GRILE PROTETICĂ

VARIANTA: 1

Complement simplu:

1. Realizarea unei RPF cu extensie cu sprijin pe un singur dinte stâlp este admisă în cazul
edentaţiei de:

a. incisiv lateral maxilar, având ca dinte stâlp caninul

b. premolar secund maxilar având ca dinte stâlp molarul prim
c. incisiv lateral maxilar, având ca dinte stâlp incisivul central
d. canin mandibular având ca dinte stâlp premolarul prim
e. molarul prim mandibular având ca dinte stâlp molarul secund

2. Care din următoarele tipuri de forţe au potenţialul cel mai distructiv asupra RPF – câmp
protetic:

a. forţele de coeziune
b. forţele de compresiune
c. forţele de forfecare
d. forţele de tracţiune
e. forţele de adeziune

3. Care dintre următorii electrozi ai bisturiului electric nu este folosit pentru lărgirea
temporară a şanţului gingival:

a. electrodul în formă de J
b. electrodul în formă de L
c. electrodul în formă de piramidă
d. electrodul AP
e. electrodul în formă de U

4. Pentru a putea realiza un corp de punte suspendat trebuie să dispunem de un spaţiu

protetic în sens cervico-ocluzal de minimun:

a. 3 mm
b. 8 mm
c. 4 mm
d. 6 mm
e. 12 mm

5. Despre intermediarii cu raport tangent liniar cu creasta alveolară sunt adevărate

următoarele afirmaţii:

a. au feţe mucozale extinse

b. au feţe mucozale reduse
c. contactul cu creasta se face pe coama acesteia
d. contactul cu creasta se face pe versantul oral al acesteia, dând impresia că
intermediarul emerge din gingie
e. se indică în situaţii cu câmp protetic redus cervico-ocluzal şi creste alveolare late
6. Referitor la înregistrarea PIM următoarele afirmaţii sunt false:

a. deţinătorii unui point centric prezintă stopuri ocluzale strânse – contacte tripodice
b. pentru ca mandibula să alunece din ORC în PIM pe lângă o anumită conformaţie a
cuspizilor activi trebuie să existe şi un grad de libertate a mişcărilor condiliene
c. în cazul unui long centric există libertate de mişcare a vârfului cuspizilor pe planşeul
foselor
d. PIM este o poziţie de referinţă în cazul raportului mandibulo-maxilo-cranian putând
îmbrăca două situaţii clinice diferite – point centric şi long centric
e. orice PIM cu mandibula plasată în interiorul triunghiului lui Spirgi este considerată
ocluzie normală depăşirea limitelor acestui triunghi se apropie de patologic
(malocluzie)

7. Siliconii cu reacţie de condensare au scăzut în popularitate datorită:

a. timpului de priză crescut

b. mirosului neplăcut
c. gustului neplăcut
d. stabilităţii dimensionale şi a revenirii elastice reduse
e. caracterului hidrofil

8. Cercetări „in vitro” au demonstrat că precizia cea mai mare se poate obţine

a. prin amprenta dublului amestec şi tehnica sandwich,

b. cu ajutorul polisulfizilor
c. prin amprenta în doi timpi
d. prin folosirea portamprentelor standard din plastic
e. prin amprentarea imediat după prepararea bonturilor dentare

Complement multiplu

9. Referitor la sistemul CAD/CAM de cabinet CEREC, care dintre următoarele afirmaţii sunt
adevărate?

a. rezoluţia amprentei optice cu sistemul CEREC 1 era de 25 de microni

b. rezoluţia amprentei optice cu sistemul CEREC 2 era de 50 de microni
c. soft-ware-ul sistemului CEREC 2 este bidimensional
d. soft-ware-ul sistemului CEREC 3 este bidimensional

10. Retenţia mecanică a RPF la nivelul sâlpilor dentari poate fi de următoarele tipuri:

a. macromecanică – geometrică
b. macro-micromecanică – prin fricţiune
c. prin forţe de atracţie electrostatică
d. prin forţe de atracţie gravitaţională
e. micromecanică
11. Din punc de vedere biomecanic este importantă rigiditatea RPF, întrucât forţele
exercitate la niveleul corpului de punte tind să-l încovoaie, cu consecinţe nedorite, cum ar fi:

a. solicitarea paraaxială a dinţilor stâlpi

b. afectarea integrităţii structurale a dentinei radiculare
c. descimentarea elementelor de agregare
d. fractura materialului de placare
e. persistenţa unei deformări permanente, cu efecte disortodontice asupra dinţilor stâlpi
şi alterarea raporturilor ocluzale

12. În cadrul clasificării ACP a edentaţiilor parţiale, dintre criteriile adiţionale care pot
influenţa clasa fac parte

a. starea materială a pacientului

b. diskinezia maxilo-mandibulară
c. condiţiile tehnico-materiale
d. sechele post-tratamente oncologice
e. pacient recalcitrant

13. Există mai multe motive pentru care uneori se optează pentru RPF cu trei stâlpi, dintre
care doi la o extremitate:

a. creşterea rezistenţei mecanice a RPF

b. mărirea ariei de suport parodontal
c. extinderea sprijinului muco-osos
d. creşterea retenţiei întregii restaurări
e. imobilizarea unor dinţi cu implantare deficitară

14. Retenţia RPF se apreciază în funcţie de:

a. cimentul de fixare
b. rugozitatea intradosului elementelor de agregare ale RPF
c. retenţia de la nivelul intermediarilor RPF
d. retenţia de la nivelul elementelor de agregare, considerate individual ca unităţi de
retenţie
e. retenţia ce rezultă din numărul şi poziţia relativă a elementelor de agregare

15. Funcţiile prot. fixe

a. –
b. este necesar să realizăm interferenţe statice şi interferenţe în dinamica mandibulară
c. să contribuie la menţinerea dimensiunii verticale de ocluzie
d. prin design-ul şi clitatea suprafeţelor lor să protejeze parodonţiul marginal şi să nu
faciliteze autocurăţirea
e. să contribuie la secţionarea respectiv triturarea ineficientă a alimentelor
16. Metoda de conducere bimanuală a mandibulei în RC prezintă următoarele dezavantaje:

a. depinde de instruirea şi îndemânarea operatorului

b. depinde de capacitatea operatorului de a aplica forţe dirijate în mod egal cu cele
două mâini
c. depinde de poziţia capului şi a fotoliului dentar
d. depinde de capacitatea pacientului de a-şi relaxa musculatura masticatorie
e. nu necesită o asistentă pentru realizarea ei

17. Anumite stări de mobilitate dentară tranzitorie sunt grupate în aşa zisele mobilităţi
iatrogene, cauzele fiind datorate:

a. unor tratamente ortodontice în antecedente

b. unor intervenţii de chirurgie parodontală şi periapicală
c. absenţei suportului osos
d. dinţii sunt vecini cu un dinte care a necesitat o extracţie laborioasă
e. dinţii prezintă discromii marcate

18. Referitor la raport coroană-rădăcină clinică care se modifică în funcţie de vârstă este
adevărat că:

a. localizarea marginii gingivale la copii este la nivelul smalţului coroana clinică fiind mai
mică decât cea anatomică
b. la adultul tânăr gingia este ataşată în vecinătatea joncţiunii smalţ-cement
c. la maturitate se produce o uşoară retracţie gingivală şi apare uzura ocluzală
localizată la nivelul smalţului şi uneori a dentinei mărindu-se totuşi raportul coroană-
rădăcină clinică
d. la pacientul de vârsta a treia uzura coronară este decelabilă în unele cazuri chiar
marcată
e. creşterea raportului coroană-rădăcină odată cu înaintarea în vârstă sa datorat în mai
mare măsură îmbătrânirii şi mai puţin efecelor agresiunilor de diverse tipuri

19. Cele trei clase de aparate digitale pentru măsurarea culorii sunt:

a. densitometrele
b. colorimetrele
c. aparatele CMY
d. spectrofotometrele
e. aparatele RGB

20. Referitor la principiile de utilizarea a clasificării ACP a edentaţiilor parţiale, care dintre
următoarele afirmaţii sunt adevărate?

a. Considerarea unei proceduri viitoare de tratament va influenta decizia de diagnostic

b. considerarea unei proceduri viitoare de tratament nu trebuie să influenţeze decizia de
diagnostic
c. tratamentul pre-protetic iniţial nu poate modifica clasa iniţială
d. tratamentul pre-protetic iniţial poate modifica clasa iniţială
e. criteriul cel mai puţin complex incadrează pacientul în clasa cea mai complexă
21. Printre avantajele utilizării electrotomului pentru lărgirea temporară a şanţului gingival se
numără

a. hemostază perfectă
b. acces la cariile de colet
c. poate fi utilizat la purtătorii de pacemaker
d. vindecare previzibilă a ţesuturilor moi
e. este indicat în cazul gingiilor subţiri

22. În conturarea intermediarilor există două reguli de bază:

a. contactul cu ţesuturile moi să fie maxim

b. contactul cu ţesuturile moi să fie minim
c. trebuie asigurat un acces optim pentru igienizare
d. materialul din care se confecţionează să fie nemetalic
e. preţul intermediarului să fie cât mai mic

23. Următoarele afirmaţii privind clasificarea crestelor edentate, după Siebert, sunt
adevărate:

a. clasa I pierdere în înălţime a crestei edentate, cu păstrarea lăţimii

b. clasa I pierdere în lăţime a crestei edentate, cu păstrarea înălţimii
c. clasa II pierdere în lăţime a crestei edentate, cu păstrarea înălţimii
d. clasa III pierdere în înălţime a crestei edentate, cu păstrarea lăţimii
e. clasa II pierdere în înălţime a crestei edentate, cu păstrarea lăţimii

24. În funcţie de gradul lipsei de paralelism a dinţilor stâlpi, Korber recomandă crectarea
acestuia în modul următor:

a. înclinarea unui stâlp între 15-25 de grade şlefuirea feţelor axiale ale ambilor dinţi
stâlpi cu o înclinare de 6 grade vertical
b. îclinarea stâlpului de 25-35 de grade, şlefuirea feţelor axiale a ambilor dinţi stâlpi cu o
înclinare de 6 grade faţă de vertical
c. înclinarea unui stâlp până la 15 grade, şlefuirea feţelor axiale a ambilor dinţi stâlpi cu
o înclinare de 6 grade faţă de vertical
d. Înclinarea stâlpului de 25-35 de grade la nivelul stâlpului divergent se realizează ca
element de agregare o coroană cu grosime dirijată, care va avea contact cu bontul
doar în regiunea cervicală, inserţia punţii făcându-se prin rotaţie
e. Înclinarea stâlpului de 25-35 de grade se recomandă realizarea unei restaurări pe
sistem telescopat, compensarea lipsei de paralelism făcându-se la nivelul capei
primare.
25. Care dintre următoarele afirmaţii legate de protezele fixe sunt adevărate:

a. o proteză parţială fixă cu mai mulţi stâlpi are un prognostic mai bun decât una cu 1
sau 2 stâlpi
b. o proteză parţială fixă cu 2 stâlpi are un prognostic mai bun decât una cu mai mulţi
stâlpi sau cu unul singur
c. cu cât pacientul este mai în vârstă cu atât longevitatea restaurării este mai mare
d. cu cât intermediarii sunt mai mulţi, cu atât durata de funcţionalitate a restaurării este
mai mică
e. factorii de risc sunt mai crescuţi la mandibulă faţă de maxilar

26. Despre intermediarii cu contact punctiform cu creasta alveolară sunt adevărate

următoarele afirmaţii

a. sunt cunoscute şi sub denumirea de corpuri de punte conice

b. contactul cu creasta se face pe coama acesteia
c. sunt cele mai estetice
d. cu indicaţie în zona frontală mai ales la pacienţi cu zâmbet gingival
e. contactul cu creasta se face pe versantul vestibular al acesteia

27. Restaurarea provizorie joacă un rol important în:

a. perfectarea planului de tratament si motivarea acestuia pacientului

b. stabilizarea dintilor cu mobilitate
c. prospectarea fizionomiei
d. prepararea dintilor stalpi
e. stabilizarea ocluziei

28. Inregistrarea limitelor cervicale a preparatiilor in timpul amprentarii:

a. nu ridica probleme deosebite

b. este de importanta redusa
c. ridica probleme doar cand acestea se gasesc supragingival
d. necesita largirea temporara a santului gingival
e. este esentiala pentru respectarea profilului de emergenta

29. Obiectivele amprentei în protetica fixă sunt:

a. redarea cât mai fidelă a formei, detaliilor şi dimensiunilor preparaţiei

b. redarea cât mai fidelă a fundului de sac vestibular
c. înregistrarea şi redarea cât mai corectă a reliefului dinţilor antagonişti
d. redarea exactă a rapoartelor preparaţiei cu dinţii vecini
e. să ofere posibilitatea obţinerii unui model de lucru cât mai exact pe care să se poată
realiza macheta viitoarei proteze
30. Portamprentele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a. să fie maleabile
b. să cuprindă tot câmpul protetic
c. să fie rigide
d. să asigure grosime cât mai uniformă materialului de amprentă
e. să limiteze mişcările funcţionale ale părţilor moi

31. Tehnica de amprentare denumită a dublului amestec:

a. este o amprentă globală într-un singur timp

b. este o amprentă globală în doi timpi
c. vizează în majoritatea cazurilor amprentarea unei arcade întregi
d. necesită materiale de consistenţe diferite
e. necesită lingură individuală

32. Cele mai uzuale mijloace tradiţionale de vizualizare si comunicare intre medic-pacient si
tehnicianul dentar sunt:

a. modelele de studiu
b. modelarile diagnostice
c. fotografii ale altor pacienţi cu probleme similare
d. simulările computerizate
e. utilizarea markerilor pentru conturări direct în cavitatea bucală

33. Care din condiţiile ce trebuie să le îndeplinească un material ideal pentru confecţionarea
restaurărilor provizorii sunt false:

a. conductibilitate termică crescută

b. biocompatibilitate
c. stabilitate cromatică
d. preţ de cost ridicat
e. rezistenţă la uzură mică

34. Comportamentul la oboseală al unei RPF este determinat de:

a. biomateriale utilizate în refacerea stâlpilor, a elementelor de agregare a

intermediarilor, precum şi pentru finisarea lor
b. disfuncţiile musculare
c. parametrii forţelor (intensitate, punct de aplicare, direcţie, numărul ciclurilor de
solicitare)
d. rezistenţa ATM
e. design-ul RPF
35. Atunci când se elaborează un plan de tratament, specialistul trebuie să ţină cont de
următoarele deziderate:

a. tratamentul să fie cât mai simplu şi concomitent eficient

b. se poate realiza doar pe baza modelului de studiu
c. terapia trebuie să fie adaptată atât la condiţiile biologice, mecanice şi financiare, cât
şi la disponibilitatea pacientului la tratament
d. se poate realiza doar pe baza unei radiografii panoramice
e. pentru fiecare procedură sau variantă terapeutică trebuie să dispunem de o bază
tehnico-materială adecvată

36. Restaurările fixe întinse la mandibulă (şi mai ales RPF totale mandibulare) reprezintă
prin construcţia lor constrângeri ale tendinţei normale de deformare a mandibulei (datorită
elasticităţii osoase) prin rigiditatea RPF. Din cauza contradicţiei elasticitare mandibulară –
rigiditatea RPF pot apărea următoarele efecte nocive:

a. fractura materialului de placare (mai ales la nivelul caninilor)

b. fractura tablei osoase vestibulare (în zona premolarului secund)
c. descimentări ale elementelor de agregare de pe stâlpii distali
d. tulburări ocluzale
e. mobilitate la nivelul dinţilor stâlpi

37. Indicaţiile RPF cu extensii distale sunt mai restrânse în raport cu cele ale restaurărilor cu
extensii meziale din următoarele motive:

a. solicitările maxime se exercită la nivelul zonei frontale, datorită esteticii

b. unităţile dentare situate anterior au, în general, o valoare parodontală mai redusă
c. direcţia rădăcinilor dinţilor stâlpi (spre distal, în cea mai mare parte a cazurilor) face
ca forţele aplicate la nivelul extensiilor meziale să prezinte o direcţie mai apropiată de
solicitările în axul stâlpilor, în timp ce forţele asupra extensiilor distale vor avea o
direcţie paraaxială mai importantă
d. solicitările maxime se exercită la nivelul zonei laterale de sprijin
e. rezilienţa parodontală est mai mică în zona frontală

38. În cazul ocluziei stabile când stopurile ocluzale vor fi desfinţate temporar prin prepararea
dinţilor în cursul unui tratament protetic de amploare se recomandă „memorarea” relaţiilor
intermaxilare prin:

a. restaurări provizorii
b. prepararea seriată a dinţilor şi conservarea stopurilor ocluzale de pe aceştia prin mici
şine de acrilat autopolimerizabil sau chei din silicon
c. folosirea unor şabloane de ocluzie confecţionate înaintea preparării dinţilor
d. nu sunt recomandate restaurări provizorii în astfel de stuaţii
e. utilizarea unor dispozitive special concepute în laborator pentru creşterea dimensiunii
verticale de ocluzie
39. Obiectivele tratamentului ocluziei traumatice sunt:

a. obţinerea stabilităţii ocluzale a la long

b. funcţionalitate a ADM satisfăcătoare pentru pacient
c. eliminarea şi împiedicarea recidivei simptomatologiei DTM
d. simpla îndepărtare a obstacolului care a produs ocluzia traumatică
e. şlefuirile selective

40. Intermediarul conceput corect în zona laterală trebuie să prezinte următoarele

caracteristici:

a. toate suprafeţele trebuie să fie concave şi netede

b. contactul cu versantul vestibular trebuie să fie cât mai mare
c. tabla ocluzală trebuie să fie în armonie cu ocluzia tuturor dinţilor
d. lungimea suprafeţei vestibulare trebuie să fie mai mare decât a dinţilor stâlp adiacenţi
e. mecanismele bucal şi lingual de alunecare trebuie să fie similare cu cele ale dinţilor
adiacenţi

41. Deformarea intermediarilor sub acţiunea unei forţe verticale care acţionează la nivelul
zonei lor centrale este dependentă de mai mulţi factori:

a. mărimea forţei
b. lungimea traveei
c. design-ul intermediarului
d. materialul din care este realizat placajul RPF
e. materialul din care este realizată structura de rezilienţă a RPF

42. Referitor la adaptarea marginală a restaurărilor protetice fixe, care dintre următoarele
afirmaţii sunt adevărate?

a. absenţa adaptării se poate datora lipsurilor de pe suprafaţa internă a componentei

metalice
b. controlul adaptării se face cu spatula bucală pentru a nu leza gingia
c. se verifică în zona cervicală sau supragingivală
d. deficienţe de adaptare se pot datora resturilor de ciment provizoriu
e. ariile de contact prea strânse nu influenţează adaptarea marginală a coroanelor

43. Există mai multe modalităţi pentru ca în timpul cimentării coroana să nu se distanţeze de
suprafeţele bontului:

a. crearea de şanţuri pe suprafaţa internă a coroanei, până la 3 mm de linia cervicală

b. supraexpansiunea masei de ambalat
c. şlefuirea suprafeţei interne a coroanei
d. prin eroziune galvanică
e. prin lăcuirea bontului
44. Selecţia unui ciment de durată depinde de:

a. forma de retenţie a bontului

b. stabilitatea coroanei
c. numărul de elemente nu influenţează alegerea cimentului de fixare
d. forţele de solicitare nu influenţează alegerea cimentului de fixare
e. starea pulpei

45. Uscarea cu jet puternic de aer se interzice datorită:

a. afectării odontoblaştilor
b. desicării dentinei care favorizează absorbţia acizilor din cimentul proaspăt preparat
c. presiunii crescute ce poate atrage fluidul sucular pe suprafaţa bontului
d. presiunilor mari de aer ce traumatizează epiteliul extern al peretelui gingival
e. posibilităţii aspirării nucleilor odontoblastici în canaliculele dentinare

46. O proteză parţială fixă se poate mobiliza în următoarele situaţii:

a. contacte ocluzale disfuncţionale

b. deformarea elementelor de agregare
c. solubilizarea cimentului
d. efectul mişcării de compresiune
e. lipsa de retenţie a elementelor de agregare prin preparaţii incorecte

47. În alegerea dinţilor stâlpi trebuie să respecăm o anumită schemă, care să aibă în
considerare:

a. statusul coroanelor dentare

b. morfologia radiculara
c. vecinătatea cu sinusul maxilar
d. statusul parodontal
e. statusul endodontal

48. Următoarele aspecte corespund timpilor operatori de inserare a şnurului impregnat în

şanţul gingival:

a. anestezia locală nu este întotdeauna obligatorie

b. izolarea câmpului protetic
c. se împinge puternic şnurul în şanţul gingival
d. se îmbibă şnurul în soluţie astringentă
e. se secţionează o lungime suficientă de şnur pentru a încercui dintele
49.Care dintre afirmatiile referitoare la etapele fixarii unei restaurari protetice realizată cu
sistemul IPS Empress sunt adevarate ?

a. se graveaza (intradosul) restaurarii cu acid clorhidric (solutie 4,9%) timp de 59

secunde
b. se silanizeaza suprafetele dentare timp de 10 secunde si se aplica adezivul
c. se graveaza suprafetele dentare cu acid fosforic 37% timp de 30-60 secunde pentru
smalt si 10-15 secunde pentru dentina
d. se aplica primerul si adezivul pe suprafata externa a restaurarii
e. se alege culoarea cimentului ce urmeaza a fi utilizat pentru fixare

50. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească intermediarii – după Glickman (1974) sunt:

a. să respecte ambrazurile ocluzale

b. să fie estetici
c. să dea impresia că dintele iese din gingie
d. să înlocuiască funcţiile dinţilor antagonişti
e. să aibe un preţ de cost redus

1 a 26 ab

2 c 27 ace

3 b 28 de

4 d 29 acde

5 b 30 bcd

6 d 31 acd

7 d 32 ace

8 c 33 ade

9 cd 34 ace

10 abe 35 ace

11 ace 36 ace

12 bde 37 dc

13 bde 38 abc

14 de 39 abc

15 bcd 40 ce

16 abcd 41 abce

17 abd 42 cd
18 abcd 43 bde

19 ade 44 abe

20 bd 45 abe

21 abd 46 ace

22 bc 47 abed

23 be 48 abd

24 ce 49 ce

25 bd 50 bc