CUNOASTEREA

OPINIE SI CUNOASTERE
Domeniul cunoasterii a fost studiat in filosofie in cadrul cunoasterii gnoseologice si inca
de la inceputurile investigatiei filosofice asupra cunoasterii, ganditorii au facut diferenta
intre opinie si cunoastere adevarata.
Astfel, Platon precizeazaca nu orice opinie sau parere prezinta cunoastere veritabila,
intru-cat o cunoastere adevarata presupune 3 conditii:
1. ADEVARUL ( ideea noastra trebuie sa corespunda cu realitatea )
2. CREDINTA ( trebuie sa credem in ideile pe care le sustinem, sa fim convinsi de
adevarul lor )
3. JUSTIFICAREA ( sa avem dovezi, probe, argumente in favoarea adevarului, idei
sustinute )
In cazul in care una dintre aceste componente lipseste nu vom avea o cunoastere adevarata,
ci doar o opinie.
ETAPELE CUNOASTERII IN “MITUL PESTERII” LA PLATON
I OPINIA (doxa) - cunoastere imperfecta, partiala, relativa, bazata pe simturi; are loc in
pestera; pestera= lumea lucrurilor
1. Reprezentarea (Ekasia) - cunoastere falsa, data de simturi specifica omului obisnuit
ce cunoaste dupa reprezentari;
2. Credinta (pistis) - cunoastere uneori falsa, alteori falsa data de simturi; specifica
omului politic
II STIINTA (episteme) - cunoastere absoluta, adevarata, totala, bazata pe ratiune si intelect;
lumea din afara pesterii= Lumea Ideilor
1. Cunoasterea dianoetica (dianoia=ratiune) bazata pe ratiune; specifica omului de
stiinta, savantului
2. Cunoasterea noetica (nous=intelect) bazata pe intelect; specifica filosofului
SENSUL TERMENULUI “ PRINCIPIU” IN FILOSOFIE
a) Element ultim din care sunt alcatuit lucrurile
b) Origine a lucrurilor
Platon afirma ca ideile sunt principii care dau nastere lucrurilor (copii imperfecte ale ideilor)
Ideile= existente ideale, imateriale, de esenta divina, eterne care genereaza lucrurile ale
caror esenta o constituie ex: Ideea de bine genereaza lucruri bune. Ideea de frumos
genereaza lucruile frumoase.
Exista prin urmare doua lumi: a) lumea materiala – a lucrurilor
B) lumea ideala – a ideilor
Adevarata realitate pentru Platon este cea a ideilor, de aceea el este considerat fondatorul
idealismului filosofic.
Heidegger: In lucrarea sa “ Teoria lui Platon despre adevar” gasim doua sensuri ale
adevarului :
1. Adevarul este starea de neascundere ( adevarul este ascuns in lucruri, aparente,
pentru a-l gasi trebuie sa-l cautam, sa cercetam si sa analizam lucrurile; abia atunci
putem descoperi ceea ce este adevarat, relevant, important si sa scoatem la iveala
esenta lucrurilor, miezul lor; aceasta semnificatie este data si de sensul cuvantului
“aleteia”=adevar ( “a”= fara, “lete”= ascundere, uitare)
2. Adevarul drept corectitudine a privirii ( pentru a ajunge la adevar trebie sa stim sa
privim corect lucrurile, sa ne orientam vederea, inclusiv “ochii mintii” catre ceea ce
este esenta lucrurilor, ocolind aparentele inselatoare si adaptandu-ne privirea la
adevarata realitate asa cum omul din pestera reuseste sa priveasca lucrurile in
lumina soarelui si chiar soarele insusi; adevaru heliologic= care este superior
adevarului, “helios”=soare; adevarul speologic: “speos”=pestera fiind simbolizat de
foc.
III PAIDEEA= pedagogia, educatia, formarea; este ipostaza pedadogului, invatatorului.