de
corupere $i cu deosebire, orice raporturi venale, cu femei sau barbati, fie ei oameni liberi sau
sclavi.
Toate cele ce 'in decursul exercitiului sau in afara exercitiului artei mele, a$ putea vedea
sau auzi, privind viata semenilor mei $i care nu trebuie divulgate, le voi tine pentru mine,
socotind ca toate acestea au dreptul la eel mai deplin secret.
Dadi voi indeplini pana la capat acest jurimant $i 11 voi onora tot timpul, sa imi fie
pennis sa ma bucur de toate placerile vietii ~i artei, cinstit fiind pentru totdeauna de catre
oameni. Dar daca 11 voi viola ~i voi deveni sperjur, sa mi se intample tocmai contrariul.

Juramantul de Ia Geneva
in momentul cand voi fi primit in randul membrilor profesiunii medicale:
lmi iau angajamentul solemn sa ilni consacru viata in serviciul umanitatii;
Voi pastra pentru cei care m-au instruit recuno~tinta pe care le-o datorez;
Voi exercita profesiunea mea (arta mea) cu con~tiinta ~i dernnitate;
Voi considera sanatatea pacientilor mei ca prima mea·grija;
Voi respecta secretul celui ce mi 1-a incredintat, chiar dupa moartea pacientului;
Voi pastra cu sfintenie onoarea ~i nobilele traditii ale profesiunii medicale;
Colegii mei vor fi surorile ~i fratii mei;
Nu voi permite ca 1ntre datoria mea $i pacientul meu sa se interpuna consideratii de
afiliere politiCa, varsta, credinta, boala sau infirmitatea, nationalitate, origine etnica, rasa, sex,
statut social, comportament sexual;
Voi pastra respect absolut vietii, de la inceputul ei, chiar sub amenintare ~i nu !mi voi
folosi cuno$tintele impotriva legilor umanitatii;
Fae acest legamant in mod solemn, liber ~i sub semnul onoarei.

~ PENTRU ACTIVITATEA DIN PRESA. Dupa consultarea a peste 80 de

coduri deontologice existente in prezent $i adoptate de asociatii nationale ale ziari~tilor sau de
organizatii intemationale ale acestora, Clubul Roman de Presa sintetiza ~i difuza in 1998
(Revista "Dilema", anul VI, 3 - 9 aprilie 1998) 10 articole ale unui cod deontologic sau
"Decalogul presei".
1. ziaristul are datolia primordiala de a relata adevarul;
2. ziaristul poate da publicitatii numai informatii de a caror veridicitate este sigur; el trebuie sa
realizeze verificarea informatiilor din mai multe surse;
3. $tirea de presa trebuie sa fie obiectivii., echidistanta, exactii.;
4. ziaristul este obligat sa respecte viafa privata a cetatenilor;
5. ziaristul este obligat sa realizeze audierea tuturor pii.rfilor 'in cazul unei pareri divergente; ..
6. ziaristul este obligat sa asigure confidenfialitatea datelor;
7. ziaristul este obligat sa uzeze de clauza de con~tiinfii.; nu se accepta exercitarea unor
presiuni asupra ziaristului;

48
 LILIANA STAN

•
8. ziaristului ii este interzisa acceptarea unui tratament preferenfial ill scopul influentarii
opiniilor sale;
9. distorsionarea intenfionata a informafiei ~i acuzele nefondate impun datoria ziaristului de a
face corecfiile (necesare in cazul publicarii unor informatii inexacte);
10. instituirea unui Consiliu de Onoare care sa urmareasca respectarea normelor
deontologice.

);;> PENTRU ACTIVITATEA DIN POLITIE. In Franta, ill 1986, s-a adoptat
Codul Deontologic al Politiei Nationale cu 20 de articole; redarn selectiv cateva dintre ele.
• Politia Nationala concura la garantarea libertafilor cetafenilor ~i apararea institufiilor
Republicii, la mentinerea pacii, a ordinii pub lice, in protectia persoanelor ~i a bunurilor.
• Politia Nationala se achita de misiunile sale respectand Declarafia Drepturilor Omului,
Constitufia, Conven{iile internaf ionale §i legile in vigoare.
• Politia Nationala este disponibila pentru rezolvarea problemelor tuturor cetii{enilor
francezi, actionand in conditiile fixate de legi ~i de reglementarile in vigoare.
• Nerespectarea prevederilor codului atrage aplicarea sanctiunilor conforme cu legea
penala.
• Politia Nationala trebuie sa dovedeasca fidelitate fata de institutiile Republicii,
impartialitate ~i demnitate in toate imprejurarile, comportare exemplarii a politi~tilor ~i
respectul absolut al persoanei (indiferent de nationalitatea, originea, conditia sociala,
convingerile politice, religioase, filosofice ale acesteia.
• Chiar daca nu sunt in timpul serviciului, politi~tii trebuie sa se asigure din proprie
inifiativii ca se acorda ajutor in caz de pericol, ca sunt prevenite actele de tulburare a
ordinii publice, ca se realizeaza protectia individului ~i a colectivitatilor contra atacurilor
la adresa persoanelor sau bunurilor.
• Politi~tii trebuie sa recurga la folosirea forfei §i a armelor numai in cazuri de strictii
necesitate §i cu precaufie.
• Persoanele aflate sub protectia ~i paza Politiei nu vor fi agresate, mc1 supuse unm
tratament inuman ~i degradant; in caz contrar, politi~tii vor riispunde disciplinar. Cand se
produce, totu~i, un act de violenta, rara intentie, se acorda ajutor medical pentru protejarea
vietii persoanei.
• Exprimarea libera a informatiilor sau a opiniilor se va face cu discrefie §i pastrarea
secretului profesional.
• Ministerul de Inteme va as1gura protecfia func/ionarilor Politiei Nationale contra
violentelor, injuriilor, deraimarii etc. din timpul exercitarii misiunilor.
• Autoritatea investita cu putere ierarhica da ordine ce trebuie sa fie precise §i insofite de
explicafiile necesare pentru buna lor aplicare.
• Comandantul este responsabil de ordinele date, de executarea lor 9i de consecintele
rezultate ( . .. ). Subordonafii trebuie sa execute cu loialitate ordinele care le sunt date, fiind
responsabili de executarea ordinelor sau de consecintele neexecutarii.

.. • Subordonatii trebuie sa se conformeze instructiunilor autoritatilor cu excep{ia cazului ill

care ordinul dat este ilegal ~i de natura a compromite grav un interes public. Atunci cand

49
ETICA $1 DEONTOLOGIE

subordonatul crede acest lucru trebuie sa facii obiec/ii autoritii.fii care a dat ordinul
indicand semnificafia ilegala a ordinului. Daca ordinul este mentinut 9i persista
contestatiei subordonatului, acesta trebuie sa aduca la cuno~tinta autoritafii superioare
pentru a evalua situatia. Refuzul de a executa un ordin care nu indepline~te conditiile de
mai sus angajeaza responsabilitatea.
• Controlul se face ierarhic pentru toti functionarii.
"Code annote de deontologie policiere", Sophie Perra, Claude Paoli - L.G.D.J.;
Librairie Genera le de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1991.

> PENTRU ACTIVITATEA DE ASISTENTA SOCIALA. Asistentul social

dezvolta relatii bazate pe principii, valori §i o conduitii. profesionata moralii atat cu asistatii,
institutiile f,'UVemarnentale, neguvemamentale, CU colegii, cat 9i CU profesia, incurajand
standardele profesionale.
PRINCIPII
1. Orice fiinta umana are o valoare unica, indiferent de ongmea sa, etnie, sex, varsta,
credinta, statut social 9i economic sau de contributia sa in cadrul societatii.
2. Fiecare individ are dreptul la 'implinirea I realizarea persona/ii, in masura in care acest
lucru nu incalca dreptul altora.
3. Fiecare societate, indiferent de forma sa, trebuie sa functioneze in a9a fel 'incat sa asigure
tuturor membrilor sai beneficii maxime.
4. Asistentul social are responsabilitatea de a-~i consacra cuno~tintele ~i obiectivele, precum
~i indemanarea sa, pentru a ajuta oamenii, grupurile, comunitafile §i societiifile ill
dezvoltarea lor ~i in rezolvarea conflictelor individ - societate ~i a consecintelor acestora.
5. Asistentul social are ca obligafie primordialii realizarea obiectivelor serviciului sau. Acest
lucru trebuie sa treaca inaintea propriilor interese sau pareri.

> PENTRU ACTIVITATEA DIN DOMENIUL SOCIOLOGIEI. Profesia de

sociolog, In diferitele ei ipostaze - cercetare, 'invatamant, aplicare implica importante
considerente etice. Prezentam unele repere ale "Codului deontologic al sociologilor" din
Romania (propus de Asociatia Sociologilor din Romania prin utilizarea - ca sursa importanta
- a "Cod of Ethics", adoptat de American Sociological Association (august 1989); autorii
variantei romane~ti sunt Dan Banciu ~i Catalin Zamfir).

PROFESIONALISM, UMANISM SI OBIECTIVITATE

1. Inalte standarde profesionale. Sociologul are datoria de a se plasa la cele mai 'inalte
standarde teoretice ~i metodologice in activitatea sa de cercetare, invatamant ~i aplicare.
2.0pfiune umanista fundamentala. intreaga activitate profesionala trebuie fondata pe
o optiune umanista ultima: persoana umanii ji umanitatea reprezintii entitiifile supreme ale
societafii pe care sociologul se angajeaza a le sprijini cu toate resursele sale profesionale. in
nici o situatie de cercetare, invatamant sau aplicare a sociologiei, persoana umana nu trebuie
sa fie tratata ca simplu mijloc; persoana umana trebuie sa reprezinte 'in activitatea sociologului :r

scopul ultim, valoarea suprema.

50
 LILIANA STAN
..
3. Respect pentru libertatea ~i demnitatea umana. Pentru activitatea sa, sociologul
trebuie sa prezerve ~i sa amplifice libertatea de optiune $i manifestare a fiecarei persoane,
grup social sau comunitati. Manipularea de orice fel reprezinta un comportament profesional
inacceptabil 111 mod absolut.
4. Opfiune democratica. Sociologul trebuie sa-~i fundamenteze mtreaga activitate pe
valorile democratiei: respectul reciproc al persoanelor, grupurilor $i comunitatilor, mtelegerea
$i acceptarea reciproca. El nu trebuie sa favorizeze un grup sau o comunitate in detrimentul
altui grup sau comunitati, sa actioneze cu toate resursele sale profesionale pentru solutionarea
tensiunilor ~i conflictelor sociale nu prin forta sau manipulare, ci pe baza mtelegerii $i
acceptarii reciproce. in mod special atunci cand este vorba de un conflict, datoria morala a
sociologului este de a evita sa devina instrumentul derularii acestuia, conseind pfu1:ile, inclusiv
partea care 1-a angajat, sa adopte solutii pozitive, constructive, fundate pe valorile
democratiei, iar nu solutii bazate pe fort.a sau manipulare. Prin act ivitatea sa, sociologul
devina instrumentul derularii acestuia, conseind piif!ile, inclusiv partea care 1-a angajat, sa
adopte solutii pozitive., constructive, fundate pe valorile democratiei, iar nu solutii bazate pe
forta sau manipulare. Prin activitatea sa, sociologul trebuie sa devina un element activ al
procesului de negociere rntre parti, promovand valorile fundamentale ale respectului ~i
acceptarii reciproce.
a. Neutralitate axiologica ~i obiectivitate. in lntreaga sa activitate, sociologul trebuie sa se
ghideze dupa principiul neutralitatii axiologice. in nici o imprejurare el nu trebuie sa puna nici
un angajament valoric mai presus de adevarul $tiintific. Adevarul $tiintific reprezinta valoarea
morala suprema a omului de $tiinta. in mod special, datorita faptului ca prin 1nsa$i
profesiunea sa sociologul reprezinta un important factor social, el trebuie sa se plaseze
echidistant ill raport cu toate grupurile sociale, ideologiile, comunitatile componente ale
colectivitatii din care face parte, sa evite orice ingerinte politice, ideologice sau partidiste in
activitatea sa profesionala care ar putea distorsiona analiza corecta $i obiectiva a realitatii
sociale.
b. Declararea angajamentului social. Acceptarea de catre un sociolog a angajarii sale de
catre un grup, institutie, organizatie sau comunitate pentru a promova interesele acestora, fapt
care poate fi, mai ales pentru sociologul practician, foarte frecvent, trebuie sa aiba loc in
conditii deontolo gice clar specificate:
c. Angajamentul trebuie declarat ill termeni expliciti. Sociologul trebuie sa faca cunoscute
diferitele surse de finantare ale cercetarilor la care participa individual sau in grup $i sa
consemneze orice legatura pe care o are cu diferite firme, organizatii sau sponsori.
Sociologul nu trebuie sa accepte contracte, conventii, subventii, burse de cercetare sau
!nvatamant daca prin aceasta se produce o mcalcare a principiilor deontologiei profesionale;
el trebuie sa renunte la un angajament in momentul in care constata ca o asemenea angajare
este de natura a implica abate1i de la Codul deontologic.
r d. Sociologul trebuie sa influenteze partea angaj atoare, cat §i celelalte paqi pentru a recurge
la un comportament democratic in orice situatie conflictuata, la metode pozitiv - constructive,
iar nu opresiv - manipulative sau bazate pe violenta. Este datoria morala a sociologului sa

51
ETICA sr DEONTOLOGIE

devina un factor activ de construire a consensului bazat pe intelegere ~i ACCEPT ARE

RECIPROCA, pe negociere cu mijloace democratice constructive.
e. Este datoria morala a sociologului de a refuza sa contribuie la actiuni opresiv
manipulative sau violente. in situatii de conflict, pentru a evita sa-~i impuna cuno~tintele sale
in mod unilateral la dispozitia unei paf!i, sociologului ii revine datoria de a difuza larg in
cadrul colectivitatii din care face parte cuno~tintele sale teoretice ~i rezultatele empirice ale
cercetatorilor sale.
5. Opfiunile valorice personale ~i obiectivitatea. Ca orice persoana, sociologul are
dreptul la optiuni valorice proprii, la angajamen te politice ~i ideologice. in legatura cu
aceasta situatie, sociologul este dator sa !ntreprinda urmatoarele actiuni pentru a evita ca
angajamentul sau valoric sa anuleze neutralitatea axiologica ~i obiectivitatea activitatii sale
profesionale:
a. Sa caute sa analizeze ~i sa declare explicit cat mai detaliat cu putinta baza rationalli a
optiunilo r sale valorice. in acest fel se evita ca propriile optiuni sa reprezinte simple
prej udecati.
b. Sa expuna totodata in mod explicit, detaliat ~i celelalte optiuni valorice alternative
impreuna cu argumentatia lor rationala.
c. Sa alature criticilor pe care el le face optiunilor valorice alternative, criticile aduse de catre
ceilalti propriei sale optiuni valorice ~i aceasta cat mai detaliat cu putinta.
d. Sa realizeze aceasta analiza a optiunilor valorice cu care se confrunta, inclusiv propria
optiune, cu o completa buna credinta, in spiritul obiectivitatii ~tiintifice.

~ PENTRU ACTIVITATEA PASTORAL.A.. Activitatea preotilor este reglata

de un ansamblu de exigente. Ele sunt cuprinse in primul rand in Sranta Scriptura, dar au fost
clarificate I prezentate I explicitate de toti marii teologi, parinti ~i scriitori biserice~ti (Sfintii
Vasile eel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie eel Mare (Dialogul) ~.a.).

~ Sub forma unui indemn (catre Timotei), Sfantul Pavel afirma:

"Tu, 1nsa, omul lui Dumnezeu, fugi de acestea (pofte vatamatoare, Imbogatire, iubire de
arginti, ratacirea de la crediuta cf. vers. 9-10) ~i propa~e~te in dreptate, in cuvio~ie, in credinta,
in dragoste, !n rabdare ~i 1n blandete. Lupta-te in lupta cea buna a credintei, tine-te de viata
ve~nica la care e~ti chemat ~i pentru care ai dat marturie inaintea multor martori" (I Tim. 6,
11- 12).
)> A. Plamadeala siutetizeaza original rigorile de ordin deontologic, sub forma a "8 povefe
ciitre preofi spre neincetata luare aminte ".
1. Sa fii bun, cand toti in jurul tau sunt rai. Si sa fii bun mai ales cand toti sunt rai chiar cu
tine. Caci daca ar fi rai numai cu altii, ai putea fi indiferent. Sau ai putea trece de partea
lor. Sau te-ai putea indigna, ramanand totu~i comod 1n afara conflictelor.
2. Sa fii iertator, cand totul te indearrma sa nu ierti!
3. Preotul sa nu uite nici o clipa ca e sacerdot.
4. Preotul trebuie sa fie putemic nu prin autoritate ca orice autoritate, ci prin autoritatea
iubirii, a iertarii, a indrumarii pe calea cea buna.

52
 LILIANA STAN

5. Preotul sii fie in parohia sa ca un lisus. ( .. .) Preotul trebuie sa devina Samarineanul

milostiv al parohiei.
6. Copiilor preotului sii nu le fie ru§ine sii spuna: "Tata e preot! ".
7. Preotul sa fie in toate om luminat, evlavios, in pas cu evlavia poporului nostru, pastrator
al bunelor obiceiuri. ( .. .)in misiunea lui sa fie demn, iar convingerile ~i mvataturile lui sa
fie limpezi 9i sa serveasca drept exemple credincio9ilor lui.
8. Preotul trebuie sa fie omul prin care vorbe§te Dumnezeu, iube§te Dumnezeu, iartii
Dumnezeu. Sa fie omul lui Dumnezeu, cum invata Sf'antul Pavel.

.TEMA
1. Analizati continutul cerintelor deontologice pentru profesiile de ziarist, politist, asistent
social, sociolog, preot. Identificati acele exigente pe care le considerati, din punctul
dumneavoastra de vederc, valabile in activitatea psiho-pedagogului.
2. Raportandu-va la profesia particulara pe care o practicati sau la care aspirati, identificati
trei valori morale care se pot afirma prin intermediul acesteia.

53
ETTCA ~I DEONTOLOGIB

III. CE ESTE MORALA?

111.1. ETAPE Sl DIFICULTATI IN ANALIZA MORALEI

Raspunsul la intrebarea ,,ce este morala?" se dovede~te a fi unul dintre cele mai
diferite din intreaga teorie etica. Teoreticienii care s-au angajat in demersuri de solutionare a
acestei chestiuni au propus solutii !imitate, sub rezerva necesitafii completarii acestora. Cel
mai ilustrativ exemplu in acest sens ni-1 ofera cercetatorul O.G. Drobnifki care, dupa ce
realizeaza o ampla cercetare (sintetizata in doua volume) avand ca obiect ,,notiunea de
morala", concluzioneaza cu ideea imposibilitii,tii formularii unei defini,tii pentru aceasta:
"probabil ca cititorul - spune teoreticianul menp.onat - se a§teapta ca ea (n.ns. - cartea) sa se
sfiir§easca cu o definitie cuprinzatoare, exhaustiva 9i riguroasa din punct de vedere logic a
moralei, in care, in fine, «totul ar fi clar». Partial el va fi deceptionat. Daca am proceda la
insumarea tuturor aspectelor elucidate ale moralei intr-o formula unitara, prin aceasta nu s-ar
lamuri cine §tie ce" (O.G. Drobnitki - ,,No,tiunea de morala", partea a II-a, Editura $tiintifica
§i Enciclopedica, Bucure§ti, 1981, p. 241). In temeiul unei astfel de perspective, se poate,
totu9i, clarifica un anumit tip de probleme (cum s-a §i petrecut, de altfel, 1n literatura de
specialitate). Astfel, s-au precizat particularitafile unui studiu de o asemenea importanta §i
amploare, etapele considerate strict necesare in analiza teoretidi a moralei, precum §i
dificultafile care urmeaza sa fie con§tientizate §i - pe cat posibil - depa§ite in substanta
demersului analitic consacrat moralei.
Din punctul de vedere al etapelor presupuse de derularea unei analize asupra
moralei, acestea sunt - 1n viziunea lui Drobnitki (op.cit., p. 267) urmatoarele:
• Evidentierea analitica a manifestarilor care concretizeaza fie ca motiv, fie ca
forma de desra~urare, originea §i, implicit, devenirea actelor umane ce poseda dimensiune
morala.
• Reconstituirea - in plan teoretic - a relatiilor, a conexiunilor dintre elementele
unitatii, proprii moralei ca intreg, deoarece aceste elemente se constituie in viata persoanelor
9i a grupurilor ca aspecte disparate care apartin unor campuri eterogene ale fiintarii omului.
Teoreticianul trebuie sa se straduiasca sa faca vizibile, evidente raporturile reale care au
manifestari invizibile, discrete §i sa le surprinda valoarea corecta din perspectiva continutului
lor moral.
• Analiza moralei trebuie sa integreze, de asemenea, aspectele constatate in
urma diferentierii fenomenului moral de fenomenul social, in genere, de eel politic, juridic,
religios, estetic etc. (faptul fiind relevant atat pentru planul actiunii, cat 9i pentru eel al
con§tiintei de sine).
• In ultima instanfa, orice teorie morala trebuie sa realizeze reconstituirea
formelor proprii, caracteristice fiintarii omului §i con§tiintei de sine a umanitatii dintr-o tripla
perspectiva: ca trii.ire, gdndire §i voinfii..

54
 LILIANA STAN

Din punctul de vedere al dificultiifilor teoretice fntalnite fn explicarea moralei,

trebuie observat ca acestea s-au constituit treptat, concomitent cu derularea ca atare a
eforturilor comprehensive asupra domeniului. Se constata ca, finalmente, la originea tuturor
erorilor comise se situeaza o operatie analitica unica ~i anume unilateralizarea valorii sau a
rolului unui aspect constitutiv limitat sau colateral structurii moralei ~i extinderea calitatii
valorii pentru mtregul fenomen vizat. Profesorul I. Grigora~ in lucrarea ,,Probleme de etidi"
(Editura Universitatii ,,Al.I.Cuza", la§i, 1999, pp. 37- 43) se refera la unele dintre situatiile
problematice intervenite in teoriile asupra moralei, respectiv cele care au devenit mai
cunoscute, iar, prin aceasta, provocatoare §i inspiratoare pentru literatura de specialitate, ca
urmare a actiunii epidemice a elementelor de valoare asupra celor de calitate indoielnica (§i
invers).
In cuprinsul primelor patru capitole din ampla §i sistematica lucrare referitoare la
morala - ,,Principia ethica" (1903), G. Moore identifica ~i el aceasta dificultate. El se
consacra analizei acesteia deoarece apreciaza ca tofi marii ganditori din toate timpurile s-au
confruntat cu ea ~i nu au putut-o depa~i. Chiar daca doi teoreticieni ·- Platon ~i contemporanul
lui Moore, Sidgwitch - au evitat, totu§i, inconsecventa principiala pe care o semnaleaza
autorul tratatului ,,Principia ethica", cercetarea acesteia continua sa reprezinte o necesitate
absoluta daca se urmare§te depa§irea ei. Conceptiile etice precedente au fost subminate -
sustine Moore - de a§a-numita ,,eroare naturalista".* Cei mai multi dintre contemporanii §i
succesorii filosofului la care ne raportam ,,au fost convin§i ca exista eel putin o
incompletitudine grava sau o incon~tienta de fond (daca nu chiar o ,,eroare") in cele mai
multe dintre teoriile etice traditionale - ,,naturaliste" (Thomas Baldwin, in volumul G. Moore
- ,,Principia ethica", Editura Du Style, 1997, p. 38). in ce consta aceasta eroare, precizeaza
Thomas Baldwin (editorul lucrarii ,,Principia ethica"), se poate enunta cu dificultate,
deoarece Moore se situeaza succesiv pe pozitiile a trei teze diferite. Mai concret, aflam ca
eroarea naturalista se comite prin 1) identificarea lui B (Binele, Bunatatea - in calitate de

• G. Moore propune ca subiect de reflectie o observatie deosebit de incitanta pentru filosofi. El

marturise~te impresia ca in domeniul eticii, la fel ca in alte ramuri ale filosofiei, diferentele de opinie
~i 'inse~idificultaple legate de intelegere I comunicare (,,de care - sustine filosoful - este plina istoria"
- p. 75) se datoreaza unei cauze simple. Mai exact, disensiunile, dezacordurile ideatice manifeste sau
implicate 1ntre teoreticieni au ca izvor dezinteresul de a lamuri care sunt 1ntrebarile la care se cauta
raspuns 'inainte de a cauta I identifica raspunsul ca atare. Mai mult chiar, Moore deplange absenfa
totalii a tentative/or de clarificare a aspectului amintit deoarece astfel se perpetueaza starea de
ambiguitate, de incomprehensivitate a filosofiei. ,,Se pare insa ca filosofii, in general, nu sunt tentati sa
faca asemenea incercari ~i ca o consecinta a acestei omisiuni, sau nu - se straduiesc constant sa
demonstreze ca <<Da» sau «Nu» reprezinta un raspuns corect la intrebari la care nici un raspuns nu este
corect, datorita faptului ca ceea ce au ei in vedere nu este o intrebare, ci mai multe, pentru unele
raspunsul corect fiind «Nm>, iar pentru altele <illa»,, (G. Moore, op.cit., p. 76).
In mai multe locuri ale operei sale, G. Moore explica in cc constau neajunsurile eticienilor de pana la
el considerate drept surse de eroare: ,,practica de a intreba ce lucruri sunt virtuti sau datorii, :tara a face
vreo diferentiere intre semnificatia acestor termeni; practica de a intreba ce ar trebui sa existe aici ~i
acum, :tara a face vreo distinctie daca subiectul intrebarii este un mijloc sau un scop - daca asta se
datoreaza doar calitatilor acelui lucru sau rezultatelor sale; cautarea unui unic criteriu de corectitudine,
fara a sesiza ca pentru a descoperi un criteriu, trebuie 'in primul rand sa ~tim ce lucruri sunt corecte sau
gre~ite; ~i neglijarea principiului «unitatilor organice>>,, (G. Moore, op.cit., pp. 359 - 360).

55
ETICA 1$1 DEONTOLOGIE

concept fundamental al eticii) cu un predicat diferit de B sau 2) prin identificarea lui B ca un

predicat analizabil, sau 3) prin identificarea lui B cu un predicat natural sau metafizic
(ibidem, p. 13). Urmarind consecintele comiterii acestor erori asupra teoriilor despre moraUi,
se poate concluziona astfel:
,,Fie pe cale spontana, empirica, fie la nivel teoretic, motivele comportamentului moral
erau reprezentate prin mobiluri naturale, adica sensibile, empirice, ca de exemplu : placerea
(hedonismul unui Aristip), placerea ~i fericirea (pentru Epicur), utilul sau interesul personal
(puse de acord cu fericirea generalli sau cu interesul general) ill cazul utilitarismului. Eroarea
naturalista conducea la concluzia ca morala este caracterizata de scopuri individualiste,
egoiste, sustinute de mobiluri sensibile, materiale. 0 asemenea intelegere a moralei insemna,
de fapt, subminarea ei tocmai prin faptul ca actul ,,moral" aparea ca unul interesat, egoist,
ceea ce contrazice morala". (I. Grigora~, ,,Probleme de eticii", Editura Universitatii ,,Al. I.
Cuza, I~i, p. 37).

Daca Moore a sesizat cu o asemenea fmete dificultatea erorii naturaliste, era de

a~teptat ca acela~i ganditor sa propuna o solutie de depa~ire a impasului semnala~. De aceea,
filosoful englez a avansat un nou concept asupra valm.ii, conceptul de bine in sine sau de
valoare intrinseca. Pentru acest original construct teoretic G. Moore propune urmatoarea
definitie: ,,a spune ca un gen de valoare este <<intrinseca» illseamna doar ca problema daca un
lucru o poseda - ~i in ce masura o poseda - depinde exclusiv de natura intrinseca a lucrului in
cau:ia" (G. Moore, op.cit., p. 369).
• 0 alta dificultate majora pentru intelegerea adecvata a moralei a fost
conturata de explicafiile sentimentaliste. Luandu-se in considerare prezenta inevitabila a
sentimentului in faptele morale - cu o putemica forta penetranta in special pentru cele ·care au
un caracter dramatic ~i I sau tragic - unii teoreticieni (Hutcheson, Cabanis, A.Comte, Butler,
Hume, Shaftesbury ~.a.) au pus pe seama exclusiva a acestui element rolul de factor
explicativ I definitoriu al moralei.
Ch. Darwin a inclinat ~i el pentru un asemenea gen de explicatie formuland o ipoteza
interesanta: ,,pentru ca oamenii primitivi sau stramo~ii omului asemanatori maimutei sa
devina sqciali, ei trebuie sa fi dobandit acelea~i simtaminte instinctive care obliga alte
animale sa traiasca 'in grup ... ei, trebuie sa se fi avertizat reciproc la pericol ~i sa se fi ajutat
reciproc la atac sau aparare. Toate acestea implica un anumit grad de simpatie, fidelitate ~i
curaj" (Ch. Darwin - ,,Descendenfa omului # selecfia sexualii.'', Editura Academiei RSR,
1967, p. 88). Operatia analitica reductionista realizata de sentimentali~ti este vulnerabila din
mai multe puncte de vedere: in primul rand, sentimentele umane fata de un fapt sunt
inconstante ajungand la autentice contradictii atat la nivelul aceluia~i individ, cat ~i la nivelul
componentilor unei multimi de persoane; in al doilea rand, sentimentele se exteriorizeaza ill
expresii foarte variate, adeseori rara continuitate, ceea ce genereaza mesaje inconsistente ~i
derutante. De asemenea, ill al freilea rand, sentimentele insele pot fi mimate in temeiul unui
interes clarificat la nivel rational. Apropierea argumentelor utilizat.e de catre sentimentali~ti
de explicatia naturalista ii asimileaza, in ultima instanta, orientarii ,,erorii naturaliste".

56
 LILIANA STAN

•
• Conceptia despre morala elaborata de catre Immanuel Kant (1724 - 1804)
integreaza, la rfmdul ei, o dificultate semnificativa in explicarea referentialului mentionat.
Pentru filosoful clasic german, morala nu consta intr-o aspiratie spontana a omului, ci in
subordonarea acestuia fa/ii de datorie, ca ,,supunere" liber consimtita. Referitor la aspiratia
naturala spre fericire a fiintelor umane, Kant ii recunoa~te existenta, ca ~i profundele sale
radacini, in con~tiinta ~i conduita oamenilor, dar nu o valorifica explicativ in prezentarea
notiunii moralei. Autentica dispozitie morala a individului se concretizeaza in lndeplinirea
datoriei, aceasta din urma fiind independenta de obtinerea unei recompense (de orice tip ar fi
ea ~i I sau oricftnd ar putea surveni in existenta persoanei). in ,,Critica rafiunii practice", Kant
exprima tran~ant prioritatea datoriei in instituirea moralei.

RETINETJ
,,Reprezentarea pura a datoriei ~i in general a legii morale careia nu i se adauga nimic strain,
. . . are asupra inimii omene~ti . . . o influenta cu mult mai putemica decat toate celelalte
mobiluri''. (I. Kant - ,,Critica rafiunii practice", Editura Stiintifica,Bucure~ti, 1972, p. 29).
,,Treapta morala pe care se afla omul (~i pe cat putem noi scruta, ~i orice creatura rationala)
este respectul pentru legea morala. Simtamantul care-i este impus pentru a observa legea este
sa observi din datorie §i nu din afecfiune §i nici chiar dintr-o sforfare neporuncita" (ibidem,
pp. 173 - 174).
,,Ceea ce recunosc nemijlocit ca lege pentru mine, recunosc cu respect, care nu inseamna
decat con~tiinta subordonarii vointei mele unei legi rara mijlocirea altor influente asupra
simtului meu. Determinarea nemijlocita a vointei prin lege ~i con~tiinta acestei determinari se
nume~te respect, astfel ca acesta e considerat ca eject al legii asupra subiectului ~i nu ca o
cauza a legii. Propriu-zis, respectul este reprezentarea unei valori care dauneaza onorului
meu propriu. Deci, este ceva care nu este considerat nici ca obiect al inclinatiei, nici al fricii,
de~i are ceva analog cu ambele. Obiectul respectului este deci exclusiv, legea ~i anume aceea
pe care noi ne-o impunem noua in§ine i;;i totui;;i ca necesara in sine" (ibidem, p. 19).

Acordarea unei pozitii privilegiate pentru datorie 1n cadrul moralei face necesara
specificarea motivului pentru care din ea deriva o evidenta dificultate comprehensiva:
maniera kantiana exclusivista de valorificare a datoriei nu mai permite identificarea corecta a
locului binelui in cadrul moralei. De aceea, etica lui Kant apare ca o etica ce afirma valoarea
in sine a datoriei, cftnd - in realitate - afirma eticienii, aceasta este dependenta de
subordonarea fata de binele moral. ,,Rupta lnsa de continutul (valoric moral) al binelui datoria
nu poate participa la definirea de ansamblu a moralei ~i moralitatii" (I. Grigora~, ,,Probfeme
de eticii", Editura Universitatii ,,Al.l.Cuza", Ia~i, 1999, p. 39).
• Achizitiile tot mai numeroase $i din ce in ce mai complexe ale $tiintelor au
influentat in mod direct maniera de intelegere a problematicii moralei atat in secolul al XIX -
lea, cat i;;i 'in secolul XX, generftnd pe lftnga anumite servicii ~i unele dezavantaje. Scientismul
a determinat repunerea in discutie a unor aspecte ale dezbaterii etice o data cu solutionarea
' ~tiintifica a problemelor investigate de ~tiintele naturii. Impunerea adevarului naturalist a
atras (~i) valorificarea Jui de catre eticieni pentru identificarea unor variante explicative

57
ETICA SI DEONTOLOGIE

adecvate pentru fenomenul moral. Or, adevarul naturalist nu genereaza 1ntotdeauna confortul
moral, iar cunoa~terea faptelor morale nu se 1nscrie 1n aceea~i mecanica a cauzelor ~i
efectelor din existenta naturala.
• in secolul al XIX-lea, rezultatele cercetarii biologiei s-au expimat sintetic in
teoriile evolutioniste (Ch. Darwin, H. Spencer), iar acestea s-au dovedit inspiratoare ~i pentru
filosofia moralei. in cadrele acesteia s-a sustinut ca morala umana constituie o forma de
exprimare I manifestare compatibila cu ansamblul vietii animale, un moment distinct m
evolutia acesteia, chiar daca produsul final al devenirii mentionate prezinta trasaturi
inconfundabile ce nu ingaduie transgresarea sau reductibilitatea reciproca. Evolutionismul din
~tiintele biologice faciliteaza eticii descoperirea elementelor mdepartate ale moralei, ~i, in
special, cu ajutorul etologiei, determinarea corespondentelor comportamentului uman la
nivelul manifestarilor animalelor superioare (care au, totu~i, o viata sociala de turma). in plan
conceptual, etologii uzeaza chiar de sintagmele ,,morala naturala" ~i I sau ,,morala animala".
Cu ajutoru] lor nu se dore~te estomparea sau ~tergerea deosebirilor (reale ~i esentiale) dintre
mamiferele superioare ~i om, ci ,,pe aceasta cale, a putut fi demonstrata continuitatea
evolutiei ~i in domeniul comportamentului" (Ireniiiis Eibl - Eibesfeldt, ,,Agresivitatea
umanii.", Editura Trei, 1995, p; 44). Valorificarea contributiilor biologiei la nivelul refleqiei
etice a Ia.cut posibila reconsiderarea substratului uman biologic al moralei - ca aspect
pozitiv, constructiv - ~i, in acela~i timp, identificarea dimensiunii biologice prin elementele
asemii.nii.toare sau identice cu acelea ale animalelor (V.D. Zamfirescu) - ca aspecte negative,
de insuficienta.
• in secolul al XX-lea , cercetarea ~tiintifica - atat cea biologica, cat ~i cea din
alte domenii (ingineria genetica, informatica) - 1ntretine tensiunea cautarii raspunsului
adecvat pentru intrebarea ,,ce este morala?". in prezent, ne confruntam cu situatia unei
dependenfe indirecte a rejlexiei etice de rezultatele investigatiilor ~tiintifice actuale. Suficient
de maturizata ~i de fortificata (prin numeroase experiente precedente) pentru a nu se mai lasa
antrenata de ,,modele cognitive I epistemice" conjuncturale, etica nu mai este tributara unui
domeniu sau altul de cunoa~tere (biologia, sociologia, psihologia ~ . a.), dar este receptiva ~i
sensibila la ultimele concluzii avansate de acestea. Pe baza noilor studii se reia analiza unor
probleme clasice ale teoriei asupra moralei ~i moralitatii mcepand cu problema binelui (a
raului), a datoriei, a responsabilitatii, a omeniei etc.

111.2. lNTELESUL CONCEPTULUI DE MORALA

in limbajul cotidian, precurn ~i in eel de specialitate s-au impus cateva derivate ale
termenului de morala:
);;> ,,moral" este denumirea pentru ceea ce vizeazii activitatea psihicii, in general, caz in
care else opune sau se deosebe~te de ,,fizic"; ..
~ aceleasi denominativ - ,,moral" - exprima ceea ce este spiritual, spre deosebire de
ceea ce este material;

58
 LILIANA STAN

~ ,,moral" atribuie apartenenta la ceea ce este specific moralei, diferentiindu-se de ceea

ce este fie ,,amoraI'' (adica neutru sau indiferent din punct de vedere moral), fie ,,imoraI" (cu
sensul de negativ din perspectiva valorii morale). Negativitatea valorii morale mai este
denumita, de~i, mai rar, cu termenul ,,amoral", nu doar cu frecventul ,,imoral", iar
pozitivitatea valorica morala este evidentiata cu denominativul ,,moral".
in cuplul terminologic moralii - moralitate, primul denominativ 'i$i nuanteaza mai
mult lntelesul. Mai exact, prin morala se desemneaza nivelul distinct a ceea ce trebuie sa se
produca 'in existenta persoanelor $i a comunitatilor din punctul de vedere al exigentei de
realizare a binelui $i de evitare a raului. ,,Ceea ce trebuie" se deosebe$te, 'insa, de ceea ce este
ca fapt 1mplinit real in viata indivizilor sau a grupurilor $i se realizeaza sau tinde a se realiza
in temeiul valorificarii catorva criterii de validare a moralei in act. Aceasta ultima situatie
este indicata de teoria etica prin termenul de moralitate. Specificul intensiunii desernnate de
termenii mentionati este indubitabil: morala are caracter proiectiv-programator, iar
moralitatea are caracter moral-practic. Trebuie, 'insa, observat faptul ca atat 'in exprimarea
curenta, cat $i 'in cea a speciali$tilor domeniului, adeseori termenii sunt substituiti unul prin
celalalt.

RETINETI
,, Moralitatea reprezinta morala in curs, morala In actiune $i manifestare efectivii, prin
conduita, atitudini, con$tiinta sustinuta de principii morale; moralitatea este morala ca obiect
al respectului efectiv. Se 'impline$te prin calitati morale, prin trasaturi de caracter $i, global,
sub forma profilului spiritual-moral al omului $i al comunitatilor, cuprinzand $i forma
durabila a moravurilor, esentiale in continuitatea comunitatilor (etnice, nationale).
Moralitatea se regase$te in viata moralii a oamenilor $i demersurilor lor se consuma In
viata practica, in timp ce morala reprezinta nivelul cognitiv-teoretic".
,,Etica studiaza morala .ri moralitatea, preluand sensurile §i semnificatiile celor doua
componente ale obiectului ei de studiu, dar $i de sustinere a lor cu mijloace teoretice. De
altfel, transferul de sensuri, semnificatii ~i functiuni este reciproc: etica poate fi §i este o
morala teoreticii .ri o moralitate de infelept cultivat (jilosofic). La randul lor, termenii de
morala .ri moralitate pot fi folositi pentru denumirea lucrarilor de etica". (I. Grigora$ -
,,Elemente de etica ", Editura Universitatii ,,Al.I.Cuza", Ia~i, 1999, pp. 3-4).
Terna:
Stabiliti care sunt asemanarile $i deosebirile de continut $i sfora ale termenilor: eticii,
morala, moralitate.

~ intelesurile conceptului de moralii s-au precizat pnn contributiile succes1ve ale

marilor filosofi ai moralei. Daca teoreticienii problemei au sesizat in decursul secolelor
valoarea unui aspect sau a altuia pentru definirea moralei, in prezent, insumarea acestora
, poate contribui la o mai buna ~i completa rntelegere a acestui obiect. Din acest motiv, $i cu
aceasta convingere, in randurile urmatoare vom evidentia cateva definitii reprezentative ale
moralei.

59
ETICA $1 DEONTOLOGIE

• Emile Durkheim in lucrarea .~'education morale" ( 1925) constata ca morala

reprezinta o manifestare a vietii socio-umane care presupune relatii intre con~tiinte . Obiectul
moralei este ata§area individului la unul sau la mai multe grupuri sociale, iar analiza asupra
moralei nu poate fi efectuata in afara cercetarii ata§amentului interpersonal. in consecinta,
morala trebuie considerata o modalitate de fiintare I exprimare a omului prin care se asigura
existenta ca atare a societatii. Scopul moralei este afirmarea societatii §i protejarea ei, iar
pentru a avea asigurate acestea, societatea ,,produce" morala aferenta. Actiunea morala
integreaza scopuri impersonate, supra-individuale, plasate la nivelul societatii, al interesului
ei. De asemenea, actul moral autentic este acela care se savar§e§te ,,in plina libertate", rara ca
asupra subiectului moral sa se exercite in vreun fel o presiune exterioara.

RE TINE TI
• ,, ... actele care urmaresc scopuri exclusiv personale ale agentului sunt rara valoare
morala".
• ,, ... omul nu actioneaza moral decat cand urmare~te scopuri supenoare scopurilor
individuate, cand se face servitorul unei fiinte superioare lui insu~i §i tuturor celorla}ti
indivizi".
• ,,A actiona moral inseamna a actiona in vederea unui interes colectiv".
(E. Durkheim- ,,,~'education morale", Felix Alcan, Paris, 1925, pp. 66, 69, 68, 91).

• Pentru Lucien Levy - Bruh! (ln lucrarea ,~a morale et la science des moeurs" Felix
Alcan, Paris, 1904), morala practica (ca, de altfel, ~i morala teoretica) are ca obiect reg/area
ac/iunii socio-umane; 1n consecinta, ea cuprinde datoriile particulare, identificate in ~i pentru
existenta umana pana la nivelul detaliilor care descriu I surprind concretul. Realitatea morala
se prezinta ca ansamblu al datoriilor care se impun con§tiintei umane. Acest ansamblu are o
existenta independenta de posibilele principii speculative care ar fundamenta-o. Morala este o
realitate sociala obiectiva care ii este ,,data" subiectului individual; obiectivitatea acesteia este
de aceea~i natura sau esentli ca §i aceea a restului realului.
Conceptia Jui L. Levy - Bruhl prezinta o caracteristica interesanta ( valorificabila din
punct de vedere pedagogic) sub aspectul ,,coincidentelor" ideatice in raport cu alti filosofi.
Mai precis, prin raportare la E. Durkheim, ganditorul amintit accepta, ca ~i sociologul
francez, ca morala trebuie sa se circumscrie in mod inevitabil realitatii I existentei sociale pe
care o regleaza I regularizeaza I normalizeaza. Prin ideea ca reglarea manifestarilor socio-
umane se bazeaza pe recunoa~terea ~i respectarea unui ansamblu de datorii, L. Levy - Bruhl
se dovede~te a fi un adept fidel al conceptiei kantiene despre morala.
• Immanuel Kant este ganditorul prin care se impune paradigma explicativa asupra
moralei prin I pe baza datoriei morale (sau a imperativului categoric). In viziunea filosofului
german intrebarea " ce este morala ?" prime~te un raspuns care confirma ca aceasta se
identifica cu legea morala. Legea morala se define~te ca lege a datoriei; ea ponmce§te
categoric deoarece este necondi~ionata ~i exprima o necesitate obiectiva ~i universal valabila.

60
 LILIANA STAN

RETINETI
::;.. ,,Nu este deci decat un singur imperativ categoric ~i anume acesta: acfioneazii numai
conform acelei maxime prin care sii po/i vrea totodata ca ea sii devina o lege universala ( ... )
imperativul universal al datoriei ar putea fi exprimat ~i astfel: acfioneazii ca §i cand maxima
acfiunii tale ar trebui sa devina, prin voinfa ta, lege universa!a a naturii".
::;.. ,,Imperativul categoric ar fi acela care ar exprirna o aqiune ca obiectiv necesara in
sine, independent de orice alt scop".
I.Kant - ,,Critica rafiunii practice", Editura ~tiintifica, Bucure~ti, 1992, pp. 39 ~i 32 .

• ACTIVITATE

1. Analizati contributia lui Immauel Kant in problema datoriei morale asociind ideile de mai
sus cu cele prezentate la capitolul «Ce este etica?».
2. Plecand de la analiza uneia dintre observatiile urmatoare cu privire la morala ~i moralitate,
realizati un eseu de doua-trei pagini:
);;> Morala 1ncepe acolo unde se inaugureaza lupta interna in con~tiinta, uncle nelini~tea
stamita de doua solutii posibile se rezolva ptintr-o renuntare la confortul sufletesc prezent
pentru a obtine o cale mai dificila, dar mai justa. 0 optare sub semnul renuntarii ~i al
suferintei". (M.Ralea).
);;> ,,Legile morale se schimba dupa locuri ~i timpuri: unii gasesc in aceasta un motiv sa
nu asculte de nici una . .. ". (L. Blaga).
);;> ,,Ate situa in afara moralei inseamna a trada conditia de om". (T. Mazilu)
);;> ,,Acolo unde trebuie sa incetez sa mai fiu moral nu mai am nici o putere".
(J. W. Goethe)
:?- ,,Dezideratele morale sunt mai intotdeauna relative fata de noi in~ine ~i absolute fata
de ceilalti''· (M. Codreanu).
:?- ,,Paznicii moralei sunt intotdeauna ingrijorati de ce-i prive~te pe altii, niciodata pe ei
1n~i~i". (M.Kogg).
:?- ,,Morala nu este o ordine venita din afara, chiar din cer, ea este vocea rafiunii,
recunoscuta ca voce divinii" (A.D. Sertillanges).
::;.. ,,Morala este ansamblul mai mult sau mai putin sistematizat al determinatiilor ideale,
reguli sau scopuri pe care eul, considerat ca sursa absoluta, daca nu totala de viitor, trebuie
prin actiunea sa sale actualizeze in existenta prin care ea obtine cea mai mare valoare" (R. Le
Senne).
3. Identificati in cartile lecturate idei cu valoare aforistica despre morala ~i moralitate.
Integrati-le 1n eseul recomandat.

'

61
ETICA ~l DEONTOLOGIE

IV. CATEGORII FUNDAMENTALE ALE ETICII

IV.1. BINELE ~I RAUL

Ca ~i In cazul moralei, cercetarea binelui (~i a opusului acestuia, raul) constituie un

demers dificil, rngreunat sever de prezenta unor aspecte care marcheaza existenta socio-
umana. Dintre acestea, cateva sunt mai des puse 1n discutie de literatura domeniului.
Evocarea lor in cuprinsul acestui curs este de natura sa evidentieze cateva trasaturi definitorii,
reprezentative pentru problematica binelui §i a raului moral.
in primul rand, binele §i raul se prezinta ca stari sau manifestari care apartin
individului (considerat In mod singular §i nu la modul generic), grupurilor umane (de tipul
familiei, grupului profesional, organizatiei, natiunii etc.) ~i - prin persoanele care le deservesc
- institufiilor existente la un moment dat in organizarea societala. Clarita.tea, acuratetea,
precizia unei evaluari de ordin moral §i, deci, stabilirea calitatii de ,,bine" sau ,,rau" moral
sunt ingreunate ca urmare a realitatii ca acela9i fapt moral poate fi asimilat fie ca ,,bine" -
pentru una dintre instantele amintite - fie ca ,,rau" pentru altele. Mai mult, chiar atunci cand
se are In vedere acel~i sistem de referinta ~i aceea~i manifestare supusa valorizarii intr-un
anumit interval temporal, ea poate aparea ca ,,bine" la un moment dat, pentru ca ulterior sa
devina ,,rau".
in al doilea rand, binele §i raul cunosc - dupa cum am anticipat deja - o anumita
dinamica, atat pentru individ, cat §i pentru grupurile de persoane. Deoarece §i indivizii, §i
grupurile i9i schimba interesele, exigentele, aspiratiile ~.a.m.d., in functie de evolutia
acestora, valorizarea faptelor sau a actiunilor desfa§urate la un moment determinat este
fluctuanta, chiar inconsecventa. In virtutea acestui aspect, ceea ce la un moment dat este
apreciat ca fiind un ,,bine", intr-un referential context temporal §i situational socio-cultural
diferit, poate fi considerat drept ,,rau". Aceasta idee a derivat §i din precizarea de mai sus,
msa, de aceasta data ea ne indreptate§te la urmatoarea concluzie: in cadrul eticii trebuie sa
facem abstractie de aceste metamorfoze ale faptelor morale §i sa avem in vedere doar sensul
general, axiologic al binelui (raului) ~i pe acela strict moral.
in al treilea rand, analiza binelui , a raului este ingreunata de faptul ca atat sensul
axiologic, cat $i eel moral sunt desemnate cu termeni sau structuri categoriale cu posibilitati
!imitate. In ipostaza de categorie axio/ogica, binele exprima con§tientizarea semnificatiilor
pozitive sau conforme cu a§teptarile, cu interesele, cu aspiratiile, cu idealurile etc. de catre
persoane §i I sau grupuri. In aceasta varianta, pot fi bune obiectele, fenomenele, activitatile,
comportamentele, raporturile umane, institutiile $.a.m.d., valoarea lor fiind relevata din
perspectiva unui ansamblu complex ~i variat de criterii (de exemplu: realizarea utilitatii,
satisfoc~ici, intcrcsului, succcsului, confortului, bunastarii reprezinta ,,binele", iar nerealizarea

aspectelor I elementelor mentionate are semnificatia unui ,,rau").

62
 LILIANA ST AN

Categoria morala a binelui (respectiv a raului) evidentiaza valorile cu semnificatie

morala determinabile la nivelul raporturilor interpersonale. In circumstante particulare, binele
se manifesta ca generozitate, prietenie, omenie, dreptate §.a.m.d., iar raul (prin contrapondere
la exemplele date) prin zgarcenie (dusa pana la avaritie), du§manie, neomenie, nedreptate etc.
Deoarece cu aceia:;>i termeni sunt denumite atat acceptiile general axiologice, cat §i cele
morale, discursul filosofiei morale are de depa§it Inca multe alte tipuri de bariere explicative.
in al patrulea rand, dificultatile explicative se constituie §i in planul utilizarii
exclusive a intelesului moral al termenilor ,,bine" 9i ,,rau". intrebuintarea curenta a
denominativelor vizate arata ca acestea sunt apelate §i pentru aspectul concret, limitat, relativ
al binelui sau al raului, dar §i pentru aspectul absolut al acestora. Totu9i caracterul absolut al
Binelui este evidentiat printr-o nuantare suplimentara a limbajului moral prin expresiile: Bine
Suprem (Socrate, Kant), Bine Suveran , Summun Bonum, Bine Absolut (N. Losski). La
nivelul aceluia9i limbaj nu lipse9te nici nevoia §i tentatia nuantarii exprimarii raului. De
exemplu, N. Losski vorbe§te despre raul fundamental 9i raul derivat.
in al cincilea rand, o anumita ambiguitate comprehensiva in analiza referentialului
vizat se contureaza in legatura cu modalitatea de percepere a binelui §i a raului. De9i ele sunt
valori cu o existenta reala (nu iluzorie), prezenta sau absenta acestora sunt sesizate, percepute
de catre subiectii umani atat in forme adecvate, cat §i in maniere insuficiente. Inadecvarea pe
care o punem in discutie se refera la perceperea I reprezentarea fie denaturata, fie incompleta
a binelui I raului.
Pot fi identificate multe situatii de inadecvare perceptiva asupra moralitatii:
• binele §i raul, chiar daca sunt prezente, manifestari reale in viata subiectilor, sunt
cazuri cand ace9tia nu le percep existenta (unii - pe moment, altii - niciodafa in decursul vietii
lor);
• binele 9i raul, de9i sunt componente structurale ale existentei persoanelor, sunt situatii
cand valorile care le sunt atribuite sunt eronate: binele apare ca rau, iar raul ca bine. In secolul
al XIX-lea, F. Nietzsche propunea contemporanilor sai sa realizeze o reevaluare a tuturor
valorilor tocmai ca urmare a constatarii ca gandirea umana, in general, §i gandirea filosofilor,
in mod particular, erau pervertite de incoerente, incorectitudini, prejudecati.

RETINETI
,,. . . sa ne intrebam daca acele vulgare evaluari 9i opozitii ale valorilor pe care
metafizicienii ~i-au pus pecetea nu sunt cumva doar ni~te evaluari superficiale, perspective
provizorii, mai mult, doar ni§te perspective dintr-un anumit unghi, poate ca de jos in sus, din
,,perspectiva broa~tei", ca sa folosim o expresie familiara pictorilor. in ciuda intregii valori ce
trebuie atribuita Adevarului, Veridicitatii, Altruismului, s-ar putea sa fim nevoiti a atribui o
valoare superioara fundamentala aparentei, vointei de a in~ela, egoismului, ardorii. Ar fi chiar
posibil ca valoarea acestor lucruri bune ~i venerabile sa consiste tocmai in modul penibil in
care ele sunt inrudite, innodate, incarligate §i poate chiar identice in esenta cu ale lucruri rele
ce par sa le fie opuse. Poate! - Dar cine este dispus sa se preocupe de aceste primejdioase
,,poate"? Pentru aceasta trebuie sa a~teptam aparitia unui soi nou de filosofi, care vor avea
gusturi ~i inclinatii deosebite, opuse celor ale predecesorilor lor, - filosofi ai primejdiosului".
(F.Nietzsche - ,,Dincolo de bine §i de riiu", Editura Humanitas, Bucurei;;ti, 1992, pp. 8-9).

63
ETICA ~r DEONTOLOGIE

• 0 alta situatie de percepere inadecvata consta in aceea ca de~i binele ~i raul sunt
prezente 1n viata subiectilor morali, nu se poate efectua determinarea cu precize a gradului lor
de ,,intensitate" sau a ,,masurii" lor. Cu toate acestea, se stabilesc diverse ierarhii atat la
nivelul celor mai ,,bune", cat ~i la nivelul celor ,,rele"; se vorbei;;te astfel de ,,eel mai mare
bine" care este de dorit sau de realizat, dar ~i de ,,eel mai mic rau" de dorit sau de realizat.
Indirect, se accepta ierarhiile binelui i;;i ale raului ~i prin formularea principiului alegerii -
dintre doua rele -- a celui mai mic rau, iar dintre doua lucruri ,,bune" a aceluia care este mai
mare.
Deformarea perceperii binelui i;;i raului este prezenta i;;i in situatia in care, de~i binele i;;i
raul nu sunt prezente in continutul vietii socio-umane, subiectii ~i le imagineaza. Se constituie
astfel binele imaginar ~i raul imaginar , fiecare prelungindu-se in efecte constructive,
distructive, structurante, destrucurante, restructurante 9.a.m.d. asupra agentilor morali.
• 0 ultima dificultate la care ne vom mai rcferi intrucat afecteaza intelegerea bine!ui i;;i a
raului este aceea ca stabilirea calitatilor I valorilor de bine I rau are la baza o vasta
criteriologie. in ultima instanta, fiecare subiect moral dispune i;;i angajeaza propriile repere
evaluative. in pofida faptului ca subiectul este o fiinta integrata unui mediu socio-cultural,
criteriile utilizate de el sunt putemic fluctuante in functie de starile psiho-morale, de
atitudinile evaluative, de tipul de personalitate, de caracterul ~i nivelul moralitatii, de
conceptiile de viata antrenate in actul valorizator etc.

RETINETI
• ,,Ce este bun? - Tot ce aprinde ill om simtul puterii, vointa de putere, insai;;i puterea".
• ,,Viata pentru mine este instinctul cre~terii, al duratei, ingramadirea fortelor, instinctul
de putere: acolo unde vointa de putere lipse~te este degenerare".
(F. Nietzsche - ,,AnticristuI'', Editura Facla; Bucure~ti, 1911, pp. 10 $i 13).
• ,, ... conduita este buna sau rea dupa cum actele speciale care o com pun, bine sau rau
adaptate scopurilor speciale, pot conduce sau nu la scopul general al conservarii individului".
• ,, .. . noi numim bun, considerandu-1 in el insu~i, orice act atat de bine adaptat scopului
sau incat favorizeaza conservarea individului ~i asigura acel surplus de placere care face
conservarea de sine dezirabila".
(Herbert Spencer - ,,Despre educafia intelectuala, morala §i fizica", Editura Steinberg; ed. a
III-a, Bucure~ti, pp. 19 $i 25).

Pe baza analizei textelor de mai sus, clarificati I precizati criteriile de delimitare a binelui I
raului utilizate de F. Nietzsche ~i de H. Spencer.
~-~~- ~~~--~~~~~~~~~~~~__,

Nu lipsit de importanta este 9i faptul ca persoanele au disponibilitii-fi variabile de a

recunoa9te prezenta sau absenta ca atare a binelui 9i raului. Se observa, de pilda, tendinta de a
aprecia binele savar~it cu efort propriu ca avand o valoare mare, iar eel realizat de altcineva

64
 LlLJANA STAN
•
fiind de o valoare diminuata. De asemenea, raul savar~it de altii este ,,mai rau" decat eel
savar~it de propria persoana. Goethe, 1n Faust, surprindea acest adevar greu de contestat.

RETJNETJ
,,Ce nu cuprindeti va lipse~te chiar cu totul.
Ce-n calcule nu intra nu-i adevarat.
Ce voi nu cantariti e rara greutate.
Moneda, pe care voi n-o bateti, n-are pref' (Goethe, ,,Faust")

In secolul XX, cercetarile realizate de etologi ~i fiziologi propun criterii inedite in

temeiul carora se poate stabili valoarea de ,,bine" 1?i de ,,rau" in general, sau de ,,bine" ~i ,,rau"
moral. Unnarind istoria naturala a agresiunii, Konrad Lorenz nu considera aceasta
manifestare umana ca un rau absolut; fondatorul etologiei relativizeaza valoarea negativa a
agresiunii (definita ca instinct al animalului §i al omului de a lupta impotriva indivizilor din
propria specie) vorbind, 'in consecinta, despre ,,a§a-zisul rau". Mai mult, K. Lorenz se
straduie sa demonstreze, din perspectiva studiului agresivitatii, contradictoria dialectica a
binelui ~i a raului care face posibil ca ~i raul sa aiba efecte pozitive. Cu alte cuvinte, ni se
sugereaza astfel, ,,la ce este bun raul" (K. Lorenz - ,,A§a-zisul rau", Editura Humanitas,
Bucure~ti, 1998, pp. 33 - 62) sau, 'in viziunea lui Jean Baudrillard (,,Strategiile fatale",
Editura Polirom, Ia~i, 1996, p. 201), se cauta argumente pentru intemeierea unui ,,principiu al
raului".
RETINETI
,,0 parte sunt dintru acea putere
Ce numai raul 11 voie~te,
Insa mereu creeaza numai bine" (Goethe - ,,Faust").

*
* *
Observatiile sintetizate mai sus conduc in mod necesar la concluzia ca binele ~i raul
se instituie In viata oamenilor In conformitate cu o logica destul de curioasa, adeseori
paradoxala, sugerata - in completarea versurilor lui Goethe - de cuvintele personajului
Medeea din ,,Metamorfoze" (Ovidiu): ,,Vad ~i aprob tot ce este bun, dar nu 'incetez sa ma
conduc dupa ce este mai rau". Nivelul con~tiintei morale ~i acela al conduitei sunt, eel mai
adesea, in raporturi de contrarietate inclusiv ~i cu privire la binele I raul moral; din nefericire,
,,cunoa~terea valorilor pozitive ~i chiar aderarea la ele nu aduce cu sine, in mod obligatoriu,
realizarea lor" (N. Losski, op.cit., p. 21 ).
Complexitatea cadrului de instituire ~i functionare a binelui I raului moral justifica
marele interes teoretic pentru aceste notiuni. Marii cugetatori ai tuturor timpurilor i-au
acordat spatii speciale de analiza: de la Platon, Aristotel, teologii cre;;tini ~i pana la Kant,
'
Hegel, Moore ~.a. Din vasta arie a contributiilor acestora vom retine - 'in manierii enuntiativa
- accepfiile foarte diferite care i-au fost acordate binelui moral.
Binele moral a fost asimilat ca fiind cunoa~terea pe care o poate dobflndi omul
(Socrate, Bacon),Jericirea pe care ~i-o procura acesta 1n de-a lungul vietii (Aristotel, Epicur),

65
ETICA SI DEONTOLOGIE

placerea determinata de un anumit mod de viata (Epicur), credin/a §i iubirea pentru

Dumnezeu (teologii cre~tini) sau utilitatea asigurata de alegerea unor acte I fapte morale etc.
intr-o maniera mai riguros delimitata, binele se constituie ~i se afirma prin intermediul uneia
sau mai multor valori morale. Generozitatea, rabdarea, demnitatea, altruismul, prietenia
~.a.m.d. reprezinta intruchipari ale binelui moral, dupa cum opusele acestora materializeaza
raul moral.

.TEMA

Propuneti o definiiie a binelui moral sau a raului moral valorificand ideile de mai jos:
.};>- ''N umim indeob~te bine sau rau ceea ce simturile noastre interioare sau ratiunea ne fac
sa apreciem ca potrivit sau contrar naturii noastre" (R. Descartes) .
.};>- "Se cauta binele rara a fi gasit ~i se gase~te raul Ia.ra a fi cautat" (Democrit) .
.};>- ''Nu poate exista bine decat acolo unde exista vreo virtute ~i virtutea este in mod firesc

binele" (Seneca).
)'> "Avem insa vreun rau mai mare pentru cetate decat acel lucru care ar dezbina-o ~i ar
face din ea, mai multe in loc de una? Ori vreun bine mai mare decat eel care ar lega-o
laolalta ~i ar face-o una?" (Platon) .
.};>- "Numesc idealul binelui suveran ideea unei astfel de inteligente, in care vointa cea mai
perfecta din punct de vedere moral unita cu beatitudinea suverana, este cauza oricarei
fe1iciri din lume, intrucat aceasta fericire se afla in propoflie exacta cu moralitatea (cu
demnitatea de a fi fericit)" (I.Kant) .
.};>- "Om bun se intelege eel ce nu face nici un rau; dar cu mult mai bine eel ce poate face
rau dar nu-1 face; ~i desavar~it de bun eel ce poate rasplati cu rau, ~i dimpotriva,
rasplate~te cu bine" (Fr. Fevelon) .

.};>- "Cand faci bine cuiva, uita-1 din ceasul acela, iar cand dobande~ti un bine de la altul,
nu-I uita in veci" (I. Golescu).

IV.2. DATORIA
IV.2.1. Etimologia termenului; formele exprimii.rii datoriei.

in cadrul sistemelor filosofice care se ocupa de morala ~i de moralitate, un lac

distinct este acordat unei probleme ce s-a dovedit a fi intotdeauna de actualitate - ~i anume,
problema datoriei morale. Faptul meniionat are o explicatie evidenta: omul ca persoana ~i
grupul social (ca unitate specifica de individualitati) i~i desra~oara viata ~i activitatea in
conditiile in care opteaza in mod continuu pentru anumite activitati sau acte, fapte sau gesturi
etc. ~i le evita pe altele. Alegerea se face in functie de un ansamblu de aspecte: profunzimea
contactelor interpersonale pe care oamenii le stabilesc, conjuncturile determinante in care
ace~tia se gasesc, criteriile de evaluare intrebuintate, finalitatile propuse ~i urmarite etc. De~i
indivizii, ca ~i grupurile, au posibilitatea ~i libertatea de a actiona in modalitati foarte diferite, :
ace~tia preferii (chiar daca nu intotdeauna ~i nu in mod unanim) sa savar~easca ,,ceea ce se

66
 LILIANA STAN

cade", ,,ceea ce se cere" sau ,,ceca ce se cuvine". lntr-o alta forma, exprimam ideea anterioara
sustinand ca existenfa umana §i existenfa sociala afirma 'in ele insele - un ansamblu de
datorii.
Datoriile exprima necesitatea in planul vietii fiintei umane ca existenta multiplu
determinata: biologic, social, politic, cultural etc. Cicero reliefa semnificativ aceasta idee in
lucrarea sa ,,Despre indatoriri" (Eclitura Stiintifica, Bucure~ti, 1967, p. 40):

RETINETI
,, .. Jntr-adevar, In nici o parte a vietii, fie In activitatea publica sau privata, din for sau de
acasa, fie ca faci ceva pentru tine sau in legatura cu ceilalti oameni, nu poate lipsi
indatorirea".

inaintea lui Cicero, sub forma une1 max1me, Thales afirma ca ,,cea ma1 tare e
necesitatea, caci ea domne§te peste toate" (Diogene Laertios, op.cit., p. 125). Este evident1
insa, ca specificul activitatii des!a~urate de om sau de colectivitatile umane genereaza un tip
distinct al indatoririlor; astfel, activitatea productiva impune 'indatoriri sau datorii economice,
activitatea politica presupune datorii de ordin politic ~.a.m.d., iar exigen/a viefii morale in §i
prin toate tipurile de activitiip menfionate solicita datorii de ordin moral. Sintetizand ideea
de mai sus, in mod generic, limbajul filosofic a consacrat categoria de ,,datorie morala".
Din punctul de vedere al etimologiei termenului, acesta provine din limba latina
care ofera doua notiuni cu relevan1a directa in problema datoriei: termenul ,,dator- datoris"
indica pe ,,eel care da" (sau datator), iar termenul ,,oficium - oficiis" desemneaza indatorirea
sau datoria de ordin moral. Cel de al doilea termen s-a bucurat de mare notorietate prin
includerea sa ca titlu al unor lucrari, ,,De oficiis", apartinand lui Seneca (tratat care, insa, s-a
pierdut) ~i lui Cicero. Cu toate acestea, limba romana a pastrat eel dintai termen; al doilea
este evocat intr-o expresie cu 1ntrebuintare rara ~i anume ,,a face oficiile de gazda" care
desemneaza savar~irea unor servicii ca - indatoriri tipice de catre gazda pentru oaspete.
Sub aspectul formei de exprimare lingvistica a ideii datoriei morale, se constata o
bogatie impresionanta de expresii atat in limbajul cotidian, cat §i In eel filosofic. Astfel,
datoria morala este numita in mod frecvent obligatie, indatorire (sau indatorinta), lege,
porunca, norma, regula, dispozitie, maxima, 1nvatatura, sfat etc. Ilustrativ pentru aspectul
semnalat anterior este, spre exemplu, faptul ca Pitagora exprima ideea necesitatii In viata
morala, identificand ,,legi" morale ~i politice. in acela~i context, Thales formuleaza sfaturi
(de~i accepta ca eel mai u~or lucru consta in ,,a da sfaturi altuia''.), Epicur concepe ,,maximele
fundamentale" ca principii de viata, iar o pleiada stralucita de filosofi ~i teologi elaboreaza
reguli: Descartes in ,,Discurs despre metoda de a ne conduce bine rafiunea §i a cauta
adevarul in §tiinfe" deduce ,,cateva reguli de morala" din metoda sa de cunoa~tere a realitatii,
iar Sf'antul Vasile eel Mare elaboreaza ,,Regulile morale", ,,Regulile mari'', ,,Regulile mici'' ~i
,,Epitimii pentru calugari/e". S:fantul Grigorie eel Mare - Decalogul (episcop al Romei intre
anii 590 - 604) scrie ,, Cartea regulei pastorate" sau ,, Cartea grijii pastorate", concepandu-
~i, ca ~i S!antul Vasile eel Mare, chiar titlurile de capitole in termeni care sugereaza
necesitatea (,,cum trebuie" sau ,,cum. nu trebuie").

67
ETICA $I DEONTOLOGIE

Teologii nuanteazli aria lingvisticli de exprimare a necesitatii intrebuintand frecvent

formula ,,cuvant" sau ,,cuvinte de fnwipiturii." (ca in cazul S!antului Efrem Sirul sau al
Sf'antului Grigorie de Nyssa), ca ~i forma ,,povafii" (Antonie Pllimadealli).
Termenii de ,,lege" ~i ,,poruncii" dispun de o capacitate speciala de a evidentia
prezenta necesitlitii in viata morala a oamenilor ~i a grupurilor sociale. Intrebuintarea notiunii
de ,,lege" sugereaza mai pregnant caracterul de obligativitate pentru faptul consemnat !n
continutul acesteia. Legea poate fi nescrisa ~i, in acest caz, ease transmite de la o persoana la
alta ~i de la o generatie la alta prin puterea traditiilor, a obiceiurilor sau a datinilor, dupli cum
ea poate fi §i scrisa*. In cea de a doua ipostaza, legea pastreaza caracterul de lege morala, dar,
in plus, imbraca §i forma imperativitlitii legii juridice. Legea juridicii este emisa de o
autoritate publica recunoscuta, are caracter de obligativitate pentru toti membrii unei
comunitati §i, ca o trasatura specificli., stipuleazli. modul de sanctionare a abaterilor de la
c~rinta legiferata. Ea actioneaza, deci, dupa savar§irea unui act, pe cand legea morala poate §i

trebuie sa functioneze I actioneze inaintea actiunii propriu - zise.

Termenul ,,poruncli", de~i nume9te o dispozitie (oralli sau scrisli) formulata de o
autoritate lumeasca sau supraplimanteasca, este intrebuintat preferential pentru a indica
poruncile divine. In cre§tinism, cele ,,zece porunci " religioase §i etice (sau Decalogul) - al
caror continut se ala. in Vechiul Testament - au fast revelate de Dumnezeu lui Moise pe
muntele Sinai, fiind gravate pe doua table de piatra.

• ACTIVITATE

Amintiti-vli continutul Decalogului studiind Biblia, ,,Ie$irea" (20); ill legatura cu fiecare
porunca a acestuia clarificati-va motivele care justifica cerinta exprimata.

Independent de maniera in care a fast evidentiata ideea prezentei necesitatii in viata

morala a persoanelor §i a comunitatilor, prin datorie se desemneaza ansamblul de cerinte,
nonne, reguli, legi etc. care se impun cu necesitate conduitei indivizilor in raporturile
acestora cu ceilalti, cu ei in~i~i, cu diferite grupuri, cu natura sau cu divinitatea. I. Kant, in
lucrarea ,,Critica rafiunii practice" a elaborat o conceptie cuprinzatoare despre dat01ie
(apeland pentru aceasta la notiunea de imperativ categorie). Prin ea este sugerata prezenta
legii morale, respectul pentru lege, supunerea libera prin voinfii §i a voinfei fata de legitate,
existenta unui control rational asupra tuturor manifestarilor umane; prin acest tip de control
se elimina (trebuie sa se elimine) orice tip sau forma a placerii traite de subiectul moral

• Obiceiul este recunoscut atat in dreptul din Romania, cat ~i in acela al altor tari europene, drept unul
dintre izvoarele dreptului, chiar daca este vorba despre o sursa cu o valoare redusa (in acest caz, avem
de a face cu obiceiul juridic). Creatie lenta ~i de cele mai multe ori spontana, obiceiul (sau cutuma) a
fost integrat In continuturile unor coduri juridice tocmai pentru a se conserva forta !or moralizatoare ~i
de reglementare a vietii sociale, a raporturilor sociale. Cel mai frecvent este evocat obiceiul juridic
indreptul maritim ~i in dreptul civil; Codul civil roman face trimitere la aplicarea obiceiului in materie
de servituti ~i raporturi de vecinatate, de uzufruct, de executare a contractelor ~i interpretarea vointei
partilor, de vanzare ~i locatiune (I. Ceterchi, I. Craiovan - Jntroducere in teoria genera/ii a dreptului,
Editura All, Bucure~ti, p. 93).

68
 LILIANA STAN

' intrucat placerea 11 indeparteaza pe om de ratiune ~i datorie. Respectul legii se refera numai la
respectul persoanelor (nu ~i la acela privitor la lucruri).

RETINETI
,,Respectul pentru lcge este con~tiinta unei supuneri libere a vointei fata de lege, unita
totu~i cu o constrangere inevitabila, care este exercitata asupra tuturor inclinatiilor, dar numai
prin ratiunea noastra proprie. ( ... ) Actiunea care potrivit acestei legi (n.n. - legea morala) cu
excluderea tuturor principiilor de determinare derivate din inclinatie, este obiectiv practica, se
nume~te datorie, care, in virtutea acestei excluderi, contine in conceptul ei constrangere
practica, adica determinare la actiune, oricat de fii.rii pliicere s-ar petrece ele".
• ,,( ... ) datoria trebuie sli fie necesitate practica neconditionatli a actiunii".
• ,,Voinfa este conceputa ca o facultate de a se determina pe sine insa~i la actiune in
conformitate cu reprezentarea unor anumite legi. Si o astfel de facultate nu poate fi gasita
decat la fiinte rationale. Dar ceea ce serve~te vointei ca principiu obiectiv al determinarii de
sine este scopul ~i acest scop, daca e dat numai de ratiune trebuie sa fie valabil deopotriva
pentru toate fiintele rationale".
• ,,( ... ) Omul ~i in genere orice fiinta rationala exista ca scop in sine, nu numai ca
mijloc, de care o vointli sau alta sli se foloseasca dupa bunul ei plac, ci in toate actiunile lui,
atat in cele care-1 privesc pe el insu~i, cat ~i in cele care au in vedere alte fiinte rationale, omul
trebuie considerat totdeauna in acela~i timp ca scop".
(I. Kant -- Critica rafiunii practice, Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1972, pp. 169, 43, 45-46, 46) .

• TEMA

Prezentati sensul acordat datoriei de clitre filosoful Immanuel Kant ~i argumentati de ce omul
trebuie considerat intotdeauna ca scop ~i nu ca mijloc.

IV.2.2. Repere ale ontologiei datoriei

Concomitent cu acceptarea datoriei morale ca element structural fundamental al vietii
sociale, in legatura cu acest impozant statut al datoriei, in teoriile etice s-au deta~at cateva
probleme complexe: definirea datoriei, determinarea temeiurilor ins6tuirii I fiintarii datoriei, a
raporturilor dintre datoria ~i obligatia morala, dintre datorie ~i bine I rau moral, libertate I
responsabilitate etc. dintre datorii ~i drepturi, descrierea evolutiei istorice a ipostazelor
datoriilor, explicarea conflictului datoriilor ~.a. Dintre acestea, ne propunem abordarea
succinta a doua aspecte: 1) ce anume intemeiaza I fundamenteaza existenta datoriei morale in
cadrul vietii sociale ~i 2) care sunt datoriile pe care le are de indeplinit o persoana sau un
grup?
I.Ce intemeiaza existen/a datoriei morale? Rlispunsul la aceasta interogatie
precedentli poate fi asimilat cu identificarea unor repere ale ontologiei datoriei morale.
Constituirea datoriei morale la nivelul vietii persoanelor ~i a grupurilor a fost explicata de
filosofi prin evocarea unui ansamblu de componente care - fiecare 'in parte ~i in unitatea lor -
fac posibila aparitia valorii datoriei morale.
• in primul rO.nd, datoria morala se instituie ca urmare a faptului ca viafa omului este
una de tip comunitar. Aparitia, supravietuirea ~i afinnarea indivizilor sunt posibile numai in

69
ETICA $1 DEONTOLOGIE

cadrul societatii. Aristotel 1n ,,Etica Nicomahica" sintetiza acest adevar, definind omul ca
,,zoon politikon". Spinoza in lucrarea ,,Etica" (Editura $tiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti,
1981, p. 235), observa, la randul lui, ca ,,toate nazuintele sau dorintele noastre deriva din
necesitatea firii noastre, 'in a~a fel meat pot fi 1ntelese, sau numai prin firea noastra ca fiind
cauza tor cea mai apropiatii., sau din faptul ca suntem o parte din natura, care (parte) nu se
poate concepe adecvat prin sine insa§i, Jara ceilalfi indivizi". Prin urmare, traind datorita sau
din cauza altor oameni, manifestandu-se odata cu ceilalfi, prin §i datorita I din cauza
celorlalfi, individul se raporteaza la mediul uman ~i social din care face parte, incearca sa se
armonizeze cu acesta urmarind sa-~i asigure continuitatea p1in care se deschide spre ceilalti,
dar prin care, in acela~i timp, se lnchide in sine. Intorcandu-se spre sine, individul afirma un
ansamblu de cerinte sau datorii referitoare la propria persoana. Deschiderea spre ceilalti
presupune o suma de mdatoriri sau de norme din respectarea carora este posibita existenta
proprie , ca ~i a altora. A~adar, a triii in societate implicii a avea datorii morale. In viziunea
sociologului francez Emile Durkheim (,,!..'education morale", Felix Alcan, Paris, 1925) aceste
idei pot fi exprimate sintetic astfel:

RETINETI
• ,,Ca tot ce exista, omul este o fiinta limitata; el este parte dintr-un tot; din punct de vedere
fizic, el este parte din Univers: din punct de vedere moral, el este parte din societate"
(p. 58).
• ,,Morala nu este doar un simplu sistem de obi~nuinte, ci un sistem de comandamente"
(p. 35).
• ,,Noi putem spune a~adar ca morala este un sistem de reguli de actiune care predetermina
conduita" (p. 27).
• ,,Domeniul moralei este domeniul datoriei ~i datoria este o actiune prescrisa" (p.26.).

• in al doilea rand, faptul constituirii datoriei morale reprezinta consecinta

inevitabila a rationalitatii fiintei umane. Spinoza concentra ideea anterioara 1n propozitia a
XXXV-a din partea a N-a a ,,Eticii'' sale (1981, p. 200): ,,numai in mii.sura in care oamenii
traiesc condu~i de rafiune se potrivesc totdeauna cu necesitate prin natura". Mai mult,
Spinoza observa ca ,,oamenii numai In rnasura 1n care traiesc condu~i de ratiune fac cu
necesitate ceea ce este bun pentru natura omeneasca ~i, prin urmare, pentru orice om, adica
ceea ce se potrive~te cu natura oricarui om. Deci, oamenii se potrivesc, de asemenea, cu
necesitate totdeauna intre ei, in masura in care triiiesc condu~i de rafiune".
• in al treilea rand, datoria morala se instituie inevitabil ca o componenta a vietii
persoanelor ~i a grupurilor ca urmare a aspiraiiei, a tendintei naturale a omului spre Bine.
Apeland ~i de aceasta data la cei doi mari filosofi - Aristotel ~i Spinoza - vom regasi ideea
anterioara 1n doua texte relevante:
;
Aristotel (,,Etica Nicomahica", 1988, pp. 15 - 16) constata ca ,,intotdeauna, in orice
aqiune sau in orice decizie, binele reprezintii scopul, pentru ca 'in vederea lui se Jae toate
celelalte; astfel !neat, daca pentru toate actiunile exista un singur scop, acesta este binele
realizabil, iar dadi scopurile sunt mai multe, binele realizabil in ele va consta".

70
 LILIANA STAN

Spinoza (,.Etica", 1981, p. 237) preciza: ,,orice exista in natura ~i socotim ca este
rau, sau ca ne poate impiedica sa existam ~i sa ne bucuram de viata rationala, ne este ingaduit
sa indepartfun de la noi prin mijloacele care ni se par cele mai sigure. Dimpotriva, orice lucru
pe care il socotim bun sau folositor pentru mentinerea fiintei noastre ~i pentru a ne bucura de
viata rationala ne este ingaduit sa-1 luam in folosul nostru ~i sane servim de el in orice chip".
Spinoza consemna un aspect suplimentar ~i anume faptul ca ,,Binele pe care ~i-1 dore~te
oricine practica virtutea il dore~te ~i pentru ceilalti oameni cu atat mai mult cu cat va avea o
cunoa~tere mai mare a lui Dumnezeu. Oamenii, intrucat traiesc condu~i de ratiune, sunt pentru
oameni foarte folositori. A~a incat noi nazuim sub conducerea rafiunii, cu necesitate, sa
facem ca oamerui sii triiiascii. sub conducerea rafiunii. Dar binele pe care ~i-1 dore~te oricine
care traie~te dupa porunca ratiurui, adica cine practica virtutea, este de a cunoa~te. Deci binele
pe care ji-l dore§te oricine practica virtutea ii dore§te §i celorlalfi oameni (. ..); cu cat esenta
sufletului include o mai mare cunoa~tere a lui Durnnczeu, cu atat mai mare va fi dorinfa prin
care acel care practica virtutea dore~te altora binele pe care ~i-1 dore~te" (1981 , p. 203).
Asemenea texte evidentiaza in mod convingator ideea ca aspiratia sau cautarea binelui moral
de catre fiecare persoana genereaza un ansamblu de datorii interdependente, complexe ~i
dinamice .

• TEMA

Prezentati reperele ontologiei datoriei.

IV.2.3. Datoriile profesionale ale psihologului #ale pedagogului

0 alta problema meticulos analizata de catre eticieni vizeaza identificarea datoriilor
concrete pe care le presupune existenta socio-umana in diverse circumstante. in istoria
filosofiei s-au consemnat numeroase incercari de clarificare, de sistematizare ~i chiar de
ierarhizare a datoriilor atunci cand individul se gase~te in diferite pozitii ~i roluri sociale sau
in situatii existentiale determinate. Astfel, in toate societatile umane sunt bine cunoscute
datoriile barbatilor fata de tara sau fata de conducatorul ei, datoriile femeilor fata de barbati,
ale sotiilor fata de soti, ale copiilor fata de parinti, ale tinerilor fata de varstnici, ale elevilor 9i
studentilor fata de profesori, dar 9i ale cadrelor didactice fata de cei educati sau fata de
societate, ale medicilor, preotilor, psihologilor etc. fata de persoanele asistate, ale
credincio9ilor fata de Divinitate, Biserica, pastori sau fata de ei in~i~i 9.a.m.d. Se poate
observa ca 9i in situatia in care omul este considerat de catre filosofi In mod generic, intentia
precizarii datoriilor prioritare ale fiintei umane nu lipse~te. De exemplu, pentru Aristotel,
datoria fundamentala a omului se refera la datoria de a savaqi Binele in conditiile concrete ale
vietii particulare, iar in cre§tinism, datoria suprema a credinciosului este iubirea aproapelui.
Pentru Kant, esentiala este datoria de a-1 considera pe om intotdeauna scop 9i niciodata numai
ca mijloc; ,,imperativul practic va fi deci urmatorul: actioneaza astfel ca sa folose9ti
umanitatea atat in persoana ta, cat ~i in persoana oricui altuia totdeauna in acela~i timp ca
scop, iar niciodata numai ca mijloc" (I.Kant - ,,Critica rafiunii practice", Editura Stiintifica,
Bucure9ti, 1972, p. 47). A9adar, la intrebarea ,,care sunt datoriile p e care le are de zndeplinit

71
ETICA ~I DEONTOLOG!E

i
o persoanii. sau un grup?" intr-o situatie anumita, raspunsul solicita precizari cu privire la un
ansamblu de aspecte: varietatea surselor care consemneaza datoriile morale: folclorul,
codurile de legi, literatura, filosofia, gandirea juridica, scrierile teologice etc.; necesitatea
studierii interdisciplinare a acestora din perspectiva istoriei sociale, a istoriei §i sociologiei
moravurilor, a psihologiei moralei §i moralitatii, a etnografiei etc.; exemplificarea registrului
larg al datoriilor morale prin analiza izvoarelor: a) filosofice; Pitagora (,,Legile morale §i
politice"), Socrate, Cicero (,,Despre indatoriri"), Machiavelli (,,Principele") sau b) teologice:
Clement Alexandrinul, Sf. Grigorie eel Mare, Srantul Vasile eel Mare; c) tradifiile
comunitii.tilor
, arhaice etc.
Deontologia profesionala a secolului XX consemneaza clarificari ale datoriilor
diferitelor profesii, adeseori sub forma codurilor deontologice. Varn exemplifica datoriile
profesionale pentru activitatea psihologului cu ajutorul codului aplicat in Franta, din care
selectam doar principiile generale §i obligatiile psihologului fata de colegii sai.

Principii generale
1. respectarea drepturi lor persoanei; 5. calitate §tiintifica;
2. competenta; 6. respectarea scopului asumat;
3. responsabilitate; 7. ind~pendenta profesionala;
4. probitate; 8. clauza de con§tiinta.
Obligatiile psibologului fata de colegii sai
• Psihologul i§i sprijina colegii in exercitarea profesiunii §i in aplicarea §i apararea
prezentului Cod. El rii.spunde favorabil cererilor lor de consultatii §i ajutor 1n situatii dificile,
contribuind, mai ales, la rezolvarea problemelor deontologice.
• Psihologul respecta concepfiile §i practicile colegilor sai atat timp cat ele nu
contravin principiilor generale ale prezentului Cod; acest fapt nu exclude critica fondata.
• Psihologul nu face concurenfii. in mod abuziv colegilor sai §i apeleaza la ei daca
estimeaza ca sunt mai in masura sa raspunda unei solicitari.
• Atunci cand psihologul indepline§te o misiune de audit sau expertizii. a colegilor
sau institutiilor, o face cu respectarea exigentelor deontologiei sale.

Interesul major pentru precizarea modului corect, uman, responsabil etc., adica
moral, de exercitare a sarcinilor profesionale rezulta ~i din formularea exigentelor sau
regulilor impuse de sustinerea unor actiuni caracteristice profesiei respective. in cazul
psihologului, o astfel de actiune consta 1n aplicarea testelor psihologice. ,,Codul deontologic
al psihologilor" (editat in Quebec, 1993), in sectiuni distincte, sintetizeaza regulile esenfiale
ale interpretii.rii materialului obtinut prin aplicarea testelor §i principiile de baza atat ale
interpretarii testelor, cat ~i ale utilizii.rii competente a acestora. Cateva dintre aceste principii
le prezentam, selectiv, mai jos.

72
 LILIANA STAN

REGULI DE INTERPRETARE A TESTELOR

> Aprobarea clientului constituie prima etapa in vederea unui diagnostic.
> Tehnicile pentru a fixa contactul variaza in functie de tipul testului ~i vftrsta persoanei
evaluate. Principalii factori luati in considerare sunt regrupati in functie de categoria de clienti
evaluati.
> Psihologul trebuie sa interpreteze materialul psihologic cu prudenra.
> Psihologul nu poate mcredinta altcuiva, cu exceptia altui psiholog, datele brute ~i
neinterpretate, inerente unei consultatii psihologice.
> in intregul raport psihologic, scris sau verbal, psihologul trebuie sa se margineasca la
interpretarile proprii asupra materialului psihologic, stabilite in urma consultatiei ~i sa se
rezume la concluziile ~i recomandarile proprii.
> Psihologul trebuie sa evite orice posibilitate de interpretare inadecvata sau de folosire
falsa a informatiilor de care el dispune.

PRINCIPII DE INTERPRET ARE A TESTELOR

> Cu cat clientul se aseamana mai mult in toate privintele cu grupul normativ, cu atat
mai mult comparatiile sunt valabile.
> Tinand cont de un numar de variabile, care pot influenta negativ rezultatele, este
eseniial de a considera ~i explica scorurile ca un clasament intr-un interval.
> Scorurile la teste nu sunt o masura directa a gradului de reu~ita pe care un individ 11
poate atinge. Ele sunt o masura a raspunsurilor unui individ la un ansarnblu de stimuli, la un
moment dat ~i intr-o situatie particulara.

PRINCIPII DE UTILIZARE A TESTELOR

> Acceptarea responsabilitatii referitoare la utilizarea competenta a testelor.
> Cunoa~terea buna a unui cod deontologic.
> Practicarea de actiuni potrivite, juste !ara influentarea presiunilor care ar putea fi
exercitate.
> Sa nu se fotocopieze documente protejate prin drepturile de autor.
> Cunoa~terea standardelor legale.
> Abtinerea de a determina indivizii sau grupurile de indivizi sa aleaga anumiti itemi ai
testelor, ceea ce ar provoca o reprezentare falsa I deformata a abilitatilor ~i competentelor
persoanelor.
> Abtinerea de a ajuta o persoana favorita mobtinerea unui scor.
> Impiedicarea persoanelor care tree testele sa consulte acestea !nainte de interpretare.
> Pastrarea in loc sigur a cheilor de corectie ~i a materialului testelor.
> Asigurarea ca interpretarea testelor va fi realizata de un personal calificat.
> Alegerea pentru examen a unui loc care sa permita optimizarea randamentului
subiectului (de exemplu, un birou).
> Cunoa~terea testului ~i a limitelor sale.
> A fi con~tient de necesitatea de a avea mai multe surse de date convergente.
~ > A staparu abilitatea de stabilire a unei istorii a cazului pentru a realiza asocierea cu
rezultatele testelor.

73
ETICA $1 DEONTOLOGIE

.TEMA
1. spiritul principiilor generate ale codului deontologic al psihologilor francezi, identificati
obligatiile psihologului fata de pacientii sai.
2. Lecturati romanul lui Ken Kesey - ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci" (Editura Aleris,
Bucure~ti, 1992). Observati problemele morale ~i de ordin deontologic prezentate in cuprinsul
acestuia.
3. Studiati problemele legate de statutul profesional al psihologului ~i de deontologia acestuia
lecturand capitolul corespunzator din lucrarea lui Mielu Zlate - ,Jntroducere fn psihologie"
(ed. a Ill-a, Editura Polirom, Ia~i, 2000, pp. 61 - 72).
4. Comentati din perspectiva morata afirmatia urmatoare: ,,face mai mult un psiholog f"ara
teste decat mai multe teste :fara un psiholog" (L. Szondy).
5. Ce exigente deontologice presupune activitatea legata de testarea psihologica?

Datoriile profesionale pot fi identificate ~i in continutul ,,juramantului" care se exprima la

inceputul activitatii intr-un anum~t domeniu de activitate. in S.U.A., un astfel de juramant i1
formuleaza oral ~i 11 semneaza viitoarele cadre didactice. Redam ideile acestui continut.

Astazi incep sa invat cum sa devin un educator.

Fae primul pas in aceasta profesie care pune bazele construirii unor principii solide de
viata pentru generatiile urmatoare.
De aceea, ma dedic invatarii continue pentru ca ~tiu ca rara aceasta cei ce ne vor urma
vor pierde atat din viziunea, cat ~i din puterea de a construi o societate. Ma dedic sa cultiv
caracterul uman pentru ca ~tiu ca umanitatea nu poate ,,inflori" rara curaj, intelegere,
onestitate ~i incredere.
Ma angajez sa invat continuu ~i sa-mi cultiv caracterul pentru ca ~tiu ca trebuie sa fiu un
model de viata; idealul pentru care m-am dedicat doresc sa-1 promovez ~i in spiritul celorlalti.
in prezenta acestei adunari, ma dedic ~i ma angajez sa respect acest juramant. ·-----~

Analizand continutul juramantului anterior, identificati datoriile profesorulur fata de elevii sai .
.
*

Valorificarea informatiilor anterioare permite decelarea unui ansarnblu de concluzii

cu privire la datoria morala:
~ Datoria morala reprezinta o componenta intrinseca, inevitabila a vietii
persoanelor ~i a comunitatilor. Ea constituie una dintre valorile morale fundamentale ale
existentei socio-umane. Instituirea ei in societate constituie o necesitate. Elaborarea codurilor
deontologice ale diverselor profesiuni (in ultimele decenii) sintetizeaza ~i exprirna nevoia de
etica.
)'> Datoria morala exprima necesitatea in planul relatiilor interpersonale, iar
manifestarea acesteia garanteaza insa~i libertatea umanii.
~ Datoria morala afirma valorilor morale esentiale: Binele, Adevarul, Dreptatea,
Demnitatea, Omenia etc., prin ~i dincolo de inveli~ul concret specificat al datoriilor morale.

74
 LILIANA STAN

~ Datoria morala se poate identifica in plan teoretic, dar se afirma ca atare in

plan practic. Realizarea efectiva, comportamentala a datoriei solicita un efort de vointa ~i, in
special, a bunei vointe (Kant); ea angajeaza con$tiinta morala.
~ Respectul pentru datoria morala evidentiaza o dimensiune a responsabilitatii
umane $i a calitatii viefii morale. Kant concentra mtreaga morala in datorie, iar respectul
pentru aceasta era neconditionat (i:n aceasta atitudine a fost identificat ,,rigorismul kantian").
~ Sub aspectul formei de exprimare, datoria morala este sugerata 1ntr-un larg
registru lingvistic, iar, 1n mod frecvent, este redusa la obligafie, de~i in mod eronat.
Participarea persoanei la executarea unei norme sau reguli prin angajament con$tient define$te
datoria morala. Respectul pentru o cerinta de ordin moral rara angajamentul con~tient al
persoanei define~te obligafia. Datoria constituie un imperativ interior, asumat (de con~tiinta),
iar obligatia are caracter coercitiv ~i exterior (fiind eteronoma).
};;>- incalcarea datoriei morale atrage dupa sine sancfiunea de tip moral.
~ Datoria morala are caracter dinamic, istoric: unele datorii morale sunt
abandonate, altele apar ca efect direct al dinamicii vietii sociale. Gilles Lipovetsky In lucrarea
,,Amurgul datoriei" caracteriza deceniile de dupa 1970 drept decenii ale postdatoriei, intr-o
epoca postmoderna care afinna imperative morale nedureroase pe fondul unei mode a eticii.
~ Reflectand cerinte de conduita in conditiile interdependentei umane, datoriile
morale constituie suportul complementar al drepturilor omului.

Cititi lucrarea lui Gilles Lipovetsky -"Amurgul datoriei" (Editura Babel, Bucure$ti, 1996).
Sintetizati ideile acestui autor cu privire la stadiul actual de afirmare a datoriei ill societatea
occidentala postmodema ~i illcercati sa definiti ce intelegeti prin ,,moda a eticii".

IV. 3. IDEALUL
IV.3.J. Ce este idealul?
Filosofii accepta, eel putin la nivelul potentialitatii, ca majoritatea oamenilor, atat in
singularitatea lor, cat ~i in cadrul unor comunitati restranse sau Iargite carora apaf!in, poseda
idealuri; ill numele acestora se poate muri (faptul nefiind reprobabil, ridicol sau trist), dar se !ji
poate triii (!arli ca astfel existenta umanli sli se plaseze la limita derizoriului sau banalului). in
acest sens, P. 'futea spune cli "se poate vietui, deveni $i pieri in mod idealist" (P. Tutea,
,,Omul. Tratat de antropologie cre!jtinii", Editura Timpul, Ia~i, 1992, p.74).
RETlNETI
A avea un ideal insearnna a nutri o aspiratie - perceptibila adeseori ca "dorinta de" sau
ca "motiv pentru" care, la nivelul unui interval determinat al vietii traite de oameni se
dovede~te a fi prevalenta. * Sensul acestei aspirafii a fast identifzcat intotdeauna ca fiind
perfecfiunea, desavar§irea sau absolutu/.

• Durata intervalului in care o anumita aspiratie umana domina $i determina existenta persoanelor sau
a grupurilor sociale cunoa§te limite variabile. In acest sens, putem identifica perioade relativ restranse
sau, dimpotriva, intervale mari de timp. Pentru indivizii izola/i, cele din unna acopera fie in intregime

75
ETICA $! DEONTOLOGIE

in scopul mtaririi credibilitatii afirmatiilor de mai sus, propunem 1n continuare cateva

exprimari concordante ale filosofilor !n problema perfectiunii.
• P. Andrei, sintetizand contributiile clasice semnificative (Platon, Aristotel ?.a.)
~i pe cele contemporane lui (Otto Liebmann, Gauthier, Ricardou, Draghicescu ~.a.) observa la
inceputul secolului XX ca notiunea idealului include, alaturi de caracteristica invenfiei ~i a
devenirii, atributul perfecfiunii sau al ''perfecfiei" (P. Andrei, ,,Despre ideal. Despre fericire.
Valorile estetice §i teoria empatiei", Editura Ankarom, Ia~i, 1996, p. 30). Atitudinea umana
optimista sau activa ~i maniera pesimista de raportare la existenta, de~i polare, au 1n comun
"dorul de o realitate mai buna, mai perfecta, fata de care actualitatea ·este inferioara" (ibidem,
p. 11).
• Uncle lucrari de sinteza explicativa retin in mod distinct sensul atribuit
tennenului "ideal" in dezbaterile filosofice ~i, alaturi de acesta, mtelesul "idealismului". in
filosofie, prin "ideal" se desemneaza ceea ce apaf!ine domeniului ideilor, al con~tiintei ~i
exista nurnai in gandire. Cu acela~i termen se denume~te caracterul spiritual, imaterial al
cunoa~terii realitatii, respectiv ceea ce este definibil doar prin opunere la materialitatea lumii.
De asemenea, termenui indica proprietatea perfectiunii intrinseca produselor idealizarii ~i
celei mai mari p3.f!i a obiectelor abstracte (Dicfionar enciclopedic, vol. ill, Editura
Enciclopedica, Bucure~ti, 1999, p. 155).
Idealismul, 1n mod evident, reprezinta orice sistem filosofic de gandire care nu
acorda existentei decat valoarea unei idei, iar lucrurilor materiale - o falsa existenta.
Realismul, materialismul sunt conceptii care se opun idealismului (Dictionnaire
encyclopedique illustre, f.a., Armand Colin, Paris, p. 487). Un recent dictionar (E. Clement,
Ch. Demonque, L. Hansen - Love, P. Kahn, ,,Filosofia de laA la Z. Dicfionar enciclopedic de
filozofie'', Editura All, Bucure~ti, 1999, p. 232) nuanteaza intelesul idealismului pentru
filosofie (unde termenul nume~te caracterul oricarei doctrine care intr-un fel sau altul acorda
un rol preeminent ideilor), pentru metafizica (la nivelul careia doctrina idealista acorda statut
ontologic ideilor) ~i pentru esteticii (conceptia idealista asociaza artei rolul de a reprezenta o
realitate ideala). Autorii acelei~i lucrari <listing, totodata, mtre sensul comun acordat
termenului "idealism", derivat din faptul de "a nu acorda suficienta importanta realitatii, sau

durata existentei mature a unei persoane (~i chiar copiliiria acesteia 1n cazul formularii precoce a unor
proiecte ideale), fie o mare parte a viepi adultului.
Spre exemplu, Heinrich Schliemann -1n secolul al XIX-lea -1~i proptlllea sii descopere sau
"sa dezgroape candva Troia" (H. Schliemann, 1979, <<Pe urmele lui Homen>, vol. I ~i II, Editura
Meridiane, Bucure~ti, p. 9) bazandu-se pe marturiile lui Homer. Anticipat de plasmuirile unui vis
infantil, 'intretinut de pasiune sincera ~i luminoasa "pentru tot ce e invaluit In taina" (ibidem, p. 11),
idealul cunoa~terii lumii antichitiifii clasice s-a metamorfozat pentru istoric In ideal de via/ii,
detenninand destinul omului matur; "visul lui despre regasirea Troiei a devenit de fapt suportul moral
care 1-a ajutat sa infrunte ruina economica, decrepitudinea fizica, boala, mizeria ~i umilinta. Cu gandul
la acest vis, Schliemann s-a zbatut sa lnfranga potrivnicia destinului ~i-a izbutit sa-~i creeze ( ... ) o
noua situape, o soarta noua ... " (R. Florescu, «Schliemann - omul ~i arheologul», introducere la
Schliemann, <<Pe urmele Lui Homer». vol. I, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1979, p.8). i
Pentru comunitiifile umane , idealurile sociale pot antrena atat personalitatile grupului, cat ~i
anonimii maselor , pe parcursul intregii lor vieti sau pe durate mai putin semnificative. Idealurile sunt, J
deci, repere exclusive pentru o singura generatie culturala sau se transmit ~i la generatiile urmatoare.

76
 LILIANA STAN

de a confunda irnaginarul ~i realul" ~i sensul peiorativ al acestuia, respectiv, insu~irea unei

doctrine care supraliciteaza importanta ideilor (ibidem).
0 precizare inedita include Dicfionarul de filosofie - Larousse (Paris, 1964, p. 138)
care expliciteaza termenul "ideal" exclusiv ca reprezentare a starii de perfectiune pe care
spiritul o imagineaza 9i spre care aspira, <land astfel satisfactie inteligentei ~i, in egala rnasura,
afectivitatii umane. Se mai mentioneaza, de asernenea, ca optiunea pentru perfectiune se
produce concomitent cu con~tientizarea imposibilitatii realizarii efective a idealului. Lasand
deschisa problema avantajelor sau neajunsurilor implicate de o asemenea abordare, observam
ca maniera restrictiva mentionata anterior este preluata 9i de alti autori. De pilda, pentru Julia
Didier (,,Dicfionar de filosojie'', Editura Univers Enciclopedic, Bucure~ti, 1996, p. 50),
idealul reprezinta modelul perfect ~i trebuie perceput ca reprezentare a unei "stari de
perfectiune pe care spiritul ~i-o imagineazli rara a 0 putea atinge in intregime".
Daca filosofii atribuie notiunii idealului acest ultirn inteles, atunci despre ace~tia
putem spune ca se pun, finalmente, de acorcl cu lumea, in genere. Diqionarele enciclopedice
explicative ale limbii romane (1984, 1986, 1999), dar ~i ale limbii franceze (1988) ori engleze
(Lacey, 1996) - indiferente fafa de orgoliile filosofante - precizeaza consonant ca prin "ideal"
se desernneaza scopul suprem. Acesta se exprima m forma ideatica, mobilizeaza in mod
con~tient ~i metodic nazuintele, activitatea creatoare umana pentru a realiza "gradul eel mai
inalt ~i mai greu de ajuns al perfectiunii intr-o directie" (DEX, 1984, pp. 411-412). Acel
"ceva" care prime~te adjectivul "ideal" se identifica cu perfectiunea ~i I sau desavar~irea.
Constatand despre fapte, stari, procese etc. ca sunt desavar§ite, afirmam ca sunt depline,
implinite, complete, absolute sau perfecte (ibidem, p. 248). Mai mult, aceea9i sursa extinde
aria cuprinderii desavar§irii §i la nivelul lucrurilor ~i I sau fiintelor: "lucrurile sau fiintele
perfecte sunt desavar~ite" (ibidem, p. 676).
0 varianta a dictionarului enciclopedic francez (editie Armand Colin, Paris, f.a. p.
487) consemneaza existenfa ideatica §i himerica a idealului, ca ~·i reunirea in confinutul sau a
tuturor perfecfiunilor ~i, deci, a ansamblului acestora. Din aceasta asertiune deducem ideea ca
exista mai multe tipuri 9i grade ale perfectiunii. intre acestea, insa, idealul sintetizeaza eel mai
'i.nalt grad de perfecfiune.
• Sugestiile semantice pe care le deschide etimologia latina a termenului idea/is
conserva §i perpetueaza un sens de larga acceptare, desernnabil prin cuvintele la care ne
raportam: perfectiune, desavar§ire, absolut ~.a. (cf. F. Marcu, Const. Maneca, ,,Dicfionar de
neologisme", editia a III-a, Editura Academiei RSR, Bucure~ti, 1986, p. 545).
Consideratiile formulate pana in acest moment fac posibila enuntarea unui ansamblu
de observatii.
a) Este necesar ca idealul sii fie reprezentat exclusiv ca desiiwir§ire ciireia nu-i
lipse§te dimensiunea morala. Mai mult, lmplinirea ca atare a desavar~irii se dobande~te
tocmai prin latura morala. Justificarea opiniei din urma poate fi realizata utilizand urmatoarea
mentiune a lui Watson: "Dari-mi un copil nou nascut ~i voi face din el ce vreti, un s:fant sau un
bandit" (cf. E. Planchard, ,,Pedagogie §colarii. contemporana'', Editura Didactica ~i
~ Pedagogica, Bucure9ti, 1992, p. 56). A9adar, fiiptura umana poate deveni monstruoasa atunci
cand realizeaza perfectiunea din care absenteaza latura morala; in schimb, omul poate ajunge

77
ETICA SI DEONTOLOGIE

perfect, desavar~it, asemeni zeilor sau sfintilor dacii actele pe care le savar~e~te sunt de esenta
morala.
b) In masura in care idealul incumba un continut rezonant sau compatibil cu
exigentele morale instituite la un moment istoric dat ~i tn comunitati umane determinate, prin
dimensiunea lui morala devine ideal pedagogic (serve~te drept reper ~i criteriu al stabilirii
oportunitatii ~i eficientei actiunii educative). Daca putem sustine despre toate aspectele
realitatii umane (intentii, fapte, actiuni, reactii, opinii etc.) ca sunt susceptibile de evaluare
morala ~i le pretindem sa fie concordante cu exigentele sau criteriile uzuale de ordin moral,
atunci faptul se dovede~te valabil ~i in cazul idealului - produs al con~tiintei, exprimabil ~i
transpozabil in realitate (uneori chiar realizat J:ntr-un grad oarecare de completitudine). In
situatiile in care rigorile judecatii morale nu sunt satisfacute, se contureaza diferite motive
mtemeiate i;;i larg acceptate de respingere a acelor forme ale manifestarilor umane dubitabile
din punct de vedere moral. Prin urmare, este evident ca atunci cand idealul nu include
dimensiunea morala, el se autosuprima. Dalai Lama (,,Etica noului mileniu", Editura
~tiintifica, Bucure~ti, 2000, p.94) recunoa~te ca necesara (dar cu evidenta deruta) prezenta
idealurilor la nivelul existentei unor persoane I indivizi a ciiror viata "pare consacrata, in
totalitate, violentei ~i agresiunii". Fara nici un dubiu, constata acest ganditor contemporan,
"Hitler, Stalin, Mao ~i Pol Pot au avut idealuri zn numele cii.rora au acfionat" (ibidem), au
pus in joc o capacitate imaginativa diabolic inimaginabila, insa idealurile lor erau golite de
substanta moralitatii. Astfel de cazuri ne determina pe noi sa de~am urmatoarea concluzie:
educatia, lipsita de moralitate, nu poate fi decat histrionica ~i absurda.
c) Anulandu-se ca valoare (de~i pot sa se perpetueze), astfel de idealuri nu trebuie sa
constituie continutul relatiilor inter-umane prin formele invatarii sociale ~i cu atat mai putin
prin modalitatile institutionalizate ale acesteia. intr-un studiu publicat in 1985, Wolfgang
Kraus exprima motivatia acestui fapt astfel: "mai !impede decat in urma cu cativa ani se poate
constata acum ce catastrofe latente sau manifeste au fast generate de deformarea ~i falsificarea
idealurilor. Folosirea abuziva a idealurilor, fata de care mai ales oamenii tineri sunt receptivi,
a fost dintotdeauna apanajul unor demagogi ~i dictatori influenti care, apeland la cele rnai
inalte idealuri, nu au Ia.cut altceva decat sale distruga. ( ... )Nu exista pericol mai mare decat
acela de a distruge valori, cum sunt omenia ori iubirea aproapelui, actionand chiar in numele
acestora". (Wolfgang Kraus, ,,Urmele paradisului: Despre idealuri", Editura Fundatiei
Culturale Romane, Bucure~ti, 1997, p. 9).
d) Trebuie, de asemenea, acceptat ca a avea un ideal este semnul premisei 1mplinirii
superioare a fiintei, ca urmare a faptului ca, atat in sfera reflectiei sistematice, cat ~i in
exprimarile spontane , acesta este corelat sau asociat cu un continut moral, valoros, pozitiv,
superlativ .

• TEMA
•
1. Ce sensuri au fast atribuite de catre filosofi notiunii idealului?
2. In ce consta raportul ideal - perfectiune? l

78
 LILIANA STAN

IV.3.b. Despre pseudoideal, a11tiideal, 11011ideal, contraideal

Definitiile prin raportare la ideal, pseudoidea/ul, antiidealul !ji, intr-un anumit sens,
chiar nonidealul ca ipostaze reale, dar inautentice ale acestuia, sugereaza plasarea lor dincolo
de bine, dar nu ~i dincolo de rau. T. Catineanu (,,Elemente de etica. Problematica
fundamentalii.", vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987, pp. 25-29) utilizeaza ~i
expliciteaza un aparat conceptual extins atunci cand se refera, pc de o parte, la ideal, iar, pe
de alta parte, la variantele e§uate de instituire a acestuia.
• Pseudoidealul promoveaza un confinut pseudovaloros, perceptibil intr-o forma
facila mai cu seama 'in raporturile dintre generatiile succesive; de9i, in mod normal,
generatiile recunosc legitimitatea variatiilor formelor idealurilor, "se poate zntampla ca
nevoile sii. fie noi, iar idealurile modelatoare sii. ramana vechi ". Promovandu-se prin
intermediul educatiei un ideal depa~it, deci, neconcordant cu trebuintele subiectiv-obiective
actualizate, se instituie pseudoidealul.
• 0 tipologie distincta de acte umane reale desemnata emblematic de sintagma
"crimii perfecta" reprezinta genul antiidealului; acesta afirma ca posibila §i necesara, pentru
anumite categorii de persoane, o antivaloare superlativa.
• Semantica formala a antiidealului - observa T. Catineanu - 11 situeaza 'in
proximitatea contraidealului (termen nu tocmai fericit ales-/ propus de V.D. Zamfirescu mtr-
un studiu din 1967, :fara msa a i se suprapune ca mteles. El apare ''in situatii de
concurenfialitate a mai multor idealuri, sau a aceluia~i ideal, in masura in care poate avea
diverse grade valorice, respectiv diverse limite de extensie in viitor". Finalmente, putem
spune ca desavar§irea dezirabila I§i delimiteaza mai U§Or intensiunea (desavar§irea
indezirabila sau contraidealul), functiile, §ansele de perspectiva etc. daca este raportata,
comparata cu imaginea contrara ei.
• Nonidealul evoca situatia absen/ei idealului din viata persoanelor sau a
grupurilor umane, ea 'insa§i indicata de lipsa scopurilor pentrn o perspectiva mai indepartata.
Deoarece fiinta umana con§tienta dispune in mod necesar de anumite intentionalitati,
nonidealul desemneaza fie "un minimum de proiectari in viitor", fie "limita zero a idealului".
Pentru prima situatie, scopurile imaginate sunt precis determinate (deci, realizabile cu
precizie, rara nici un fol de riscuri), genereaza actiuni de tip repetitiv 1n care creativitatea este
de nivel minim sau zero §i vizeaza viitorul eel mai apropiat sau "etemul prezent al viitorului".
Cat prive§te situatia secunda, credem ca ea nici nu necesita multe explicatii. Atunci cand
omul nu ravne9te la mai mult decat ceea ce ii este la mdemana sau, mai mult, aspira la
elemente pe care ar trebui sale aiba in mod obi§nuit la dispozitie (dar nu le are) else afla 'in
ipostaza nonidealului .

• TEMA

Precizati sensul notiunilor de pseudoideal, antiideal, contraideal, nonideal.

Identificati cate doua exemple ale ipostazelor antiidealului §i ale contraidealului.

79
 ETICA $1 DEONTOLOGIE

IV.3.c. Deschideri comprehensive in metafizica idealului la P. Andrei

In deschiderea cursului de "Introducere in filosofie" tinut la Facultatea de Litere :;;i
Filosofie a universitatii ie$ene, P. Andrei a analizat problematica idealului deoarece "nicicand
nu s-a vorbit mai mult la noi despre ideal ca acum $i niciodata poate ca nu am simtit mai bine
fiorul magic al sau" (P. Andrei, ,,Despre ideal. Despre fericire. Valorile estetice ~i teoria
empatiei", Editura Ankarom, la$i, 1996, pp. 8-9). • Demersul filosofului asupra notiunii
idealului este des!a$urat prin evidentierea urrnatoarelor patru aspecte ale problematicii
aferente: geneza psihologica a idealului, structura logica a acestuia, raportul ideal-realitate $i
rolul idealului. Ne vom referi explicit $i/sau implicit la acestea in cele ce urmeaza, nu lnainte,
insa, de a face o precizare.

intrucat Petre Andrei nu $i-a propus sa delimiteze intre idealul social, national :;;i eel
individual, intre idealul moral :;;i eel educational, politic, economic etc., consideratiile pe care
~a fommlat pot fi asimilate micarui tip de ideal de care suntem interesati la un moment

In esenta, explicatia pe care ne-o ofera filosoful ie$ean este fundarnentata pe definitia
pe care el 1nsu$i o da idealului: ,,con~tiinta unei valori superioare, catre a carei realizare
tindem" (ibidem).
Chiar din continutul acestei definitii deducem urmatoarele:
• exista un plan psihologic al idealului reprezentat de existenta aspiratiilor, trebuintelor
suflete$ti individuale a caror intensitate este orientata de un nivel sau reper superlativ;
• structura idealului include, in acela$i timp, $i un plan social indicat de imprejurarile,
conditiile existentiale prin care idealul dobande$te forme concrete :;;i continuturi reale, precum
$i de "mijloacele" aferente de realizare.
Trebuintele :;;i tendintele subiective ale persoanelor sunt, mtr-o proportie importanta,
nerealizate $i I sau nerealizabile, ca urrnare a manifestarii unor bariere sau clificultati
necontrolate ~i imprevizibile. Realitatea brutala care 11 impiedica pe individ sa-~i ilnplineasca
necesitatile $i aspiratiile poate genera resemnare, reprimare, inhibitie, teama - adica o
atitudine pesimista, sau, dimpotriva, o abordare activa a situatiilor, o maniera optimista
'indreptata spre "munca pentru 'infrangerea piedicilor" (ibidem).
Explicate printr-un complex de factori, aceste doua atitudini opuse prezinta, msa, o
trasatura comuna, anume "dorul de o realitate mai buna, mai perfecta, fata de care actualitatea
este inferioara" (ibidem). Aspiratia spre perfectiune (surprinsa 'in mod redundant in
formularea anterioara din cauza utilizarii comparativului) constituie o trasatura general-
umana; in plus, ea nu se rezuma doar la dorinta, proiectie, imagine despre desavflr$ire, ci,
impreuna cu acestea, induce diverse moduri actionale care se incadreaza intre polii: pesimism
total :;;i optimism total.

•in motivarea interesului lui P. Andrei pentru filosofia valorilor, dincolo de conceptiile subiective care
i-au fundamentat optiunea, trebuie sa avem in vedere ~i anumite imprejurari determinante, obiective,
de natura social-istorica; in mod concret, este vorba despre contextul semnificativ al realizarii idealului
unitatii nationale a romanilor in anul 1918, care a stimulat capacitatea creatoare a unor nume de
rasunet pentru cultura noastra, lntre cares-a aflat ~i P. Andrei.

80
 LILIANA STAN

Insatisfactia fata de insuficientele realitatii prezente (dezagreabila prin ea insa$i, dar,

mai ales, prin raportare la obiectul aspiratiei) determina, in acela$i plan psihic, o tradare a
prezentului. Ca atare, acesta este trait fie in favoarea trecutului reamintit nu cum a fost, ci
"a$a cum ar fi dorit sa fie" (ibidem, p. 12), fie in favoarea viitorului, proiectat ca obiect al
sperantei. Amintirea determina formarea idealului contemplativ, static, iar speranta face
posibil idealul activ, dinamizator, inductor de energii pentru sustinerea luptei existentiale.
Altfel spus, are loc un proces de idealizare care presupune dialogul dintre elementele
psihologice ~i cele sociale ~i care se sintetizeaza in constituirea idealului.
Referindu-se tacit ~i preferential la idealizarea individuala (T. Catineanu, 1987, p.
20), P. Andrei descrie metodologia instituirii acesteia cape un proces in doua etape: pe de o
parte, are loc o fracturare analitica a imaginii globale despre realitate in mai multe imagini
sectoriale, partiale ~i, pe de alta parte, se produce trierea, ierarhizarea a ceea ce s-a constatat
1n prima etapa $i asocierea acestor rezultate in jurul unei imagini dominante (care indica
idealul sau cum ar trebui sa fie realitatea). in construirea idealului, presiunea exercitata de
amintire, ca $i de speranfa, se bazeaza pe dorinfa, independent de gradul de satisfacere sau de
nesatisfacere a acesteia. Opunandu-se punctului de vedere exprimat de D. Draghicescu care
accentua rolul provocator al dorin/ei nesatisflicute in constituirea idealului, P. Andrei preciza
ca "viata sufleteasca e caracterizata tocmai prin cre~terea necontenita a varietatii sale
calitative" (ibidem, p. 13) ~i, 1n consecinta, activismul idealist este posibil chiar atunci cand
dorintele umane sunt implinite. Astfel, "un ideal ajuns, imediat este depa~it" pentru ca
"idealul provine din mobilitatea sufletului omenesc" (ibidem). Dinamica aspiratiei nu este
msotita intotdeauna ~i de dinamica resurselor. De fapt, resursele aproprierii idealului sunt
rareori suficiente, rationale ~i con~tiente, de~i idealul ca atare ramane o elaborare con~tienta.
Tocmai prezenta con~tiintei in structurarea ~i functionarea idealului ne ofera posibilitatea
explicarii acestuia.
Elementele sociale invocate de Petre Andrei 1n explicarea idealului sunt reprezentate
de conditiile sociale in cadrul carora traie~te persoana care 11 fonnuleaza, dar ~i de influentele
educative suportate de aceasta ~i pe baza carora i se modeleaza (m special) gandurile,
sentimentele, intreaga viata sufleteasca. Prin urmare, dorintele, tendintele, aspiratiile etc. sunt
cornponcnte psihologice incontestabile in alcatuirea ~i manifestarea idealului, insa s-ar comite
o eroare enorma daca nu s-ar recunoa~te ~1 conditionarea survenita din partea factorilor
sociali.
RETINl<:TI
"Dorinta subiectiva capata forma ~i continut detenninat prin elementele pe care ni le ofera
societatea in mijlocul careia traim, societatea pe care adesea nu noi am ales-o, ci 1n care ne-
am nascut ~i de care suntem legati prin legaturi indisolubile" (Petre Andrei, 1996, p. 19).
Intrucat societatea preexista 1n raport cu individul, e de presupus ca multe dintre idealurile
individuale sunt, de fapt, sociale (mo~tenite in urma integrarii 1n viata comunitara) ~i ca
intensitatea aspiratiei este reglata de individ pentru a nu se indeparta de expectantele grupului
" de apartenenta.

:; Pe Janga conditionarea sociala a continutului ~i formei idealului, Petre Andrei a

evidentiat ~i dependenfa alegerii idealului de obiectivitatea istorica. Daca primul gen de

81
ETICA $1 DEONTOLOGIE

conditionare "da posibilitatea de desavar§ire a idealului prin armomzarea cu tendintele

mediului social" (ibidem, p. 22), cea de a doua demonstreaza "forta idealului pe care omul ~i-1
propune" §i care, finalmente, rezida in "realismul acestuia" (ibidem). Cu alte cuvinte,
realitatea sociala curenta 11 forteaza pe om sa-~i propuna idealuri consonante mediului ~i
momentului in care traie~te, insa, pentru a nu le confunda cu scopurile banale, acestea trebuie
sa fie ori continuari, prelungiri ale unor vechi instituiri (deci, indreptatite de istorie), ori
noutati absolute, impozante, provocatoare de schimbari radicale, fondatoare de istorie.
Din cele aratate pana aici rezulta ca problema idealului este, in viziunea lui P.
Andrei, una dintre cele mai dificile teme ale filosofiei morale deoarece obliga la elaborarea de
explicatii asupra unor raporturi reale fundamentale (con~tient-incon~tient, social-istoric,
social-psihologic, individual-colectiv ~.a.) care se produc m aspiratia omului la desavar~ire.
Oricurn, explicatiile raman doar aproximative §i, de aceea, spune P. Andrei, ar trebui sa avem
in vedere, atunci cand pomim la un astfel de demers 1n primul rand - "structura idealului". in
acest sens, este necesar sa descriem - a~a cum am aratat mai sus - componentele de ordin
psihic ~i social, la care sa adaugam distinctia de ordin logic dintre idee §i ideal. Daca "ideea e
produsul cunoa~terii", idealul este "rezultatul aspiratiilor, dorintelor concentrate in imagine.
Ideea constata ~i explica realitatea; idealul o transfigureaza, o mi~ca" (ibidem, p.31 ). Privita
din aceasta optica, notiunea idealului devine mai clara pentru ca deplaseaza accentele
comprehendarii de la nivelul structurilor la eel al caracteristicilor: inventie, devenire,
perfectie. Acestea, m conceptia filosofului roman, sunt "caractere ce de:finesc doua tipuri de
ideal: relativ §i absoJut".

RETINETJ
Indiferent de tipul de ideal, de structurile ~i caracteristicile Jui, acesta se impune prin
rolurile exercitate. in viata persoanelor ~i a comunitatilor umane functia reprezentativa a
idealului se exprima prin considerarea Jui drept "o foqa ... atunci cand continutul ~i mijloacele
de in!aptuire sunt luate din realitatea sociala" (ibidem, p. 45).

De~i nu sunt excluse rupturiJe dintre "ideal" ~i "realitate", acestea nu pot fi totale; cu
cat aceste separatii sunt mai mari, cu atat roJurile idealului se diminueaza considerabil; acesta
devine obositor, ineficient, abstract ~i, implicit, lipsit de moralitate practica. Sesizand acest
pericol, P. Andrei a insistat asupra structurarii sociale a idealului mtrucat vedea 'in aceasta
adccvarea, legarea idealului de actiune. Daca idealul orienteaza actiunile (individuale §i I sau
sociale), atunci, 1n mod firesc, trebuie sa aiba dimensiune moralii (altfel este echivalent al
non-idealului) §i dimensiune educativii (adica este o valoare care merita sa fie urmata ~i de
alte persoane).
De altfel, aceste doua dimensiuni sunt implicite tuturor variantelor explicative la care
s-a referit P. Andrei. Astfel, idealul este "factorul care contribuie la inaltarea sufletuJui
omenesc'', "forta culturala-istorica ce are ca rezultat civilizatia ~i cultura 'intreaga (Otto
Liebmann, ibidem)", "valoarea catre care tinte~te evolutia" ~i, in spiritul filosofiei kantiene, •
"unitatea de masura a actiunilor noastre".
Spre deosebire de P. Tutea, care a fost pesimist (daca nu chiar nihilist) in privinta
autoritatii idealurilor formulate de oameni, P. Andrei a fost, in aceea~i problema, un optimist

82
 LILIANA STAN

veritabil. Pentru acesta din urma, idealul nu a reprezentat nicidecum o creatie himerica,
inutila, ci, dimpotriva, o provocare mobilizatoare, creatoare.

CONCLUZIE
Indivizii ~i grupurile care nu au repere actionale de tipul idealului se autocondamna la
sclerozare. Societati intregi raman infantile pentru ca nu-~i cunosc potentele ~i nici nu-§i
propun sa le descopere.

Pentru a nu cadea in aceasta gre§ealli, P. Andrei, asemeni Jui D. Gusti, propunea

"societatii romane§ti ca ideal suprem personalitatea creatoare de valori culturale" (C. Stroe,
«Din giindirea eticii romiineascii », Casa de editura §i presa « Sansa », Bucure§ti, 1997, p.
124). in felul acesta s-ar asigura, pe de o parte - illnoirea idealului, iar pe de alti'i parte -
cre§terea §anselor de apropriere a acestuia.

• TEMA

• Prezentati conceptia de ansamblu a lui P. Andrei despre ideal.

• Ce presupune geneza psihologica a idealului·in conceptia lui P. Andrei?
• Identificati raportul psihologic - social in constituirea idealului m viziunea filosofului
1e§ean.
• in ce consta rolul idealului in existenta socio-urnana? Corelati ideile lui P. Andrei cu
propria dumneavoastra conceptie despre aceasta problema.
• Descrieti rolul idealului pentru viata unui personaj literar a§a cum este inrati§at acesta ill
una dintre lucrarile preferate de dumneavoastra din literatura romaneasca sau strainli.

IV.3.d. Idealul romanesc al omeniei

Omenia apare ca o construcfie distinctii in limbajul moralei a numeroase popoare
(I. Grigora§, "Omenia - sens universal §i specific romiinesc", in volumul "Statutul universal
§i specific al valorii morale", coord. I. Grigora~, C.Cozma, Editura Universitatii "Al.I.Cuza'',
Ia~i, 1993). in spatiul socio-cultural romanesc ea s-a impus printr-un fond moral specific in
urma asimillirii sintetizatoare a elementelor de conduita §i ca urmare a unui proces de lunga
durata. "Insa~i definirea moralei romane~ti ca una a omeniei" demonstreaza cata importanta
s-a acordat la noi acestei valori morale. Pentru prestigiul ei §i pentru cat de mult a U§urat
functionalitatea socialli, omenia s-a transformat cu adevarat intr-un continut al idealului etic,
eel putin pentru poporul roman.

''Numai popoml roman a creat de la (cuvantul) om un derivat incarcat de tot idealul spre
care trebuie sa tinda omul; numai popoml roman a vazut in om aceasta potenta de suprema
calitate, care poate exista in lume. E o mare idee despre om implicata m notiunea omeniei: in
notiunea «omenie» e data omului o tintli pe care nu i-o da nici o concepfie filosofica ~i
gandirea nici unui popor", (D. Stliniloae, "Rejlexii despre spiritualitatea poporului roman",
Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1992, p. 89).

83
ETICA $1 DEONTOLOGIE

Exista suficiente argumente care permit situarea valorii omeniei znca la originile
'indepartate ale poporului nostru, 'in ,, minoratul firii" (C. Noica, "Sentimentul romanesc al
fiinfei", Editura Eminescu, Bucure~ti,1978, p. 26), ceea ce in plan social ~i rezidential
corespunde satului tradifional. Acest tip de comunitate rurala a oferit cadrele morfologice ale
,,minoratului firii": un teritoriu relativ restrans ~i unitar, precum ~i o baza demografica
echilibrata intretinuta in special de rudenie ~i intercunoa~tere . De la aceste elemente
morfologice au purees manifestarile fiziologiei sociale rurale caracterizate prin illradacinarea
adanca in religie, batranete, intelepciune, istorie ~i , bine'inteles, omenie.

,,Minoratul firii" a reprezentat, pe ansamblu, ace! stadiu din viata comunitatii rurale, in
care totul era natural, pur, firesc, ferit de improvizatii ~i suficient sie9i, atat din punct de
vedere structural, cat ~i din punct de vedere funqional. Nu trebuie sa confundam ace:::.t stadiu
cu primitivismul, ci sa 11 asociem mai degraba cu inocenta ~i cu moralitatea naturala din care
duplicitatea comportamentala era exclusa.

Starea de ,,minorat"nu a fost abandonata in mod voit de catre sateni pentru ca acest
fapt ar fi insemnat deranjarea echilibrului biologic 9i social, foarte dificil sau chiar imposibil
de redobandit ulterior. Numai atunci cand a fost constrans sa imite 9i sa imprumute elemente
socio-culturale straine de propria-i structura 9i functionalitate, ,,minoratul" s-a alterat, s-a
metamorfozat, iar comunitatea a racut loc unor institutii ~i mecanisme sociale noi, unor noi
norme, reguh, obiceiuri, traditii etc. ~i a creat conditiile formarii unui nou tip de moralitate.
Dupa aceste momente de restructurare ~i rea~ezare functionalli, forma sintetica a
aspectelor definitorii din stadiul ,,minoratului firii" va fi reprezentata de «omenie» care la
romani a ramas ca o adeviiratii Lege moralii, ca un veritabil ideal etic necesar a fl probat 'in
orice acfiune de ciitre persoane §i de catre comunitap distincte. Originata in ,,minoratul firii",
omenia nu-~i schimba esenta in noua conjunctura, numai ca devine mai rationala. in stadiul
initial, omenia se inrati§a ca imperativ natural, indus de forta unor factori reziduali precum
instinctele ~i afoctivitatea. De altfel, datorita acestei configuratii originale, omenia ar putea fi
considerata cea mai veche lege a vie/ii de grup, generand armonizarea relatiilor sociale ~i
sporirea potentialului existential (R. Trivers, apud. I. Ungureanu, ,,Paradigme ale cunoa§terii
societiipi", Editura Humanitas, Bucure~ti, 1990, p.28).

Sub aspectul proceselor de aculturatie suportate in timp de catre indivizi sau de catre
comunitati, starea naturala a omeniei din intervalul ,, minoratului firii" s-a transformat, a Jost
pigmentatii din ce in ce mai mult cu elemente de ra/ionalitate, fora sii-.Ji piarda, znsii,
caracterul legic. Rationalitatea, premeditarea, interesul - . ca fundamente noi ale instituirii
raporturilor interpersonale - devin prevalente in derularea ca atare a schemei de viata din
perimetrul comunitatii rurale, numai ca sunt modelate de actiunea legii omeniei.

84
 LILIANA STAN

De pilda, pnmirea strainilor !n spatiul a~ezarii rurale *, modificarea regulilor de

1n!aptuire a casatoriei**, flexibihzarea perioadei de doliu*** etc. sunt doar cateva exemple care
demonstreaza ordonarea rationala a omeniei.
Atat in codul genetic, cat ~i in eel moral-psihic al locuitorilor spatiului romanesc,
"omenia", 1ntr-o forma sau alta, a fost inoculata de timpuriu $i are antecedente inca. din fazele
premergatoare constituirii poporului roman. Ceea ce ne permite, insa, sa consideram omenia
nu doar ca o manifestare general-umanii, ci Ji o atitudine Ji un ideal moral romanesc este
tocmai dialogul nostalgic, complementar ~i permanent dintre cele doua etape - natural-
reziduala ~i rationala- ale dezvoltarii ei.
~tiut fiind ca ratiunea ihnobileaza linia sufletului, iar sufletul imbogate~te ratiunea ~i
o umanizeaza, trecerea omeniei de la primul stadiu la eel de al doilea nu trebuie inteleasa ca
un proces involutiv; ospitalitatea, voluntarismul, ingaduinta, spiritul donativ, solidaritatea etc
- trasaturi psiho-morale care caracterizeaza romanul actual, sunt, de fapt, expresii autentice
ale omeniei rationale. Ca atare, putem spune ca intotdeauna in mentalitatea ~i acceptiunea
romanului obi~nuit, omenia este mai mult decat o conceptie ideala despre om ~i despre viata
comunitara; finalmente, ea reprezinta un ideal moral transpus curent in modul de a fl.
Aceasta aplicabilitate este sustinuta de principiul moral potrivit caruia nu este suficient sa te
na~ti om, ci este necesar sa-ti dovede~ti calitatea umanului prin omenie, adica prin actiuni
care - la nivelul raporturilor interpersonale -· sa nu provoace indepartare ~i I sau instrainare. •

RETl NE Tl
Un aspect deosebit de semnificativ pentru analiza noastra este acela ca, m
spiritualitatea romaneasca se vorbe$te despre credinfa in omenie, ceea ce atesta o maxima
apreciere ~i prefuire a umanismului. Aceasta convingere a condus la aparitia unei atitudini
morale, ca habitudine a comunitatii, prin care se manifestii. practic omenia. Sustinut de religia
cre~tina, obiceiul romanesc al omeniei confirma conceptia locuitorilor acestui spatiu ca pfma
~i in locurile cele mai sterpe (chiar ~i in ,,inima de piatra"), exista rarame de uman care, mai

• In prima faza a existentei comunitatii rurale romanel?ti, strainii acceptati sa se stabileasca 1n spatiul
ob~tii primeau pamfmt in ,,vatra satului",,; ulterior, ,,veneticii", chiar daca nu erau respin~i, erau ai?ezati
,,la hotare" pentru a-~i ca~tiga treptat dreptul de a fi membri ai satului, dandu-li-se astfel posibilitatea
de a-~i evidentia fidelitatea fata de comunitari prin apararea ,,mol?iei" de cei nepoftiti.
•• Initial, pastrarea eugeniei comunitatii satel?ti a impus cu strictete forma casatoriei endogamice;
conl?tientizarea disfunctionalitiitilor care puteau sa apara prin respectarea oarbii a interdictiei de a alege
partener I partenera din afara sparJului satului a condus la acceptarea, cu anumite rezerve, a casatoriei
exogamice l?i, implicit, la evitarea multor situatii de comportament imoral.
••• Perioada de doliu dupa partenerul de relatie matrimoniala putea sa se prelungeasca - In faza
omeniei naturale-pentru tot restul vietii; in schimb, 1n cazul femeii, 1n etapa omeniei rationale, aceeal?i
perioada era limitata la eel putin un an (pentru a se putea stabili cu precizie patemitatea copilului
nascut dupa decesul sotului) ~i la minim 40 de zile in cazul barbatului (mai ales daca el avea copii mici
de crescut), flira a fi ,,condamnati'' de comunitate pentru necontinuarea perioadei de doliu.
• Cateva situatii lndelung practicate 1n satul romanesc traditional sunt probe de incredere deplina in
osmoza grupului, 1n omenie l?i in cinstea celuilalt: Ul?a casei sateanului nu avea 1ncuietoare, iar atunci
cand acesta nu era acasa, ca semn al absentei lui, era a~ezat 1n mod simbolic, Janga Ul?a sau poarta, un
bat. Acolo unde proprietarul era acasa, 1n cazul unei solicitari, el era obligat sa acorde gazduire, sa
ospateze, ,,sa omeneasca'', deopotriva pe straini, pe fugari §i chiar pe du§rnani (R. Vulcanescu,
,,Etnologiejuridica'', Editura Academiei, Bucurel?ti, 1970, p. 150).

85
ETlCA SI DEONTOLOGIE

intai trebuie descoperite ~i, ulterior, stimulate sa se manifeste. Daca oamenii sunt educati in
spiritul binefacerilor valorilor inalte ale umanului, atunci ace9tia, oricat de rai 9i de
neomeno§i s-ar dovedi la un moment dat, pot_fi convertifi la omenie. ..
Viziunea optimista in privinta recuperarii §i a restituirii acestora presupune, insa,
angajamentul 9i actiunea pedagogica a comunitatilor, intrucat exemplaritatea omeniei lor ar
conduce la atenuarea impotrivirii celor neintegrati; ,,a-i ajuta, dandu-le la trebuinta adapost §i
hrana... , a-i indruma, a-i instrui, a-i cultiva, a-i indrepta, racandu-i sa devina mai buni §i mai
priceputi in rosturile lumii §i ale vietii" (L. Iacob, ,,Privire catre §i pentru noi in.Jine", Editura
~tiintifica 9i Enciclopedica, Bucure~ti, 1981, p. 46) echivaleaza, in ultima instanta, cu
formarea lor pentru a practica omenia ~i cu responsabilizarea celor in cauza pentru
respectarea legii omeniei. Receptand actiunile morale ale semenilor, individul se mc1eleaza
pentru ca simte nevoia de a raspunde aproximativ in acela~i mod ca ace9tia. ,,Instinctul
ru~inii" (A. Comte), dorinta de ,,a-9i pastra onoarea" (M. Mauss), ,,teama de stigmat" (E.
Garfinkel) ~i, bineinteles, interdictia biblica de a practica raul 11 opresc pe individ de a adopta
comportamente neconforme cu valoarea omeniei. Cum toate variantele enumerate implica
parcurgerea unor etape ale educatiei, putem spune ca aceasta se constituie intr-un mijloc de
stimulare a altruismului ~i solidaritatii mondiale a oamenilor, in a~a fel 1ncat ace~tia, dincolo
de formele specifice, concrete de raportare la sacru, au §anse sa devina adeptii unei noi §i
veritabile religii universale - religia omeniei .

• TEMA

>- Explicati trasaturile omeniei prin raportare la credinta cre§tina §i modul de viata cre§tin
ale romanilor. Referiti-va la opiniile a doi ganditori romani in aceasta problema: Dumitru
Staniloae §i Constantin Radulescu - Motru.
>- Iata punctul de vedere al lui C. Radulescu - Motru (1868 - 1957), exprimat In lucrarea
publicata in 1910 ,,Sufletul neamului nostru. Calitafi bune Ji defecte" (Editura Anima,
Bucure~ti, 1990, p. 8):
,,Dar ~i religios este Rornanul. De ochii satului insa; cum tot din aceea~i cauza este §i
nationalist. Cu religiunea merge pana la evlavie. Se poate ca el sa uite pe Dumnezeul
parintilor sai; pe Atotputemicul 9i Izbavitorul ... ? 0 a9a uitare este cu neputinta mai ales ca el
nici nu a avut ocazia sa mvete cine este acest Dumnezeu, Atotputernic §i Izbavitor! Si ce n-ai
invatat nu poti sa uiti; acesta este un adevar prea §tiut. Romanul este religios, dar pe cata
vreme vede pe toata lumea ca este religioasa. Rare exceptii la care religiozitatea sa fie pomita
din fundul inimii, de acolo de unde porne§te §i sentimentul personalitatii ... "
>- Comparati acest punct de vedere cu perspectiva propusa de teologul Dumitru Staniloae:
"Omenia reprezinta pentru poporul roman trezirea deosebita la umanitate §i la comuniunea In
umanitate; reprezinta activarea acestei comuniuni in umanitate; reprezinta con~tiinta
umanitatii §i a comunitatii in ea, ca valoare suprema imanenta ~i criteriul oricarei valori. Dar,
aceasta 1nsearnna ca in umanitate ~i in comunitatea in ea este stravezie §i eficace adancimea
ultimei taine a existentei" (D. Staniloae, op.cit, p. 93).
•
A~adar,omenia poate fi etichetata simultan: lege, ideal etic ~i credinta, iar In spatiul
romanesc ea indepline~te §i rolul de criteriu de evaluare pentru imensa varietate a faptelor ~i

86
 LILIANA STAN

raporturilor inter-umane;din punct de vedere axiologic, acestea pot fi 1mpartite dihotomic in

bune-rele, dezirabile-indezirabile etc. in functie de omenia sau de neomenia lor.
;
Ca metodii originalii de decidabilitate, omenia s-a nascut in vremuri imemoriale ~i s-
a perpetuat apoi in ob~tea sateasca, favorizata fiind de a~ezarea romanilor "in calea tuturor
rautatilor". Dezvoltata concomitent cu extinderea religiei cre~tine, ea a determinat rodirea
intelegerii ~i iubirii de oameni pentru a contracara brutalitatea, ura, rigiditatea - adica
"rautatile'', in general. De aceea se spune ca "noi romanii am hotarat sa raspundem la toate -
fie bune, fie rele - cu omenie" (N. Margineanu, ,,Sub semnul omeniei", Editura pentru
Literatura, Bucure~ti, 1969, p.138). Actele umane, privite din aceasta optica, inlesnesc
depa~irea ideala prin omenie, a tuturor categoriilor de raspunsuri negative. "Ochi pentru ochi,
dinte pentru dinte" sau "a raspunde la rau cu rau" reprezinta in conceptia paremiologica a
romanilor dispuneri actionale insuficiente din punct de vedere moral. Potrivit reJ.igiei ~i
filosofiei lor morale, ei cred in valoarea terapeutica atat a faptului de a raspunde la bine cu
bine, cat ~i a aceluia de a raspunde la rau cu bine, din dorinta de a ajunge la armonie,
cooperare, ingaduinta sau toleranta.

RETINETI
in lucrarea "Spafiul mioritic", L. Blaga mentiona ideea ca pe roman1 nu-i
caracterizeaza comportamentul radical; ei au evitat piscurile prea inalte ~i abisurile adanci,
preferand dulcea ~i echilibrata altemanta ,,deal-vale" (L. Blaga, "Opere filosofice'', vol.9,
Editura Minerva, Bucure~ti, 1985, p. 185). De aceea, este posibil sa se spuna - la modul
generic, asemeni lui Mihail Ralea - ca ,,romanul este eminamente bun, el are memoria
rautatii scurta, uita repede, a~teapta cea mai mica pocaire a adversarului ca sa-i stranga mana
~i sa ~tearga totul" (M. Ralea, "Scrieri din trecut - in literatura ~i jilosofie", vol. III, Editura
de Stat pentru Literatura ~i Arta, Bucure~ti, 1958, p. 229).

La nivelul unor persoane ~i I sau situatii particulare speciale nu sunt excluse

manifestarile rautatii, ipocriziei, perfidiei, firii razbunatoare, infatuarii, pretentiilor ostentative
de superioritate etc; la nivelul comunitatii ~i al unitatilor sociale de mari dimensiuni, aceste
aspecte nu reprezinta, insa, note definitorii ~i, ca atare, ele nu sunt caracteristice pentru
profilul moral al poporului nostru.
Supletea morala a romanului deriva din sinteza judecatilor morale pe care le
efectueaza ~i, mai ales, din incercarea de a atrage ~i salva in sfera valorica a omeniei, inclusiv
faptele etichetate ca fiind de regula ,,lipsite de omenie" sau ca ,,nelumea''.

Pentru a convinge, recurgem la un exemplu desprins tot din viata satului traditional.
Astfel, in cadrul acestuia, un factor regulator intre omenie ~i neomenie era judecata morala a
ob~tii prin practicarea obiceiului ,,strigiirii peste sat". Misiunea recuperatorie a ,,strigarii" era
valabila in cazul unor fapte relativ minore, iar pentru aceasta categorie de delicte se iertau
,,gre$itului" doua ,,strigfui". Ahia cea de a treia ,,strigare" se constituia intr-un adevarat
stigmat, culpa nemaiputand fi ,,uitata", de aceasta data, decat prin parasirea ob~tii sate~ti.
"' Altfel spus, sanctionarea delincventului la acest nivel de profunzime echivala cu atestarea
comunitara a neomeniei acestuia, cu recunoa~terea publica a degradarii lui morale ~i cu
(
d~clararea celui il1 cauza ca i_
napt pentru reguli~e morale socialmente instituite !?i practicate.

87
ETlCA $1 DEONTOLOGIE

Deciziile judeca.tii in instantele sate!?ti aveau multiple surse justificative, iar --

consistenta acestor surse se regasea in diferentele de recunoa~tere a deciziilor. Judecata de tip
moral, de pilda, a cunoscut o credibilitate mai mare decat aceea apaqinand autoritatilor
juridice de stat. Ascendenta ei avea la baza convingerca potrivit careia deciziile trebuiau sa
fie in consens cu puterea divina, cu vointa stramo~ilor, dar ~i a batranilor intelepti; fiind mai
aproape de divinitate ~i de stramo~i, ace~tia din urma erau abilitati sa realizeze judecati ~i, de
asemenea, dispuneau de capacitatea de a trata cu omenie orice fapta incriminata. in
mentalitatea sateasca, ceata de judecata era abilitata de divinitate ~i de moralitate, iar
verdictul pronuntat de ea nu trebuia resimtit ca o pedeapsa de eel supus judecatii, ci -
oarecum - ca o rasplata (,,dupa fapta ~i rasplata!") sau ca un echivalent al unui demers
actional deplin reu~it. Actiunea de recuperare, de reintegrare a individului incepea, astfel,
datorita legii omeniei, chiar din momentul sanctionarii lui.
Impresionat de modul cum functiona aceasta lege, N. Iorga arata ca ,,romanul este
unul din putinele popoare care poate trai laolalta cu altii rara sa fie nevoie de constrangere ~i
pedepse; este un dar extraordinar al acestei natiuni de a trai rara apasarea unor anumite forme,
'in a~a fel !neat sa fie o fericita colaborare intre toti de acolo" (N. Iorga, ,,Originea, firea ~i
destinul neamului romanesc'', in ,,Enciclopedia Romaniei", vol. 1, 1936, p. 39).

CONCLUZIE
in spatiul romanesc, omenia este esenfa contractului social §i a idealului moral: a
omeni pe cei din jur constituie garantia fiecarui comunitar ca va fi la randu-i omenit (pretuit,
recunoscut, integrat, ajutat etc.). Nevoia de ,,a omeni" se identifica cu idealul omeniei ~i
inseamna implicarea legii omeniei ca determinare esentiala in realizarea ~i autorelizarea
conditiei umane. Practicarea omeniei reprezinta, astfel, calea sigura de producere a
sincretismului unor valori morale precum: modestia, generozitatea, bunatatea, sinceritatea,
echilibrul etc. Aceea~i lege obliga pe indivizi ~i comunitati sa condamne aroganta, zgarcenia,
lenea, fariseismul, abuzul, agresivitatea etc.

Totu~i,
atunci cand "eugenia" morala nu este imediata, omenia impune, la fel de
putemic, manifestarea atitudinilor de toleranta, ingaduinta, amanare a stigmatizarii ~i
acordarea §ansei de reinvatare a registrului moral uzual. Stimularea producerii ~i reproducerii
valorilor morale, respingerea abaterilor de la aceste valori ~i evitarea condamnarii radicale a
gre§elilor suportabile, intamplatoare pot fi considerate drept fundamentele atitudinale
structurate de legea omeniei, sintetizate in personalitatea de baza a romanului. Acestea s-au
reprodus limp de multe veacuri in modul de a fl al poporului roman §i definesc profilul
moral-spiritual al acestuia zn pofida mu/tor cazuri particulare actuale care par sa sugereze
prevalenfa neomeniei.

..
Analizati opiniile exprimate de L. Blaga ~i M. Ralea asupra profilului moral-spiritual al
romanului. Formulati un punct de vedere personal in legatura cu valabilitatea I
nevalabilitatea actualii a acestora.

88
 LILIANA STAN

in mod practic, "a omeni" inseamna a recunoa~te calitatile cui va daca ele sunt
demne de a fi cunoscute ~i de a nu 'infiera atunci cand ele nu ating starea superlativa, a acorda
ceva cuiva daca i se cuvine ~i a credita pe cineva in conditii de merit indoielnic pentrn a-1
obliga sa-~i schimbe comportamentul deficitar, a respecta ~i a atribui toate onorurile implicate
intr-un ceremonial, a apara - dupa posibilitati - lumea de primejdii, a antrena semenii sa
creeze ~i sa transmita valori, a 'impaqi cu altii din avantajele personale, a-i invata pe cei din
prejma ~i a-i initia sa se specializeze in omenesc etc.
In esenta, a trai sub semnul omeniei, eel putin pentru romani, inseamna a sta la
adiipostul idealurilor de bine, frumos §i drept (Ath. Joja, "Filosofie §i culturii", Editura
Minerva, Bucure~ti, 1979, p. 195) ~i a avea puterea de a privi natura umana cu incredere, cu
dezinvoltura ~i din perspectiva libertatii nelimitate. Toate aceste fatete ale omeniei alcatuiesc
ceea ce N. Iorga numea $ansa istorica pentrn un popor interesat vital sa-~i pastreze idei1titatea
~i sa evolueze. Sesizfu1d tendintele contemporane lui de nesocotire a legii omeniei, acela~i
Iorga sustinea ca "locul de capetenie de azi ca sa avem un alt maine, altul decat acela al
confuziei ~i barbariei de azi, este sii redevenim mai oameni decat suntem acuma; a reintra in
umanitate - aceasta este pentru noi datoria cea mare" (N. Iorga, "Generalitafi pentru
scrierea istoriei", editia a III-a, Bucure~ti, 1944, p. 221 ). In consecinta, omenia trebuie sa
ramana idealul moral al societatii noastre, iar toate deturnarile de la ceea ce presupune ea pot
fi evitate printr-o mai buna sustinere a acesteia de catre pedagogia sociala.

CONCLUZIE
"Omenia romaneasca are mai multe sensuri; ea e prezenta in mod difuz intr-o multime de
insu~iri ale poporului roman. E un nume general pentru toate relatiile cinstite, atente, sincere,
lntelegatoare, lipsite de ganduri de in~elare a oamenilor. A fi om de omenie inseamna a fi om
adevarat, a fi realizat adevaratele calitati de om. Omenia inseamna frana in calea tuturor
pornirilor, care cobo~a pe cineva de la treapta de om. Omenia e granita intre om $i animalul
incon~tient sau fiara. Inseamna a nu fi "pore de caine", adica obraznic ca un pore, sau rau ca
un caine, sau amandoua; inseamna a nu fi "lepra'', de care oamenii trebuie sa se fereasca,
pentru ca aduce o molima in viata !or. "Un caine de om" indica pe cineva care nu mai e om
sau care nu mai are din om decat capacitatea de a manifesta cu mai multa abilitate cruzimea
cainelui. Om de omenie nu-i o insu~ire posibil de practicat in izolare, ci e o relatie cu ceilalti,
e relatia normala a omului cu semenii sai. Omul nu e om decat in relatia normala cu semenii
sai. Omenia e contrarul individualismului, al nepasarii de ceilalti, e controlul chiar al unui
individualism prin care nu s-ar mmari interese egoiste, ci simpla nepasare fata de altii, sau
afirmarea de putere gratuita instil nietzchean" (D. Staniloae, op.cit., p. 91) .

. . TEMA

• Prezentati trasaturile esentiale ale omeniei romane~ti din perioada "minoratului firii"
(C. Noica).
• Comparand profilul omeniei romfu1e~ti din ,,minoratul firii" cu in!ati~area actuala a
acesteia, identificati caracteristicile care s-au perpetuat pana in prezent ~i, implicit, pe acelea
cares-au pierdut. Gasiti motive le care explica aspectele constatate.
~~~--~~~~~~~~~~~~~

89
ETlCA. SI DEONTOLOGIE

• Propuneti o insu~ire prin care omenia romaneasca se particularizeaza fapi de omenia

altor popoare I natiuni. Argumentati-va alegerea intr-o lucrare de trei pagini.
--
•
• Intre numeroasele manifestari reprobabile ale unor categorii actuale de persoane se
situeaza violenfa §i promiscuitatea viefii sexuale. Fata de aceste manifestari deviante, care
credeti ca este I ar trebui sa fie pozifia societatii care i~i fundamenteaza morala pe valoarea
omeniei? Elabora!i raspunsul in scris (pe trei pagini).
• Comentati expresia evocata de D. Staniloae ,,un biet om de omenie". Compara!i
rezultatul obtinut cu consideratiile propuse de teolog in aceea~i problema 1n lucrarea "Rejlexii
despre spiritualitatea poporului roman" (capitolul "Omenia'', pp. 89 - 95).

90
 LILIANA STAN

BIBLIOGRAFIE

• Abelard- 1994, "Etica", Editura Paideia, Bucure~ti .

• Adanmt, A.,I. - 1997, "Literaturii §i filosofie cre§tina", volumul I, Editura Fides, Ia~i .
• Aiftinca, M. - 1994, "Valoare §i valorizare", Editura Academiei Romane, Bucure~ti .
• Andrei, P. - 1973, "Opere sociologice'', volumele II-N, Editura Academiei R.S .
Romania, Bucure~ti.
• Andrei, P. - 1996, "Despre ideal. Despre fericire. Valorile estetice §i teoria empatiei",
Editura Ankarom, Ia$i.
• Aristotel - 1969, "Despre sujlet", Editura Stiintifica, Bucure~ti .
• Aristotel - 1988, "Etica Nicomahica ", Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti.
• Bergson, H. - 1992, "Cele doua surse ale moralei §i religiei", Editura Institutul European,
Ia~i.
• Brune, F. - 1996, "Fericirea ca obligafie", Editura Trei, Bucure~ti .
• Bunescu, Gh. - 1998, "Scoala §i valorile morale", Editura Didactica ~i Pedagogica,
Bucure~ti.
• Cassirer, E. -1994, "Eseu despre om", Editura Humanitas, Bucure~ti .
• Catineanu, T. - 1982-1987, "Elemente de etica. Probtematica fundamentalif', vol. I ~i II,
Editura Dacia, Cluj - Napoca.
• Cicero - 1967, "Despre indatoriri ", Editura Stiintifica, Bucure~ti .
• Clement, Alexandrinul - 1982, "Scrieri - Partea lntai", Editura Institutului Biblic ~i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti; note - Dumitru Fecioru.
• Comte, A. - 1999, "Discurs asupra spiritului pozitiv", Editura Stiin!ifica, Bucure~ti .
• Constantin, M. - 1981, "Ethos elenistic - cwzoa§tere §i libertate'', Editura Stiintifica $i
Enciclopedica, Bucure~ti.
• Covey, St. - 1995, "Eficienfa in 7 trepte sau Un abecedar al infelepciunii'', Editura ALL,
Bucure~ti.
• Crainic, N. - 1993, "Sfinfenia - implinirea umanului", Editura Trinitas, Ia~i .
• Dalai, Lama - 2000, "Etica noului mileniu", Editura Stiintifica, Bucure$ti; cuvant lnainte
sernnat de C-tin Zlibut - Jacota.
• Descartes, R. - 1957, "Dis curs a.supra metodei de a ne conduce bine rafiunea in a cauta
adevarul in §tiinfe", Editura Stiintifica, Bucure~ti.
• Drobnitki, O.G., - 1981, Nofiunea de morala, vol. 1-2, Editura Stiin!ifica ~i Enciclopedica,
Bucure$ti.
• Dimitrescu - Ia~i, C. - 1907, "Cele doua morale", Studiu de psihologie sociala, Biblioteca
"Revistei Ideei", Bucure$ti.
• Durkheim, E. - 1925, L 'Education morale, Felix Akan, Paris .
• Epictet - 1977, "Manualul'', Editura Minerva, Bucure~ti .
• ***, 1973, "Etica contemporana", Editura Academiei, Bucure$ti .
• ***, "Filosofie contemporana", fa., Editura Garamond, Bucure~ti, texte alese, traduse ~i
comentate de Alexandru Boboc ~i loan N. Ro~ca.
;
•
• Gavanescul, I. - 1893, "Etica", Bucure~ti .
• Ghitescu, T. - 1992, "Etica medicala",Bucure~ti .
c • Gilson, E. - 1995, "Filosofia in Evul Mediu", Editura Humanitas, Bucure~ti .
• Ginju, T. -- 1981, "Dis curs despre moralif', Editura J unimea, Ia~i.
• Gi~ju, T. - 1984, "Lumea morala", Bucure~ti .

91
ETICA ~I DEONTOLOGIE

• Gracian, B. - 1994, "Carfile omului desavar§it", Editura Humanitas, Bucure~ti. •

•
• Graf, A. - 1997, "Marile curente ale filosojiei antice", Editura Jnstitutului European, Ia~i .
• Grenier, H. -- 1995, "Marile doctrine morale", Editura Humanitas, Bucure~ti.
• Grigora~, I. - 1968, "Datoria etica", Editura Stiintifica, Bucure~ti.
• Grigora~, I. - 1978, "Binele §i riiul", Editura Stiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti.
• Grigora~, I. (coord.) - 1993, "Statutul universal §i specific al valorii morale'', Editura
Universitatii "AL I. Cuza", Ia~i.
• Grigora~, I. - 1999, "Probleme de etica", Editura Universitatii "AL I. Cuza", Ia~i.
• Hegel, G., W., F. - 1995, "Fenomenologia spiritului", Editura I.RI., Bucure~ti.
• Hersch, J. - 1994, 1997, "Mirarea filosofica. Istoria filosofiei europene ", Editura
Humanitas, Bucure~ti.
• Herseni, Tr. - 1957, "Sociologie ~i etica", Editura Stiintifica, Bucure~ti .
• Huma, I. - 1981, "Con§tiinfii. §i moralitate", Editura Junimea, Ia~i.
• Huma, I. - 1992, "Introducere fn filosofie", Editura Fundatiei "Chemarea'', Ia~i.
• Husserl, E. - 1994, "Filosofia ca .rtiinfa riguroasii. ", Editura Paideia, Bucure~ti.
• Ignatiu de Loyola - 1996, "Exercifii spirituale ", Editura Polirom, Ia~i.
• loan Scararul - 1992, "Seara", Editura Institutului Bib lie ~i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane, Bucure~ti.
• Ionescu, Nae - 1991, "Curs de metafizicii.", Editura Hurnanitas, Bucure~ti.
• Jankelevitch, V. - 1997, "Paradoxul moralei '', Editura Hurnanitas, Bucure~ti.
• Joja, Ath. - 1978, "Filosofie §i culturii ", Editura Minerva, Bucure~ti.
• Kant, I. - 1972, "Critica rafiunii practice", Editura Stiintifica, Bucure~ti.
• Kant, I. - 1994, "Bazele metafizicii moravurilor", Editura Antet, Bucure~ti.
• Kotarbinski, T. - 1976, "Tratat despre lucrul binefacut", Editura Politica, Bucure~ti .
• Kraus, vV. - 1997, "Urmele paradisului. Despre idealuri '', Editura Fundatiei Culturale
Romane, Bucure9ti.
• Laertios, D. - 1963, "Despre viefile §i doctr;nele filosojilor'', Editura Acaderniei
Republicii Populare Romane, Bucure~ti.
• Lavelle, L. - 1951, 1955, "Traite des valeurs ", volumele I - II, Presses Universitaires de
France, Paris.
• Lipovetsky, G. - 1996, "Amurgul datoriei ", Editura Babel, Bucure~ti .
• Macintyre, A. - 1998, "Tratat de morala. Dupa virtute ", Editura Humanitas, Bucure~ti .
• Martinus de Bracara - 1995, "Opere morale'', Editura "Alter Ego Cristian", Galati.
• Maxim, S., T. - 1999, "Con§tiinfa moralii.", EdituraJunimea, Ia~i.
• Margineanu, N. - 1969, "Sub semnul omeniei ", Editura pentru Literatura, Bucure~ti.
• Miroiu, A., (Ed.), 1995, Etica aplicatii., Editura Alternative, Bucure~ti.
• Montefiore - 1972, "Jntroducere moderna in filosofia moralei ", Bucure~ti.
• Morar, N _V. - 1985, "Etica §i mutafiile valorice", Bucure9ti.
• Moore, G., E. - 1997, "Principia ethica ", Editura DU Style, Bucure~ti.
• Mure§an, V. (editor) - 1995, "Valorile §i adevarul moral", Editura Alternative, Bucure~ti.
• Nagel, Th. - 1994, "Oare ce 1nseamna toate astea? - o foarte scurtii. introducere in
jilosofie ", Editura All, Bucure~ti.
• Nagel, Th. - 1996, "Ve§nice fntrebari ", Editura ALL, Bucure~ti.
• Narly, C. - 1925, "Problema idealului pedagogic'', Editura Institutului de Arte Grafice
Viata Romaneasca, Ia~i.
• "Patericul" - 1993, Alba Iulia, Episcopia Ortodoxa Romana, Alba Iulia.
• Peters, F., E. - 1993, "Termeniifilozofiei grece§ti", Editura Hurnanitas, Bucure9ti.
• Pitagora, 1996, "Legile morale §i politice ", Editura Antet, Bucure9ti.

92
 LILIANA STAN

. • Ple~u, A. - 1988, "Minima moralia ", Editura Cartea Romaneasca, Bucure~ti .

II • Ralea, M. - 1958, "Scrieri din trecut - · in literaturii §i filosofie ", volumul III, Editura de
Stat pentru literatura ~i arta, Bucure~ti.
• Rimbu, N. - 1997, "Filosofia valorilor", Editura Didactica i;;i Pedagogica, Bucure§ti .
• Savater, F. - 1997, "Etica pentru Amador ", Editura Timpul, Ia~i .
• Schopenhauer, A. - 1994, "Fundamentele moralei ", Editura Antet.
• Seneca - 1967, "Scrisori catre Luciliu '', studiu introductiv I. Davidsohn, Editura
Stiintifica, Bucure~ti.
• Seneca - 1981, "Scrieri filosofice alese ", Editura Minerva, Bucure§ti .
• Simenschy, Th. - 1970 -1975, "Un dicfionar al infelepciunii", vol. I-IV, Editura
Junimea, Ia~i.
• Spinoza, B. - 1957, "Etica ", Editura Stiintifica, Bucure§ti .
• Stoica, St. - 1989, "Etica - prospecfiuni ideatice", Bucure§ti .
• Stroe, C. - 1997, "Din gandirea eticii romaneasca ", Casa de editura §i presa «Sansa»,
Bucure§ti.
• Tsatsos, C. - 1979, "Filosofia socialii a vechilor greci", Editura Univers, Bucure~ti .
• Tutea, P. - 1992, "Omul. Tratat de antropologie cre!jtinii. Problemele sau cartea
intrebiirilor '', Editura Timpul, Ia~i.
• Vasile eel Mare - 1989, "Scrieri" - Partea a II-a, Editura Institutului Bib lie ~i de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti, introducere de Iorgu D. Ivan.
• Vergez, A., Huisman, D. -- 1995, "Curs de filosofie '', Editura Humanitas, Bucure~ti .
• Vianu, T. - 1982, "Studii de filosofia culturii ", Editura Eminescu, Bucure~ti .
• Vladutescu, Gh. - 1972, "Etica lui Epicur", Editura Stiintifica, Bucure§ti .
• Vladutescu, Gh. - 1995, "Filosofia prime/or secole cre!jtine ", Editura Enciclopedica,
Bucure§ti.
• Williams, B. -1993, "Introducere in etidi.", Editura Alternative, Bucure§ti .
• Zamfirescu, V.D. - "Eticii !ji etologie " .
• Zagrean, I. - 1974, "Mora/a cre!jtina", Bucure~ti .

93
..