CAPITOLUL IV

PREPARATE FARMACEUTICE
RECOMANDATE ÎN TRATAMENTUL TUSEI

Tusea este un simptom caracteristic aparatului respirator, foarte frecvent

întâlnit în bolile aparatului respirator, dar putând să aibă şi origine extrarespiratorie
(cardiacă, esofagiană, psihogenă).
Tusea reprezintă un act reflex de apărare, dar dacă este intensă şi prelungită,
poate avea consecinţe negative asupra organismului (aparat respirator, cardiac etc).
Tusea reprezintă un simptom pentru care bolnavul se prezintă mai întâi la
farmacie. În consecinţă, farmacistul este cel ce trebuie să se implice în consultaţia
minimală şi recomandarea personalizată a medicaţiei OTC, precum şi în orienatrea
bolnavului către medic atunci când ipoteza de diagnostic o impune.
Cauzele tusei trebuie diagnosticate corect si tratate corespunzător. Bolile în
care poate să apară tusea şi particularităţile tusei sunt următoarele:
 Laringite – tuse disfonică, aspră, dureroasă
 Faringite – tuse uscată şi persistentă (în faringită acută); tuse cu secreţii de
origine nazală ce se scurg la nivelul faringelui în poziţia culcat (în rinofaringită
cronică)
 Traheite – tuse sonora, aspră, cu dureri retrosternale, la început uscată, apoi
umedă
 Bronşite - tuse la inceput uscată, apoi umedă, uneori dispneizantă, şuierătoare
 Astmul bronşic – şuierătoare, la început seacă, apoi productivă, însoţită de
dispnee intensă
 Bronsiectazie – tuse productivă, predominant dimineaţa
 Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) – tuse productivă, dispnee,
cianoza
 Pneumonia – tuse la început seacă, apoi umedă, stare generală mai alterată
 Pleurezia – tuse iritativă, uscată, apoi umedă, stare generală mai alterată
 Cancer bronhopulmonar – tuse uscată, iritativă cu caracter cronic
 Boli cardiace – tusea cardiacă este produsă de staza circulatorie, apare mai ales
noaptea şi la efort
 Boala de reflux gastroesofagian – tuse iritativă, apare de obicei după masa
 Tulburari psihogene – tuse uscată, manifestată la adolescent cu instabilitate
psihoafectivă (tuse psihogenă sau ticul tusei)
Particularităţile semiologice ale tusei sunt importante pentru diagnosticul
diferenţial:
  Forma (tuse uscată sau umedă; tuse acută sau cronică)
 Caracter: sonoritate (sonoră, voalată), forţa (suportabilă, de nestăpânit)
 Frecvenţa: ocazională, repetată, în accese
 Orar: matinală, vesperală, nocturnă
 Circumstanţe declanşatoare: inspirarea aerului rece, schimbarea poziţiei etc.
Semne şi simptome asociate: febră, rinoree, inflamaţia mucoaselor respiratorii,
durere la deglutiţie, dispnee etc.
Simptomele asociate tusei sunt importante pentru diagnosticul diferenţial.
Tusea poate fi un simptom asociat febrei, în bolile infecţioase ale aparatului respirator
(faringite, laringite, bronşite, pneumonii etc), dintre care unele foarte grave
necesitând internare obligatorie în spital (ex: pneumoniile acute bacteriene).
 Tuse uscată (tuse fără secreţii sau cu secreţie redusă, vâscoasă şi aderentă).
Este caracterizată infecţiilor respiratorii în faza acută de debut. Devine
obositoare şi dăunatoare atunci când este de intensitate mare, dureroasă,
repetată în accese, deoarece poate antrena complicaţii: hemoptizie, solicitarea
aparatului respirator: bronşite, traheite şi pneumonii (faza de debut), pleurezie,
tuberculoza, cancer bronhopulmonar, boli cardiace. În acestă situaţie tusea
uscată trebuie combătută cu medicaţie antitusivă.
 Tuse umedă productivă este forma de tuse cu secreţie vâscoasă şi aderentă,
care se acumulează în arborele respirator şi stimulează zonele reflexogene
tusigene. Este caracterizată infecţiilor respiratorii în faza de cocţie şi stărilor
cronice. Tusea productivă este utilă şi trebuie stimulată cu medicaţie
expectorantă, care fluidifică secreţiile vâscoase, facilitând expectoraţia:
bronşite şi traheite. Când devine supărătoare trebuie diminuată dar nu
suprimată.
Etapele culegerii informaţiilor de către farmacist şi asistenţei farmaceutice,
în tuse.
Sunt următorele:
 Anamneza specifică tusei, pentru evidenţierea particularităţilor semiologice ale
tusei (formă, caracter, frecvenţă, orar, circumstaţe declanşatoare) şi
simptomelor asociate (durere la deglutiţie, dispnee)
 Observarea unor semne asociate al formei tusei (febră, rinoree, inflamaţia
mucoasei faringiene)
 Diagnosticul diferenţial al formei de tuse, din punctul de vedere al prezenţei
secreţiilor (tuse uscată sau tuse umedă)
 Ipoteza de diagnostic etiopatogenic, pe baza analizei şi sintezei informaţiilor
 Decizia privind recomandarea internării în spital, în cazul ipotezei unei boli
grave (de ex. pneumonie acută bacteriană) sau prezentării la medic pentru
consult şi pentru prescripţiei medicaţiei non-OTC necesare cazului
 Recomandarea unei OTC, personalizată pentru tipul de tuse (tuse uscată sau
umedă) şi pentru contextul pacientului
 Recomanfdarea medicaţiei OTC, adecvate simptomelor asociate.
 Farmacoterapia OTC, în tuse
Tratamentul tusei cuprinde:
 Tratamentul cauyal
 Tratamentul simptomatic al tusei cu antitusive sau expectorante, diferenţiat
respectiv pentru tusea uscată sau umedă
 Măsuri curative şi profilactice, nemedicamentoase
 Tratamentul simptomelor asociate tusei (febră, rinoree, inflamaţia mucoaselor
respiratorii, durere la deglutiţie, dispmee etc.)
Farmacistul poate să recomande bolnavului produse OTC, pentru:
 Tratamentul simptomatic al tusei (antitusive sau expectorante)
 Tratamentul unor simptome asociate (de ex. febră, rinoree, inflamaţia
mucoaselor respiratorii, durere la deglutiţie, dispmee etc.)
Farmacistul mai poate interveni cu sfaturi privind măsurile nemedicamentoase
ce pot fi aplicate în scop curativ şi profilactic:
 Evitarea inhalării aerului rece
 Evitarea alcoolului şi fumului de ţigară (deoarece sunt ciliotoxice şi diminuă
clearence-ul traheobronşic). Renunţarea şa fumat, în caz de BPOC
 Ceaiuri calde din produse vegetale cu mucilagii ca florile de tei, suc de ridiche
neagră antrenat descendent cu miere de albine etc.
Farmacistul nu trebuie să intervină în tratamentul etiopatogenic al tusei
(antibioterapie sau chimioterapie antimicrobiană, antidispneice etc) şi trebuie să
recomande prezentarea la medic sau chiar internarea, atunci când ipoteza de
diagnostic o impune (de ex. Pneumonii, BPOC, astm bronşic etc).
Tusea trebuie tratată simptomatic, în funcţie de tip: tuse uscată sau tuse umedă.
Tusea uscată, neproductivă, iritativă şi dăunătoare trebuie combătută cu
antitusive:
 Centrale (inhibitoarele centrului tusei)
o Opioide naturale (codeina) şi sintetice (dextrometorfan)
o Neopioide (butamirat, clobutinol, oxeladina)
 Periferice (diminuă sensibilitatea receptorilor periferici) – levodropropizina,
prenoxdiazina, fitoterapice cu mucilagii
Indicaţiile:
- curent, antitusivele centrale
- în tusea declanşată de iritarea receptorilor periferici, antitusive.
Posologie p.o:
ANTITUSIVE CENTRALE OPIOIDE

 Codeina (Codeinum)
Descriere - alcaloid din opiu; antitusiv marcant prin deprimarea centrului tusei,
biotransformare hepatică; difuzează prin placentă şi în laptele matern putând produce
deprimare şi dependenţa la copilul nou născut şi sugar. Este antitusivul cel mai des
folosit şi luat ca referinţă.
Indicaţii - tuse iritativă, uscată. Folosit şi ca analgezic în amestecuri antinevralgic.
Efectul antitusiv apare la doze mai mici (15 mg) decât efectul analgezic(120mg) şi
este de 3 ori mai slab decât cel al morfinei.
Reacţii adverse: rareori constipaţie, greţuri, ameţeli, la doze mari somnolenţă,
deprimare respiratorie, la copii poate produce convulsii, după administrare prelungită
poate dezvolta toxicomanie.
Contraindicaţii: la astmatici, emfizem pulmonar, insuficienţă respiratorie, la
persoanele cu tendinţă la toxicomanie, copii sub 5 ani.
Administrare: oral, adulţi 10-20 mg de 3-4 ori pe zi. Copii peste 6 ani
200-300mcg/kg de 3-4 ori pe zi.

 CODEINA FOSFAT comprimate 15 mg

Compozitie: 15 mg fosfat de codeină, excipienţi q.s. pentru un comprimat. 

Indicaţii: tuse iritativă, uscată.
Contraindicaţii: Insuficienţă cardiacă, hepatică, insuficienţă renală avansată,
insuficienţă respiratorie evidenta, sensibilitate la codeina. 
Precautţii: Se prescrie cu prudenţă la bolnavii cu astm bronşic şi emfizem pulmonar,
la care poate accentua fenomenele de insuficienţă respiratorie. Doze mai mari de 0,3
mg/kg corp pot produce convulsii la copii . Codeina se regăseşte în laptele matern şi
trece prin bariera placentară. Nu se administrează femeilor care alăptează . Codeina
poate dezvolta obişnuinţă în cazul administrării prelungite, în doze mari. Figurează pe
lista substanţelor dopante (interzise sportivilor). 
Supradozare: Supradozările accidentale pot duce la depresiune respiratorie,
hipotensiune, comă şi colaps. Se recomandă asistenţă medicală specializată. 
Interacţiuni : Efectul deprimant central al codeinei este potenţat de fenotiazine,
antidepresive triciclice, antihistaminice, tranchilizante, sedative, hipnotice, alcool.
Codeina potenţează analgezicele. Efectele codeinei sunt scăzute de caolin (scade
absorbţia). 
Reacţii adverse: Pot apărea fenomene de sedare, greţuri, vărsături, vomă, constipaţie.
La doze mari poate surveni deprimare respiratorie. 
Administrare: Codeina se administrează în doze cât mai mici, la adult 15 mg o dată
pentru a putea fi repetată la nevoie. Nu se repetă administrarea înainte de 4 ore. Doze
peste 50-60 mg pot accentua tusea. Adulţi: 1 comprimat de trei ori pe zi. Copii intre
7-15 ani: 1-2 comprimate pe zi. Copii între 3-6 ani: 1/2-1 comprimat pe zi. Durata
tratamentului este dependentă de gravitatea afecţiunii tratate.

 DEXTROMETORFAN (Dextrometoranum)

Antitusiv cu acţiune centrală fără efecte analgezice. Nu deprimă respiraţia,

decât la doze mari, nu are risc de dependenţă. Efectul antitusiv se manifestă după 15-
30 minute de la administrare şi se menţine timp de 3-6 ore.
Este utilizat în tratamentul simptomatic al tusei uscate datorate unei iritaţii la
nivelul laringelui, traheei, sau bronhiilor.
Exemple de medicamente tipizate
DEXIR solutie orala 7,5 mg/5ml (copii); 15mg /5ml (adulti);
ROFEDEX sirop 15mg/5ml;
TUSALIN comprimate filmate 15mg;
TUSIDRIL sirop 15mg/5ml;
TUSIN sirop 0,1%
TUSIN comprimate 10mg;20mg(FORTE);

 TUSIN comprimate 10 mg; 20 mg (FORTE)

Compoziţie:  Un comprimat conţine bromhidrat de dextrometorfan şi excipienţi

Indicaţii terapeutice: Tuse uscată iritativă. Este eficace în cazurile de tuse iritativă
cronică.
Contraindicaţii: Alergie la dextrometorfan. Nu se asociază cu IMAO (risc de
hipertermie, hiperexcitabilitate şi colaps) şi nu se consumă alcool pe întreaga durată a
tratamentului cu Tussin sau Tussin forte (potenţarea depresiei SNC). Nu se
administrează în tusea productivă şi la bolnavii cu astm bronşic. Insuficienţă hepatică
gravă; insuficienţă respiratorie. Nu se administrează la copiii mai mici de 2 ani şi se
limitează administrarea până la vârsta de 6 ani.
Reacţii adverse: Uneori somnolenţă, ameţeli, confuzie, cefalee, greaţă, vărsături şi
constipaţie. Administrat în doze terapeutice nu afectează respiraţia, dar la doze
ridicate poate provoca depresia centrului respirator. Dextrometorfanul nu produce
dependenţă psihică.
Precauţii: În caz de insuficienţă hepatică şi la persoanele în vârstă, doza terapeutică
se va reduce cu 50 %.
Sarcină şi alăptare: Dextrometorfanul nu are efect teratogen.Totuşi se va evita
administrarea lui pe durata primelor trei luni de sarcină. Dacă se foloseşte în ultimele
luni de sarcină poate provoca fenomene de depresie respiratorie la nou-născut. Nu se
va administra pe timpul alăptării, nedispunându-se de date suficiente în ceea ce
priveşte excretarea în laptele matern.
Administrare: Adulţi: 75-120 mg/zi, divizate în 4-6 prize. Copii: între 2 şi 6 ani: 2,5-
5 mg la 4 ore sau 7,5 mg la 6 sau 8 ore. Nu se va depăşi doza maximă de 30 mg/zi.
Nu se recomandă la această categorie de vârstă folosirea comprimatelor de Tussin
forte; între 7 şi 12 ani: 5-10 mg la fiecare 4 ore sau 15 mg la 6 sau 8 ore. Nu se vor
administra mai mult de 60 mg dextrometorfan/zi. Se recomandă utilizarea
comprimatelor de Tussin şi Tussin forte pe o perioadă scurtă (câteva zile) şi folosirea
dozei celei mai mici care are efect terapeutic. Dacă tusea se menţine la dozele
terapeutice obişnuite, nu se vor mări dozele ci se va trece la reexaminarea stării
clinice a bolnavului.
  HUMEX TUSE NEPRODUCTIVA sirop 0,1%;0,13%.

Compoziţie: dextrometorfan (bromhidrat): 0,100g, excipient aromatizant de banane

q.s.p.: 100ml
Indicaţii: tratamentul simptomatic al tusei neproductive, iritative, la copil.
Contraindicatii: insuficienţă respiratorie, tuse astmatică, tratament cu IMAO, copii
mai mici de 30 luni.
Reacţii adverse: pot apărea: constipaţie, somnolenţă, stări de vertij, greasă, vomă,
bronhospasm, reacţii cutanate alergice.
Precauţii: a nu se depăşi posologia indicată, iar în caz de supradozare anunţati rapid
medicul. În caz de diabet, ţineţi cont de conţinutul de zahăr.
Administrare: la copii în jur de 1mg/zi/kg de bromhidrat de dextrometorfan
repartizat în 3 sau 4 reprize; de la 30 de luni la 6 ani: 1 linguriţă de 2 pana la 4 ori/ zi,
de la 6 ani la 15 ani, 2 linguriţe de 2 până la 5 ori/zi, după vârstă şi greutatea
copilului.

ANTITUSIVE CENTRALE NEOPIOIDE

BUTAMIRATUM
EXEMPLE DE MEDICAMENTE TIPIZATE
SINECOD comprimate retard 50mg;
TUSOSEDAL solutie interna 5mg/20ml;
SINECOD sirop7,5mg/5ml

 SINECOD sirop 7,5 mg/ml

Indicaţii: tuse acută de cauze variate. Supresia tusei pre şi post-operatorii în
chirurgie şi bronhoscopie. Tuse convulsivă.
Contraindicaţii: hipersensibilitate la principiul activ.
Precauţii: sarcină şi alăptare: se recomandă ca Sinecod să nu fie folosit în
primul trimestru, iar în restul perioadei de sarcină acesta se va administra doar
dacă este necesar. În absenţta datelor despre posibilitatea eliminării în lapte a
substanţei active, se recomandă evitarea administrării Sinecod în perioada de
alăptare.
Reacţii adverse: greaţă, diaree, eritem cutanat, vertij au fost observate într-o
proporţie de circa 1% din cazurile tratate cu Sinecod, simptome care dispar
după reducerea dozei sau întreruperea terapiei.
Administrare: copii 3-6 ani: 5 ml de 3 ori pe zi; copii 6-12 ani: 10 ml de 3 ori pe
zi; copii peste 12 ani: 15 ml de 3 ori pe zi; adulţi: 15 ml de 4 ori pe zi. Pe cât
posibil, se preferă administrarea înaintea meselor.

 OXELADINUM
Acţionează deprimant pe centrul tusei nu deprimă centrul respirator nu produce
somnolenţă sau constipaţie.
Inhibă direct şi selectiv centrul tusei. Nu este înrudit cu opioidele sau
antihistaminicele, în dozele terapeutice nu inhibă centrul respirator.

EXEMPLE DE MEDICAMENTE TIPIZATE

PAXELADINE capsule cu eliberare prelungita 40MG;
PAXELADINEsirop 0,2%

Compoziţtie: oxeladina citrat 10 mg /mens, 250 mg /flacon şi excipienţi

(parahidroxibenzoat de metil, zaharoza, aromă de cacao, eritrosina, apă purificată).
Indicaţii: tratamentul simptomatic al tusei de diverse etiologii: tuse gripală,
rinofaringite, traheite, laringite, bronhopneumopatii, rujeola, tuse convulsivă. Tuse
spasmodică şi reflexă. Tuse seacă şi iritativă.
Precauţii: în cazul unei administrări masive, se recomandă supravegherea funcţiilor
respiratorie şi cardiovasculară. Nu se cunoaşte încă un antidot. 
Acţiune: principiul activ este citratul de oxeladina, molecula antitusivă ce acţionează
selectiv la nivelul centrilor nervoşi ai tusei fără a deprima centrul respirator şi având
un uşor efect eupneic (facilitează respiraţia). Nu are înrudire chimică cu opiaceele sau
derivaţii lor, nici cu antihistaminicele (nu produce somnolenţă, nu încetineşte tranzitul
intestinal). 
Administrare: Adult : sirop: 2-5 doze/zi. Copil: sirop: 1 doza/10 kg/24 ore (până la 4
ani: 1-2 doze/zi, între 4-15 ani .