https://www.ncbi.nlm.nih.

gov/pmc/articles/PMC5651894/

Treci la conținutul principal

Un site oficial al guvernului Statelor Unite

 Iată cum știi 

Log in
Chei de accesPagina de pornire NCBIPagina de pornire MyNCBIConținut principalNavigație
principală
Căutați în arhiva PMC Full-Text
Căutați în PMC
Rulați această căutare în PubMed 

 Cautare Avansata 
 

 Manualul utilizatorului

 Lista jurnalului 
 

 Turk J Obstet Gynecol 

 

 v.14(3); 2017 sept 
 

 PMC5651894

Turk J Obstet Gynecol. 2017 septembrie; 14(3): 181–186.

Publicat online 30 sept 2017. doi:  10.4274/tjod.96641
PMCID: PMC5651894
PMID: 29085709

O nouă tehnică de operare pentru prolapsul uterin:

sacrohisteropexia laparoscopică asistată vaginal
İlhan Sanverdi , 1 Çetin Kılıççı , 1 Mesut Polat , 1 Enis Özkaya , 1, * Sami Gökhan
Kılıç , 2 Merve Dizdar , 3 și Ateș Karateke 1
Informații despre autor Note despre articol Informații privind drepturile de autor și
licență Declinare a răspunderii

Mergi la:

Abstract
Obiectiv:

Pentru a descrie noua tehnică chirurgicală și a raporta siguranța și

fezabilitatea sacrohisteropexiei laparoscopice asistate vaginal (VALSH).

Materiale și metode:

Treizeci și trei de femei cu prolaps uterin în stadiul 3 sau mai mult au

fost supuse operației VALSH. Pacienții au fost urmă riți timp de 12 luni
pentru complicații legate de plasă și îmbună tă țiri ale
simptomelor. Operația a avut trei secțiuni; 1 laparoscopic, 2 vaginal , 3 laparoscopic .

Rezultate:

Vâ rsta medie, graviditatea și paritatea populației studiate au fost de 46,5

ani (interval, 25-68 ani), 4,3 (1-9) și, respectiv, 2,9 (1-6). Durata medie a
operației a fost de 59,5 min (interval, 20-120 min). Au existat diferențe
semnificative între valorile pre și post-operatorii ale parametrilor de
cuantificare a prolapsului de organ pelvin, care au fost favorabile în
ultima evaluare (p<0,001); lungimea vaginală totală a fost pă strată după
intervenție chirurgicală (p>0,05).

Concluzie:

VALSH este o procedură sigură și minim invazivă în prolapsul

uterovaginal, cu rezultate anatomice și funcționale favorabile la 12 luni
postoperator.
Cuvinte cheie: sacrohisteropexie, laparoscopie, sacrohisteropexie
laparoscopică asistată vaginal
PRECIS:
Sacrohisteropexia laparoscopică asistată vaginal este o procedură sigură ,
minim invazivă în prolapsul uterovaginal. La două sprezece luni
postoperator, această procedură a ară tat rezultate anatomice și
funcționale favorabile.
Mergi la:

INTRODUCERE

Prolapsul uterovaginal este o afecțiune frecvent întâ lnită în special în

râ ndul femeilor în vâ rstă , care poate duce la dizabilită ți și o calitate slabă
a vieții ( 1 ) și este o indicație majoră pentru chirurgia ginecologică . Riscul
pe parcursul vieții ca o femeie să aibă o operație de prolaps uterin este
de 11% ( 1 ) . Riscul de a dezvolta acest tip de tulburare crește odată cu
înaintarea în vâ rstă  ( 2 ) . Intervenția chirurgicală trebuie efectuată pentru
a restabili anatomia cu morbiditate minimă și cu cel mai mic risc de
recidivă . Au fost introduse trei abordă ri diferite pentru repararea
podelei pelvine, cum ar fi tehnicile abdominale, vaginale și
laparoscopice. Histerectomia este încă considerată a fi procedura
standard pentru corectarea prolapsului uterovaginal( 3 ) ; cu toate acestea,
în majoritatea cazurilor, histerectomia nu depă șește anomaliile asociate
cu structurile de suport pelvine slă bite, cum ar fi ligamentele
uterosacrale și cardinale ( 4 ) . În plus, datorită credinței că uterul joacă un
rol în satisfacția sexuală , un numă r tot mai mare de femei evită să facă
histerectomie ( 5 ) . Sa demonstrat că histerectomia este asociată cu
morbiditate crescută , pierderi de sâ nge, timp operator și influențează
timpul de recuperare postoperatorie ( 6 ) . Histeropexia sacrospinoasă a
fost propusă a fi o abordare alternativă pentru intervenția chirurgicală
de conservare a prolapsului uterin ( 7 ). Alte alternative de management
includ truse de plasă transvaginale ( 8 , 9 ) , sacrohisteropexia abdominală
folosind plasă  ( 10 ) și suspensie uterină laparoscopică folosind o
sling ( 11 ) sau plasă  ( 12 ) . A fost introdusă o formă modificată de intervenție
chirurgicală pentru prolaps de conservare a uterului folosind o abordare
combinată vaginală și laparoscopică și o serie de 70 de femei a fost
raportată de Fayyad și Siozos ( 13 ) .
În această serie de cazuri, descriem siguranța, fezabilitatea și rezultatele
unei forme modificate de abordare combinată vaginală și laparoscopică ,
sacrohisteropexia laparoscopică asistată vaginal (VALSH) pentru
tratarea prolapsului uterovaginal avansat.
Mergi la:

MATERIALE Ș I METODE

Acest studiu este o serie de cazuri prospective descriptive de 33 de femei

cu prolaps uterin simptomatic în stadiul 3 sau 4 pe sistemul de
examinare a prolapsului de cuantificare a prolapsului de organ pelvin
(POP-Q) ( 14 ) care au suferit VALSH între 2012 și 2015 în
Zeynep Kamil Women and Children Spitalul de Formare și Cercetare în
Să nă tate. Procedura a fost aprobată de Comitetul Local de Etică al
Spitalului de Formare și Cercetare pentru Să nă tatea Femeilor și Copiilor
Zeynep Kamil (numă r de aprobare: 2015/195) și au fost obținute
formulare de consimță mâ nt informat de la fiecare pacient. Această nouă
alternativă de intervenție chirurgicală a fost oferită femeilor cu prolaps
uterin avansat.

Criteriile de includere au fost urmă toarele:

(1) Prolaps uterin simptomatic > stadiul 3; (2) simptome de prolaps de

organe pelvine, cum ar fi umflarea vaginală și greutatea.

Femeilor li s-a cerut să -și golească vezica urinară înainte de

examinare. Toate examină rile au fost efectuate în timp ce femeile se aflau
în poziția de litotomie. Femeilor li s-a cerut să efectueze o manevră
Valsalva maximă înainte de examinarea organelor genitale. Stadiile
prolapsului uterin au fost determinate conform clasifică rii POP-
Q. Preoperator, toți pacienții au fost supuși chestionarelor POP-Q pentru
a evalua simptomele legate de prolaps ( 15 ). După stabilirea indicației
chirurgicale și în urma pregă tirilor preoperatorii, procedura a fost
efectuată sub anestezie generală cu pacientul inițial în poziție de
litotomie. Treizeci și trei de femei cu prolaps uterin în stadiul 3 sau mai
mult au suferit operații VALSH. Pacienții au fost urmă riți pe o perioadă
de 12 luni după operație pentru complicații legate de plasă și
îmbună tă țiri ale simptomelor.

Operațiunea a constat din trei secțiuni; 1 -a laparoscopie, a 2 -a vaginală , a

3 -a laparoscopie. Au fost plasate porturi laparoscopice; un orificiu de 10
mm pentru ombilic și două sau trei orificii de 5 mm pentru locurile
laterale sau suprapubiene, în funcție de condiții, pentru a obține o
expunere optimă a locului chirurgical. S-a incizat peritoneul peste
promontoriul sacral. Un mic tunel de 5 cm a fost fă cut sub peritoneu de
la promontoriul sacral în jos pâ nă la colul uterin. Apoi, un tip ușor de
plasă a fost plasat pe suprafața promontoriului.

În al doilea râ nd, a fost efectuată partea vaginală a intervenției

chirurgicale. S-a fă cut o incizie semicirculară la joncțiunea
cervicovaginală posterioară . Pensele cu inel curbat au fost plasate în
zona retroperitoneală printr-un tunel stabilit prin disecție contonată din
partea vaginală spre promontoriu. În același timp, direcția
instrumentului a fost vizualizată prin laparoscopie (figura 1). Câ nd vâ rful
pensei inelului a fost observat prin incizia din promontoriu, plasa a fost
prinsă și trasă în jos în interiorul tunelului cu ajutorul unui
instrument. Plasa a fost apoi fixată pe fața posterioară a colului uterin
folosind 3-4 suturi neresorbabile pe cale vaginală (Figura 2). Incizia
vaginală a fost închisă cu suturi absorbabile.
figura 1
Vedere laparoscopică a pensei inelare curbate introduse în spațiul retroperitoneal
prin incizie efectuată pe peretele posterior al colului uterin

Figura 2
Incizie cervicala efectuata pe peretele posterior unde se introduc forceps inel curbat
si ulterior se fixeaza plasa prin 2-0 suturi neresorbabile x4

În cele din urmă , uterul a fost împins pâ nă la nivelul maxim folosind o

canulă Rubin pentru a obține suspensia uterină necesară și plasa a fost
lipită /suturată la ligamentul longitudinal anterior de la promontoriul
sacral și membrana peritoneală peste promontoriu a fost suturată prin
abord laparoscopic. O procedură de inserare a benzii transobturatoare a
fost aplicată la pacienții cu incontinență urinară de efort diagnosticată
înainte de operație prin teste uroginecologice adecvate. S-a efectuat un
examen postoperator în poziția de litotomie folosind sistemul POP-Q. Au
fost observate complicații cu plasă , inclusiv expunerea la plasă .

Analize statistice

Datele au fost analizate folosind SPSS versiunea 15.0 pentru Windows

(SPSS Inc., Chicago, Illinois). Datele pre și postoperatorii au fost
comparate folosind testul Wilcoxon t-rank, iar valorile p <0,05 au fost
considerate semnificative.
Mergi la:

REZULTATE

Vâ rsta medie, graviditatea și paritatea populației studiate au fost de 46,5

ani (interval, 25-68 ani), 4,3 (1-9) și, respectiv, 2,9 (1-6) (tabelul
1). Timpul mediu de operare a fost de 59,5 min (interval, 20-120
min). Simptomele pre și postoperatorii sunt prezentate înmasa
2. Comparația nivelurilor de hemoglobină pre și postoperatorie cu
parametrii valorilor POP-Q sunt rezumate înTabelul 3. Ratele de stadii
preoperatorii de prolaps au fost 4Ba (n=12, 36,3%), stadiul 4C (n=10,
30,3%), stadiul 3 Ba (n=3, 9,1%), stadiul 3C (n=3, 9,1). %), stadiul 4 Bp
(n=2, 6,1%), stadiul 4D (n=2, 6,1%) și stadiul 3 Bp (n=1, 3%). Au existat
diferențe semnificative între valorile pre și postoperatorii ale
parametrilor POP-Q, care au fost favorabile în ultima evaluare
(p<0,001); lungimea vaginală totală a fost pă strată după intervenție
chirurgicală (p>0,05). Dintre 33 de femei, incontinența urinară de efort a
fost determinată la 12 pacienți prin testul de reducere a prolapsului
(36,4%) gestionat prin proceduri combinate VALSH și de inserare a
benzii transobturatoare. Nu au fost observate complicații
perioperatorii. Au fost cinci paciente cu alungire cervicală concomitentă
cu prolapsul uterin. La 12 luni după operație, toți cei 33 de pacienți au
raportat vindecarea simptomelor de prolaps cu o rată subiectivă de
vindecare de 100%. Niciunul dintre pacienți nu a dezvoltat urgență de
novo, infecție sau eroziune a ochiurilor în urma intervenției chirurgicale
în perioada de urmă rire. Evaluâ nd impresia globală de îmbună tă țire a
pacienților, toate cele 33 de femei au raportat că se simt fie „foarte mult
mai bine”, fie „mult mai bine”. Nu s-a observat nicio recidivă sau
complicație cu plasă după 12 luni de urmă rire.

Table 1
Summary of some demographic features of the study population

Table 2
Summary of pre- and post-operative urogynecologic symptoms of the whole study
population
Table 3
Comparison summary of pre- and post-operative pelvic organ prolapse-
quantification classification parameters

Go to:

DISCUSSION

In this case series, we wanted to show the feasibility of a new technique

of VALSH. Data from our series show this technique to be feasible, safe,
and easy to perform. It has several advantages over conventional
techniques and recently introduced new vaginal-assisted laparoscopic
approaches. There is still no consensus on the optimal management of
advanced uterine prolapse. Vaginal hysterectomy has been proposed to
be a standard procedure in these cases. In order to avoid removing a
healthy organ and increasing morbidity and mortality with the
hysterectomy procedure and also preserve fertility, uterine-preserving
approaches were introduced a few decades ago(10,11,12).

With the recent advances in endoscopic surgery, some laparoscopic

uterine suspension techniques have been described(16,17,18). According to
the accumulated data, independent from the removal of the uterus,
apical suspension is the required step for successful outcomes(19). Recent
studies showed some advantages of sacrohysteropexy including low
recurrence rates, absence of mesh erosion, preserving an adequate
vaginal length, and maintaining the proper physiological vaginal axis(3).
Additionally, laparoscopic hysteropexy was shown to be associated with
better anatomic cure rates of higher than 90% in the majority of the
studies. There was an improvement in symptoms, and cure rates of 73-
100% among the patients. Reoperation rates and complication rates
were generally low(20).

Furthermore, endoscopic approaches have some well-defined

advantages including quicker recovery and a reduction in adhesion
formation(12,13). Additionally, current laparoscopic techniques provide
better and magnified visualization of the anatomy and better hemostasis
resulting from intraperitoneal gas pressure(13). In the literature, one of the
techniques of laparoscopic ventrosuspension of uterus used the rectus
sheath for this purpose. However, according to the reports from the
literature, it had unsatisfactory results(21). On the other hand, uterosacral
plication and suture hysteropexy were reported to have 80% success
rates(19,22). Recently, total laparoscopic hysteropexy by mesh placement
from the upper part of the cervix to the sacral promontory was
developed(12). In addition, a published cohort study on the long-term
outcomes of laparoscopic versus vaginal mesh hysteropexy revealed
high satisfaction rates for both procedures(23). Most hysteropexy
techniques have been shown to have high satisfaction and low
reoperation rates. It was reported that the type of hysteropexy and
possible graft configuration may impact reoperation rates for recurrent
prolapse. Furthermore, authors claimed that vaginal mesh risks and the
possibility of future hysterectomy with mesh-associated risks should
also be considered(24). Moreover, relative to conventional laparoscopic
sacral hysteropexy, total laparoscopic hysterectomy with laparoscopic
sacrocolpopexy procedures were shown to have similar anatomic
results, excellent patient satisfaction, and improved quality of life
scores(25). Therefore, some modified forms of laparoscopic hysteropexy
operations have been introduced.

In their series, Fayyad and Siozos(13) aimed to report the results of a novel

technique of hysteropexy using vaginal dissection and mesh placement
and fixation of mesh to the sacral promontory via a laparoscopic view. It
had some advantages as well as efficacy, especially in patients with
cervical elongation and the extra-peritoneal attachment of the mesh to
the cervix eliminated the risk of compromise of uterine blood flow. On
the other hand, the theoretical disadvantage of this technique is that the
insertion of the mesh vaginally can result in increased infection and
mesh exposure rates(13).

In their study, Fayyad and Siozos(13) showed that their technique called

“VALUES” was free from increased risk of vaginal shortening and
narrowing. In addition, the procedure was shown to result in shorter
hospital stay and quicker recovery(13). Sacral colpopexy was reported to
have a lower risk of recurrent prolapse on examination, redo surgery for
prolapse, post-operative stress urinary incontinence, and dyspareunia
than a variety of vaginal interventions. However, there is limited
evidence to support the use of transvaginal mesh for apical vaginal
prolapse repair. There is no consensus on the best access routes for
sacral colpopexy. Moreover, there is no clear conclusion on the
comparison between uterine-preserving surgery and vaginal
hysterectomy for uterine prolapse(26). Recent studies indicated the
necessity of randomized controlled studies to show the benefits of
laparoscopic sacrocervicopexy with or without supracervical
hysterectomy in terms of surgical outcomes and reduced risk of mesh
erosion compared with sacrocolpopexy and concomitant total
hysterectomy(25,27). Pelvic organ prolapses and stress urinary incontinence
were reported to coexist in 80% of patients with pelvic floor
dysfunction(28). We detected coexistence of pelvic organ prolapses and
stress urinary incontinence in 36.4% of cases, which was managed
through transobturator tape insertion.

The most difficult part of the procedure during conventional

sacrohysteropexy is to dissect the peritoneum down to the cervix.
Hemorrhage during this dissection further deteriorates tissue exposure.
Furthermore, this partially blinded dissection increases the risk of
hypogastric nerve plexus injury. The cervical region in which the mesh is
inserted is very close to the rectum, which further makes the procedure
difficult. Also, it is difficult to fix the mesh low enough to the cervix in
patients with cervical elongation, which results in unsatisfactory results.

Study Limitations

This study has some limitations, one of them is small sample size and
study needs longer follow-up duration.
Go to:

CONCLUSION

VALSH is a safe, minimally-invasive procedure in uterovaginal prolapse

that preserves the uterus, enables future normal vaginal delivery, and
has shown favorable anatomic and functional outcomes at 12 months
follow-up including zero recurrence rates.
Go to:

Footnotes

Ethics

Ethics Committee Approval: The study was approved by the Zeynep Kamil Women
and Children’s Health Training and Research Hospital Local Ethics Committee
(approval number: 2015/195).
Informed Consent: Consent form was filled out by all participants.

Peer-review: External and internal peer-reviewed.

Contributed by

Authorship Contributions

Surgical and Medical Practices: İ.S., M.P., Concept: İ.S., Design: İ.S., Data Collection or

Processing: İ.S., Ç.K., M.P., E.Ö., M.D., A.K., Analysis or Interpretation: E.Ö., İ.S.,
Literature Search: E.Ö., İ.S., Writing: E.Ö., İ.S., M.D., S.G.K.

Conflict of Interest: No conflict of interest was declared by the authors.

Financial Disclosure: The authors declared that this study received no financial

support.

Go to:

References
1. Digesu GA, Chaliha C, Salvatore S, Hutchings A, Khullar V. The relationship of
vaginal prolapse severity to symptoms and quality of life. BJOG. 2005;112:971–
6. [PubMed] [Google Scholar]

2. Slieker-ten Hove MC, Pool-Goudzwaard AL, Eijkemans MJ, Steegers-Theunissen

RP, Burger CW, Vierhout ME. The prevalence of pelvic organ prolapse symptoms
and signs and their relation with bladder and bowel disorders in a general female
population. Int Urogynecol J Pelvic Floor Dysfunct. 2009;20:1037–45. [PMC free
article] [PubMed] [Google Scholar]

3. Rosati M, Bramante S, Bracale U, Pignata G, Azioni G. Efficacy of laparoscopic

sacrocervicopexy for apical support of pelvic organ prolapse. JSLS. 2013;17:235–
44. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

4. Maher CF, Cary MP, Slack MC, Murray CJ, Milligan M, Schluter P. Uterine
preservation or hysterectomy at sacrospinous colpopexy for uterovaginal
prolapse? Int Urogynecol J Pelvic Floor Dysfunct. 2001;12:381–4. [PubMed] [Google
Scholar]
5. Wilcox LS, Koonin LM, Pokras R, Strauss LT, Xia Z, Peterson HB. Hysterectomy in
the United States,1988-1990. Obstet Gynecol. 1994;83:549–55. [PubMed] [Google
Scholar]

6. Rardin CR, Erekson EA, Sung VW, Ward RM, Myers DL. Uterosacral colpopexy at
the time of vaginal hysterectomy, comparison of laparoscopic and vaginal
approaches. J Reprod Med. 2009;54:273–80. [PMC free article] [PubMed] [Google
Scholar]

7. Dietz V, van der Vaart CH, van der Graaf Y, Heintz P, Schraffordt Koops SE. One-
year follow-up after sacrospinous hysteropexy and vaginal hysterectomy for uterine
descent: A randomized study. Int Urogynecol J. 2010;21:209–16. [PMC free
article] [PubMed] [Google Scholar]

8. Feiner B, Jelovsek JE, Maher C. Efficacy and safety of transvaginal mesh kits in the
treatment of prolapse of the vaginal apex: A systematic review. BJOG. 2009;116:15–
24. [PubMed] [Google Scholar]

9. Moore R, Mitchel G, Miklos J. Single-incision vaginal approach to treat cystocoele

and vault prolapse with an anterior wall mesh anchored apically to the sacrospinous
ligaments. Int Urogynecol J. 2012;23:85–91. [PMC free article] [PubMed] [Google
Scholar]

10. Costantini E, Mearini L, Bini V, Zucchi A, Mearini E, Porena M. Uterus

preservation in surgical correction of uterogenital prolapse. Eur Urol. 2005;48:642–
9. [PubMed] [Google Scholar]

11. Cutner A, Kearney R, Vashisht A. Laparoscopic uterine sling suspension: A new

technique of uterine suspension in women desiring surgical management of uterine
prolapse with uterine conservation. BJOG. 2007;114:1159–62. [PubMed] [Google
Scholar]

12. Price N, Slack A, Jackson SR. Laparoscopic hysteropexy: The initial results of a

uterine suspension procedure for uterovaginal prolapse. BJOG. 2010;117:62–
8. [PubMed] [Google Scholar]

13. Fayyad AM, Siozos CS. Safety and one year outcomes following vaginally assisted
laparoscopic uterine sacropexy (VALUES) for advanced uterine prolapse. Neurourol
Urodyn. 2014;33:345–9. [PubMed] [Google Scholar]
14. Bump RC, Mattiasson A, Bo K, Brubaker LP, DeLancey JO, Klarskov P, et al. The
standardization of terminology of female pelvic organ prolapse and pelvic floor
dysfunction. Am J Obstet Gynecol. 1996;175:10–7. [PubMed] [Google Scholar]

15. Ö zengin N, Kaya S, Orhan C, Bakar Y, Duran B, Ankaralı H, et al. Turkish

adaptation of the Pelvic Organ Prolapse Symptom Score and its validity and
reliability. Int Urogynecol J. 2017;28:1217–22. [PubMed] [Google Scholar]

16. Wu MP. Laparoscopic uterine suspension for the treatment of uterovaginal

prolapse. Int J Gynaecol Obstet. 1997;59:259–60. [PubMed] [Google Scholar]

17. Barranger E, Fritel X, Pigne A. Abdominal sacrohysteropexy in young women

with uterovaginal prolapse: Long-term follow-up. Am J Obstet
Gynecol. 2003;189:1245–50. [PubMed] [Google Scholar]

18. Seracchioli R, Hourcabie JA, Vianello F, Govoni F, Pollastri P, Venturoli S.

Laparoscopic treatment of pelvic floor defects in women of reproductive age. J Am
Assoc Gynecol Laparosc. 2004;11:332–5. [PubMed] [Google Scholar]

19. Park AJ, Paraiso MF. Surgical management of uterine prolapse. Minerva

Ginecol. 2008;60:493–507. [PubMed] [Google Scholar]

20. Nair R, Nikolopoulos KI, Claydon LS. Clinical outcomes in women undergoing

laparoscopic hysteropexy: A systematic review. Eur J Obstet Gynecol Reprod
Biol. 2017;208:71–80. [PubMed] [Google Scholar]

21. O’Brien PM, Ibrahim J. Failure of laparoscopic uterine suspension to provide a

lasting cure for uterovaginal prolapse. Br J Obstet Gynaecol. 1994;101:707–
8. [PubMed] [Google Scholar]

22. Maher CF, Carey MP, Murray CJ. Laparoscopic suture hysteropexy for uterine
prolapse. Obstet Gynecol. 2001;97:1010–4. [PubMed] [Google Scholar]

23. Gutman RE, Rardin CR, Sokol ER, Matthews C, Park AJ, Iglesia CB, et al. Vaginal
and laparoscopic mesh hysteropexy for uterovaginal prolapse: a parallel cohort
study. Am J Obstet Gynecol. 2017;216:38.e1–38.e11. [PubMed] [Google Scholar]

24. Gutman RE. Does the uterus need to be removed to correct uterovaginal

prolapse? Curr Opin Obstet Gynecol. 2016;28:435–40. [PubMed] [Google Scholar]

25. Pan K, Cao L, Ryan NA, Wang Y, Xu H. Laparoscopic sacral hysteropexy versus

laparoscopic sacrocolpopexy with hysterectomy for pelvic organ prolapse. Int
Urogynecol J. 2016;27:93–101. [PubMed] [Google Scholar]
 26. Maher C, Feiner B, Baessler K, Christmann-Schmid C, Haya N, Brown J. Surgery
for women with apical vaginal prolapse. Cochrane Database Syst
Rev. 2016;10:CD012376. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

27. Gutman RE, Rardin CR, Sokol ER, Matthews C, Park AJ, Iglesia CB, et al. Vaginal
and laparoscopic mesh hysteropexy for uterovaginal prolapse: a parallel cohort
study. Am J Obstet Gynecol. 2017;216:38.e1–38.e11. [PubMed] [Google Scholar]

28. Bai SW, Jeon MJ, Kim JY, Chung KA, Kim SK, Park KH. Relationship between
stress urinary incontinence and pelvic organ prolapse. Int Urogynecol J Pelvic Floor
Dysfunct. 2002;13:256–60. [PubMed] [Google Scholar]

Articole din Jurnalul Turc de Obstetrică și Ginecologie sunt furnizate aici prin

amabilitatea Societății Turce de Obstetrică și Ginecologie

ALTE FORMATE

 PubReader
 

 PDF (444K)
ACȚIUNI

 Cita
 Colecții
ACȚIUNE

  
 

  
 

  
https://www.ncbi.

RESURSE

 Articole similare
 Citat de alte articole