6 6 6 6 6 6 6 6 6 6
ASTRONO"IA PITAGOREICA# Pitagora vedea cerurile ca o gama mu!icala, stelele ca producatoare de armonii si sufletele in armonie cu cerurile +in cel mai bun ca!,. 'a gamele se pot e&prima numeric era o alta ratiune de a socoti numerele drept fundamentale, cu sursa in cosmos. (
Andreea Bancu
Pentru a e&plica structura si ordinea universului, pitagoreicii pornesc de la cifra (2, ba!a sistemului !ecimal, potrivit careia ei cauta sa descopere (2 sfere ceresti, purtatoare de astre. Asa a1ung la o originala, dar abstracta constructie astronomica, in mi1locul careia se afla focul central, nu Pamantul, iar in 1urul acestuia se invartesc (2 sfere, purtand (2 corpuri ceresti * Pamantul, Luna, Soarele, cele . planete +Mercur, 7enus, Marte, 8upiter, Saturn,, apoi sfera stelelor fi&e. Mai trebuia o planeta, ceruta de cifra magica (2, si fiindca n-au putut s-o descopere, o inventea!a si o numesc "contraPamant$, planeta invi!ibila, caci este opusa Pamantului, dincolo de focul central. -outatea acestei constructii astronomice era ca centrul lumii nu mai era privit Pamantul +geocentrism,, ci un alt astru, pe care Aristar# din Samos +la )/2 a.'., il socoteste Soarele +9elios,, si astfel se apropie de conceptia heliocentrica. %intre pitagoreicii de seama mentione! medicul Al4maion, care afirma ca sediul sufletului este creierul, nu inima, legat de lume prin "canalurile simturilor$. 2. PLATON (427 347 a.C.) Intemeietoru! i$ea!ismu!ui, Platon, genialul ucenic al lui Socrate, profesorul lui Aristotel, a e&ercitat o inraurire atat de adanca si de larga asupra culturii Occidentului, incat fara el aceasta cultura nu mai poate fi inteleasa. P!aton s-a nascut la Atena sau pe insula Egina, dintr-o familie aristocratica, avand ca tata pe Ariston, ce descindea din neamul regelui 'odros, iar ca mama pe Perictione, din familia %ropides, inrudita cu Solon. -umele sau de nastere era Aristocles, iar Platon va fi o porecla de mai tar!iu, din cau!a pieptului si fruntii sale late. SCRIERILE# Platon este cel dintai filo!of grec de la care ne-au ramas scrieri complete. Apro&imativ toate operele sunt stili!ate in forma dialogata si cum mult simt gramatic, iar in aproape toate, Socrate este convorbitorul de capetenie, prin glasul caruia Platon isi e&prima parerile sale. In total ne-au ramas de la Platon ). de scrieri si () scrisori. DIALECTICA. Inima filo!ofiei platonice este teoria Ideilor, cuvant care a fost introdus de el in limba1ul filo!ofic. Ideea este obiectul cunostintei adevarate, iar dialectica este metoda de a ajunge la cunoasterea ideii. Pentru Platon dialectica este calea prin care suim de la cunostinta sensibila, nesigura si individuala, la cunostinta rationala, sigura si statornica, adica la Idei, care pot fi in noi fara ca sa fie si in afara de noi, ca obiecte. In acelasi timp, fiinda lumea sensibila este individuala, "ideile$ generale nu pot e&ista in aceasta lume, ci trebuie sa alcatuiasca o lume suprasensibila, o lume inteligibila, adica prinsa numai prin oc#iul mintii. Lumea sensibila este fi!ica, lumea inteligibila este metafi!ica. GENE%A TEORIEI IDEILOR. In "metafi!ica$ sa, Aristotel ne sc#itea!a gene!a teoriei ideilor lui Platon. Ideea este o combinatie a teoriei devenirii neincetate a lui 9eraclit +Herac!it $in E es: esenta e focul totul e sc#imbare: "nu te poti scalda de doua ori in acelasi rau$, si a metodei socratice de formare a notiunilor. Platon invatase de la #eracliteanul 'rat5los ca lumea sensibila este in prefacere si ca, prin urmare, cunostinta sensibila este sc#imbatoare si de aceea nesigura. %e la Socrate invatase ca adevarul este o cunostinta statornica si ca aceasta nu se afla in senzatie, ci in notiune de
Andreea Bancu
e&emplu, deosebiti, sc#imbatori si pieritori sunt oamenii, insa unica, nesc#imbatoare si nepieritoare este notiunea de om, "umanitatea$. Sub influenta lui Parmenide +Parmeni$e $in E!eea: esenta lumii este :nul, ca un bloc monolit, fara goluri, care nu se sc#imba cand ceva ni se pare ca se sc#imba, de fapt e o aparenta, si a pitagoricilor, ideea, dintr-o e&istenta in spiritul omului, dobandeste o e&istenta metafi!ica, in afara de om, ba c#iar ideea se transforma in "e&istenta$ adevarata si nesc#imbatoare, fata de care sen!atia si lumea sensibila sc#imbatoare sunt parere si aproape none&isten;. Ideea este substanta lucrurilor, ea e&ista in sine pentru sine, in mod absolut. E&ista atatea idei suprasensbile cate feluri de lucruri sunt in lumea sensibila. Ideile alcatuiesc un sistem logic subordonat unei idei supreme, care este ideea de Bine. Aceasta idee este conditia cunoasterii celorlalte idei, dar este si conditia existentei lor. %e ce socoteste Platon ideea de bine drept ideea ideilor, principiul universal< =iindca universul este ordonat, este armonic +idee pitagoreica, si fiindca armonia presupune dreptate +idee socratica,. LU"EA SENSI&ILA. Lumea sensibila este o copie palida a lumii ideilor, o lume de umbre si de pareri ce nu au realitate decat daca se impartasesc din idei, eternele prototipuri ale lucrurilor. Asadar, e&ista doua lumi radical deosebite: lumea sensibila, lume a parerii, o lume fenomenala, si o lume inteligibila, lumea adevarului etern. Sau, in ordine descrescanda de perfectiune:
! idei
# corpurile reale
$ imaginile corpurilor
! Intelect
" 'atiune
# Perceptie
$ Imaginatie
TEORIA A"INTIRII. Acum ne e&plicam de ce unele adevaruri, de pilda cele matematice, tasnesc din noi fara sa le fi invatat vreodata. Ele au stat atipite in suflet ca o nestearsa amintire a vietii ce am dus-o inainte de nastere, in lumea curata a ideilor pure. 'unostinta adevarata este o amintire +anamneza, a celor va!ute in lumea inteligibila a cunoaste adevarul este a-l recunoaste.
Andreea Bancu
NE"URIREA SU'LETULUI# Sufletul omului este nemuritor, caci este o esenta simpla si a pree&istat vietii de pe Pamant ceea ce a e&istat inainte de nastere va continua o soarta eterna dincolo de moarte. %ar nemurirea sufletului nu se intemeia!a numai pe simplitatea sufletului, si nici pe teoria "amintirii$ despre o viata pree&istenta, ci nemurirea este o urmare fireasca a e&istentei Ideilor. Sufletul se "impartaseste$ atat de strans din ideea de "viata$, incat se confunda cu ea cine !ice suflet, !ice "viata$. Insa atunci un suflet mort este o contradictie logica sufletul nu poate muri niciodata, deci este nemuritor. %e aceea, viata inteleptului pe Pamant nu este decat o pregatire pentru viata fara sfarsit, de "dincolo$. 3. ARISTOTEL DIN STAGIRA (384 322 a.C.)
Aristote!, cel mai original discipol al lui Platon, este implinitorul rationalismului intemeiat de catre Socrate si imbogatit de Platon. SCRIERILE. %in scrierile aristotelice, cele mai insemnate s-au pastrat, dar s-au pierdut cele in forma dialogata, dupa modelul platonic, compuse in vremea tineretii scolaresti. Scrierile pastrate sunt e&po!itive, ca niste prelegeri, unele din ele contin negli1ente stilistice si obscuritati, e&plicabile prin moartea neasteptata, care l-a impiedicat de a le revedea. LOGICA. Aristotel este intemeietorul logicii stiintifice, geograful formelor cugetarii omenesti. Scrierile de logica au fost puse laolalta si numite mai tar!iu (rganon, adica "instrument$ de cercetare. Logica aristotelica este o "anali!a$ a legilor gandirii si de aceea autorul ei a numit-o "analitica$. Legea suprema a gandirii adevarate este principiul contradictiei, formulat mai tar!iu de Stagirit * nu putem afirma si nega acelasi lucru despre acelasi lucru si in acelasi timp de e&emplu, #artia este alba si neagra in acelasi timp, ci e sau alba, sau neagra. Adevarul este corespondenta intre lucruri si intelect, iar sursa principala a adevarului este gandirea, care ne permite sa a1ungem la esenta lucrurilor. ASTRONO"IA. "A doua filo!ofie$ are drept obiect lumea care e&ista dincolo de Luna +cerul,, caci e&ista si o alta lume, dincoace de Luna, lumea "sublunara$ sau pamanteasca. In lumea cereasca sau supralunara totul este desavarsit si pur. Miscarea cea mai desavarsita este miscarea circulara, fiindca este vesnica, iar materia astrala nu este nici unul din cele patru "elemente$+pamant, aer, apa, foc,, ci o a "cincea esenta$, pe care Aristotel o numeste eter, materia fina, nedecompo!abila, pururea vie. >olta sferelor fi&e +a opta sfera principala, sfera care limitea!a lumea, este miscata de %umne!eu, celelalte de catre "spirite conducatoare$. Aceasta astronomie aristotelica, de!voltata mai tar!iu de Ptolemeu, a ramas atotstapanitoare pana la inceputurile vremurilor noi, cand este inlocuita de conceptia lui 'opernic, dupa ce scolastica o decretase singura e&plicare a lumii potrivita spiritului crestinismului si literii biblice. 'I%ICA. "A treia filo!ofie$ este sc#imbatoare, coruptibila si miscata. Aici domnesc nasterea si moartea, descompunerea si pierirea. In lumea corporala gasim $oua (erec)i $e e!emente: caldul si recele, umedul si uscatul, elemente ce se pot uni si separa. %e e&emplu, caldul si uscatul ? focul, recele si umedul ? apa, recele si uscatul ? pamantul, caldul si umedul ? aerul.
Andreea Bancu
E&ista trei e!uri $e su !ete: sufletul vegetativ sau dorinta, apetitul, singurul suflet pe care il poseda plantele sufletul senzitiv, care la animal se adauga si celui vegetativ, si sufletul rational, care se adauga la om celorlalte doua suflete. 'unostinta incepe prin impresiile simturilor, ce primesc pasiv, ca o "tabla de ceara$, formele lucrurilor cunostinta este dar intrarea "formelor$ lucrurilor in suflet, este o in)formatie, e&presie devenita asta!i banala. Intelectul insa separa din perceptii tot ceea ce intuneca forma pura, pentru ca sa retina aerul curat al ideii, care este totuna cu esenta sau forma lucrurilor. &devarul este deplina corespondenta a ideilor din noi cu esentele, cu substantele lucrurilor: ceea ce este gandire in noi este esenta, realitatea adevarata in afara de noi. "=orma$ din lucruri este "specie sensibila$ in simturi si "specie inteligibila$ in intelect. In conclu!ie, pentru Pitagora esenta realitatii este numarul, care este multiplu, iar esenta cunoasterii este intelegerea numerelor si a combinatiei dintre ele, care stau la ba!a intregului univers. Asa cum numarul este multiplu ca esenta a lumii la Pitagora, si la Platon Ideea, ca esenta a lumii, e multipla. La Platon cunoasterea este de fapt o recunoastere a copiilor Ideilor perfecte, contemplate de suflet in lumea inteligibila. Aristotel se ocupa de problema adevarului, care pentru el este corespondenta intre lucruri si intelect, iar sursa principala a adevarului este gandirea, care ne permite sa a1ungem la esenta lucrurilor.
>ibliografie: *ic dictionar al filozofiei occidentale, %iane 'ollinson, editura -emira (@@. Indrumare in filozofie, Mircea =lorian, editura Stiintifica (@@/ Pitagora: 8. >arnes, op. cit. , vol I, pg. (2/-(2) Air4, Baven, Sc#ofield, op cit. , pg. /)2-/)(