CAPITOLUL 5

PROTECŢIA REŢELELOR DE MEDIE TENSIUNE

5.1 INTRODUCERE

Reţelele electrice de distribuţie de medie tensiune (MT)sunt alimentate fie de

pe barele instalaţiei de distribuţie de medie tensiune ale unei centrale electrice, fie de
la instalaţia de distribuţie ale unei staţii coborâtoare de înaltă/medie tensiune
(IT/MT).
Datorită caracteristicilor particulare ale consumatorilor sau receptorilor cărora
li se distribuie energia electrică, reţelele de distribuţie de MT au caracteristici şi
configuraţii diferite [24, 34].
Indiferent de configuraţia unei reţele de distribuţie de MT, se adoptă soluţia de
tratare a neutrului. După cum este cunoscut [20], există trei soluţii de tratare a
neutrului reţelelor de MT:
-reţele de MT cu neutrul izolat (ZN = ),
-reţele de MT cu neutrul compensat cu bobină de stingere (ZN = jL),
-reţele de MT cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă de limitare (ZN = RN).
Această varietate rezultă din faptul că alegerea unui mod de tratare este
rezultatul unui compromis între două obiective antagoniste: să se reducă amplitudinea
curentului de defect la pământ, şi în acest caz ne expunem la dificultăţi de detecţie;
sau să se accepte amplitudine mai mare a curentului de defect, dar să se limiteze
durata lor, asigurându-se o detecţie rapidă şi sigură a liniei defecte. Un compromis
bun depinde în principal de caracteristicile fizice ale reţelei (aeriene sau subterane,
scurtă sau lungă) a densităţii şi naturii sarcinii de alimentat, cât şi calitatea punerii la
pământ a instalaţiilor.
Funcţionarea cu neutru izolat are avantaje din punct de vedere al continuităţii
în alimentare, dar este limitată de amploarea reţelei, respectiv de limita de 10 A a
curentului de punere la pământ a acesteia.
Legarea la pământ prin bobină de stingere are avantajele funcţionării cu neutru
izolat; la această soluţie se apelează când se depăşesc cei 10 A menţionaţi, însă
regimul de punere la pământ monofazată este dificil de identificat şi localizat [20].
In cazul legării la pământ prin rezistenţă de limitare, curentul de punere la
pământ la un defect monofazat are caracteristica unui curent de scurtcircuit limitat de
rezistenţă şi eliminat rapid de instalaţia de protecţie prin relee. Această metodă
permite o detecţie rapidă şi sigură a curentului de punere la pământ, însă este afectată
continuitatea în alimentare cu energie a consumatorilor [21, 24, 34].
 Alimentarea posturilor de transformare de pe barele unei instalaţii de
distribuţie de MT se face de regulă prin intermediul unei linii de MT (LES, LEA)
care are posibilitatea unei alimentări de rezervă prin cuplarea cu altă linie de MT. In
regim normal o linie de MT alimentează un anumit număr de posturi de transformare,
iar din necesităţi de asigurare a rezervei de alimentare acest număr poate să crească
sau să scadă.
Una din caracteristicile acestor linii electrice de MT constă în aceea că sunt
dotate cu aparate de comutaţie comandabile local sau de la distanţă (întrerupătoare,
separatoare) şi instalaţii de protecţii prin relee numai în celula din instalaţia de
distribuţie din care este alimentată (fig.5.1). Ca urmare, indiferent pe care tronson de
reţea s-ar produce un defect (K), prin acţiunea dispozitivelor de protecţie (MP 1)
asupra întrerupătorului I1 este deconectată întreagă linie de MT.
Deci, datorită posibilităţilor reduse de control zona afectată de un eventual
defect este destul de mare (întreaga linie de MT). Pentru a putea apela la rezerva de
alimentare asigurată de posibilitatea conectării la o altă linie de MT, prin separatorul
S1n (fig.5.1) trebuie separat tronsonul pe care s-a produs defectul prin deschiderea
separatoarelor S12 şi S13.
Localizarea exactă a locului unde s-a produs defectul, în scopul remedierii
tronsonului defect se va efectua după realimentarea posturilor din aval şi amonte de
defect.
Durata identificării tronsonului pe care s-a produs defectul depinde de
posibilităţile de a localiza tronsonul de către personalul de conducere operativă din
punctul central de dispecer. Această durată este determinată de:

PT11 PT12 PT1n

I1 TC1
S11 S12 S13 S14

K
MP1 S1n
IT/MT TT PTn

MP2 S2n

S21 S22 S23 S24

I2 TC2

PT21 PT22 PT2n

Fig. 5.1 Reţea de MT cu doi distribuitori

- existenţa la capetele dinspre sursă a fiecărui tronson sau în fiecare PT a unor
echipamente capabile să furnizeze informaţii cu privire la identificarea unui defect în
aval sau în amonte de locul de montare;
105
- posibilităţile de transmitere a unor informaţii la punctul central de dispecer în scopul
localizării tronsonului cu defect. În prezent există posibilitatea identificării
tronsonului defect pe care s-a produs un scurtcircuit utilizând indicatoare de defect
(clapeţi de semnalizare).
În funcţionarea unei reţele de distribuţie de medie tensiune (MT),
scurtcircuitele şi punerile monofazate la pământ, reprezintă regimuri de defect pe care
personalul de conducere şi exploatare a acestor reţele prin intermediul mijloacelor de
comandă, control şi supraveghere trebuie să le identifice, localizeze şi lichideze cât
mai repede.
Având în vedere că aproximativ (7080) % din defectele produse într-o reţea
de MT sunt monofazate, în continuare se vor analiza valorile curentului şi tensiunii
acestor tipuri de defecte pentru diferite regimuri de tratare a neutrului.

5.2 TIPURI DE PROTECŢIE UTILIZATE ÎN REŢELELE DE MT CU

NEUTRUL IZOLAT

În reţelele de MT cu neutrul izolat, punerea monofazată la pământ se

caracterizează prin curenţi de defect mici care se suprapun peste cei de sarcină şi prin
conservarea valorii tensiunii între faze. În general nu se impune deconectarea, fiind
suficientă semnalizarea, identificarea existenţei defectului şi indicarea (localizarea)
distribuitorului în scopul adoptării unor măsuri de către personalul de conducere şi
exploatare, pentru izolarea acestuia. Dacă efectul curenţilor de punere la pământ nu
impune deconectarea acestuia, nivelul tensiunilor între fazele sănătoase şi pământ
poate determina evoluţia defectului (străpungerea izolaţiei pe o altă fază) şi
transformarea lui într-o dublă punere la pământ.
Ca urmare, în asemenea cazuri, se practică deconectarea manuală a circuitului
cu punere monofazată la pământ, cât mai repede, chiar înainte de a asigura trecerea
consumatorilor pe o alimentare de rezervă.
Reducerea duratei suprasolicitării izolaţiei fazelor sănătoase la 13 secunde
prin deconectarea automată a circuitului cu defect are deci efecte pozitive asupra
calităţii energiei electrice furnizate consumatorilor.
Soluţiile de protecţie cele mai frecvent utilizate împotriva punerilor la pământ
în aceste tipuri de reţele sunt:
 protecţia homopolară de tensiune,
 protecţia maximală de curent homopolar nedirecţională,
 protecţia maximală de curent homopolară direcţională.

5.2.1 Protecţia homopolară de tensiune

106
 În cazul punerii la pământ a unei faze în reţelele cu neutrul izolat, tensiunea de
deplasare a neutrului (tensiunea homopolară) conform [24, 34, 36] este

(5.1)
unde: IK0 este curentul de secvenţă homopolară,
Z0 - impedanţa de secvenţă homopolară dintre sursă şi locul de defect ,
C0 - capacitatea faţă de pământ a celor trei faze a întregii reţele,
RD - rezistenţa de trecere la locul de defect.
Tensiunea de deplasare a neutrului ce se poate obţine cu ajutorul unui filtru de
tensiune de secvenţă homopolară (FTSH), este pentru o reţea dată, o funcţie de
valoarea rezistenţei de trecere (RD) la locul de defect şi de faza pusă la pământ.
Alegând ca referinţă tensiunea de fază a fazei puse la pământ (de exemplu faza R),
folosim reprezentarea în planul complex a acestui fazor, sub forma

Udd (jRD) = A(RD) + jB(RD) (5.2)

Pe seama lui (5.2.), relaţia (5.1) se poate descompune după cum urmează:

(5.3)

unde:
A(RD) = UR A1(RD) = (5.4)

B(RD) = UR B1(RD) = (5.5)

Notând cu 0 unghiul dintre fazorul UH şi axa reală (UR ) rezultă:

0 = arctg (-RDC0 ) = - arctg (RDC0) (5.6)

În figura 5.2. este reprezentat locul geometric al extremităţii fazorului tensiunii

UddR (jRD) conform (5.2 - 5.5) care reprezintă un semicerc.

107
 B’=B*UR

RD=1/C0
3/2*UR
RD1
UddR (jRD)

RD=0 RD=
A’=A*UR --3U
3URR -3/2U
-3/2U
R R 0

Eig. 5.2 Locul geometric al extremităţii

Fig. 3.1 Locul geometric
fazorului Udd(jRalD)extremităţii
fazorului Udd(jRD)

Din această reprezentare se observă că pentru valorile extreme ale rezistenţei

RD se obţin următoarele valori ale componentelor tensiunii Udd (j RD):
Pentru RD = 0:

Udd (j 0) = - 3UR + j0 = -3 UR; 0 = 

Pentru RD =  :

Udd (j ) = 0 + j0 = 0 ; 0 = /2

Din cele prezentate mai sus rezultă că se poate identifica existenţa unei puneri
monofazate la pământ prin controlul valorii (modulului) fazorului Udd obţinut de la un
filtru de tensiune de secvenţă homopolară (FTSH). Domeniul de aplicare al acestei
metode depinde de sensibilitatea mijlocului de identificare, în sensul că se pot sesiza
puneri la pământ prin rezistenţe până la o valoare RDmax , unde RDmax rezultă din
condiţia:
(5.7)

unde Upp reprezintă valoarea tensiunii ce determină acţiunea dispozitivului de

protecţie (releu maximal de tensiune). Acesta se montează pe barele instalaţiei de
distribuţie de MT asigurând o indicare neselectivă a punerii la pământ (fig.5.3)
R S T

+
FTSH

U Fig. 5.3 Protecţia homopolară

de tensiune
Udd

Protecţia homopolară de tensiune fiind neselectivă, dă o informaţie globală că

în reţeaua legată galvanic cu barele la care se montează, a apărut punerea la pământ
pe o fază neputând oferi vreo informaţie în legătură cu linia sau locul în care se
găseşte defectul. Selectarea defectului poate fi făcută prin deconectarea şi

108
reconectarea succesivă a tuturor plecărilor de pe bare. Linia cu punere la pământ se
recunoaşte prin aceea că la deconectarea ei protecţia de tensiune revine.

5.2.2 Protecţia maximală de curent homopolar nedirecţionată

În cazul unei puneri la pământ pe o fază a unei linii (exemplu faza T a liniei L 1)
fig. 5.4 prin capacităţile faţă de pământ a celorlalte două faze sănătoase ale tuturor
liniilor vor circula spre locul de defect curenţi care se vor însuma şi se vor întoarce
spre sursă prin faza defectă.
I0
R S T
iddezi Iddezi

L1

C01 C01
K

I0 I0
I0=0 idez
ISdez1

L2

C02 C02

I0
idez
ISdez2

L3

C03 C03

ISdez3
Fig.5.4 Circulaţia curenţilor de defect în cazul unei puneri la
pământ într-o reţea cu neutrul izolat

Curentul care se întoarce spre sursă prin faza defectă T a liniei i, este egal
cu suma curenţilor care circulă prin capacităţile faţă de pământ ale fazelor R şi S ale
tuturor liniilor.

109
 (5.8)
unde: - curentul total de defect de pe linia i cu defect,
- suma curenţilor capacitivi (reziduali) ale fazelor sănătoase ale liniilor
fără defect,
- suma curenţilor capacitivi (reziduali) ale fazelor sănătoase de pe linia i
cu defect.

Utilizând un filtru de curent de secvenţă homopolară pe linia cu defect (L 1), la

ieşire se obţine diferenţa dintre curentul capacitiv total al reţelei şi curentul
capacitiv propriu .
Pe seama valorii celor două categorii de curenţi ( , ) de pe linia cu
defect, în sensul că curentul de dezechilibru pe circuitul cu defect este mai mare decât
curenţii de pe circuitele sănătoase, se poate utiliza criteriul maximului pentru
localizarea defectului şi realizarea unei protecţii eficiente împotriva punerilor la
pământ.
Deci pentru a fi selectivă protecţia nu trebuie să acţioneze la curentul rezidual
care circulă pe linia proprie (pe care este montată) în cazul unei puneri la pământ pe o
altă linie, deci curentul ei de pornire trebuie să fie mai mare decât curentul rezidual al
liniei proprii în cazul unei puneri la pământ [5]. Această condiţie se exprimă prin
relaţia,
(5.9)
unde:
- curentul de dezechilibru (rezidual) al liniei i
- coeficientul de siguranţă
Pe de altă parte, pentru a fi sensibilă, protecţia unei linii trebuie să acţioneze
sigur la apariţia unei puneri la pământ pe linia proprie.
Curentul de defect care o stabileşte este diferenţa dintre curentul de punere la
pământ şi curentul rezidual al liniei proprii curentul de pornire al
protecţiei va trebui să fie mai mic decât această diferenţă.

(5.10)
unde:
- coeficient de sensibilitate
- curentul de dezechilibru total (de punere la pământ) al reţelei care
circulă pe linia cu defect i,
- curentul de dezechilibru (de punere la pământ) al liniei proprii.

5.2.3 Protecţia maximală de curent homopolară direcţională

110
 Din analiza expresiilor analitice [34, 36] ale curenţilor - curentul de
dezechilibru care circulă prin linia sănătoasă,
(5.11)
şi a curentului de dezechilibru care circulă prin faza defectă ,
(5.12)

în raport cu o referinţă comună (tensiunea de deplasare a neutrului Udd), acestea au

defazaje sensibil diferite, astfel:
T S R
(5.13)
respectiv: Trafo IT/MT
(5.14)
Din relaţiile (5.1), (5.13) şi (5.14) rezultă
IS01 că deşi valorile curenţilor şi a
1
tensiunii Udd se modifică în funcţie de rezistenţa RD, defazajele 0s şi 0d nu depind de
IT01
valoarea acestei rezistenţe. Diferenţa semnificativă dintre cele două defazaje (
C01
radiani) permite aplicarea criteriului direcţional. C01 C01
Udd şi curentul de dezechilibru (homopolar) pentru detecţia liniei cu
TNA
punere la pământ se bazează pe faptul că suma curenţilor capacitivi ai liniilor
sănătoase debitaţi de sursă prin capacităţileIddez=-(I fazelorS01acestora, se) întoarce prin faza
+IT01+IS02+IT02
defectă şi are sens opus (opoziţie de fază) IS02
sensului curenţilor capacitivi prin liniile
sănătoase aşa cum rezultă din fig. 5.5. 2
IT02
Astfel, considerând sensul pozitiv pentru curenţii care circulă de la barele
C02 C02 C02
staţiei spre linie
UNP rezultă : RD
pentru linia sănătoasă K

pentru linia cu defect. a) Iddez

T S R

IS01
Iddez P

ISdez1
UNP IT01
N

UTP US USP
UT

Udd=3Uf

b)
111
Fig. 5.5 Circulaţia curenţilor şi diagrama fazorială a tensiunilor şi curenţilor
homopolari într-o reţea cu neutrul izolat
 Deci : , adică pe liniile sănătoase curenţii de dezechilibru
(homopolari) au sensuri contrare cu curenţii de dezechilibru (homopolari) de pe linia
cu defect. Astfel apare posibilitatea utilizării unui criteriu direcţional de a distinge
linia cu defect de celelalte linii fără defect.
Limitarea aplicării acestui criteriu în reţelele de MT cu neutrul izolat, este
determinată de condiţia (5.10) care acum devine :
0 (5.15)
ce este asigurată şi pentru n = 2 şi de faptul că tensiunea de referinţă Udd, ce se obţine
de la un filtru de tensiune de secvenţă homopolară (FT numai în instalaţiile de
distribuţie de medie tensiune, din staţiile de transformare, unde se montează
asemenea filtre.
Aceste filtre se pot monta în orice punct al reţelei de distribuţie de MT, însă din
considerente economice se montează numai în instalaţiile de distribuţie ale staţiei de
transformare şi ca urmare aplicarea criteriului direcţional homopolar se face numai la
capătul circuitelor din instalaţiile de distribuţie ale staţiei de transformare.

112
 5.2.4 Dispozitive de protecţie utilizate împotriva punerilor la pământ în
reţelele de MT cu neutrul izolat

Punerea monofazată la pământ în reţelele de distribuţie de medie tensiune cu

neutrul izolat, în general nu trebuie deconectată însă cel puţin semnalizată [8, 20, 24],
fiind posibilă evoluţia defectului şi apariţia unor duble puneri la pământ. Ca urmare,
reducerea la durate de (1-3) secunde a suprasolicitărilor fazelor sănătoase privind
deconectarea rapidă a punerii la pământ are mari avantaje. O problemă deosebită, a
cărei rezolvare nu satisface în exploatare, o constituie sensibilitatea şi mai ales
selectivitatea dispozitivelor de protecţie în acest tip de reţele.
Soluţiile aplicate în reţelele electrice de distribuţie de medie tensiune cu
neutrul izolat pentru identificarea existenţei unei puneri la pământ şi localizarea
distribuitorului pe care acesta s-a produs se bazează pe:
- relee maximale de tensiune, acţionate cu tensiunea de secvenţă homopolară
obţinută de la filtre de tensiune de secvenţă homopolară . Aceste relee, care identifică
practic doar existenţa unei puneri monofazate la pământ, fiind absolut neselective,
acţionează numai la semnalizare;
- relee maximale de curent, realizate cu un releu maximal de curent, acţionate
de curentul de dezechilibru obţinut prin intermediul unui filtru de curent de secvenţă
homopolară;
- relee direcţionale homopolare a căror funcţionare se bazează pe valorile
diferite ale defazajelor dintre tensiunea de secvenţă homopolară Udd (5.1) (adoptată ca
referinţă) şi curenţii de dezechilibru (5.11), 0S (5.13) pe de o parte şi curentul
(5.12) şi 0d (5.14) pe de altă parte.
În reţelele de medieRI tensiune de medie tensiune cu neutrul -- izolat, diferenţa
dintre aceste defazaje este de  radiani, ceea ce oferă condiţiiU= bune pentru asigurarea
A<
selectivităţii releelor direcţionale. E F +

C1

În ţara noastră se foloseşte releul direcţional RCC produs de ICEMENERG a

cărui schemă este prezentată în figura 5.6.TCDefazajele 0s şi 0d sunt controlate prin
TT
intermediul a două tensiuni UU şi UI care se obţin de la filtrele de tensiune şi de
curent homopolare. Prin formareaIddezsumei (UU +UI) şi a diferenţei
3U0 (UU - UI), calcularea
modulului acestora cu ajutorul a FCSH
două punţi redresoareFTSH
şi efectuarea diferenţei dintre
113
Fig. 5.6 Schema de principiu a releului direcţional pentru regim stabilizat
ele, se obţine o mărime B care amplificată de un amplificator (A), va acţiona releul
intermediar RI numai când sensul mărimi de intrare în A este pozitiv, în caz contrar
RI va fi blocat.
Releul funcţionează prin analiza valorii mărimii B a cărui semn depinde de .
(5.16)

- fiind unghiul între curentul şi tensiunea homopolară. Mărimea B are valori

pozitive când unghiul  dintre UU = KU .U0 şi UI = KI are valori pozitive cuprinse
între (/2 -/2) şi negative în restul intervalului. Trecerea amplificatorului de la o
stare la alta se face brusc, conform unei caracteristici de “ tip releu”. Aşa cum rezultă
din ecuaţia de mai sus, sensibilitatea maximă a releului (B=Bmax) se obţine când =0
(caracteristică wattmetrică). Pentru obţinerea unei caracteristici varmetrice,
(sensibilitate maximă la =/2), trebuiesc introduse elemente suplimentare de
defazare [24, 34].

5.3 TIPURI DE PROTECŢII UTILIZATE ÎN REŢELELE DE MT CU

NEUTRUL COMPENSAT

Detectarea defectelor monofazate în reţelele cu neutrul compensat este relativ

dificilă, deoarece ea nu poate fi efectuată după un simplu criteriu de maxim de curent
homopolar. Efectiv fiecare plecare sănătoasă este parcursă de un curent (capacitiv)
proporţional cu propria capacitate. Plecarea defectă este parcursă de un curent rezistiv
la care se adaugă un curent reactiv rezultat ca diferenţă dintre curentul inductiv al
bobinei şi suma curenţilor capacitivi pe ansamblul plecărilor sănătoase.
Se pot folosi însă armonicile superioare ale curentului de defect, prezentate în
cazul oricărei puneri la pământ care nu pot fi compensate de curentul bobinei. Mai
poate fi folosit la sesizarea liniei defecte şi criteriul puterilor ce circulă pe plecări în
cazul defectului. Puterile reziduale pe plecările sănătoase au caracter capacitiv, iar pe
cea cu defect caracter inductiv [20, 24, 34,37].
Realizarea sensibilităţii şi mai ales a selectivităţii protecţiilor în reţelele
compensate, reprezintă una din cele mai complicate probleme ale tehnicii protecţiei
prin relee.
Aceasta face ca în reţelele compensate să apară mereu soluţii noi. Unele dintre
acestea sunt destul de complicate şi chiar sofisticate, ceea ce face ca în totalitate
costul instalaţiilor de protecţie să contribuie cu o pondere importantă în costul de
investiţii al instalaţiilor.
Soluţiile de protecţie cel mai frecvent utilizate în aceste reţele împotriva
defectului monofazat sunt de următoarele categorii :
- protecţia maximală de curent homopolar wattmetric;
- protecţia homopolară direcţională de regim tranzitoriu;
- protecţia maximală de curent bazată pe apariţia unor armonici superioare de
curent;

114
 - sistemul de detecţie What;
- metoda DESIR.

5.3.1 Protecţia maximală de curent homopolar wattmetric

Datorită compensării prin locul defectului trece un curent rezidual,

reprezentând câteva procente din curentul de punere la pământ al reţelei. Practic nu se
realizează condiţia de rezonanţă: capacităţile faţă de pământ variază cu lungimea
liniilor în funcţiune, iar bobina de stingere nu este niciodată o reactanţă pură ci
prezintă totdeauna o anumită rezistenţă. Chiar dacă bobina de stingere este perfect
acordată, prin locul de defect circulă un curent rezidual activ, proporţional cu
rezistenţa bobinei şi independent de rezistenţa de defect. Acest curent (Ih) este practic
în fază cu tensiunea homopolară (Uh) pentru linia de defect şi în cuadratură pe liniile
sănătoase. Sensul acestui curent se poate detecta utilizând un algoritm de calcul al
"puterii active homopolare" [9]. Într-adevăr dacă se notează cu:
- Uh - tensiunea homopolară
- Ih - curentul homopolar
- Sh - puterea aparentă homopolară
şi h =  (Uh, Ih) atunci :
Sh = Uh .I*h = Ph + jQh cu
Ph = UhIhcos h ; Qh = UhIhsin h (5.17)

Calculând fazorii Uh şi Ih prin metoda Fourier se obţin componentele reale şi

imaginare ale acestora:
Ph = Uhre . Ihre + Uhim . Ihim
-Qh = Uhim . Ihre + Uhre . Ihim (5.18)
Dacă Ph  0 atunci se declară defect pe acea linie, iar dacă P h  0 defectul este
pe altă plecare.
În vederea creşterii sensibilităţii protecţiei, având în vedere că valoarea părţii
active a Ih poate fi relativ mică, se modifică diagrama de acţionare prin rotirea
fazorului Uh cu un unghi C (de corecţie) aşa cum se prezintă în fig. 5.7. Se observă
că în acest caz Ph  Ph.
Uh

Uh
c Ph’
Ih Ih
Ph h
h

Qh Qh’
115
Diagrama normală
 Diagrama modificată

Fig. 5.7 Diagramele fazoriale Uh

Trebuie de menţionat că tensiunea homopolară are o valoare apropiată de cea

nominală în cazul punerii la pământ şi deci este mai avantajos (din punct de vedere al
erorilor de calcul) a se roti acest fazor decât fazorul Ih, rotire care teoretic ar conduce
la acelaşi rezultat. Relaţiile (5.18) rămân valabile prin utilizarea fazorului U h exp(-
jc) în locul fazorului Uh.

5.3.2 Metoda variaţiei curentului homopolar wattmetric

O îmbunătăţire a sensibilităţii metodei bazate pe sesizarea părţii active a

componentei homopolare a curentului se poate obţine prin supravegherea continuă a
vitezei de modificare a componentei wattate a puterii Sh.
Principial metoda se bazează pe calculul variaţiei valorii efective a părţii reale
a "puterii homopolare" Ph. În acest scop se calculează valoarea efectivă a P h după
fiecare interval de timp de eşantionare. Pentru calculul variaţiei Ph se iau în
considerare valoarea efectivă calculată la momentul curent (notată cu Phef(k)) şi
valoarea efectivă calculată cu nT perioade în urmă (notată P hef(K-nT)). Se estimează
viteza de variaţie a Ph prin aproximaţia [9].

(5.19)
unde s-au notat :
- T - perioada semnalului
- n - numărul întreg de perioade de utilizat în calcule (de regulă 1...3)
Condiţia de acţionare devine în acest caz :

(5.20)
unde s-a notat cu Val regl [Wprim/ms] reglajul impus.
Astfel se obţine o creştere a sensibilităţii protecţiei la punerea la pământ prin
sesizarea regimului tranzitoriu de trecere de la reglajul normal permanent la regimul
stabilizat de defect.

5.3.3 Protecţia homopolară direcţionată de regim tranzitoriu

În momentul apariţiei unei puneri la pământ se produce un proces tranzitoriu

provocat de descărcarea capacităţii şi scăderea tensiunii la zero a fazei defecte şi
concomitent de încărcare a capacităţilor şi creşterea tensiunilor fazelor sănătoase la
valorile tensiunilor între faze. Procesul tranzitoriu este caracterizat prin :
116
 - prima semiperioadă a curentului homopolar tranzitoriu, pe linia defectă, este
în fază cu tensiunea homopolară în timp ce pe liniile sănătoase, aceste mărimi sunt în
opoziţie;
- amplitudinea curentului tranzitoriu este de câteva ori mai mare decât a
curentului stabilizat de punere la pământ;
- întârzierea manifestării efectului curentului din circuitul bobinei (I L) ceea ce
face ca în primele momente ale regimului tranzitoriu, reţeaua de distribuţie de medie
tensiune să se comporte ca o reţea cu neutrul izolat putându-se aplica criteriul
direcţional în regim tranzitoriu pentru detectarea circuitului cu defect.

5.3.4 Protecţia maximală de curent de armonici superioare

În cazul unei puneri la pământ, pe lângă curenţii capacitivi cu frecvenţă

fundamentală de 50 Hz, apar şi curenţi capacitivi de armonici superioare, în special
armonicile 3, 5 şi 7 care au valori relativ mari. Impedanţele capacităţilor fazelor
sănătoase prin care circulă curenţii capacitivi scad odată cu creşterea frecvenţei, astfel
încât la o punere la pământ cresc amplitudinile armonicilor din curba curentului de
defect. Curentul inductiv produs de bobina de stingere nu conţine armonici ca
urmare a funcţionării bobinei în regim nesaturat. Însumarea curenţilor capacitivi prin
linia cu defect determină şi curenţi de armonici superioare, mai mari pe linia cu
defect decât pe liniile sănătoase, astfel încât o protecţie bazată pe principiul
maximului intensităţii curentului pentru o anumită armonică poate selecta linia
defectă de celelalte sănătoase.
Apariţia armonicilor în curba curentului de defect se datorează neliniarităţii
caracteristicii u = f (I) a arcului electric de la nivelul solului şi din sol (Jeerings [26,
27] şi Emanuel [17]).
Astfel la apariţia defectelor la pământ, se observă în mod invariabil urme de
arc electric în vegetaţia de la sol însoţite de degajări de fum şi gaze. Totuşi după
opinia Jeerings, fenomenele de bază care conduc deopotrivă la curenţi de intensităţi
scăzute şi la distorsionarea curbei curenţilor de defect, apar în interiorul solului.
Aceste fenomene includ existenţa în sol a unor gradienţi de tensiune de valori
ridicate, neuniform distribuiţi, care provoacă arc electric între particulele din sol.
La reacţia neliniară a particulelor din sol se adaugă efectul umidităţii solului şi
efectul termic. Arcul electric care apare în aer, la suprafaţa solului are şi el o
contribuţie favorizantă în apariţia armonicilor din curba curentului de defect, dar
arcul electric nu poate fi făcut răspunzător de totalitatea efectelor observate.
Observaţiile şi experimentările efectuate [17] confirmă nesimetria curentului
de defect. Semiperioada pozitivă are amplitudinea mai mare decât cea negativă.
Această formă a curbei este specifică atât curenţilor de defect cu intensităţi mari, cît
şi a curenţilor de intensitate redusă cu condiţia existenţei arcului electric. Această
nesimetrie este apreciabilă şi în histereza caracteristicii V-I a arcului, dar şi în
tensiunea pe arc, care este mai mică în semiperioada pozitivă.
După acelaşi autor, dezvoltarea arcului electric cuprinde următoarele faze :
117
 1. la amorsarea arcului vârful arcului provoacă în sol modificarea severă a
distribuţiei câmpului electric, conducând la intensificarea câmpului electric la vârful
arcului. Emisia termoionică, gradienţii de valori ridicate ale câmpului electric cît şi
retragerea stratului conductor din sol provoacă extinderea arcului;
2. arcul electric extins, penetrat în sol are o caracteristică V-i nesimetrică,
datorită particulelor de siliciu care acţionează ca o "pată catodică" determinând
emisia de electroni şi provocând o cădere de tensiune mai mică pe alternanţa pozitivă
a tensiunii conductorului;
3. continuarea extinderii arcului în sol conduce la uscarea solului în vecinătatea
arcului şi modifică balanţa termoenergetică între cantitatea de căldură generată şi cea
transferată mediului înconjurător conducând la stingerea arcului;
4. reaprinderea arcului urmare, fie a umidităţii din sol care readuce startul
conductor în apropierea conductorului de înaltă tensiune, fie datorită apariţiei unor
condiţii prielnice într-un alt punct al conductorului căzut la sol.

Tabelul 5.1. Nivelul armonicilor din curba curentului de nul

Rangul Intensitatea curentului de nul [A]
armonicii Min Medie Max
1 17 45 85
2 0 0,148 2,7
3 2,9 4,72 6,8
4 0,06 0,114 0,32
5 0,02 1,394 4,5
6 0,05 0,14 0,36
7 0,10 0,45 1,4
9 0,02 1,65 3,7
11 0,01 0,2 2,0
13 0,02 0,18 0,55

Factorii prezentaţi mai sus conduc astfel la distorsionarea curbei curentului de

defect şi la apariţia armonicilor de ordinul 2,3,5 şi 7 având diverse amplitudini şi care
au valoarea maximă prin linia cu defect. Nivelul armonicilor indicat de Emanuel [17]
pentru un caz real de punere la pământ prin rezistenţă mare de trecere, se prezintă în
tabelul 5.1.
La utilizarea armonicilor superioare trebuie ţinut seama de trei aspecte
esenţiale :
1. studiile amănunţite descrise în [17, 26, 27] se referă în special la sistemul
energetic de medie tensiune al SUA, sistem funcţionând cu neutrul legat direct la
pământ, aşadar cu intensităţi ridicate ale curentului de punere la pământ;
2. valorile curenţilor de punere la pământ în reţelele tratate prin bobină de
stingere sunt mult mai mici decât în cazul reţelelor cu neutrul legat direct la pământ şi
probabil din acest motiv fenomenele sunt mai puţin intense;
118
 3. existenţa chiar în regim normal, a armonicilor în curba curenţilor de sarcină,
urmare a regimurilor deformante care pot estompa sau modifica raportul
amplitudinilor armonicilor, între linia cu defect şi cele fără defect, făcând practic
imposibil de aplicat acest criteriu.

5.3.5 Sistemul de detecţie What

În acelaşi timp pe reţelele compensate odată cu creşterea cantităţii de materiale

electroizolante în reţelele de MT apare un nou tip de defect şi anume defectul
reamorsat. Acesta poate fi considerat ca o succesiune de defecte care se autosting dar
care reamorsează atât timp cât tensiunea fazei cu defect depăşeşte tensiunea de
reamorsare a defectului. Regimul de defect permanent este astfel înlocuit cu o
succesiune de defecte tranzitorii. În cazul unui defect de acest tip protecţiile
wattmetrice clasice ce lucrează pe armonica principală (50 Hz) funcţionează eronat.
Faţă de cele prezentate mai sus EDF a dezvoltat un nou criteriu de detecţie (sistemul
What) [28].
Acest sistem se bazează pe analiza fizică a fenomenelor de la apariţia şi
dispariţia defectului.
În absenţa defectului, circuitul homopolar constă în capacităţile homopolare ale
plecărilor, rezistenţa şi inductanţa neintrând în calcul. În momentul apariţiei
defectului, acest circuit homopolar se încarcă prin rezistenţa defectului stocându-se
energie în bobină (1/2 LI2) şi în capacităţile homopolare ale plecărilor (1/2 CU2). O
protecţie plasată pe plecarea cu defect va vedea o variaţie de energie negativă trimisă
spre bobină şi spre celelalte plecări, în timp ce o protecţie montată pe o plecare
sănătoasă va vedea o variaţie de energie pozitivă (fig. 5.8).
Detectarea sensului energiei pe plecări garantează selectivitatea la apariţia
defectului. Transferul de energie care ne interesează aici nu trebuie luat în
considerare, componenta oscilatorie la 100 Hz corespunzând puterii fluctuante
reflectând schimbul de energie între bobină şi capacităţile plecărilor.

E<0 E<0

K
E>0 E>0 E<0 E<0 E<0 E<0

Fig. 5.8 Analiza fizică a fenomenelor legate Fig.5.9 Analiza fizică a fenomenelor legate
de apariţia defectului reamorsant de dispariţia defectului reamorsant
119
 La dispariţia defectului, energia stocată în inductanţă şi capacităţile plecărilor
se descarcă prin rezistenţa bobinei (regim oscilant liber a unui circuit R,L,C). Toate
protecţiile plecărilor vor vedea o variaţie de energie negativă. Semnul transferului de
energie nu este diferenţial la dispariţia defectului (fig. 5.9).
Acest principiu de detecţie este asociat cu o detecţie wattmetrică clasică.
Protecţie wattmetrică homopolară bazată pe acest principiu este montată pe
fiecare din plecări.

5.3.6 Metode pentru localizarea punerilor la pământ foarte rezistente

în reţelele compensate

Detecţia selectivă a defectelor la pământ foarte rezistente este relativ dificilă cu

relee utilizate în mod curent.
Defectele la pământ foarte rezistente provoacă dezechilibre în reţeaua trifazată.
Acestea sunt caracterizate prin apariţia unei tensiuni homopolare U 0 şi a circulaţiei de
curenţi reziduali IN = 3I0 pe plecări.

5.3.6.1 Metoda DESIR

Protecţia wattmetrică utilizează ca semnal de intrare produsul tensiunii

homopolare Udd şi curentul rezidual Ir.
În cazul defectului cu rezistenţă mare, tensiunea homopolară Udd este slabă la
fel ca şi curentul rezidual Ir. Sensibilitatea sistemului de protecţie pentru defectele cu
rezistenţă mare nu este satisfăcătoare până în prezent în reţelele compensate.
Metoda DESIR (Détection Selective par les Intensités Residuelles) dezvoltată
de EdF răspunde acestei exigenţe [34].

120
 Această metodă constă în faptul că curenţii
Udd homopolari de pe toate liniile racordate la bara de
medie tensiune, IN1.....INN, se adună fazorial,
curentul rezultant INS, fiind defazat cu aproximativ
/2 capacitiv faţă de tensiunea homopolară U dd.
INS
Proiecţia curenţilor homopolari IN1....INN pe o
dreaptă perpendiculară pe fazorul rezultant, INS,
corespunde aproximativ părţii active a fiecărui
curent homopolar. În cazul unei puneri la pământ,
linia cu defect se poate selecta utilizând proiecţia
IN4 IN3 IN2 IN1
curenţilor homopolari de pe liniile sănătoase.
Fig. 5.11 Principiul de detecţie a
defectelor prin metoda "DESIR"

În figura 5.11 se prezintă diagrama fazorială a curenţilor homopolari unei reţele cu

patru linii de medie tensiune, într-o reţea cu neutrul tratat prin bobină de stingere.
Presupunând defectul pe plecarea nr.1 curentul homopolar care circulă prin această
linie este defazat cu un unghi mai mare de /2 capacitiv faţă de tensiunea homopolară
U0, spre deosebire de curenţii homopolari de pe plecările sănătoase care sunt defazaţi
cu un acelaşi unghi de /2 capacitiv faţă de tensiunea Udd. Însumând fazorial cei patru
curenţi se obţine curentul rezultant INS. Originalitatea acestei metode constă în faptul
că nu se utilizează tensiunea homopolară U dd ca referinţă de fază ci perpendiculara la
suma curenţilor reziduali INS (ca axă de proiecţie) pe care se proiectează curenţii
homopolari IN1....INN. Se observă din figură că linia cu defect are proiecţie negativă pe
această dreaptă, spre deosebire de plecările sănătoase a căror proiecţie este pozitivă
pe aceeaşi dreaptă. În acest fel se obţine un criteriu eficient de selecţie a plecării cu
defect.
Această metodă este mai sensibilă decât metoda curentului homopolar
wattmetric datorită sistemului proiecţiilor curenţilor homopolari. Pe de altă parte
metoda este limitată de dezechilibrele naturale existente în reţea şi care creează
curenţi homopolari chiar în absenţa unui defect, precum şi de erorile
transformatoarelor de măsură de curent.
Sistemul de detecţie a defectelor rezistente prin metoda DESIR, poate fi
aplicată la oricare din modurile de punere la pământ a neutrului cu condiţia ca neutrul
să fie pus la pământ într-un singur punct.

5.3.7 Dispozitive de protecţie utilizate împotriva punerilor la pământ în

reţelele de MT cu neutrul compensat

Aşa cum s-a arătat în paragrafele anterioare, regimul de punere monofazată la

pământ în reţelele de medie tensiune cu neutrul compensat are caracteristici diferite
în funcţie de nivelul de compensare. În cazul acordului la rezonanţă prin locul
defectului trece un curent rezidual reprezentând numai câteva procente din curentul
121
de punere la pământ al reţelei. Practic nu se realizează exact condiţia de rezonanţă:
capacităţile faţă de pământ variază cu lungimea liniilor în funcţiune, iar bobina de
stingere nu este niciodată o reactanţă pură ci reprezintă totdeauna o anumită
rezistenţă. Din acest motiv, curentul rezidual are totdeauna o componentă activă care
nu se poate anula niciodată. Chiar dacă bobina este perfect acordată (la rezonanţă),
prin locul de defect circulă un curent rezidual activ, proporţional cu rezistenţa bobinei
şi independent de rezistenţa de defect.

U0
Fig. 5.12. Tensiunea homopolară şi
curentul rezidual activ, în cazul unei
puneri la pământ într-o reţea compensată
IC I0 IL
la rezonanţă

Deoarece curentul capacitiv al reţelei IC ca şi curentul inductiv dat de bobina de

stingere IL nu sunt defazaţi exact de 90 0 faţă de tensiunea homopolară luată ca
referinţă, apare un curent rezidual activ I0 în fază cu această tensiune (fig.5.12) [8].
Pe această proprietate se bazează folosirea în cazul reţelelor compensate, a
releelor direcţionale de tip wattmetric, aşa-numitele relee cos pentru care condiţiile
de funcţionare sunt Ur*Ir cosr>0. Se observă că acest releu are cuplu maxim pentru
=0.
Releul fiind acţionat de curentul rezidual activ, de valoare foarte mică, mai ales
dacă reţeaua funcţionează la rezonanţă iar curentul de punere la pământ este scăzut,
protecţia nu va lucra corect decât dacă curentul rezidual activ va fi mai mare decât
curentul de dezechilibru maxim ce poate apărea pe secundarul filtrului de curent de
secvenţă homopolară, format din cele trei transformatoare de curent de la care se
alimentează releul. Datorită principiului său de funcţionare, acest releu nu sesizează
punerile la pământ, de foarte scurtă durată, autostingătoare; din acest motiv s-au
elaborat relee homopolare direcţionale care acţionează în timpul procesului
RI
tranzitoriu de punere la pământ.
A>
5.3.7.1 Releul direcţional
L de procese tranzitorii (RDT)
C
Acest releu produs de ICEMENERG funcţionează numai Ucc în timpul procesului
tranzitoriu al unei puneri la pământ şi are posibilitatea să sesizeze orice punere la
pământ, de durată sau autostingătoare. RDT poate fi utilizat ca protecţie selectivă
contra punerilor la pământ în reţelele cu neutrul izolat sau compensat
3U0
Iddez cu curenţi
capacitivi mai mari de 3A, cu configuraţie buclată, sau în staţii chiar cu mai puţin de
0 0

trei plecări.
TC TT 2700 900

Iddez 3U0 blocat

FCSH FTSH
122

Fig. 5.13. Schema bloc a releului direcţional de procese tranzitorii

 În momentul apariţiei unei puneri la pământ se produce un proces tranzitoriu
provocat de descărcarea capacităţii şi scăderea tensiunii la zero a fazei defecte şi
concomitent de încărcarea capacităţii lor şi creşterea tensiunilor între faze. Procesul
tranzitoriu este caracterizat prin[8]:
- prima semiperioadă a curentului homopolar tranzitoriu, pe linia defectă, este
în fază cu tensiunea homopolară, în timp ce pe liniile sănătoase, aceste mărimi sunt în
opoziţie;
- amplitudinea curentului tranzitoriu este de câteva ori mai mare decât a
curentului stabilizat de punere la pământ;
- amplitudinea curentului tranzitoriu este maximă pe linia cu defect;
- curentul inductiv produs de bobina de stingere are o viteză de creştere mai
mică decât cea a curentului capacitiv şi nu influenţează desfăşurarea procesului
tranzitoriu (în această perioadă reţeaua este necompensată). Releul acţionează dacă
prima semiundă a curentului homopolar este în fază cu tensiunea homopolară şi se
blochează în caz contrar. Releul memorează funcţionarea sa în prima alternanţă care
urmează apariţiei punerii la pământ şi nu mai reacţionează în timpul proceselor care
urmează.
După dispariţia punerii la pământ, releul se reîntoarce automat la starea iniţială
fiind pregătit pentru o nouă funcţionare. Releul conţine un discriminator de fază care
realizează compararea valorilor absolute ale sumei şi diferenţei curentului şi tensiunii
homopolare.
Releul primeşte o serie de impulsuri negative şi pozitive în cazul apariţiei unei
puneri la pământ. Dacă punerea la pământ se petrece pe linia în aval de releu, primul
impuls are valoare negativă ( Iddez;3U0 }; (dacă unghiul  este cuprins între 2700 şi
900 deci I este în cadranul 3-4) (fig. 5.13) şi releul trebuie să acţioneze. În cazul în
care punerea la pământ se produce pe altă linie şi deci releul nu trebuie să lucreze
(Isdez;3U0) de la comparator apare un impuls pozitiv, urmat de o succesiune de
impulsuri pozitive şi negative. Schema blochează în acest caz funcţionarea releului.
123
 Releul se conectează fie la un filtru de curent de secvenţă homopolară
constituit din trei transformatoare de curent fie la un transformator inelar. Tensiunea
homopolară se ia din înfăşurarea în triunghi deschis a transformatorului de tensiune
conectat la barele staţiei, iar tensiunea de alimentare de la secundarul legat în stea a
aceluiaşi transformator.

5.3.7.2. Protecţii cu relee sensibile la curenţi homopolari de armonici

superioare

În reţelele cu neutrul compensat, pentru localizarea distribuitorului cu o

punere monofazată la pământ se utilizează şi mijloace de protecţie a căror acţionare
este determinată de armonicile superioare de curent din regimul de defect. Aceste
mijloace de protecţie selectează linia cu punere la pământ comparând nivelul
armonicilor superioare conţinute în curenţii homopolari ai tuturor liniilor din staţie,
nivelul cel mai ridicat corespunzând liniei defecte [8]. Întotdeauna la o punere la
pământ, apar pe lângă curenţi capacitivi de frecvenţă de 50 Hz şi curenţi capacitivi de
armonici impare de ordinul 3,5,7 cu valori relativ mari; aceste armonici superioare
sunt datorate în special transformatoarelor din reţea care funcţionând cu saturaţie
magnetică a miezului au curenţi de magnetizare nesinusoidali, cu conţinut mare de
armonici impare. Chiar în cazul unui curent de magnetizare sinusoidal, se obţine o
tensiune în formă de vârfuri, care conţin aceleaşi armonici superioare (3,5,7, etc).
Deoarece impedanţele capacităţilor fazelor sănătoase prin care circulă curenţii
capacitivi scad cu creşterea frecvenţei, la o punere la pământ cresc amplitudinile
armonicilor de curent.
De asemenea, arcul electric care însoţeşte adesea o punere la pământ are în
curba curentului şi a tensiunii armonici superioare de valoare mare. Curentul inductiv
produs de bobina de stingere, la o punere la pământ, nu conţine armonici, deoarece
aceasta funcţionează nesaturat. RL1
Isddez Filtrul 1 Amplificator 1

Isddez Filtrul 2 Amplificator 2

Isddez Filtrul 3 Amplificator 3

Isddez Filtrul 4 Amplificator 4

RL
Isddez Filtrul 5 Amplificator 5 5

Trafo +
3U0 redresare Stabilizator
E
A

124

Fig. 5.14. Schema bloc a releului de armonici superioare tip DPP

 Deoarece curenţii capacitivi ai tuturor liniilor se adună în locul punerii la
pământ şi circulă însumaţi pe linia cu defect, nivelul curenţilor de armonici
superioare pe această linie va fi mai mare decât nivelul respectiv pe liniile sănătoase.
Acesta este criteriul după care funcţionează releul tip DPP produs de ICEMENERG.
Dispozitivul DPP poate selecta linia cu defect şi în cazul în care raportul dintre
curentul capacitiv (rezidual) pe linia defectă ( Ipp - Iddez ) şi cel mai mare dintre curenţii
reziduali (capacitivi) ai liniilor sănătoase Iddez max să fie de cel puţin 1,33.
Releul este realizat sub forma unui bloc central (fig. 5.14) pentru protecţia unui
număr de cinci linii şi funcţionează după principiul comparării amplitudinilor
armonicilor superioare conţinute în curenţi de punere la pământ
Releul conţine pentru fiecare din cele cinci linii, ce le poate proteja câte un
modul format dintr-un filtru de armonici superioare, un element de comparaţie, un
amplificator şi un releu de ieşire.
Filtrele de armonici superioare se alimentează de la filtrele de curent
homopolar; tensiunile la ieşirea din filtrele de armonici superioare se redresează, se
compară şi se amplifică. La apariţia unei puneri la pământ pe o linie se selectează în
mod automat linia cu nivelul maxim de armonici acţionând releul de ieşire
corespunzător acelei linii. Alimentarea cu tensiune a releului (100V, 50 Hz) se face în
momentul apariţiei punerii la pământ prin intermediul releului de tensiune maximă
homopolară (acelaşi releu care serveşte şi pentru semnalizarea generală a punerilor la
pământ în reţeaua staţiei).

5.4 METODE DE IDENTIFICARE A DEFECTELOR MONOFAZATE

ÎN REŢELELE DE MT CU NEUTRUL LEGAT LA PĂMÂNT PRIN
REZISTENŢĂ DE LIMITARE

Punerea la pământ a unei faze într-o reţea de medie tensiune cu neutrul legat la
pământ prin rezistenţă limitatoare, reprezintă un scurtcircuit monofazat IKR uşor de
identificat prin intermediul unor FCSH.
Utilizarea criteriilor maximului asigură identificarea sigură a circuitului cu
defect.
În timpul defectului monofazat, în reţeaua legată galvanic apare următoarea
circulaţie de curenţi (fig.5.15) [20, 24, 34] :
- pe liniile sănătoase circulă curenţii reziduali proprii, având în general
valoarea nenulă şi pe faza defectă;

125
 - pe linia defectă, curentul capacitiv al întregii reţele (minus al liniei
respective) adunat vectorial cu curentul rezistiv de defect . Sesizarea plecării defecte
în acest caz este foarte simplă.

(5.21)

Tensiunea de deplasare a neutrului la defectul printr-o rezistenţă de defect R D

este dată în [34].
(5.22)

Se menţionează că în cazul tratării cu rezistor, unghiul de defazaj dintre

tensiunea de deplasare şi curentul de defect nu depinde de rezistenţa de defect RD.
Însă, curentul de scurtcircuit depinde în mare măsură de valoarea rezistenţei de
trecere la locul de defect RD. Dacă se impune pentru protecţia maximală homopolară
de curent o valoare de pornire IP, atunci rezultă că aceasta poate identifica
scurtcircuite prin rezistenţa RD până la o valoare maximă RDlim [24], (neglijând ZL, Zd,
Zi în raport cu RDmax):
(5.23)
Când RD  RDlim, defectul monofazat se consideră punere monofazată la pământ
prin rezistenţă mare de trecere [24].
Aceasta nu se mai
R poate
S T identifica pe criteriul maximului şi ca urmare se aplică
FCSH1 ITcurentului
în acest caz criteriul direcţional pentru identificarea 01 cu punere la pământ
prin rezistenţă de trecere mare (RD  RDlim). IS01
1

Trafo IT/MT C01 C01

Isdez1
FCSH2 I Sdez1
IT
02

IS02
2

C02 C02
TNA
ISdez2
FCSH3 ISdez2
IT
03

IS03
3
Idez
RD C03 C03
IK RN
Iddez3 IK

IK Idez 126

Fig. 5.15 Reţea cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă

 Pentru a evidenţia posibilitatea aplicării criteriului direcţional homopolar este
necesar să se analizeze defazajul dR, dintre tensiunea de deplasare a neutrului U ddR
(2.21) şi curentul de dezechilibru de pe circuitul cu defect , care rezultă din suma
vectorială, fig. 5.15
(5.24)
Considerând Z0=1/Y0f +YN şi neglijând impedanţele Zd, Zi [24] rezultă:

(5.25)
unde

Înlocuind în (5.24) pe IKR cu expresia (5.25) şi pe cu expresia

, pentru g0  0, rezultă :
(5.26)

Ca urmare, aşa cum rezultă şi din fig. 5.16, defazajul dintre tensiunea UddR, şi
I d
dez , măsurat cu un FCSH, pe circuitul cu defect are expresia :

(5.27)

-[gN + (n-1) g0] UddR Iddez

Fig. 5.16 Reprezentarea grafică a

defazajului dintre curentul de defect şi
tensiunea de deplasare a neutrului

j (n-1)C0UddL j UddR

UddR

127
 Deci defazajul dR tinde spre  dacă aportul capacitiv al reţelei poate fi
compensat de susceptanţa inductivă bN a admitanţei YN.
Teoretic, dacă :
(5.28)

atunci dR = .
În cazul în care între defazajele dR (5.27) şi există o
diferenţă semnificativă se poate aplica criteriul direcţional pentru identificarea
circuitului pe care s-a produs o punere monofazată la pământ prin rezistenţă de
trecere mare.
Prin urmare, condiţiile de asigurare a selectivităţii criteriului direcţional homo-
polar sunt cu atât mai bune cu cît rezistenţa R N şi curentul de încărcare capacitivă a
reţelei sunt mai mari.
Cât priveşte tensiunea de deplasare a neutrului UddR necesară în mod
deosebit pentru identificarea punerii monofazate la pământ prin rezistenţa de trecere
mare, aceasta pentru RDlim  Zd, Zi, Z0TL, conform [20] are, pentru acest caz
expresia:

(5.29)

În condiţiile în care RD RDlim ; RD RN tensiunea Udd are valori mici şi este
practic în fază cu tensiunea de fază a fazei pusă la pământ. Rezultă aşadar că este
posibilă şi în acest caz adoptarea ca referinţă a tensiunilor de fază, ceea ce ar permite
atât creşterea sensibilităţii cât şi identificarea fazei cu defect.

5.4.1 Aplicaţie

Pentru fixarea ideilor se consideră o reţea cu următoarele date:

 %, ;
 la 110 kV;
 ;
 R=36,12 pentru rezistor de tratare neutru de 300A;
 Caracteristicile LEA 20kV:
;
 Defectul fază pământ se consideră la L=10 km de barele staţiei;
În baza datelor de mai sus se calculează succesiv:

128
 (5.30)

129