ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI

ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
STUDII ADMINISTRATIVE EUROPENE
Învățământ cu frecvență

LUCRARE DE DISERTAŢIE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Conf. univ. dr. Mihaela Victorița Cărăușan

ABSOLVENT:
Silvian Florian Trandafir

BUCUREŞTI

2021
 ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI
ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
STUDII ADMINISTRATIVE EUROPENE
Învățământ cu frecvență

DREPTUL LA INFORMARE – DREPT

EUROPEAN

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Conf. univ. dr. Mihaela Victorița Cărăușan

ABSOLVENT:
Silvian Florian Trandafir

BUCUREŞTI
2021
 Cuprins

Introducere..................................................................................................................................................................... 4

1. Dreptul la informare.............................................................................................................................................1

1.1 Libertatea de exprimare și de informare................................................................................................................1

1.2 Restrângerea dreptului la informare.......................................................................................................................6

1.3 Mijloacele de comunicare în masa...........................................................................................................................9

2. Instituțiile de presă și partidele politice.............................................................................................................14

2.1 Jurnalismul modern...............................................................................................................................................14

2.2 Etica comunicării....................................................................................................................................................19

2.3 Comunicarea partidelor politice............................................................................................................................24

3. Cum afectează perioada campaniilor electorale dreptul cetățenilor de a fi corect informați........................28

3.1 Metodologia cercetării............................................................................................................................................28

3.2 Analiza și interpretarea datelor.............................................................................................................................31

Concluzii.......................................................................................................................................................................46

Bibliografie...................................................................................................................................................................48
 Introducere

În Uniunea Europeană, dreptul european la informare și libertatea de

exprimare sunt considerate drepturi fundamentale și sunt protejate de Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene. Cele două drepturi sunt esențiale pentru
funcționarea democratică a societății, pentru că oferă cetățenilor posibilitatea de a
obține informații din diverse surse, să-și exprime opiniile și să ia decizii pe baza
informațiilor. În plus, libertatea de exprimare și informare este esențială pentru
protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

În prezenta lucrare, vom încerca să înțelegem importanța dreptului la

informare, vom încerca să observăm care sunt particularitățile acestui drept și vom
analiza care sunt situațiile în care dreptul la informare poate fi încălcat legal, dar și
când este încălcat fără să realizăm. O primă parte din lucrare se va concentra asupra
dreptului la informare, apoi atenția se va concentra pe analiza instituțiilor de presă în
raport cu partidele politice și pe studiul nostru ”cum afectează perioada campaniilor
electorale dreptul cetățenilor de a fi corect informați”. În ultima parte a lucrării vom
analiza împreună mai multe interviuri realizate cu diferiți oameni de presă și vom
încerca să demonstrăm că perioada electorală afectează buna informare a cetățenilor,
dar și faptul că reglementarea slabă în acest sens contribuie la limitarea bunei
informări.

Cu toate că există dreptul la informare și este protejat de Carta Drepturilor

Fundamentale a Uniunii Europene, pot exista situații în care acest drept poate fi
restrâns. De exemplu, dacă informațiile pot pune în pericol securitatea națională sau ar
încălca drepturile altor persoane, atunci aceste informații ar putea fi clasificate și
menținute confidențiale. Dar și aici există o limită, mai exact, restricțiile trebuie să fie
proporționale cu scopul urmărit.

În contextul actual în care tehnologia a evoluat foarte mult, iar informația se

află la un clic distanță sau o apăsare pe ecranul telefonului, cantitatea a înlocuit
calitatea. Instituțiile de presă aleargă după breaking news-uri, iar din cauza aceasta
foarte multe informații trec fără a fi verificate până la capăt sau sunt parțial adevărate.
Din această cauză, dezinformarea și fake news-urile se află acum printre cele mai mari
probleme ale societății moderne, acestea afectează grav procesul de informare corectă
și subminează încrederea publicului în instituțiile de presă. Este important ca oamenii
să aibă libertatea de a se exprima și de a fi informați corect, dar este la fel de important
să se conștientizeze faptul că informațiile greșite pot avea consecințe grave. Așa cum
am spus anterior, în ziua de azi, cu atât de multe informații disponibile pe internet, este
ușor de răspândit știrile greșite. În acest context, rolul instituțiilor de presă de a
verifica informația devine mult mai important, astfel încât să nu se perpetueze
informațiile greșite.

Sunt multe tipuri de surse de informare în masă, precum televiziunea, radio-

ul, presa scrisă și presa online. În general, toate instituțiile de presă se presupune că
sunt independente și că oferă informații corecte și imparțiale, însă există anumite surse
de informare care nu sunt credibile, cum ar fi anumite site-uri de știri folosite pentru o
anumită propagandă cu știri false sau chiar tabloidele. Astfel că, în ziua de azi,
informația pe care o primim indiferent de sursă trebuie verificată din mai multe surse,
altfel riscăm să asimilăm informații gresite și poate chiar să tragem concluzii greșite în
legătură cu anumite subiecte sau persoane.

O altă situație care poate să afecteze credibilitatea unei instituții de presă este
legătură cu partidele politice. Presa are mai multe roluri când vine vorba de partidele
politice. Fie de promovare, informare sau denigrare. Din cauza faptului că multe
instituții de presă nu se pot auto-susțin doar din veniturile realizate din publicitate,
multe ajung să fie controlate de anumite formațiuni politice sau pot fi influențate de
interese politice prin asigurarea unei finanțări. Cel mai important aspect pe care
cetățenii trebuie să-l înțeleagă este acela că în momentul în care doresc să afle o
informație, trebuie să citească știrea din mai multe surse și să tragă singuri concluzii
formate pe o varietate de surse de informație. Cu toate acestea, ideal ar fi ca instituțiile
de presă să rămână independente și să ofere informații obiective, pentru a evita
influențele politice astfel încât să evite pierderea credibilității.
 1. Dreptul la informare

1.1 Libertatea de exprimare și de informare

” Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include
libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei, fără
amestecuri din partea autorităților publice și fără a se ține seama de frontiere.
Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masa sunt respectate”
(Europa.eu , 2010). Articolul 11, din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene vizează direct dreptul libertății de exprimare și de informare. Carta a fost
semnată la 7 decembrie 2000 la Nisa, Franța, și a intrat în vigoare la 1 decembrie
2009, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Libertatea la informare
protejează dreptul oamenilor de a primi și de a comunica informații fără să fie supuți
cenzurii sau resticțiilor nejustificate.

"Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept include

libertatea de a căuta, primi și difuza informații și idei de orice fel, fără considerație de
frontieră, sub orice formă de artă, știință sau convingere, singur sau împreună cu alții,
prin orice mijloace de alegere" (Assembly, 1966). Libertatea de exprimare și de
informare este un factor fundamental al democrației și al valorilor europene, fiind unul
dintre cele mai importante drepturi pentru cetățenii Uniunii Europene. Mai mult,
libertatea de exprimare și de informare este un drept fundamental, protejat de Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, fără de care nu poate exista o societate
democratică.

"Dreptul la informare este o condiție esențială pentru o societate democratică

și este garantat de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta
implică nu numai dreptul de a primi informații, ci și dreptul de a le căuta și de a le
transmite." (Bobek, 2017). Cetățenii pot participa la procesul democratic datorită
dreptului la informare și la liberă exprimare, își pot exprima opinii, pot critica
autoritățile și pot accesa informații de interes public.
1
 Uniunea Europeană se raportează la libertatea de informare și de exprimare în
mai multe politici și programe, precum promovarea libertății mass-media și a
accesului la informații, protejarea jurnaliștilor și a denunțătorilor, combaterea
dezinformării și a cenzurii pe internet.

"Dreptul la libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului și

este recunoscut de tratatele internaționale și de Constituțiile multor state. În era
digitală, Internetul a devenit un mijloc important prin care cetățenii își pot exercita
dreptul la libertatea de exprimare și la accesul la informație" (Akdeniz, 2010). Datorită
faptului că cetățenii europeni beneficiază de acces la informații despre activitățile
instituțiilor publice, este facilitată participarea la procesul democratic. Astfel, cetățenii
pot și au dreptul să cunoască și să monitorizeze activitățile instituțiilor publice, ceea ce
le poate oferi o perspectivă personală în momentul în care sunt nevoiți să ia o decizie
în perioada alegerilor. Mai mult, Uniunea Europeană promovează principiul
transparenței. Astfel că, cetățenii pot cere informații pentru a afla cum și pentru ce sunt
cheltuiți banii publici, cu scopul de a se asigura că autoritățile publice acționează în
interesul lor.

Beneficiile libertății de exprimare și informare

O perspectivă legată de libertatea de informare se referă la combaterea

corupției. Accesul la informații este un instrument esențial în combaterea corupției.
Cetățenii pot afla mult mai ușor potențialele fapte de corupție și pot pune presiune pe
autoritățile publice pentru a lua măsuri împotriva persoanelor care desfoșoară acțiuni
de corupție. Simpla posibilitatea a cetățenilor de a avea acces la informațiile
instituțiilor publice, face ca multe dintre actele de corupție să fie observate de
societatea civilă, fie că vorbim de anumite ONG-uri, sindicate sau jurnaliști.
"Libertatea de exprimare și de informare sunt esențiale pentru protejarea drepturilor
omului, deoarece permit oamenilor să-și facă cunoscute opiniile și să denunțe
abuzurile fără frică de represalii" (Amal Clooney, 2014).

2
 Prin intermediul acestei libertăți, oamenii pot denunța abuzurile și injustițiile la
care sunt supuși, iar informațiile pot fi folosite pentru a lua măsuri împoriva încalcării
drepturilor omului.

Mai mult, libertatea de informare oferă posibilitatea cetățenilor de a se informa

cu privire la procedurile care trebuiesc urmate în vederea protejării drepturilor omului
în situații diverse sau chiar în situații personale în care sunt nevoiți să denunțe un
astfel de abuz.

Un beneficiu important pe care libertatea de exprimare și de informare îl

oferă este acela de îmbunătățire a calității vieții. "Libertatea de informare este un
instrument important în promovarea dezvoltării și a îmbunătățirii calității vieții,
deoarece permite oamenilor să acceseze informațiile de care au nevoie pentru a-și
îmbunătăți situația economică și socială" (Sen, 2000). Mai mult, dreptul la informare
oferă cetățenilor oportunitatea de a participa la viața publică a societății. "Dreptul la
informare nu este doar un drept fundamental al omului, ci este, de asemenea, esențial
pentru funcționarea unei societăți democratice. Acest drept permite cetățenilor să ia
decizii informate și să participe activ la procesul de guvernare." (Florini, 2007)

Controlul exercitat de guvern asupra activităților sale este crucial în orice

societate democratică și se asigură prin garantarea libertății de exprimare și de
informare. Într-o societate democratică, cetățenii au dreptul să urmărească și să anunțe
autoritățile cu privire la activitățile guvernului pentru a preveni abuzurile de putere și
pentru a se asigura că acțiunile acestora sunt în favoarea populației. În absența acestei
libertăți, guvernul poate acționa în detrimentul intereselor cetățenilor, fără ca aceștia să
cunoască acest fapt. "Libertatea de exprimare și de informare este crucială pentru
controlul guvernului și pentru menținerea democrației, deoarece permite cetățenilor să
monitorizeze și să raporteze abuzurile și să solicite schimbări" (Sunstein, 2009).

Pe de altă parte, libertatea de exprimare și de informare este, de asemenea,

importantă pentru garantarea transparenței și a responsabilității guvernului. Cetățenii
trebuie să aibă acces la informații corecte și complete pentru a evalua acțiunile
guvernului și pentru a-și exprima opiniile cu privire la politicile și deciziile luate de

3
acesta. Prin urmare, această libertate le permite cetățenilor să ia parte la procesul
democratic și să-și exercite drepturile într-un mod eficient.

Dezavantaje

"Primul adevăr este că dreptul la libertatea de exprimare nu este absolut. În

fiecare societate, există unele forme de exprimare care nu sunt protejate de lege,
deoarece sunt considerate că provoacă mai mult rău decât bine. Chiar și în Statele
Unite, care au cele mai protectoare legi referitoare la libertatea de exprimare din lume,
există limite privind exprimarea liberă." (Rauch, 1993). Există dezavantaje ale
libertății de exprimare și informare, cum ar fi răspândirea dezinformării și a
informațiilor greșite, încurajarea urii și a discursului de ură, expunerea la informații
traumatice sau violente și încălcarea drepturilor la intimitate și la viață privată. În plus,
aceste libertăți pot fi folosite în mod abuziv pentru a răspândi informații sensibile sau
private, ceea ce poate afecta negativ viața persoanelor implicate.

Un exemplu relevant este dezbaterea privind rolul social media în răspândirea

dezinformării și a discursului de ură, care poate avea consecințe grave în cazul unor
evenimente precum alegerile sau mișcările sociale. În ultimii ani, am fost martorii unor
evenimente în care social media a fost utilizată pentru a manipula opinia publică și a
îndrepta alegerile într-o anumită direcție. De exemplu, în cadrul alegerilor
prezidențiale din SUA din 2016, s-a arătat că Rusia a folosit social media pentru a
promova candidatul Donald Trump și pentru a discredita contracandidata sa, Hillary
Clinton.

În plus, dezinformarea și discursul de ură răspândite prin social media pot

avea efecte negative și în cazul mișcărilor sociale. Un exemplu este mișcarea #MeToo,
în care victimele agresiunii sexuale au fost expuse la atacuri și hărțuire prin
intermediul social media. În alte cazuri, discursul de ură și dezinformarea au fost
utilizate pentru a submina mișcări pentru drepturile civile, cum ar fi mișcarea Black
Lives Matter.

4
 Un alt exemplu relevat pentru dezavantajele libertății de exprimare și
informare este abuzul sau neglijarea mediului înconjurător de către companii care
manipulează informațiile și dezinformează publicul în privința efectelor poluării și ale
încălzirii globale.

Companiile pot manipula informațiile pentru a minimiza efectele negative ale

activităților lor poluante și pentru a face consumatorii să creadă că acestea nu sunt
periculoase pentru sănătate și mediu. În unele cazuri, companiile pot chiar să
dezinformeze publicul cu privire la problemele legate de poluare și încălzirea globală.
Astfel de dezinformări pot duce la o înțelegere greșită a problemei și pot împiedica o
acțiune adecvată pentru a preveni efectele negative ale poluării și ale încălzirii globale.

State în care libertatea de exprimare și informare este limitată

Încă există multe țări în care libertatea de exprimare și informare estre

restrânsă sau limitată, precum China, Rusia, Turica sau Coreea de Nord. De exemplu,
Guvernul chinez controlează foarte strict internetul, cenzurând și blocând site-uri web
și platforme de socializare, astfel încât cetățenii să nu aibă acces la informații pe care
guvernul le consideră sensibile sau periculoase. Printre site-urile web blocate în China
se numără Google, Facebook, Twitter, Instagram, YouTube, Wikipedia și multe altele.

Și în Rusia, guvernul blochează și restricționează accesul la unele site-uri

străine. Mai mult, în Rusia a fost introdusă o lege care obligă furnizorii de servicii de
internet să păstreze datele utilizatorilor timp de șase luni și să le ofere autorităților de
stat la cerere. Printre site-urile blocate în Rusia se numără LinkedIn, Reddit, Telegram
și multe altele. În plus, guvernul rus a introdus, de asemenea, restricții asupra utilizării
VPN-urilor (rețele private virtuale), care sunt adesea folosite de către utilizatorii de
internet pentru a accesa site-uri web blocate de guvern.

Cu toate că Turica este apropiată de Uniunea Europeană și chiar există

negocieri de aderare la spațiul Uniunii Europene, guvernul turc a introdus restricții
dure asupra libertății de exprimare și a arestat jurnaliști și activiști. Încă din 2016, după
o tentativă de lovitură de stat, guvernul turc a închis zeci de organizații de presă, iar

5
mulți jurnaliști și activiști au fost arestați. Chiar și cei care au postat mesaje critice la
adresa guvernului pe rețele sociale. În plus, guvernul turc a blocat accesul la mai multe
site-uri web și platforme de socializare, inclusiv Wikipedia, Twitter, Facebook și
YouTube, deoarece acestea au fost considerate a fi folosite pentru propagarea
informațiilor false sau a propagandei teroriste.

Poate cea mai gravă formă de restrângere a libertății de exprimare și

informare se regăsește în Coreea de Nord. Acolo, guvernul are un control total asupra
informațiilor și a presei, iar accesul la internet este limitat în mod semnificativ. Practic,
oamenii de acolo nu au acces la site-uri și platforme de socializare din alte țări. În
schimb, presa din Coreea de Nord este folosită ca un instrument de propagandă, având
ca scop promovarea agendei guvernului și a liderilor acestuia.

"Mass-media din Coreea de Nord este strict controlată și folosită ca

instrument de propagandă pentru a promova agenda guvernului" (Frontiere, 2021). De
asemenea, cetățenii din Coreea de Nord sunt învățați să-și exprime loialitatea față de
guvern și să raporteze orice activitate suspectă a altor cetățeni, ceea ce face ca
libertatea de exprimare să fie aproape inexistentă. De asemenea, guvernul nord-
coreean a impus legi severe care pedepsesc cu închisoarea orice formă de exprimare
sau activitate care este considerată a fi în opoziție cu agenda guvernului sau care poate
fi percepută ca o amenințare la adresa stabilității regimului.

1.2 Restrângerea dreptului la informare

În Uniunea Europeană, dreptul la informare este protejat prin legislația
Uniunii Europene și prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Cu toate
acestea, pot exista situații în care acest drept poate fi limitat sau restrâns în baza unor
motive legitime, precum protejarea securității naționale sau a sănătății publice.
"Dreptul la informare poate fi restrâns în anumite condiții, în special atunci când
informațiile respective ar putea pune în pericol drepturi și libertăți fundamentale sau
interesele legitime ale altor persoane sau entități." (Sandru, 2014)

6
 Sunt mai multe metode prin care poate fi restâns dreptul la informare în
Uniunea Europeană: cenzura, monitorizarea activității și reglementări juridice.

Cenzura

Cenzura poate fi aplicată, în Uniunea Europeană, prin diferite practici. Spre

exemplu pot fi blocate anumite site-uri web sau pot fi interzise anumite informații sau
opinii. Au existat constant cazuri de cenzură în diferite state membre ale Uniunii
Europene, în special pentru anumite site-uri web despre care se considera că promovau
discursul la ură sau că aveau un conținut ilegal. Recent, de când Rusia a atacat
Ucraina, în mai multe state din Uniune au fost blocate site-urile de stiri considerate
pro-Rusia. Chiar și în România, Guvernul a dat o Hotărâre de Guvern prin care au fost
blocate mai multe site-uri printre care și Sputnik România.

Un alt exemplu concret de cenzură în Uniunea Europeană a fost blocarea site-

ului web Pirate Bay în mai multe țări. "Belgia și Olanda au devenit ultimele țări
europene care au impus furnizorilor de internet blocarea accesului la site-ul web Pirate
Bay, pe fondul unei campanii internaționale de combatere a pirateriei online" (Hern,
2014). Pirate Bay este o platformă de partajare a fișierelor care a fost criticată pentru
încălcarea drepturilor de autor. Guvernele din din mai multe țări au impus blocarea
accesului la acest site, ca urmare a hotărârilor instanțelor de judecată.

Monitorizarea online

O altă metodă de limitare a libertății de informare este monitorizarea

activității online. În prezent, autoritățile din lumea întreagă au la dispoțitie diferite
acțiuni pentru monitorizarea online. Prin monitorizarea online, autoritățile pot
supraveghea activitățile utilizatorilor de internet și pot controla fluxul de informații.
"Cenzura în rețea și alte forme de restricții ale libertății de exprimare online continuă
să fie o problemă în multe țări. Monitorizarea de către guverne sau alte autorități poate
duce la restricționarea accesului la informații și la îngrădirea libertății de exprimare

7
online, în timp ce tehnologiile de inteligență artificială pot fi utilizate pentru a
identifica și a sancționa cei care transmit informații considerate periculoase sau
ilegale."

Acest lucru poate fi justificat în unele cazuri, cum ar fi prevenirea terorismului

sau a altor activități ilegale, dar poate fi utilizat și în mod abuziv pentru a restrânge
dreptul la informare și libertatea de exprimare.

În Uniunea Europeană există tot mai mult interes în ceea ce privește utilizarea
metodelor de monitorizare de către autorități. Parlamentul European a adoptat, în
2018, Regulamentul General privind Protecția Datelor, care a introdus reguli mult mai
stricte cu privire la colectarea și utilizarea datelor personale de către autorități. Totuși,
în continuare există temeri cu privire la utilizarea metodelor de monitorizare în
Uniunea Europeană. "Monitorizarea online poate fi folosită pentru a supraveghea
activitățile utilizatorilor de internet și pentru a controla fluxul de informații. Deși
justificată în anumite cazuri, cum ar fi prevenirea terorismului, monitorizarea poate fi
utilizată în mod abuziv pentru a restrânge dreptul la informare și libertatea de
exprimare" (Schneier, 2015)

Reglementări juridice

Uniunea Europeană poate restrânge libertatea de informare și prin

reglementări juridice. Acestea pot permite guvernelor să impună restricții legale
privind anumite informații sau să impună sancțiuni persoanelor care dezvăluie astfel
de informații.

În multe țări există deja legi care restricționează publicarea informațiilor

clasificate ca secrete de stat sau a informațiilor care pot fi considerate jignitoare sau
defăimătoare. În funcție de caz, aceste restricții pot fi justificate, însă pot exista de
asemenea și situații în care restricțiile pot fi folosite pentru a ascunde abuzuri, încălcări
ale drepturilor omului ori pentru a crește puterea autorităților. "Autoritățile pot utiliza
internetul pentru a-și consolida controlul asupra cetățenilor și pentru a împiedica orice
formă de disidență sau opoziție politică. Ele pot să controleze informațiile care circulă

8
pe Internet prin intermediul blocării și filtrării, dar și prin crearea unor informații false
sau prin manipularea mesajelor existente." (Morozov, 2011)

1.3 Mijloacele de comunicare în masa

”Comunicarea în masă este un proces complex care implică producerea,
distribuirea și recepționarea mesajelor de către audiențe mari și diverse. Acesta
cuprinde o gamă largă de media, inclusiv ziarele, radio, televiziunea, filmul și
internetul. Termenul „masă” implică faptul că audiența este mare și diversă și că
mesajele sunt transmise prin canale care sunt capabile să ajungă la mulți oameni
simultan. Media joacă un rol important în modelarea opiniei publice și influențarea
normelor sociale și culturale. Ele ne informează despre evenimente și probleme, ne
distrug și ne oferă o platformă pentru dezbatere și discuție. De asemenea, ne ajută să
ne formăm opiniile și atitudinile despre lumea din jurul nostru.” (O'Shaughnessy,
2017)

Mijloacele de comunicare în masa sunt folosite pentru a transmite informații

și mesaje către un public larg și divers. Fie că vorbim de ziare, reviste, radio,
televiziune, internetul, rețelele sociale, și nu numai, mijloacele de comunicare în masă
sunt utilizate într-o varietate de scopuri, inclusiv informarea, educarea, divertismentul
și influența opiniei publice. "Comunicarea prin intermediul mass-media se referă la
procesul prin care informațiile și mesajele sunt transmise prin intermediul canalelor
media pentru a ajunge la publicul larg. Acest proces implică selectarea și redarea
informațiilor, precum și interpretarea și evaluarea acestora de către publicul țintă. În
general, mass-media au o puternică influență asupra publicului larg, prin faptul că
acestea pot determina ce subiecte sunt importante și cum ar trebui să fie interpretate
acestea" (McQuail, 2010)

Mijloacele de comunicare în masă au un rol important în societate datorită

faptului că oamenii, cetățenii, pot să fie informați prin furnizarea de informații și știri
de către instituțiile de presă. În plus, mijloacele de comunicare în masă ajută la
formarea și modelarea opiniilor și a atitudinilor prin prisma perspectivelor și
interpretărilor prezentate asupra unor evenimente sau probleme. De asemenea, acestea
9
oferă o platformă pentru dezbatere și discuție, astfel încât cetățenii să poată exprima
opinii.

"Mass media dețin un control semnificativ asupra fluxului de informații la

care au acces oamenii. Acestea pot decide ce subiecte sunt importante și cum sunt
prezentate aceste subiecte, prin intermediul a ceea ce este cunoscut ca fiind 'agenda-
setting'. Mai mult decât atât, mass-media pot modela atitudinile și comportamentul
oamenilor prin intermediul unei game largi de strategii și tehnici de prezentare a
informațiilor" (Davis, 2015)

Mijloacele de comunicare în masă au capacitatea de a decide ce subiecte sunt

importante și cum sunt prezentate aceste subiecte, prin intermediul a ceea ce este
cunoscut ca fiind "agenda-setting". Această capacitate le permite acestora să modeleze
atitudinile și comportamentul oamenilor prin intermediul unei game largi de strategii
și tehnici de prezentare a informațiilor. De asemenea, mass-media pot influența opinia
publică prin intermediul selectării și prezentării unor povești și perspective particulare.
Prin folosirea titlurilor, subtitlurilor, imaginilor și sunetelor, mass-media pot crea o
anumită perspectivă asupra subiectului prezentat. Această selecție și prezentare
particulară poate duce la formarea și schimbarea opiniei publice și percepției publice
asupra unui subiect.

"Mass-media sunt principala sursă de informații pentru majoritatea oamenilor

și, prin urmare, au o mare putere în ceea ce privește agenda publică. De multe ori,
mass-media decid ce subiecte sunt importante și cum sunt prezentate acestea,
determinând astfel ceea ce este discutat și dezbătut în spațiul public. Prin intermediul a
ceea ce este cunoscut ca fiind 'agenda-setting', mass-media pot influența opinia publică
și pot determina care probleme sunt considerate a fi cele mai importante" (McQuail
D. , 2010). Mijloacele de comunicare în masă pot fi folosite și pentru manipulare și
propagandă, astfel încât să fie influențată opinia publică și percepția publică. Prin
prezentarea de stereotipuri și clișee culturale, acestea pot influența percepțiile
oamenilor asupra unor grupuri, ceea ce poate duce la prejudecăți sau discriminare.

10
 Tipuri de mass-media

Mijloacele de comunicare în masă, precum televiziunea, radio, ziarele,

internetul, publicitatea, rețelele sociale și altele, sunt folosite de organizații, companii,
guverne și alte entități pentru a ajunge la un public larg și a-și promova mesajele,
produsele sau serviciile.

Televiziunea este una dintre cele mai importante surse de informații și

divertisment pentru publicul larg și a suferit numeroase transformări de la primele sale
apariții în anii '20 și '30. Astăzi, televiziunea este un instrument esențial pentru
comunicare și divertisment la nivel mondial, care ne oferă acces la o gamă largă de
programe și emisiuni. "Televiziunea este probabil cea mai puternică forță formativă în
cultura noastră contemporană. Cu excepția celor care au trăit în izolare completă în
ultimele două decenii, nimeni nu poate nega impactul pe care l-a avut televiziunea
asupra noastră și asupra modului în care ne vede lumea" (John Culkin, 1971)

Un alt timp de mijloc de comunicare în masă este Radio-ul. Acesta este o

modalitate de comunicare și de divertisment care poate ajunge la un număr mare de
ascultători, mai ales în zonele rurale sau în țările în curs de dezvoltare, unde alte
modalități de comunicare nu sunt la fel de accesibile sau la fel de ieftine. Radioul este,
de asemenea, un instrument important în situații de urgență, cum ar fi transmiterea de
avertizări sau mesaje importante către publicul larg.

Unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare în masă de-a lungul
timpului este ziarul. Acesta a fost timp de mulți ani una dintre cele mai importante
surse de informații, în special în ceea ce privește știrile de actualitate și evenimentele
importante. În ciuda creșterii rapide a internetului și a altor mijloace de comunicare,
ziarul rămâne o sursă importantă de informații pentru mulți oameni. "Ziarul este mai
mult decât un produs de hârtie. Este un simbol al libertății presei și unul dintre cele
mai importante instrumente ale democrației. Prin intermediul său, oamenii au acces la
informații despre deciziile și acțiunile autorităților, despre evenimentele importante
din lumea politică, economică și culturală. În același timp, ziarul poate fi un mijloc de
presiune și de control asupra puterii, fiind o voce a societății civile" (Randall, 2011)

11
 Un avantaj pe care ziarul îl are în continuare este acela că oferă o analiză
detaliată a știrilor, într-un mod care poate fi mai greu de găsit în alte surse de
informații. De asemenea, ziarul poate fi o sursă de informații credibile, deoarece
redactorii și jurnaliștii sunt supuși standardelor etice și profesionale în ceea ce privește
raportarea exactă a știrilor și evenimentelor. În plus, ziarul poate fi o sursă importantă
de informații pentru persoanele în vârstă sau pentru cei care nu sunt obișnuiți să
folosească tehnologia modernă.

Internetul a schimbat radical industria media și a devenit una dintre cele mai
importante surse de comunicare la nivel mondial. A adus o nouă eră în care oamenii
pot accesa o varietate de informații în timp real, oriunde și oricând, cu ajutorul unui
computer, smartphone sau alt dispozitiv conectat la internet. Sunt multe avantaje aduse
de internet ca mijloc de mass media.

În primul rând, a eliminat bariera geografică și a creat o platformă globală

pentru schimbul de informații și opinii. Acesta a permis știrilor să fie raportate rapid și
eficient, iar oamenii să fie informați despre evenimente importante în timp real.
"Internetul a revoluționat modul în care comunicăm și ne informăm. În prezent,
internetul este una dintre cele mai rapide și mai eficiente modalități de a afla ultimele
știri și informații, de a comunica cu oameni din întreaga lume și de a avea acces la o
varietate de resurse educaționale și culturale" (Owen, 2002)

Un alt mijloc care s-a dezvoltat mult în ultimele decenii este publicitatea.
Aceasta este folosită pentru promovarea produselor sau serviciilor prin intermediul
diferitelor canale de comunicare. Scopul principal al publicității este de a ajuta la
creșterea vânzărilor sau a notorietății brandului prin crearea unei imagini pozitive a
produsului sau serviciului promovat. Deși publicitatea are avantajele sale în ceea ce
privește promovarea produselor și serviciilor, aceasta poate fi, de asemenea, percepută ca
invazivă și obositoare pentru oameni. În plus, unele forme de publicitate pot fi
considerate manipulatoare sau înșelătoare.

Mijloacele de comunicare în masa au obligația să îndeplinească și să respecte

dreptul la informare conform exigențelor și standardelor internaționale pentru
drepturile omului. Ceea ce înseamnă că mass-media trebuie să furnizeze informații

12
corecte, imparțiale și relevante publicului lor, pentru a permite oamenilor să ia decizii
informate în privința problemelor care îi afectează.

"Cele mai multe state au creat legi și reguli care, în mod explicit sau implicit,
își propun să asigure accesul public la informațiile deținute de guvern și alte entități
ale societății civile. Deși există dezbateri continue cu privire la gradul de transparență
care ar trebui să fie impus de lege, o mare parte a acordului global privind dreptul la
informație este că cunoașterea este un mijloc important pentru atingerea obiectivelor
democratice și sociale" (Fenster, 2017).

În multe țări au fost impuse reglementări care țin de comportamentul

mijloacelor de comunicare în masă și care impun standarde de acuratețe și echilibru în
relatarea știrilor sau a altor informații. Există instituții care se ocupă cu monitorizarea
activităților practicate de către mass-media pentru a asigura respectarea acestor
standarde europene și că nu încalcă drepturile individuale la informare.

13
 2. Instituțiile de presă și partidele politice

2.1 Jurnalismul modern

În ultimii 30 de ani, jurnalismul a fost marcat în principal de progresele
tehnologice și digitale. În anii 1990-2000, oamenii de presă încă foloseau metode
tradiționale de colectare și distribuție a știrilor, precum telefonul sau faxul. Marea
schimbare a fost marcată de apariția internetului, din acel moment, jurnalistul a intrat
într-o nouă eră.

"Presiunile pentru viteza și preocuparea pentru prezent au restrâns spațiul de

știri, au redus timpul reporterilor pentru a verifica și interpreta informațiile și au
încurajat mai multe știri bazate pe manipularea informațiilor și reacții. Tehnologia, de
asemenea, a transformat economia industriei de știri, permițând mai puținor jurnaliști
să ajungă la mai mulți oameni, dar a accentuat și mai mult emfatizarea imediatății și
amenință capacitatea organizațiilor de știri de a susține resursele necesare
jurnalismului de interes public" (Bill Kovach, 2014). După anul 2000, blogurile și
publicațiile online au avut o creștere ridicată în popularitate, în timp ce social media a
adus o nouă dimensiune de interacțiune și implicare din partea publicului. Această
schimbare semnificativă a avut un impact puternic asupra industriei jurnalistice, care a
început să se transforme rapid. Multe publicații tradiționale au fost nevoite să își
oprească tipărirea, iar investițiile în platformele digitale au devenit tot mai mari și mai
frecvente.

Dezvoltarea tehnologică a reprezentat o schimbare majoră și din punct de

vedere al finanțării pentru publicațiile de presă. Odată cu apariția internetului,
publicațiile de presă au putut să fie finanțate prin donații și sponsorizări direct de către
cititori, urmăritori. Această modalitate de finanțare este folosită cel mai mult de către
instituțiile de presă care se ocupă de investigații.

14
 Valorile presei

O problemă reală apărută în urma dezvoltării technologiei și apariția noilor

media este reprezentată de fake news și de informațiile neverificate sau verificate
superficial. "Ziarele au trecut de la a fi monopoluri la a fi jucători minori într-o lume în
care informația poate circula oriunde, oricând și din ce în ce mai mult în timp real.
Internetul a distrus practic modelul de afaceri care a susținut ziarele și jurnaliștii lor.
Între timp, ascensiunea rețelelor sociale a creat noi forme de partajare, încredere și
comunicare, dar a facilitat, de asemenea, răspândirea dezinformării, propagandei și a
urii" (Rusbridger, 2018).

Pentru presă, informația rapidă este foarte importantă mai ales în contextul
actual în care tehnologia permite o distribuire rapidă a știrilor și a informațiilor. În
lumea de astăzi, oamenii doresc să fie la curent cu cele mai recente evenimente și știri,
iar din această cauză presa trebuie să își adapteze modul de funcționare. Deși în multe
situații rapiditatea poate fi un avantaj pentru presă, nu ar trebui să fie totuși singurul
criteriu luat în considerare. Este vital, pentru evitarea propagării informațiilor greșite
sau neadevărate, ca informațiile să fie verificate și exacte înainte de a fi publicate.

"În ultimii ani, presa s-a confruntat cu o presiune tot mai mare din partea
companiilor de publicitate și a platformelor digitale pentru a genera trafic și venituri.
Într-o încercare de a supraviețui, multe publicații și jurnaliști au renunțat la principiile
lor deontologice și la valorile fundamentale ale jurnalismului. Astăzi, majoritatea
știrilor sunt scrise pentru a atrage cât mai mulți cititori și pentru a genera cât mai multe
click-uri și venituri publicitare. În timp ce noile tehnologii digitale au adus cu sine
oportunități de a ajunge la publicul larg și de a furniza informații în timp real, ele au și
alimentat cultura consumului rapid și al urmăririi click-urilor. În loc să fie recunoscute
valorile esențiale ale jurnalismului, cum ar fi acuratețea, imparțialitatea, echilibrul și
responsabilitatea socială, presa a devenit mult mai preocupată de rapiditatea și de cât
de viral este conținutul pe care îl produce.” (Albrectsen, 2017)

15
 În ultimele 2 decenii, presa a suferit diferite schimbări în ceea ce privește
valorile și modul în care este percepută de public. În trecut, presa și jurnaliștii erau
priviți ca un stâlp al integrității, atât instituțiile de presă cât și jurnaliștii erau respectați
pentru munca lor, cât și pentru valorile pe care le reprezentau. În prezent însă, valorile
presei s-au schimbat, iar publicul are o perspectivă diferită asupra acesteia. Una dintre
cele mai mari schimbări în privința valorilor este schimbarea accentului de la
exactitatea informațiilor la rapiditatea cu care sunt furnizate. În era digitală, evaluarea
presei se face în general în funcție de cât de rapid poate oferi informații și mai puțin în
funcție de precizie și de veridicitatea știrilor.

“În același timp, popularitatea rețelelor sociale și a altor platforme digitale a

dus la o fragmentare și la o polarizare a publicului, care își selectează sursele de știri în
funcție de convingerile și preferințele lor politice. Această fragmentare a publicului a
dus la o creștere a propagandei, a dezinformării și a manipulării prin intermediul
rețelelor sociale și a altor mijloace digitale. Pentru a supraviețui și a-și menține
integritatea, presa trebuie să recunoască aceste probleme și să se angajeze din nou în
valorile fundamentale ale jurnalismului. Acestea includ angajamentul pentru a furniza
informații exacte, bine documentate și echilibrate, precum și pentru a promova
transparența, responsabilitatea socială și respectul față de diversitatea și pluralismul
opiniei publice." (Albrectsen, Journalism Ethics in the Digital Age, 2017)

Nu doar presa s-a schimbat în ultimii ani, ci și cerințele publicului.

Consumatorii de presă au început să caute informații rapide și ușor de înțeles. De
aceea, jurnaliștii sunt obligați să investească mai puțin timp și efort pentru investigarea
subiectelor complexe și în dezvoltarea unor povești cu adevărat semnificative. O
concepție răspândită printre instituțiile de presă este aceea că oamenii de acasă nu
înțeleg subiectele și nici limbajul general, de aceea multe știri sunt oarecum traduse în
limbaj simplu, dar care uneori schimbă sau denaturează subiectul știrii. Publicitatea,
modul prin care se finanțează instituțiile de presă, este condiționată de câți oameni
vizionează postul de televiziune sau care este traficul pe site-ul de știri.

16
 "În ultimul deceniu, presa a suferit o schimbare profundă de valori. De la
informația rapidă și senzaționalismul conținutului la click-bait. Jurnaliștii și
publicațiile au trecut de la preocuparea pentru a oferi informații bine documentate și
bine scrise, la obținerea de like-uri și distribuiri pe rețelele sociale" (Bell, 2019)

Odată cu creșterea concurenței și a influenței mediului digital, presa a început

să acorde mai multă atenție click-urilor și vizualizărilor. Astfel, unii jurnaliști și
publicații s-au concentrat pe crearea de știri senzaționaliste și controversate, care să
atragă atenția publicului și să genereze trafic pe site-urile lor. Acest lucru poate duce la
publicarea de știri false sau exagerate, în detrimentul integrității și credibilității presei.

Problema informațiilor pe surse

"Odată cu creșterea importanței informației în societatea modernă, presa și

jurnaliștii au devenit mai dependenți de surse anonime pentru a obține informații de
calitate. Cu toate acestea, știrile pe surse sunt foarte periculoase, deoarece pot fi greu
de verificat și pot conține dezinformări sau părerile subiective ale unei singure
persoane. De asemenea, publicarea de știri pe surse poate duce la o scădere a încrederii
publicului în mass-media și poate pune în pericol reputația jurnalistului sau a
publicației. În cele mai grave cazuri, știrile pe surse pot afecta grav viața și cariera
persoanelor vizate, dacă informațiile sunt false sau incomplete. Deși este important să
protejăm identitatea surselor sensibile, jurnaliștii trebuie să fie atenți la riscurile
implicate în publicarea de știri pe surse și să facă tot posibilul pentru a verifica
informațiile obținute. În ultimă instanță, obiectivitatea și exactitatea informațiilor
trebuie să fie prioritare pentru orice jurnalist sau publicație care își dorește să fie luată
în serios de publicul larg." (Westbrook, 2017)

Știrile pe surse publicate de presă pot fi extrem de periculoase. Acestea nu

sunt întotdeauna verificate sau confirmate de surse oficiale și există un risc ridicat de a
transmite informații incorecte sau false care pot dăuna persoanelor sau organizațiilor
implicate în știre.

17
 Deși sursele anonime pot oferi informații valoroase și uneori esențiale,
publicarea unor informații pe surse poate duce la pierderea încrederii publicului în
presă și la creșterea scepticismului cu privire la informațiile furnizate de mass-media.

Folosirea excesivă a știrilor pe surse poate duce la o scădere a calității

jurnalismului și la o schimbare a valorilor din industrie, de la preocuparea pentru
furnizarea de informații exacte și bine documentate, la interesul pentru furnizarea
rapidă de conținut senzaționalist, chiar dacă acesta este bazat pe surse anonime și
neconfirmate. În plus, oamenii percep adesea sursele anonime ca fiind lipsite de
credibilitate sau ca fiind folosite pentru a influența opinia publică într-un anumit fel.

”Este important ca jurnaliștii să își verifice sursele în mod corespunzător și să

se asigure că informațiile pe care le publică sunt exacte și verificate, astfel încât să nu
compromită integritatea și credibilitatea presei. De asemenea, publicațiile ar trebui să
fie transparente cu privire la sursele lor și să explice cititorilor de ce informațiile sunt
prezentate pe surse și cum au fost obținute aceste surse. În acest fel, publicul poate
decide în mod informat și critic despre informațiile pe care le primesc de la mass-
media.” (Lamberti, 2019)

Dacă informațiile pe surse sunt publicate fără a fi confirmate de surse oficiale

sau fără a fi verificate cu atenție, există riscul de a transmite informații incorecte sau
false către public, ceea ce poate duce la pierderea încrederii acestuia în presă și la
creșterea scepticismului cu privire la informațiile furnizate de mass-media. De
asemenea, transparența cu privire la sursele utilizate într-o știre ar trebui să fie
esențială pentru ca publicul să poată decide în mod informat și critic despre
informațiile primite de la mass-media și să aibă încredere în integritatea și
credibilitatea presei.

18
 2.2 Etica comunicării
Etica comunicării este esențială pentru că asigură responsabilitatea și
respectarea drepturilor celorlalți în timpul conversațiilor sau în mass-media. Aceasta se
referă la un set de norme, valori și principii care îndrumă comportamentul etic în
diferite situații. De asemenea, cel care comunică trebuie să-mi asume responsabilitatea
pentru consecințele mesajelor și să fie conștient care ar putea fi impactul pe care îl pot
avea mesajele lui asupra altor persoane.

Etica comunicării implică și respectarea drepturilor de proprietate

intelectuală. O altă particularitate pentru etica comunicări vizează și transparența în
comunicare astfel încât să fie evitată manipularea informațiilor pentru a servi unor
interese. "Etica comunicării nu este doar o problemă de reguli și restricții, ci și una de
rațiune și raționament moral. Este vorba despre conștiința de sine și despre ceea ce
putem și trebuie să facem, în funcție de contextul comunicării, pentru a fi cu adevărat
responsabili și integri în comunicarea noastră" (George Cheney, 2011)

Chiar și la nivel european etica comunicării este bine reglementată. Una

dintre cele mai importante reglementări este Codul de Conduită al Comunicării UE,
care oferă un set de principii și norme pentru comunicarea instituțională și de
informare a publicului. Codul stabilește standardele privind integritatea, respectul,
responsabilitatea și eficacitatea comunicării Uniunii Europene. Codul de Conduită al
Comunicării UE are ca scop asigurarea unei comunicări instituționale coerente,
precise, obiective și transparente între instituțiile Uniunii Europene și publicul larg.
Codul acoperă o varietate de subiecte, cum ar fi obiectivele comunicării Uniunii
Europene, diversitatea și incluziunea, precum și utilizarea social media și a altor
platforme de comunicare.

19
 Etica comunicării în mass-media

Mai mult decât oricând, etica comunicării ar trebui să fie un stâlp de temelie
pentru mass-media zilelor noastre. Având în vedere schimbările care au avut loc în
ultimii ani, mai exact de la apariția internetului, zona de etică a comunicării începe să
pălească în fața interesului pentru trafic sau rating.

"Într-o lume în care informațiile sunt accesibile și schimbate cu o viteză

uimitoare, etica comunicării în mass media este deosebit de importantă. Este esențial
să ne amintim că suntem responsabili pentru ceea ce publicăm și că mesajele noastre
pot avea un impact semnificativ asupra publicului larg. De aceea, trebuie să fim atenți
la ceea ce spunem și cum îl spunem. Etica comunicării în mass media se referă la
normele și valorile care îndrumă comportamentul nostru în acest domeniu. Acestea
includ responsabilitatea noastră față de public, integritatea noastră în redactarea și
prezentarea informațiilor, respectul nostru față de intimitatea și demnitatea celor
prezenți în știri și, nu în ultimul rând, respectul nostru față de dreptul la informație al
publicului. În acest sens, etica comunicării în mass media nu este doar o problemă
legală, ci și morală. Este important să ne gândim la impactul pe care îl au mesajele
noastre asupra publicului și să ne asigurăm că ele sunt exacte, echilibrate și imparțiale.
În plus, trebuie să fim conștienți de faptul că suntem cetățeni și jurnaliști și că putem
influența în mod semnificativ opiniile și acțiunile altora." (Philip Patterson, 2014)

În mass-media, etica comunicării ar trebui să reprezinte un criteriu de

evaluare important în redactarea și publicare unor materiale jurnalistice, pentru că cea
mai mare parte din ceea ce se comunică în presă poate avea un impact semnificativ
asupra opiniei publice. Prin urmare, este important ca jurnaliștii și cei care produc
conținut în presă să respecte principiile eticii comunicării și să furnizeze informații
precise și obiective. Încălcarea eticii comunicării poate duce la pierderea încrederii
publicului în mass-media. Când oamenii nu mai au încredere în informațiile pe care le
primesc din mass-media, ei pot deveni sceptici sau chiar cinici față de informațiile
furnizate. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra modului în care oamenii se
informează și iau decizii importante.

20
 În plus, încălcarea eticii comunicării poate duce la prejudicii grave pentru
persoanele sau grupurile supuse unor expuneri mediatice. De exemplu, o informație
inexactă sau o știre falsă despre diferite persoane sau diferite companii poate provoca
prejudicii de imagine, care pot atrage după ele efecte în lanț, precum retragerea unor
investitori, retragerea unor colaboratori sau chiar demiterea sau suspendarea din
funcțiile pe care le dețin.

Pe de altă parte, respectarea eticii comunicării în mass-media poate avea

efecte pozitive semnificative. Jurnaliștii și producătorii de conținut care se ghidează
după principiile etice ale comunicării pot furniza informații obiective și precise, care
sunt esențiale pentru o societate democratică. Acest lucru poate ajuta oamenii să ia
decizii mai informate și să devină mai conștienți de problemele importante din lumea
înconjurătoare.

Principiile eticii în comunicare

Principiile eticii în comunicare sunt un set de norme și valori care guvernează

comportamentul etic în contextul comunicării interpersonale, comunicării de masă și
instituționale. "În comunicare, principiile etice sunt esențiale. Ele formează baza
pentru orice tip de comunicare, indiferent de natura sa. Respectul, responsabilitatea,
onestitatea, integritatea și confidențialitatea sunt principii fundamentale ale eticii în
comunicare. Acestea sunt valori și norme care guvernează comportamentul etic al
comunicatorilor în procesul de comunicare” (Ward, 2011)

Când vorbim de respect, ne referim la respectul față de drepturile și

demnitatea celorlalți. Asta înseamnă că orice comunicare care poate fi considerată
jignitoare sau ofensatoare nu se încadrează în acest principiu.

Așa cum explica Clifford G. Christians în cartea Media Ethics, Cases and
Moral Reasoning, când avem în vedere onestitatea ca principiu al eticii comunicării,
atunci trebuie să înțelegem că comunicatorii au obligația să ofere informații corecte și

21
complete, astfel încât să evite orice formă de manipulare a informațiilor sau a
publicului. 1

Integritatea în mass-media ar trebui să fie un criteriu important, pentru că

comunicatorii ar trebui să-mi respecte angajamentele asumate față de publicul lor. În
același timp, comunicatorii trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor pe care
le primesc în timpul procesului de comunicare și să nu le dezvăluie fără permisiunea
părții implicate.

Etica comunicării și dreptul european la informare

Etica comunicării poate juca un rol important în protejarea dreptului european

la informare prin promovarea unui proces de comunicare transparent, responsabil și
respectuos față de drepturile și demnitatea celorlalți. Această abordare este crucială,
mai ales în epoca digitală, în care informațiile sunt ușor accesibile și pot fi diseminate
rapid, dar și în care există riscul ca informații false sau manipulatoare să fie propagate
în mod nejustificat. Prin urmare, respectarea principiilor etice în comunicare este o
condiție esențială pentru garantarea dreptului european la informare, în timp ce
încălcarea acestor principii poate avea consecințe negative asupra mediului de
informare și asupra democrației în general.

Un exemplu relevant în acest sens este Codul de Conduită al Jurnaliștilor

Europeni, care afirmă că "jurnaliștii au obligația de a respecta drepturile omului,
libertatea de exprimare și democrația, precum și de a promova libertatea presei și
dreptul publicului la informare".2 Acest cod de conduită încurajează jurnaliștii să
respecte drepturile omului, să acorde atenție echității și imparțialității, să ofere
informații precise și complete, să își protejeze sursele, să evite discriminarea și să
respecte demnitatea și drepturile altor persoane. Mai mult, codul de Conduită al

1
Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kathy Brittain Richardson, Peggy Kreshel, Media
Ethics, Cases and Moral Reasoning, editura Routledge

2
CODUL DEONTOLOGIC AL JURNALISTULUI | Contract 993/2006 actualizat 2023 -
Lege5.ro, accesat la 28.04.2023, ora 19:41
22
Jurnaliștilor subliniază, de asemenea, că jurnaliștii trebuie să ofere informații corecte
și să evite orice formă de manipulare a informațiilor sau a publicului.

Un alt exemplu relevant este Regulamentul General privind Protecția Datelor

(GDPR) al Uniunii Europene care protejează dreptul la confidențialitate și la protecția
datelor personale în procesul de comunicare. Acesta pune în aplicare principii etice
precum transparența, responsabilitatea și confidențialitatea pentru a asigura că datele
personale sunt colectate și utilizate într-un mod etic și legal.

"Etica comunicării este importantă în asigurarea că informațiile sunt

prezentate într-un mod precis și responsabil și că publicul are acces la informații
complete și corecte, respectând drepturile și demnitatea celorlalți în procesul de
comunicare. Acest lucru contribuie la protejarea dreptului european la informare și la
promovarea transparenței și responsabilității în comunicare." (Dutta-Bergman, 2006).
Etica comunicării poate contribui la promovarea transparenței și a responsabilității în
procesul de luare a deciziilor publice.

Comunicatorii și jurnaliștii au responsabilitatea de a furniza informații

corecte și complete, pentru ca publicul să fie capabil să ia decizii informate și să își
exprime opiniile în mod responsabil.

În general, etica comunicării este vitală pentru protejarea dreptului european

la informare și pentru menținerea unui mediu de comunicare deschis, corect și
echilibrat. Aderarea la principiile etice ale comunicării contribuie la dezvoltarea
încrederii în mass-media și la creșterea respectului pentru dreptul la informare al
cetățenilor.

23
 2.3 Comunicarea partidelor politice
Odată cu dezvoltarea mass-mediei datorită internetului, interesul anumitor
entități sau personaje pentru a controla presa a crescut. De aceea, cel puțin din punct
de vedere politic, partidele politice au început să aloce sume importante pentru presă.
În general, partidele politice sunt interesate să aibă o acoperire mediatică favorabilă, în
timp ce presa dorește să ofere o informare obiectivă și echilibrată. "Relația dintre
instituțiile de presă și partidele politice poate fi una complicată și controversată, cu
riscul de a influența obiectivitatea și imparțialitatea presei și de a submina încrederea
publicului în media." (Corbu, 2017)

Relația dintre instituțiile de presă și partidele politice poate fi una complexă și

plină de controverse. Din cauza acestei relații, modul în care abordează presa anumite
subiecte politice pot submina obiectivitatea și imparțialitatea necesare prezentării unei
informații corecte către cititori sau ascultători. Astfel, presa ar putea fi acuzată de
părtinire în favoarea sau împotriva anumitor partide politice, influențând opinia
publică și astfel ar apărea o degradare a încrederii în mass-media.

Influența partidelor politice asupra presei

Există diverse modalități prin care partidele politice pot încerca să influențeze
presa, cum ar fi prin furnizarea de informații selectiv sau prin oferirea de acces
preferențial la anumite evenimente sau figuri politice. De exemplu, dacă un partid
politic furnizează doar anumite informații sau doar anumite surse, presa poate ajunge
să nu prezinte o imagine completă și echilibrată a subiectului în cauză. În plus, presa
poate fi tentată să acționeze în interesul partidelor politice din motive economice.
Atragerea de publicitate sau menținerea finanțării din surse politice poate determina
jurnaliștii să acopere subiecte într-un mod favorabil partidelor care susțin aceste surse
de finanțare.

"Cercetările au constatat că partidele politice și guvernele pot influența presa

prin intermediul proprietății, subvențiilor, publicității și reglementărilor. Aceste tipuri
de influențe pot duce la o acoperire de știri inechitabilă și pot submina obiectivitatea

24
presei. De asemenea, ele pot avea un efect de descurajare asupra jurnaliștilor care
doresc să investigheze subiecte controversate sau să critice guvernul sau partidele
politice. În consecință, este important ca organizațiile de presă să rămână independente
și să apere libertatea presei, indiferent de influența politică." (Erik Albæk, 2016)

În Franța, în 2019, un jurnalist și-a dezvăluit relația cu un politician și a

recunoscut că a acceptat să furnizeze informații confidențiale despre oponentul politic
al partidului pentru care acesta lucra. Această dezvăluire a provocat un mare scandal și
a condus la demisia jurnalistului și la investigații în ceea ce privește relațiile dintre
politicieni și jurnaliști în Franța.

De asemenea, în Franța, în anul 2017, Marine Le Pen, liderul partidului de

extremă dreapta Frontul Național, a fost acuzată de presa locală de manipulare a presei
prin intermediul a două agenții de știri din Rusia. Aceste agenții ar fi furnizat știri false
sau tendențioase, pe care Le Pen le-ar fi prezentat ca fiind adevărate în cadrul
campaniei sale electorale. Acuzațiile au fost respinse de Le Pen, dar acestea au stârnit
controverse și au atras atenția asupra riscului de manipulare politică a presei.

Un alt exemplu este cazul din România din anul 2017, când președintele
Partidului Social Democrat (PSD) a anunțat că partidul va renunța la publicitatea în
televiziunile și publicațiile care au prezentat „atacuri la adresa PSD”. Această
declarație a fost făcută după ce mai multe televiziuni și publicații de presă scrisă au
prezentat cazuri de corupție în cadrul partidului și a dus la critici asupra PSD din
partea organizațiilor și a opiniei publice.

Influența campaniilor electorale asupra presei

Campaniile electorale pot influența presa în diferite moduri, fie pozitie, fie
negative. În mod ideal, perioada campaniilor electorale ar trebui să ofere o
oportunitate pentru jurnaliști să ofere informații obiective și exacte despre candidați și
problemele importante, astfel încât oamenii să tragă singuri concluzii ți să poată lua
cele mai bune decizii la urne.

25
 Cu toate acestea, de la teorie până la practică este o distanță lungă. În general,
campaniile electorale pot să devină o ocazie de manipulare, dezinformare și
propagandă. În această perioadă, partidele politice pot ajunge să submineze
integritatea presei și pot chiar încălca dreptul european la informare. Uneori, candidații
și partidele politice pot încerca să influențeze acoperirea presei prin amenințări,
intimidare sau promisiuni de acces privilegiat la evenimente.

”Campaniile electorale pot adesea să exploateze graba de a raporta informații

prin eliberarea selectivă de informații în scopul influențării povestirii sau prin
utilizarea necesității jurnaliștilor de noi informații ca levier pentru a influența
acoperirea. De fapt, relația dintre personalul de comunicare al campaniei și jurnaliști
poate deveni uneori aproape parazitară, deoarece campaniile utilizează presa pentru a-
și transmite mesajul și jurnaliștii utilizează campaniile ca surse pentru povestiri.”
(Kreiss, 2016) Această dinamică este o problemă din punct de vedere al integrității
jurnalistice și al dreptului european la informare. În timpul campaniilor electorale,
cetățenii trebuie să aibă acces la informații obiective și exacte pentru a putea lua
decizii informate.

Manipularea și influențarea acoperirii mediilor de comunicare poate

distorsiona aceste informații și poate submina încrederea cetățenilor în procesul
democratic. "Campaniile politice creează un mediu în care manipularea informațiilor,
divulgarea selectivă, publicitatea negativă și alte manipulări ale agendei politice nu
sunt doar posibile, ci sunt adesea recompensate. Operatorii de campanie operează
adesea în secret și plantează în presă știri false sau înșelătoare, utilizează media pentru
a contura problemele sau încurajează jurnaliștii să investigheze candidații opoziției."
(Jamieson, 1993). Pentru a putea fi evitate aceste probleme, jurnaliștii și mass-media
ar trebuie să-și mențină independența într-o manieră profesionistă integritatea
editorială, să fie atenți la sursele lor și să se asigure că informațiile sunt verificate și
exacte înainte de a fi publicate.

În același timp, guvernele și instituțiile europene ar trebui să acționeze pentru

a proteja libertatea presei și a asigura transparența în finanțarea campaniilor electorale,

26
astfel încât cetățenii să poată înțelege mai bine cine influențează și finanțează
campaniile și să poată lua decizii informate.

O altă problemă apărută odată cu internetul și evoluția tehnologică este

răspândirea dezinformării și teorii ale conspirației prin intermediul rețelelor sociale și
al altor platforme online. În prezent, o mare parte dintre cetățenii fiecărui stat își iau
informații de pe rețelele sociale, fie că vorbim de Facebook, Twitter, Linkedin sau
chiar Instagram. Problema este că procedurile de combatere a informațiilor false pe
aceste rețele sociale sunt încete și nu prea afectează răspândirea de informații eronate
prin intermediul postărilor făcute de diferiți actori în perioada electorală. Mai mult, nu
există reglementări reale, guvernamentale care să poată penaliza publicarea de
informații false pe conturile personale de pe aceste platforme, iar combaterea unor
informații greșite, deja diseminate pe aceste rețelele sociale este greu de realizat, dacă
nu imposibil.

27
3. Cum afectează perioada campaniilor electorale dreptul cetățenilor
de a fi corect informați

3.1 Metodologia cercetării

În capitolul prezent, voi analiza și interpreta rezultatele cercetării, care are ca
unic scop studierea modului în care perioadele de campanie electorală afectează
dreptul cetățenilor de a fi informați.

Am ales să folosesc o metodă de cercetare calitativă, prin tehnica interviului.

Conform lui Schwab, cercetarea calitativă este de obicei o procedură de colectare a
datelor empirice care investighează relativ puține cazuri în condiții interactive.
Principalul scop al acestui tip de abordare îl reprezintă conturarea modelelor de
comportament cotidian, a atitudinilor, experiențelor personale legate de mediile sociale
și interpersonale, a problemelor legate de valori și norme culturale, de comunicare
interpersonală, verbală și nonverbală.

”Interviul este, alături de metoda observației, una dintre modalitățile

principale de abordare a realității în cercetarea calitativă. Spre deosebire de formele
utilizate în cercetarea cantitativă, interviul calitativ este de cele mai multe ori
nestructurat sau slab structurat. Aceasta permite explorarea liberă a universului supus
investigației, fără constrângeri legate de forma, numărul sau ordinea întrebărilor. Mai
mult, dacă în cazul interviului cantitativ cercetătorul este interesat mai ales de
adevărul răspunsurilor, în cazul interviului calitativ răspunsurile sunt relevante prin ele
însele, ca expresie a percepțiilor și trăirilor subiecților” (Vlăsceanu, 2008)

”Interviul de cercetare reprezintă una dintre tehnicile de obținere a

informațiilor, necesare în scopul verificării unor ipoteze sau pentru a descrie într-un
mod științific fenomenele umane sociale. Interviul, asemenea chestionarului, se
bazează pe întrebări și răspunsuri. Spre deosebire de întrebările și răspunsurile din
chestionar, interviurile implică întotdeauna obținerea de informații verbale. Un
interviu reprezintă modul transmitere a informațiilor de la persoana intervievată la
anchetator. În definiție, interviul presupune întrevederea față în față, scopul fiind de a

28
observa, pe lângă răspunsurile verbale, schimbările involuntare de tonalitate, gesturi și
mimică. Suntem de acord pe deplin cu opinia lui Michel Quinn Patton, directorul
Centrului de Cercetări Sociale din Minnesota, conform căruia conținutul include
posibilitatea respondenților de a-și exprima gândurile și comentariile prin răspuns.”
(Chelcea, 2001)

Alegerea pe care am făcut-o, însemnând aplicarea interviului, mi-a oferit o

perspectivă unică a fiecăruia dintre cei intervievați. Am surprins răspunsuri detaliate în
privința cercetării, dar în același timp am putut observa și părerea diferitelor generații
de jurnaliști în legătură cu însemnătatea dreptului european la informare, cât și care
sunt observațiile lor cu privire la campaniile politice. Ghidul de interviu a constat în
zece întrebări deschise, ceea ce a oferit participanților oportunitatea de a-și expune
opiniile în detaliu. Obiectivul general al întregii cercetări este acela de a identifica cum
este percepută perioada campaniei electorale, dar și dacă în opinia celor intervievați
dreptul european la informare este afectat. Pornind de la acest obiectiv, am efectuat o
cercetare cu diferiți subiecți. Media de vârstă a celor intervievați este de 40 de ani. Toți
sunt jurnaliști în activitate și au absolvit o facultate. Astfel putem categorisi subiecții
drept persoane educate și conectate la problema pe care încercăm să o demonstrăm în
această cercetare.

Întrebările de cercetare de la care am pornit această primă parte a demersului

aplicativ sunt următoarele: ”Crezi că presa s-a schimbat în ultimii ani?” și ”Care este,
din punctul tău de vedere, cea mai importantă schimbare?”

Prin această cercetare mi-am propus să observ dacă printre jurnaliștii români
există opinia comună că presa s-a schimbat, dar și care este principala schimbare din
punctul lor de vedere. Interviul mi-a oferit, pe lângă concluziile căutate, o idee despre
cum este percepută de către jurnaliști presa românească actuală.

După întrebările de început, am continuat cu 4 întrebări de context, menite să

ofere o imagine actuală a percepției jurnaliștilor față de mediul profesional în care
activează. Astfel, cele 4 întrebări sunt următoarele: ”Consideri că presa mai este
independentă?” , ”Mai vorbim în zilele noastre de integritatea presei?” , ”Crezi că

29
presa trăiește în mare parte din banii partidelor politice?” , ”Partidele politice
controlează presa?”.

Prin aceste întrebări, am încercam să observ cum văd jurnaliștii integritatea

presei. Pentru că în urma răspunsurilor, puteam să înțeleg și raționamentul
răspunsurilor date pentru ultima întrebare și poate cea mai importantă: ”În perioada
campaniilor electorale crezi că dreptul oamenilor la informare este afectat din cauza
publicității plătite de partidele politice?”. Cele 4 întrebări de context oferă imaginea
reală, din interiorul problemei. Pentru că în spatele informației transmise prin diferite
mijloace de comunicare în masă, sunt implicați jurnaliștii care documentează,
elaborează, editează și traduc într-o formă mai simplă. Iar părerea oamenilor care se
ocupă de informație este esențială dacă dorim să aflăm cum afectează campaniile
electorale dreptul european al oamenilor de a fi informați corect. Voi efectua zece
interviuri cu subiecți din diferite instituții de presă, dar ca un punct comun, toți sunt
jurnaliști de televiziune.

Interviurile au fost realizate în perioada 1-25 mai. Consider necesară

cercetarea opiniei jurnaliștilor în legătură cu modul în care poate afecta perioada
campaniei electorale dreptul oamenilor de a fi informați corect și obiectiv, deoarece
tocmai perioada la care ne referim este cea mai importantă din punct de vedere al
informației și informării oamenilor, pentru că în perioada aceea se pot forma
preferințele pentru vot sau pot fi influențate preferințele deja existente. Obiectivul meu
este pur academic, nu doresc să prezint alte concluzii decât cele care reies din
interviurile susținute.

Am întâmpinat mai multe dificultăți pe parcursul preluării interviurilor. Cea

mai mare problemă cu care m-am confruntat a fost timpul. Atât eu, cât și subiecții, am
avut un program încărcat din cauza activității profesionale. Am contactat persoanele
chiar și cu aproximativ o lună înainte, pentru a stabili întâlnirile.

O altă problemă a fost reprezentată de o problemă tehnică, din cauza căreia

am fost nevoit să amân elaborarea lucrării. În consecință, am pierdut destul de mult
timp necesar.

30
 3.2 Analiza și interpretarea datelor
Primele trei întrebări din interviu au avut scopul de a deschide discuția și a
încerca să creeze o atmosferă relaxantă pentru subiecți. Aceștia au fost întrebați care
este numele lor, domeniul în care activează și ce experiență profesională au. Ținând
cont de faptul că prin această cercetare dorim să demonstrăm cum anume afectează
perioada campaniei electorale dreptul oamenilor de a fi informați, trebuie să precizăm
de la început că toți participanții la interviu sunt jurnaliști.

În ultimii ani, nivelul presei, așa cum este percepută în societate, cât și în
interior, de către cei care activează, este din ce în ce mai scăzut. Ne referim aici din
punct de vedere al informației corecte, curate, obiective. Din cauza apariției noilor
media, televiziunea în primul rând s-a lovit de o scădere puternică a telespectatorilor.
Adică interesul oamenilor pentru posturile de televiziunea s-a redus semnificativ.
Lăsăm la o parte televiziunile generaliste care au ca principale atracții producțiile mari
de reality show. Vorbim acum despre televiziunile de știri, care se bazează exclusiv pe
jurnale de știri și emisiuni informative. Acestea au fost nevoite să se adapteze la
cerințele publicului. În ultimii ani, nivelul mediu de educație, înțelegere și interes al
publicului pentru televiziunile de știri s-a redus constant, asta arată studiile de piață
făcute în fiecare an de către marile televiziuni din România. Și astfel, odată cu nivelul
de educație, înțelegere și interes s-a redus și calitatea știrilor în România.

Dacă în trecut televiziunile de știri se luptau între ele căutând să aibă cei mai
buni jurnaliști, cele mai profesioniste echipe, să aibă cele mai bune informații, acum
televiziunile se văd obligate că caute ”senzaționalul”. În România, publicul care
consumă televiziunile de știri nu oferă importanță știrilor bune sau normale. Studiile
de piață interne ale televiziunilor arată că telespectatorul reacționează cel mai mult la
știrile negative, la știrile care provoacă emoție negativă, ură, supărare, dezamăgire.
Aceste știri sunt cele care țin telespectatorul din prezent în fața televizorului.

O altă problemă a televiziunilor de știri, pe lângă reducerea numărului de

telespectatori, a fost și apariția pseudo-jurnalismului apărut odată cu televiziunea OTV.
Din momentul în care această televiziune a început să prindă la publicul larg, modul în
care a început să se facă televiziune s-a schimbat radical.

31
 Pe de-o parte, telespectatorul a început să aprecieze circul la televizor, a
început să nu mai pună preț pe corectitudinea informației, atât timp cât exista un
subiect ”interesant”. În anii în care OTV a difuzat diferite subiecte false, iraționale și
care nu aveau la bază o informație reală, precum ”Ciobanii și strigoii”, ”fantoma lui
Michael Jackson” sau ”bătrâna posedată de la televizor”, în tot acest timp o mare parte
din public a fost învățat cu ”senzaționalul”, cu spectacolul de la televizor, cu cearta în
direct și cu lipsa de informații reale. După dispariția OTV, publicul care a consumat
OTV, o audiență de 8-12 puncte de rating, adică peste 800.000 de telespectatori pe
minut, au căutat în altă parte circul. Televiziunile care au rămas și care acum voiau să
atragă acest public au fost nevoite să se adapteze, doar că situația nu a fost de scurtă
durată, ci a devenit o obișnuință. De aceea Antena 3, Realitatea TV și ulterior România
TV au în prezent o emisie bazată pe scandal, ură, circ, iar informația este atât de
subiectivă și alterată încât orice știre servește în acest moment unui interes.

Această schimbare a publicului și ulterior a politicii editoriale pentru

televiziunile de știri au scăzut, așa cum spuneam calitatea jurnalismului, dar și
calitatea telespectatorului. Aceasta din urmă afectând direct și puternic veniturile din
publicitate. În momentul în care publicul tău, chiar dacă este mare la număr, reprezintă
o clasă socială mai săracă sau cu o putere de cumpărare redusă, atunci și publicitatea
pe care tu o vinzi va avea un preț mult mai redus. Astfel, această goană după rating,
după numere și nu după calitate au făcut ca televiziunile de știri să aibă venituri din ce
în ce mai mici. O televiziune cu venituri mici este mult mai ușor de controlat, pentru
că are nevoie de finanțare să supraviețuiască. Aici au avut loc să intervină partidele
politice. Nu spun că în trecut partidele politice nu plăteau și nu ofereau bani către
televiziuni, doar că probabil înainte, datorită câștigurilor mult mai mari din publicitate,
televiziunile mai aveau o oarecare independență față de partidele politice.

Un exemplu recent pentru cum este finanțată presa de către partidele politice
avem chiar perioada pandemiei, atunci când peste 16 milioane de euro au fost date de
către Guvern pentru televiziuni și site-uri de știri. Banii au fost dați pentru campaniile
de prevenție ”poartă mască” și probabil pentru vaccinare. Interesant este că
televiziunile, majoritatea dintre ele, au încasat banii de la Guvern, dar au transmis în
continuare mesaje care susțineau conspirațiile împotriva pandemiei și vaccinului.
32
 Un alt exemplu este chiar investigația realizată de publicația Recorder, în care
se arată cum prin intermediul anumitor firme intermediare de consultanță sau
publicitate sunt virate sume importante de bani anual sau chiar lunar către diferite
televiziuni și publicații online. Asta în timp ce partidele politice, care sunt finanțate cu
bani publici, țin la secret cheltuielile pe care le fac cu acești bani.

Am făcut această scurtă introducere pentru a putea da un context pentru care

cercetarea mea este importantă. Anul viitor, aproape tot anul o să avem perioadă de
campanie electorală, pentru că avem 4 rânduri de alegeri, iar dacă punem și turul 2 de
la prezidențiale, atunci avem 5. Un an întreg de campanie electorală poate afecta
puternic dreptul oamenilor de a fi informați corect. Un an întreg în care partidele pot
să plătească presa legal pentru publicitate și spațiu media, este un an în care oamenii o
să primească constant informații trunchiate și subiective din partea politicienilor, cât și
din partea realizatorilor de emisiuni.

Primele 2 întrebări care au legătură cu subiectul au fost adresate subiecților

pentru a înțelege în primul rând cu percep ei mediul în care lucrează și dacă observă o
diferență notabilă față de cum era presa în trecut. Astfel, la întrebarea ”crezi că presa s-
a schimbat în ultimii ani?” toți respondenții au răspuns că da, presa s-a schimbat: ”Da,
consider că presa s-a schimbat semnificativ în ultimii ani, odată cu evoluția
tehnologiei și cu apariția noilor canale de comunicare și distribuție a informațiilor.
Astăzi, putem spune că suntem în era digitală, iar jurnalismul trebuie să se adapteze
constant la schimbările și tendințele din acest domeniu.” (Tomescu A. , 35 ani ) ; ”S-a
schimbat mult, da. Înainte presa nu era presată să ofere informația cât mai rapid,
pentru că nu existau toate canalele de comunicare precum Facebook, Instagram,
Twitter, ect.” (Gheorghe V. , 30 ani) ; ”Da. Cel puțin în ultimii 20 ani, probabil, s-a
schimbat cel mai mult. Cea mai mare parte din publicul pe care televiziunile îl aveau
s-a mutat în online, își iau informațiile de pe site-uri. În plus, aplicațiile de pe televizor
precum Netflix sau HBO, au avut un impact mare. Înainte oamenii deschideau
televizorul și se puteau uita doar pe canalele de televiziune, acum o mare parte dintre
oameni deschid televizorul și se uită pe Netflix sau Youtube.” (Eduard P. , 50 ani)

33
 Percepția generală în televiziune, pentru că intervievații, așa cum am precizat
și înainte acolo activează, este că presa s-a schimbat mult în ultimii ani. Am ținut să
pun întrebarea referindu-mă la ”ultimii ani”, pentru că voiam să observ și care este
perioada la care se raportează fiecare subiect. Am observat că cei care sunt mai tineri
se raportează la perioade mai scurte 5-10 ani, asta și pentru că experiența lor în presă
este mult mai mică, în timp ce jurnaliștii cu experiență mare se raportează în general la
ultimii 20-25 de ani: ”Da, păi acum 25 de ani, îmi amintesc că stăteam pe un subiect și
câteva zile, iar atunci când îl aveam gata, documentat, scris și montat, dacă nu era
spațiu de emisie, mai așteptam o zi să îl bage în jurnal. Acum totul este pe repede
înainte, toate se fac superficial, tot ce contează este să fie dat primul, nu contează
cum.” (Dumitru M. , 48 de ani).

Mai mult, am observat că majoritatea se referă la noile media ca fiind

responsabile pentru schimbarea presei, cât și pentru calitatea scăzută a informației
transmise de către televiziuni. Modul în care se face presă în zilele noastre face ca
televiziunea să nu mai fie atractivă. De aceea mulți oameni care ar fi putut intra în
presă și să realizeze lucruri importante evită acum acest domeniu pentru că este din ce
în ce mai puțin respectat.

Dacă ne uităm la răspunsurile pentru a doua întrebare care a deschis subiectul

interviului: ”Care este cea mai importantă schimbare?”, cele mai multe se referă la
trecerea publicului în mediul online: ” Una dintre cele mai importante schimbări a fost
aceea că oamenii au început să consume știri din surse diferite, nu doar din presa
tradițională. De exemplu, social media a devenit un canal important de distribuție a
știrilor, iar mulți oameni se informează exclusiv de aici.” (Tomescu A. , 35 ani) ;
”Schimbarea principala este că acum totul trebuie să fie și pe internet. Dacă faci o știre
bună sau au o informație bună, dacă nu este postată și pe site-ul de știri care aparține
televiziunii sau de alte site-uri de știri, cel mai probabil nu poate să ajungă la foarte
multă lume. Cumva televiziunea a devenit dependentă de mediul online pentru a
ajunge la mai multe persoane.” (Budoi I. , 42 ani) ; ”Apariția platformelor sociale, cred
eu că a fost cea mai mare schimbare. Pentru că televiziunile au fost nevoite să se
adapteze, să își dezvolte și departamente care să publice conținutul și pe aceste
platforme, astfel încât să rămână cumva relevante. Informația pe care o au, pentru a
34
putea ajunge la diferite persoane și desigur pentru a rămâne în percepția omului drept
o televiziune de știri importantă” (Firoiu C. 52 ani ) ; ”Internetul cred că a fost cea mai
mare schimbare, multe televiziuni au acum site-uri de știri care uneori sunt
independente față de politica editorială de la TV. Cumva site-urile de știri care aparțin
de televiziunile consacrate fac acum parte dintr-o altă categorie de presă, care are și un
cu totul alt public. Majoritatea celor care nu se mai uită acum la televizor pentru
informații, se uită pe site-uri. ” (Eduard P. , 50 ani)

Cumva, mare parte din răspunsuri se raportează la noile platforme sociale sau
direct la internet ca fiind principalele schimbări prin care a trecut presa. Putem trage o
concluzie din asta, mai exact că monopolul pe care îl aveau televiziunile și ziarele în
trecut a dispărut. Acum, datorită internetului, oamenii pot alege de unde își culeg
informația. Sigur, acest lucru are și dezavantaje, precum știrile false, informațiile
incorecte și jumătățile de informații fără documentare și neverificate. Însă, totul se
rezumă la alegerea fiecărui om. Iar pentru asta televiziunile sunt nevoite acum să
consume mai multe resurse pentru a putea să-și păstreze relevanța în piață.

Tocmai din cauza asta, pentru că televiziunile, cel puțin, au pierdut foarte
mult din punct de vedere financiar din cauza internetului, sunt nevoite să găsească
diferite finanțări, în afară de publicitate. Cumva, banii care vin din afară au mereu un
cost, de aceea, a treia întrebare pusă la interviu se referă la: ”Consideri că presa mai
este independentă?”. Interesant este că la această întrebare răspunsurile au fost
împărțite, pe de-o parte am avut 5 respondenți care susțin că presa a rămas
independentă, cu toate că finanțarea vine uneori și din exterior, iar ceilalți 5 spun că,
din experiența lor, presa a devenit cumva unealta unor diferite grupuri de interes: ”Este
greu de spus, pentru că totul este într-o continuă mișcare, însă pot recunoaște că în
diferite momente când sunt abordate anumite subiecte, se simte oarecum o limitare sau
o direcție impusă. O direcție care este în contrast cu opinia generală din redacție cel
puțin. Mai ales când sunt subiecte sensibile în legătură cu anumiți politicieni. ”
(Dumitrescu A. 33 ani) ; ” Din păcate, există presă care nu este independentă și care
este influențată de interese politice sau economice. Aceasta poate să își limiteze
libertatea de exprimare și să își subordoneze agenda în funcție de interesele unor
grupuri sau persoane. ” (Tomescu A. , 35 ani ) ; ”Îmi place să cred că încă este
35
independentă. Din experiența mea, chiar recent, când am avut un subiect care leza
direct o persoană importantă, care este și un ”prieten” al televiziunii, mă așteptam să
îmi fie refuzat sau să mi se spună să o las mai moale, dar nu a fost așa. Chiar m-au
lăsat să dau tot exact așa cum am crezut eu. Deci, cred totuși că încă mai există
independență” (Tuică A. 34 ani).

În societate, percepția generală este aceea că presa este controlată de către

partidele politice sau de către diferite grupuri de interes. Vedem că în privința
jurnaliștilor, părerile sunt împărțite. Este adevărat totuși că printre cei intervievați,
niciunul dintre ei nu deține o funcție de conducere. O funcție care să-i ofere o
perspectivă mai reală față de deciziile de politică editorială. Cu toate acestea, fiecare
dintre cei care mi-au răspuns în cadrul interviului sunt jurnaliști cu experiență, care au
trecut prin diferite televiziuni, au realizat multe din punct de vedere profesional.
Cumva, putem spune că opinia lor este avizată, măcar în măsura în care au lucrat cu
diferite conduceri și au trecut prin diferite momente importante din istoria recentă a
României.

Vedem că în privința independenței presei, părerile au fost împărțite egal, 5 cu

5. Interesant este că la următoarea întrebare echilibrul s-a sfărâmat: ”Mai vorbim în
zilele noastre de integritatea presei? ”; La această întrebare 7 au răspuns mai mult sau
mai puțin direct că ”nu prea mai există integritate în presă”, în timp ce doar 3 au
susținut că integritatea încă mai există în diferite televiziunii sau publicații: ”Îmi pare
rău să spun, dar nu cred că mai există integritate în presă. Poate integritatea
jurnalistului încă o mai regăsim, din când în când, dar în presă, la modul general, nu.
Presa și-a pierdut valorile vechi, nu mai educă, nu mai informează obiectiv și cel mai
important, nu mai scoate la suprafață neregulile făcute de cei aflați la putere.” (Bucur
A. 40 ani) ; ”Nu mai putem discuta de integritate, pentru că acum presa are nevoie de
finanțare. Iar finanțarea vine cu un cost. Fiecare material publicitar plătit cu mii de
euro face ca integritatea presei să dispară. Fiecare comandă plătită de câte o primărie
sau minister, ori direct de către Guvern fac ca presa să fie tot mai puțin credibilă. Și
chiar și așa, tot nu mai vorbim integritate, atât timp cât la televizor avem numai știri
negative cu tente de scandal. Pare că valorile televiziunii sunt rezumate acum doar la
un singur aspect, scandalul.” (Vlad D. 39 ani ) ; ”Integritatea presei se pierde în
36
momentul în care intervin anumite interese. Știm cu toții că fiecare televiziune,
publicație are câte o afinitate din punct de vedere politic. Și asta nu ar fi ceva rău, doar
că în ultimul timp pare că toate televiziunile și publicațiile importante au toate aceleași
interese. Cumva protejează liderii politici din acest moment. Părerea mea. Dar pot
spune însă că la nivel mai mic, așa printre noi, reporterii, încă mai poți să găsești
integritate, încă ne mai pasă de telespectator și încă mai luptăm pentru ca informația
pe care o transmitem noi, în live-uri sau știri, să fie cât mai curată și obiectivă”
(Gheorghe V. , 30 ani) ; ”Eu cred că s-a schimbat cumva și cum este percepută
integritatea în presă. Dacă ne referim la păstrarea valorilor vechi, da, probabil nu se
mai potrivesc, dar acum vorbim de un alt fel de integritate, bazată mai mult pe
valoarea colectivă, pe valorile generale sociale și pe tragerea la răspundere a celor care
ne conduc” (Eduard P. , 50 ani) ; ”Da. Nu știu sigur la ce ne referim când vorbim de
integritatea presei. Dacă ne gândim că își păstrează valorile și nu se vinde. Nu știu.
Dar pot spune din experiență că în situațiile sensibile, presa rămâne integră. Avem
exemplul perioadei în care Liviu Dragnea era la putere. Atunci știm cu toții că
Dragnea avea o influență foarte mare și totuși televiziunile continuau să informeze
publicul despre ceea ce făcea Dragnea și PSD-ul. La fel în toate situațiile, într-un final,
toată presa ajunge să prezinte subiectul corect și obiectiv, oricât de mare ar fi influența
din partea unor personale sau grupuri. Și oricum, avem atât de multe televiziuni și
publicații încât este imposibil să nu găsim integritate. ” (Firoiu C. 52 ani ).

Integritatea presei este pusă sub semnul întrebării constant și probabil pe bună
dreptate. Deseori observăm cum sunt împinse anumite subiecte în față care atacă sau
laudă anumite personaje sau vedem cum subiecte importante, care ar putea pune într-o
lumină nefavorabilă anumite persoane, nu sunt abordate. Cu toate acestea, în opinia
mea, după ce am ascultat răspunsurile celor zece intervievați, cele mai bine
argumentate răspunsuri au fost cele care au susținut integritatea presei. Restul pare că
au vorbit doar din experiența locului în care activează sau din experiențe personale,
fără să se raporteze la presa ca întreg. Și eu consider că presa încă mai prezintă
integritate, poate nu toată, sigur că există în fiecare pădure uscături, dar în mare,
oamenii care sunt acum în prima linie în presă sunt oameni care își fac treaba și nu se
lasă influențați de către diferite personaje.

37
 O altă percepție majoritară printre cetățenii României este aceea că presa
trăiește din banii partidelor politice. Este adevărat că în această lucrare am tot precizat
în diferite puncte că presa are legături strânse cu partidele politice, că perioada
campaniilor politice reprezintă, poate, cea mai profitabilă perioadă pentru presă, dar și
că prin intermediul presei partidele politice pot face jocuri de imagine. De aceea
consider că următoarea întrebare relevantă era cea pe care am pus-o: ”Crezi că presa
supraviețuiește într-o mare măsură din banii partidelor politice, iar acestea din urmă
obțin un anumit control asupra presei din această cauză?”. Întrebarea vine să confirme
sau să infirme percepția multor oameni, prin intermediul oamenilor care lucrează la
firul ierbii în televiziune.

Răspunsurile au fost împărțite, dar cele mai multe dintre acestea nu au fost
categorice, ci mai mult au căutat calea de mijloc. Probabil și pentru că, așa cum am
precizat anterior, niciun respondent nu deține o funcție atât de mare într-o instituție de
presă încât să cunoască și modul de finanțare. Astfel, răspunsurile așa cum am spus au
fost echilibrate: ”Este o întrebare la care dacă întrebi 10 oameni pe stradă, probabil 8
îți vor spune că da, presa trăiește din banii partidelor, că presa este controlată de
partide. Dar eu personal nu cred că este chiar așa, cel puțin nu în totalitate. Avem
instituții de presă care, cel puțin prin intermediul subiectelor pe care le abordează, nu
par a fi influențate de partidele politice, precum Recorder sau Starea Nației. Sigur sunt
și site-uri sau televiziuni care, doar după ce te gândești cine le deține, îți poți da seama
că sunt folosite ca unelte pentru a influența opinia publică. Deci, cumva dacă vorbim
de presă, în general, atunci nu aș spune că este controlată de partidele politice, însă
dacă vorbim punctual de anumite instituții de presă, atunci da, pot și cred că sunt
controlate de partidele politice prin finanțarea pe care o acordă.” (Dumitru M. , 48 de
ani) ; ”O întrebare bună, la care probabil toți am vrea să aflăm răspunsul adevărat după
ce sunt consultate anumite rapoarte de încasări. Dar ca percepție, știu că multă lume
consideră că presa este ”vândută” partidelor și nu numai. Din propria mea experiență,
pot spune că este cumva o variantă de ”win win”. Adică, presa își face treaba așa cum
dorește și informează oamenii cu majoritatea subiectelor importante în cursul zilei, în
jurnalele de știri, iar anumite momente, în anumite zile, sunt împinse anumite subiecte
care nu vin neapărat de la jurnaliștii care abordează zi de zi subiecte, ci probabil de

38
undeva mai de sus. De ce am zis ”win win”, pentru că presa face ce știe, informează și
își desfășoară activitatea zilnică așa cum este normal, iar uneori, mai sunt abordate și
anumite subiecte cu substrat politic. Nu știu să zic dacă aceste momente apar după o
plată sau dacă partidele finanțează o măsură mare din veniturile presei, însă pot spune
că există o relație între anumite instituții de presă și anumite partide. Cumva, pentru a-
și putea permite activitatea zilnică, presa este nevoită uneori să facă și compromisuri.
Dar de control categoric, nu cred că sunt foarte multe care sunt controlate.” (Bucur A.
40 ani) ; ”Eu personal nu am simțit de când lucrez în presă, și am trecut prin mai multe
redacții, nu am simțit să există un control extern. Da, există anumite afinități, anumite
subiecte pe care le evitam sau nu le dezvoltam foarte mult, însă atunci când lucrurile
erau serioase, nu am văzut să fie vreo televiziune sau site de presă, mă refer la cele
importante acum, care să nu aibă aceeași abordare. De exemplu protestele din 10
august, atunci toate televiziunile, indiferent de afinitățile politice au prezentat în cele
din urmă realitatea din stradă și au pus în discuție problemele pe care le crease
Guvernul PSD” (Tuică A. 34 ani) ; ”Și eu m-am întrebat asta multă vreme și încă mă
mai întreb uneori. Sunt momente în care cred că anumiți politicieni finanțează multe
televiziuni, pentru văd cum sunt abordate subiectele sensibile, vad cum sunt luate
reacții sau păreri care să arate doar o parte din problemă, dar totuși, sunt momente în
care văd cum aceleași persoane care credeam eu că finanțează instituțiile de presă și că
le controlează, sunt târâte prin noroi exact de acele televiziuni sau site-uri. Nu știu ce
să cred, sincer. Mie personal nu mi s-a cerut în toată cariera mea să retrag un subiect
sau să nu merg pe firul subiectului, indiferent de cine putea fi afectat.” (Budoi I. , 42
ani).

Majoritatea jurnaliștilor care mi-au răspuns la interviuri s-au arătat conștienți

de opinia oamenilor și chiar ei au susținut că în anumite momente s-au gândit și s-au
întrebat dacă presa este vândută partidelor politice și dacă este controlată de anumiți
politicieni, doar că mereu când a fost vorba de activitățile profesionale, nu au simțit o
limitare sau o presiune. Important aici de punctat este că au fost evidențiat două idei în
răspunsurile date la întrebarea: ”Crezi că presa supraviețuiește într-o mare măsură din
banii partidelor politice, iar acestea din urmă obțin un anumit control asupra presei din
această cauză?”. Pe de-o parte unii dintre respondenți au adus o mică completare astfel

39
încât să poată argumenta. Mai exact, au diferențiat ”presa în general” și ”anumite
instituții de presă”. Când au vorbim de presă în general, atunci răspunsurile au fost
mereu contrare opiniei publice, că presa supraviețuiește din banii partidelor și că este
controlată din cauza asta. Respondenții au sugerat că presa rămâne încă o sursă
credibilă de informație și profesionalism. Dar când au vorbim mai punctual, doar de
anumite instituții de presă, atunci au recunoscut că probabil unele televiziuni sau site-
uri sunt controlate de politicieni sau direct de partidele politice.

După ce am contextualizat tot ceea ce era necesar pentru a observa percepțiile

celor care activează în instituțiile însărcinate cu informarea publicului. Am ajuns la
întrebările cheie pentru cercetarea noastră. O primă întrebare cheie se referă la dreptul
european la informare. Esența întrebării a fost de a vedea dacă, ca oameni de presă,
acest drept reprezintă ceva pentru ei și desigur dacă îl au în vedere în momentul în care
își exercită activitatea. Deci, la întrebarea: ”Considerați că dreptul european la
informare este baza care le oferă cetățenilor garanția că sunt informați corect?”,
răspunsurile au fost diverse: ”Legal, da. Unul dintre principiile de bază ale unei
democrații este dreptul la informare. Când trăiești în România sau în alt stat european
ai garanția că ai dreptul să te informezi corect, pentru că ai libertatea de a alege de
unde își iei informația. Dar nu putem discuta de garanția că ești informat corect de
toate instituțiile de presă. Eu personal nu mi-am făcut treaba cu gândul la acest drept,
ci pur și simplu, probabil pentru există, am făcut ce am știut eu mai bine fără să fiu
limitat de instituții sau entități.” (Gheorghe V. , 30 ani) ; ”Nu cred că mi-am pus
vreodată problema dacă ceea ce fac eu sau redacția la care lucrez este în concordanță
cu acest drept. Este de la sine înțeles că societatea europeană în care trăim ne oferă
multe drepturi pe care probabil nu le știm sau nu știm că sunt prevăzute ca drepturi de
Carta Europeană a Drepturilor. Cumva, dacă nu te lupți să obții ceva, nu realizezi că
deja beneficiezi. Sigur, sunt instituții care analizează conținutul și supraveghează, cel
puțin în televiziune, informația transmisă, dar nu știu dacă asta ține loc sau evidențiază
dreptul european la informare. Dacă ar fi să dau un răspuns acum, după ce am început
să discutăm despre el, cred că da, este o garanție și cred că trebuie să fim recunoscători
uneori că avem avantajul de a trăi într-o astfel de societate. ” (Firoiu C. 52 ani ) ; ”Să
știi că am avut o discuție recentă cu un coleg despre o idee similară, mai exact că presa

40
românească nu prea ține cont de dreptul european la informare. Adică vedem că încă
de pe vremea OTV, iar acum România TV și Realitatea Plus, Nașu TV și multe altele
au un conținut care nu se bazează pe probe concrete, pe realități, ci pe opinii și
conspirații. Înțeleg și am susținut asta, oamenii au dreptul să fie liberi să aleagă sursele
din care se informează, dar eu personal, consider că acest drept ar trebui puțin extins și
la cei care transmit informația. Pentru că mulți oameni au ca sursă de informare doar
televizorul, de exemplu. Iar dacă din 10 canale de știri, doar 1 – 2 prezintă informația
cât de cât obiectivă și reală, iar restul o prezintă trunchiată sau doar pe baza unor
supoziții, atunci omul nu poate să mai beneficieze de acest drept la informare. Zic asta,
pentru că nu poate înțelege și percepe corect care este sau sunt posturile cu informația
bună și care sunt cele cu informația greșită. Bine, ține și de educație, dar la început,
unul din rolurile televiziunii era să și educe, iar acum nu prea se mai întâmplă. De asta
zic, cred că ar trebui și instituțiile care transmit informațiile să fie obligate să respecte
dreptul la informare, poate adăugăm și corect, adică informare corectă, astfel încât cei
care nu pot alege și nu sunt capabili să aleagă pentru ei, să nu mai fie nevoiți să o facă,
ci să fie protejați direct de lege. ” (Dumitrescu A. 33 ani) ; ”Din punctul meu de
vedere, oamenii beneficiază zilnic de acest drept, au posibilitatea de a schimba postul
de televiziune dacă apasă pe un buton la telecomandă, pot schimba site-ul de știri când
doresc ei, pot trece mai departe de anumite postări sau chiar pot să nu mai urmărească
anumite pagini de Facebook, Instagram sau altele. Asta este garanția că au dreptul să
se informeze din ce surse doresc. Sunt conștient că este uneori greu pentru anumite
persoane să facă asta mai ales dacă se formează o obișnuință sau dacă apreciază
anumite persoane, dar asta este cumva problema lor. Poate că și televiziunile ar trebui
să se alinieze oarecum la principiul informației corecte și obiective, dar cred că asta ar
trebui să țină mai mult de statul în care emit, pentru că până la urmă, atât timp cât nu
există o reglementare clară și dură, atunci orice instituție va căuta să facă profit în
funcție de ceea ce atrage telespectatorul. În România senzaționalul și circul atrage, de
aceea o să vedem în continuare asta la televizor, iar oamenii o să primească în
continuare asta. ” (Vlad D. 39 ani )

41
 În România, dreptul european la informare nu este amintit în activitatea
zilnică a jurnaliștilor, așa cum deduc din răspunsurile pe care mi le-au oferit
respondenții în cadrul interviurilor. Cu toate acestea, în momentul în care am deschis
subiectul și am făcut referire la acest drept, cumva imaginea de ansamblu creionată de
către respondenți s-a schimbat, iar opiniile legate de acest subiect au fost cel puțin
interesante. Am observat o schimbare de poziționare în privința anumitor intervievați,
aici mă refer că în anumite răspunsuri, la început îmi precizau că acest drept nu
reprezintă neapărat o garanție, că cetățeanul este cel care beneficiază sau că nu este
obligată o instituție de presă să aplice acest drept, iar apoi în timpul răspunsului
realizau, poate, că într-un domeniu în care oamenii nu pot diferenția informația bună
de cea falsă sau parțial greșită, nu ar trebui să lăsăm totul în seama omului și că ar
trebui să existe o aplicare a acestui drept și pentru instituțiile de presă.

Am mai observat că acest drept este cumva apreciat chiar și de persoanele

care lucrează cu informația și că este perceput ca o importantă unealtă pentru un stat
democrat. În această idee, au fost câteva răspunsuri care au dezvoltat propuneri de
sprijin pentru oamenii consumatori de știri, mai exact să există ori reglementări mai
dure pentru instituțiile de presă, ori readucerea în prin-plan a principiului educării
audienței prin intermediul presei. Important de observat totuși, este că toți respondenții
sunt de acord cu acest drept, îl știu și este considerat un pilon important în societate în
care trăiesc. Raportarea la dreptul european la informare este făcută probabil
inconștient de către cei mai mulți oameni din România, pentru că așa cum spune un
respondent, există tendința ca în momentul în care totul ți se oferă pe tavă, fără să fii
nevoit să muncești sau să lupți pentru ceva, atunci tindem să nu mai apreciem. Așa
probabil este și cu acest drept, dar în sinea colectivă, dreptul european la informare
este probabil unul dintre cele mai importante drepturi, pentru că în fiecare zi
beneficiezi de el, poate fără să realizezi, în momentul în care poți alege din zeci de
canale de televiziune, din zeci sau sute de site-uri de știri naționale sau internaționale,
când poți să alegi ce persoane să urmărești pe rețelele sociale sau când poți alege ce
pagini sau bloguri să citești și să apreciezi.

42
 După ce am parcurs cele 9 întrebări prezentate anterior, am observat că în
mare parte, la întrebările mai sensibile despre integritate presei sau independența
acesteia, răspunsurile au fost ușor similare, cu anumite accente diferite. La ultima
întrebare și poate cea mai importantă pentru cercetarea noastră: ”În perioada
campaniilor electorale crezi că dreptul oamenilor la informare este afectat din cauza
publicității plătite de partidele politice?”; 4 au răspuns că nu este afectată, iar 6 au spus
că da, este afectată. Subiectul este unul de actualitate, mai ales că anul viitor o să avem
în România 4 rânduri de alegeri, 5 dacă punem și turul 2 de la prezidențiale. Ceea ce
va însemna aproape un an de campanie electorală pentru partide. Adică un an de
publicitate legală plătită către instituțiile de presă, un an în care politicienii vor da bani
să poată spune ce vor ei în emisiuni sau în articole, fără să fie cineva să îi contrazică în
afară de opoziția politică. Doar că în privința opoziției, credibilitatea este scăzută,
pentru că se presupune că ei ar critica și contrazice contracandidatul în orice situație.

Astfel, la ultima întrebare, răspunsurile au fost bine argumentate, dar și

subiective: ” Într-adevăr, în această perioadă, poate exista o suprasaturare a spațiului
publicitar cu mesaje electorale, iar publicul poate fi bombardat cu o varietate de
informații și reclame. Aceasta poate duce la o confuzie în rândul publicului cu privire
la mesajele și propunerile fiecărui candidat și poate face ca procesul de luare a unei
decizii informate să fie mai dificil. Deci, din punctul meu de vedere, această perioadă
poate afecta corecta informare a cetățenilor și mai mult decât atât, poate să reducă
credibilitatea telespectatorilor sau a cititorilor în instituțiile de presă. Faptul că în
momentul în care vedem eticheta de campanie electorală plătită, nu schimbă cu nimic
percepția omului care se uită. Pentru că vor exista momente în care înainte de
intervalul plătit, să fie transmisă o anumită știre despre un partid sau un personaj, iar
apoi să apară un reprezentant al partidului în cauză sau personajul vizat și să transmită
cu totul altceva în intervalul plătit. De aceea credibilitatea presei ar putea fi afectată.”
(Tomescu A. , 35 ani ) ; ”Din experiența mea, perioada campaniei electorale nu
afectează dreptul la informare al oamenilor, asta pentru că fiecare interval plătit este
evidențiat ca atare. Mai mult, intervalele plătite nu sunt pe durata întregii zile, ci mai
mult în anumite momente din prime-time. Intervalul de timp nu este lung, dacă este
doar pentru o persoană sau partid, iar dacă este pentru mai multe partide, sub formă de

43
dezbatere, atunci nu cred că poate afecta, pentru că fiecare reprezentant va avea
dreptul să infirme ceea ce spune celălalt, dacă este cazul. ” (Eduard P. , 50 ani) ; ”Este
o perioadă grea pentru consumator, da. O perioadă în care informațiile obiective se
pierd în multitudinea de informații subiective, plătite de către partidele politice. Dacă
ne gândim și la ce urmează, anul viitor, 4 rânduri de alegeri, atunci sigur dreptul
oamenilor la informare va fi afectat. Așa cum am spus și anterior, faptul că ai dreptul
de a alege sursa din care se te informezi, nu-ți garantează că ești și informat corect. De
aceea, în perioada electorală, partidele cu cele mai multe fonduri, vor inunda practic cu
articole sau apariții media publicitare presa, iar de asta nu vor putea scăpa oamenii. Iar
când nu pot alege de unde să te informezi, eu consider că dreptul la informare este
afectat. Pe de altă parte, nu pot spune că nu este evidențiată publicitatea plătită.
Fiecare material electoral plătit este anunțat și este aplicată o etichetă de ”campanie
electorală” sau ”material electoral”. Deci, cei care doresc să se informeze corect, pot
elimina singuri informațiile care provin din aceste materiale.” (Dumitrescu A. 33 ani) ;
”Înțeleg care ar putea fi îngrijorarea. Dar personal, din multele perioade electorale prin
care am trecut, atât ca jurnalist, cât și ca cetățean, nu mi s-a părut că dreptul la
informare ar fi fost afectat. Da, probabil este o perioadă puțin diferită, poate chiar
puțin confuză în privința anumitor informații prezentate prin intermediul timpului
alocat pentru materialele electorale plătite, dar asta nu se întâmplă tot timpul, sunt doar
câteva minute din când în când, iar atunci când apar sunt anunțate ca fiind materiale
electorale. În plus, cele mai multe intervale electorale sunt făcute sub formă de
dezbatere, iar asta înseamnă că informația nu vine dintr-o singură directe, ci din cel
puțin două. Deci, din punctul meu de vedere acest drept nu este afectat. Acum, sigur,
pot fi persoane care nu stau să proceseze informația prezentată ca material electoral,
iar acele personale pot fi afectate sau bulversate, însă eu cred că asta se va întâmpla la
o mică parte din populație, restul chiar cred că nu vor asculta nimic din ce se spune în
intervalul acela și chiar cred că multe din cele pe care le vor spune candidații în timpul
plătit pentru a-și face campanie se va întoarce împotriva lor. Pentru că oamenii deja s-
au săturat de promisiunile pe care le fac politicienii, iar tot ce se va promite la
televizor, îi va deranja pe telespectatori.” (Budoi I. , 42 ani)

44
 Observăm că părerile sunt împărțite, iar răspunsurile au fost date în mare
parte pe baza experienței profesionale a fiecăruia dintre cei intervievați. Am văzut că
majoritatea argumentelor care susțin că nu este afectat dreptul european la informare
au ca idee principala faptul că telespectatorii/ cititorii vor avea capacitatea necesară de
a diferenția informațiile transmise prin intermediul materialelor electorale sau
intervalului de emisie cu titlu electoral, iar dacă se întâmplă asta atunci nu are cum să
fie afectat dreptul la informare.

Pe partea cealaltă, argumentele au fost concentrate pe multitudinea de

informații, știri, articole care vor fi publicate și transmise cu titlu electoral. Iar
majoritatea oamenilor ar putea să devină confuzi și să fie influențați în alegerile pe
care ar trebui să le facă în ziua votului. Ba mai mult, această perioadă va reduce
credibilitatea oamenilor în instituțiile de presă mai ales în momentele în care
informațiile se vor contrazice.

45
 Concluzii

Dreptul european la informare este garantat de către Carta Drepturilor

Fundamentale a Uniunii Europene, de aceea orice țară membră a Uniunii Europene
trebuie să aplice și să garanteze acest drept cetățenilor. Cu toate că există dreptul la
informare și este protejat de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, pot
exista situații în care acest drept poate fi restrâns. De exemplu, dacă informațiile pot
pune în pericol securitatea națională sau ar încălca drepturile altor persoane, atunci
aceste informații ar putea fi clasificate și menținute confidențiale. Dar și aici există o
limită, mai exact, restricțiile trebuie să fie proporționale cu scopul urmărit.

Uniunea Europeană se raportează la libertatea de informare și de exprimare în

mai multe politici și programe, precum promovarea libertății mass-media și a
accesului la informații, protejarea jurnaliștilor și a denunțătorilor, combaterea
dezinformării și a cenzurii pe internet. Fapt care avantajează cetățenii Uniunii
Europene în raport cu cetățenii altor țări din afara Uniunii Europene.

În ultimii 30 de ani, jurnalismul a fost marcat în principal de progresele

tehnologice și digitale. În anii 1990-2000, oamenii de presă încă foloseau metode
tradiționale de colectare și distribuție a știrilor, precum telefonul sau faxul. Marea
schimbare a fost marcată de apariția internetului, din acel moment, jurnalistul a intrat
într-o nouă eră.

În prezenta lucrare am încercat să conturez câteva concluzii bazate pe opiniile

unor specialiști din domeniul cheie al informării, presa, în privința dreptului european
la informare și cum poate fi acesta afectat de perioada campaniilor electorale. Pentru a
avea o imagine cât mai relevantă, am intervievat 10 jurnaliști cu experiență, de
precizat însă că toți lucrează în acest moment în televiziuni, dar au fost și în presă
scrisă în trecut. Pe baza interviului am reușit să obțin câteva perspective interesante cu
privire la tema cercetării.

În primul rând, am observat că toți jurnaliști intervievați consideră că presa s-

a schimbat în ultimii ani, ba mai mult, majoritatea vede ca principală schimbare

46
apariția internetului și nevoia televiziunilor și a ziarelor de a trece în mediul online și
de a se adaptata vremurilor actuale. În al doilea rând, am observat că la întrebările
sensibile cu privire la integritatea presei și independența presei, toți au dat răspunsuri
asemănătoare. Cu toate că unii spus că integritatea și libertatea presei sunt afectate,
răspunsurile au fost în ideea că libertatea presei este percepută diferit în funcție de
publicație, dar una peste alta, fiecare instituție de presă are anumite afinități politice
care influențează politica editorială, iar în privința integrității, percepția este cumva
diferită. Faptul că valorile vechi ale televiziunii au fost înlocuite cu altele, nu înseamnă
neapărat că presa nu mai are integritate. Însă sunt și anumite cazuri punctuale în care
presa și-a pierdut integritatea, mai ales când se lasă influențată de anumite entități sau
personaje în alegerea politicii editoriale.

La întrebarea despre controlul presei de către partidele politice prin

intermediul finanțării, răspunsurile au fost diverse, însă majoritatea a susținut că nu se
întâmplă asta. Punctual, au recunoscut că se poate întâmpla, dar presa ca un întreg, nu
poate fi controlată și nu este controlată.

Ultimele 2 întrebări, cele esențiale cercetării au fost poate cele mai ofertante
pentru respondenți. În privința întrebării 9, despre dreptul european ca fiind garanția
cetățenilor că sunt informați corect, respondenții au considerat în mare parte că este un
pilon important pentru statele democratice, dar nu sunt încă reglementări dure care să
impună acest drept și furnizorilor de informații. Iar în privința întrebării care face
referire direct la cercetare, am văzut răspunsuri împărțite, bine argumentate. O
campanie electorală nu poate afecta dreptul european dacă consumatorul este destul de
intuitiv încât să poată separa informația electorală de informația reală, obișnuită, în
timp ce riscul ca dreptul european la informare să fie afectat există, mai ales în idee în
care presa este inundată cu informații electorale, iar presa își poate pierde
credibilitatea din cauza informațiilor care ar putea să se contrazică.

47
 Bibliografie

Akdeniz, Y. (2010). Freedom of Expression and the Internet. Farnham: Ashgate.

Albrectsen, A.-B. (2017). Journalism Ethics in the Digital Age. Ethics in Science and
Environmental Politics, 17(1).

Albrectsen, A.-B. (2017). Journalism Ethics in the Digital Age. Ethics in Science and
Environmental Politics, 17(1).

Amal Clooney, P. W. (2014). The Right to a Fair Trial in International Law. Oxford University
Press, 271.

Assembly, U. N. (1966, December 16). International Covenant on Civil and Political Rights.

Bell, E. (2019). The End of the News as We Know It: How Facebook Swallowed Journalism.
New York: Verso Books.

Bill Kovach, T. R. (2014). The Elements of Journalism: What Newspeople Should Know and
the Public Should Expect. New York: Three Rivers Press.

Bobek, M. (2017). Dreptul la informare în Uniunea Europeană: între transparență și

confidențialitate. Common Market Law Review, 50.

Boyle, J. (2008). The Public Domain: Enclosing the Commons of the Mind. Yale University
Press, 98.

Chelcea, A. S. (2001). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative.

Editura Economică, 122.

Corbu, N. (2017). Mass Media și Democrația: Studiu de caz privind relația dintre presa scrisă
și partidele politice din România. 26. București: Editura Universității din București.

Davis, S. J. (2015). Mass Communication Theory: Foundations, Ferment, and Future.

Cengage Learning.

Dutta-Bergman, M. (2006). Valoarea serviciului public de radiodifuziune într-un peisaj media

în schimbare: un comentariu asupra experiențelor europene. Journal of Broadcasting
& Electronic Media, 50(3), 506-513.

48
Erik Albæk, A. v. (2016). Political Parallelism and Media Influence: A Cross-National
Comparative Analysis of Time-Series Data. International Journal of Press/Politics,
27-48.

Europa.eu. (fără an). Preluat de pe eur-lex-europa.eu:

https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?
uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF

europa.eu . (2010). Preluat de pe https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?

uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF

Fenster, M. (2017). The Transparency Fix: Secrets, Leaks, and Uncontrollable Government
Information. Stanford: Stanford University Press.

Florini, A. (2007). The Right to Know: Transparency for an Open World. New York: Columbia
University Press.

Frontiere, R. f. (2021). Raportul anual despre libertatea presei.

George Cheney, S. M. (2011). Handbook of Communication Ethics. Routledge.

Hern, A. (2014, iunie 12 ). Pirate Bay blocked across much of Europe. The Guardian.

Horsley, T. (2017). Dreptul la informare în Uniunea Europeană: o analiză a jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului. European Human Rights Law , 207.

Jamieson, K. H. (1993). Deception, Distraction, and Democracy. New York Oxford: Oxford
University Press.

John Culkin, S. (1971). "The Medium is the Rear View Mirror" . New York: Holt, Rinehart and
Winston.

Kreiss, D. (2016). Prototype Politics: Technology-Intensive Campaigning and the Data of

Democracy. New York: Oxford University Press.

Lamberti, L. (2019). Ethics in Journalism: Maintaining the Integrity and Credibility of the
Press. Journal of Media Ethics, 125-136.

Martinico, G. (2020). Dreptul la informare și transparența în Uniunea Europeană. European

Public Law, 381.

49
McQuail, D. (2010). Mass Communication Theory. Sage Publications.

McQuail, D. (2010). Mass Communication Theory: An Introduction. Sage Publications Ltd.

Morozov, E. (2011). The Net Delusion: The Dark Side of Internet Freedom. New York:
PublicAffairs.

O'Shaughnessy, M. S. (2017). Media and Society: An Introduction. Oxford University Press,

3-4.

Owen, B. M. (2002). The Internet Challenge: Technology and Applications: Proceedings of

the Fifth International Workshop on Computer-Aided Scheduling of Public Transport.
Berlin: Springer.

Philip Patterson, L. C. (2014). Media Ethics: Issues and Cases. McGraw-Hill.

Randall, D. (2011). The Universal Journalist. Londra: Pluto Press.

Rauch, J. (1993). Kindly Inquisitors: The New Attacks on Free Thought. Chicago: University
of Chicago Press.

Rusbridger, A. (2018). Breaking News: The Remaking of Journalism and Why It Matters Now.
New York: Farrar, Straus and Giroux.

Sandru, M. (2014). Restricționarea libertății de exprimare și a dreptului la informare în

Uniunea Europeană. Revista Română de Drept European, 157.

Schneier, B. (2015). Data and Goliath: The Hidden Battles to Collect Your Data and Control
Your World. New York: W.W. Norton & Company.

Sen, A. (2000). Development as Freedom. New York: Anchor Books.

Stefan, O. A. (2018). Dreptul la informare și transparența instituțiilor Uniunii Europene.

Revista Română de Drept European, 65.

Sunstein, C. (2009). Republic.com 2.0. Princeton: Princeton University Press.

Vlăsceanu, L. (2008). Metodologia cercetării sociologice. Editura Știinţifică şi Enciclopedică,

4.

Ward, S. J. (2011). Ethics and the Media: An Introduction. Cambridge: Cambridge University
Press.

50
Westbrook, A. (2017). The Dangers of Using Anonymous Sources in Journalism. Poynter
Institute.

Yaman Akdeniz, K. A. (2011). Freedom of Expression in the Digital Age. Londra: Palgrave
Macmillan.

Yaman Akdeniz, K. A. (2011). Freedom of Expression in the Digital Age. Londra: Palgrave
Macmillan.

51