Universitatea “Constantin Brancoveanu” din Ramnicu Valcea

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

Student: Zmarandoiu Stefania - Catalina

AUDIT FINANCIAR

La originile sale, cuvantul "audit" provine din latinescul audire care inseamna
a asculta. Este vorba de ascultarea cuiva care prezinta o informare, o sinteza, o dare
de seama, un raport. In limba engleza verbul "to audit - auditing" se traduce prin a
controla, a verifica, a supraveghea, a inspecta.

In domeniul economic si indeosebi in cel financiar-contabil termenul a

patruns la jumatatea secolului trecut, cand a fost preluat de companiile anglo-
saxone cu intelesul de verificare sau revizie contabila. Termenul a cunoscut o
raspandire rapida in America de Nord, de unde a revenit apoi in Europa
occidentala, primind utilizari si intelesuri dintre cele mai diverse. Asta nu inseamna
ca activitatile specifice auditului au trebuit sa astepte pana la adoptarea unui
termen care sa le defineasca.

Din cercetarile efectuate s-a desprins concluzia ca inca din sec. al III-lea, i.H.,
guvernele romane desemnau chestori care sa controleze contabilitatea provinciilor.
Oricum, sensul " auditului" la acea vreme era diferit de cel pe care il cunoastem noi
astazi. In secolele urmatoare, numerosi suverani iau exemplu de la romani. De la
mijlocul secolului al XIX-lea, societatile comerciale au inceput sa supuna conturile
lor verificarii expertilor externi intreprinderii. Aceasta miscare avea loc mai intai
in Marea Britanie, apoi in S.U.A., Germania si, ulterior, in Franta.

Dar, verificarea conturilor (sub aceasta denumire) se dezvolta in Franta, dupa

1918. Asadar, la originea auditului se afla verificarea conturilor.
Universitatea “Constantin Brancoveanu” din Ramnicu Valcea

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

Student: Zmarandoiu Stefania - Catalina

Cuvantul "audit" a fost popularizat in Franta incepand din anii 1960, prin
cabinetele anglo-saxone de audit in ciuda originii latine a cuvantului. Activitatea
principala a acestor cabinete de audit era, in 1960, verificarea conturilor, dar ea s-a
dublat ; inca din anii 1970, in Franta, i s-au adaugat misiuni de consultanta
destinate ameliorarii performantelor.

Dupa anii 1970, cuvantul "audit" s-a folosit pentru a desemna misiuni de
verificare a conturilor, apoi s-a extins pana la controlul si certificarea conturilor
anuale sau situatiilor financiare.

In Romania, de-abia dupa anul 1990 acest termen a inceput sa fie introdus, din
dorinta de a alinia reglementarile nationale la cele internationale.

Auditul contabil si financiar a fost definit pe plan national si international de

diferiti autori si de diverse organisme profesionale. Indiferent de numele sub care
este intalnit, vom constata in cele ce urmeaza ca toate definitiile auditului acopera
aceeasi problematica.

Intr-o maniera foarte generala, am putea spune ca auditul reprezinta

modalitatea prin care o persoana (interesata) este asigurata de o alta persoana
(cunoscatoare, competenta si independenta) cu privire la calitatea, conditiile si
statutul unui anumit aspect, pe care acesta din urma l-a examinat. Rolul auditului
este sa inlature orice urma de indoiala sau de dubiu pe care o are prima persoana
(cea interesata de respectivul aspect).

In acceptiunea lui moderna, auditul vizeaza indeosebi procesele sau sistemele

de informare, reprezentand, in esenta, examinarea efectuata de un profesionist
asupra modului in care se desfasoara o activitate, prin raportare la criteriile de
calitate specifice acestei activitati. Acceptand aceasta definitie foarte generala a
auditului, trebuie in acelasi timp sa aratam ca segmentul cel mai cunoscut al
auditului este auditul financiar care, asa cum am aratat anterior, a avut o evolutie
paralela cu cea a contabilitatii.
Universitatea “Constantin Brancoveanu” din Ramnicu Valcea

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

Student: Zmarandoiu Stefania - Catalina

Informatiile continute in situatiile financiare anuale n-ar avea credibilitate

daca n-ar primi o validare sociala furnizata, in principal, in doua moduri: prin
instituirea unor norme, reguli si principii contabile general acceptate si prin
ratificarea informatiilor destinate a fi transmise tertilor de catre profesionisti
contabili acreditati si recunoscuti public.

Validarea informatiilor furrnizate de intreprindere este necesara deoarece

producerea lor este apanajul conducerii, iar tertii nu le pot controla decat dupa
publicarea situatiilor financiare. Tertii au nevoie de o informatie de incredere, in
timp ce managerii, contabilii sau alti angajati ai firmei pot obtine avantaje
furnizand informatii false sau prea optimiste. De aici deriva rolul auditului
financiar de a atesta situatiile financiare prin intremediul profesionistilor contabili
care prin calitatea lor recunoscuta public dau credibilitate acestor informatii.

Deoarece informatiile contabilitatii nu furnizeaza la un moment dat decat o

singura reprezentare a realitatii, este important ca aceasta sa aiba girul unor
profesionisti care sa confirme ca, in acel moment si cu restrictiile impuse, aceasta
reprezentare se apropie cel mai mult de situatia reala.

De fapt, intre emitatorul mesajului contabil si utilizatorii acestuia se

interpune activitatea auditorului financiar.

In general, auditul financiar are ca rol controlul informatiei financiare care are
atat o utilitate interna ( conducerea si gestionarea intreprinderii), cat si o alta
externa, de informare a tertilor ( fisc, clienti, furnizori, creditori, banci, etc.). Acest
control se exercita in fapt in scopul protejarii patrimoniului si asigurarii
credibilitatii informatiilor date publicitatii.

Rolul final al auditului financiar il constituie insa verificarea si certificarea

documentelor contabile de sinteza.
Universitatea “Constantin Brancoveanu” din Ramnicu Valcea

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

Student: Zmarandoiu Stefania - Catalina

Prin indeplinirea rolului sau auditul fianciar asigura atingerea obiectivului

general si a subobiectivelor derivate din acesta, respectiv:

fiabilizarea informatiei contabile si financiare;

confirmarea faptului ca intreprinderea respecta un referential contabil

predefinit.

In ceea ce priveste fiabilizarea informatiei contabile si financiare, criteriile

minime retinute sunt regularitatea si sinceritatea. Regularitatea presupune
conformitatea cu regulile si procedurile contabile. Aceasta deoarece o informatie
contabila trebuie sa poata fi citita si inteleasa de toti destinatarii ei, fara
ambiguitate si in acelasi mod. Din acest motiv publicarea situatiilor financiare
presupune existenta unor reguli contabile predefinite astfel incat utilizatorii
informatiilor publicate sa poata interpreta datele tinand cont de regulile utilizate
pentru prezentarea lor. Sinceritatea presupune aplicarea cu buna credinta a
regulilor si procedurilor contabile alese, tinand cont de cunostintele pe care
responsabilii contabili le au despre realitatea si importanta operatiilor,
evenimentelor si situatiilor din intreprindere.

Tot pentru aprecierea fiabilitatii informatiilor contabile sunt luate in calcul si

alte doua elemente, respectiv exactitatea si pragul de semnificatie. Exactitatea este
dificil de apreciat deoarece de multe ori contabilitatea se sprijina pe evaluari. In
privinta pragului de semnificatie, acesta este determinat de catre auditor si nu
reprezinta doar un calcul aritmetic, ci este rezultatul rationamentelor efectuate de
acesta.

Cel de-al doilea obiectiv presupune, in primul rand, existenta unui referential
contabil, respectiv a unui ansamblu de reguli contabile si financiare care trebuie
respectate de catre responsabilii contabili ai firmei. In al doilea rand, trebuie
urmarit modul in care s-a optat pentru o anumita metoda contabila, in conditiile in
care exista posibilitatea unei astfel de optiuni.
Universitatea “Constantin Brancoveanu” din Ramnicu Valcea

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

Student: Zmarandoiu Stefania - Catalina

Putem afirma ca actualul obiectiv al auditului financiar-contabil s-a conturat

in acesta forma pe masura cresterii nevoii de transparenta in viata economica si ca
atingerea lui reprezinta elementul esential care garanteaza credibilitatea
tranzactiilor economice din orice firma.

Concret, subobiectivele urmarite de auditor sunt:

toate operatiile care angajeaza intreprinderea au facut obiectul inregistrarii in

conturi;

toate inregistrarile reprezinta corect operatiile reale;

toate operatiile inregistrate in cursul exercitiului respecta principiul

independentei exercitiului;

toate elementele de activ si de pasiv sunt evaluate corect;

elementele de activ si cele de pasiv sunt reale (exista ca atare);

situatiile financiare sunt corect prezentate.