FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR

FARMACOTERAPIA TUSEI
TUSEA - NOTIUNI FIZIOPATOLOGIE

Tusea este reprezentata de secuse expiratorii rapide, explozive, avind ca rezultat expulzarea materiilor aflate
in caile respiratorii: exudat, puroi, singe.

Este unul dintre cele mai frecvente simptome in patologia respiratorie, dar poate avea si alte cauze: cardiace,
mediastinale, digestive, ORL; este al cincilea simptom ca frecventa care determina pacientul sa faca o vizita
medicului.

Arcul reflex al tusei

1) receptori localizati la nivelul:

a) aparatului respirator: nas, faringe, laringe, trahee, bronhii, plamini, pleura
b) altor organe: inima, tub digestiv, ficat, splina, uter

Importanta majora o au receptorii din zonele tusigene situate la bifurcatia traheei, regiunea aritenoida.

2) cai centripete constituite din fibrele aferente senzitive ale nervilor trigemen, laringeu superior,
glosofaringian, vag, cutanati.
3) centrul tusei situat in bulbul rahidian
4) cai centrifuge constituite din fibrele eferente motorii ale nervilor: laringeu inferior pentru glota,
frenic pentru diafragm, intercostali pentru muschii intercostali
5) efectori reprezentati de muschii striati respectivi, inervati de fibrele eferente, care se contracta
realizind actul tusei.

Fig. 1 Arcul reflex al tusei

Tusea este declansata de stimularea receptorilor de catre:

 stimuli inflamatori: edemul si hiperemia mucoaselor respiratorii cauzate de infectii, agenti fizici, agenti
chimici, patrunderea unor produse straine cum ar fi aspirarea sucului gastric din refluxul
gastroesofagian sau aspirarea de lichide.
 stimuli mecanici: inhalarea unor particule straine, compresiunea, tractiunea sau punerea in tensiune a
cailor respiratorii

1
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
 stimuli chimici: fumat, inhalarea de fum si gaze iritante, medicamente (IECA, AINS)
 stimuli termici: aerul foarte cald sau foarte rece, schimbarile bruste de temperatura ale aerului.

Fig. 2 Stimularea receptorilor pentru tuse de catre diferiti stimului

2
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
Tipuri de tuse

Tabel 1 Clasificare tusei

Criteriul Caracteristici
Locul de formare a  Tuse pulmonara
impulsurilor nervoase  Tuse extrapulmonara (insuficienta cardiaca)
declansatoare
Prezenta secretiilor  tusea uscata - fara secretie sau cu secretie redusa, viscoasa, aderenta
 tusea umeda - cu secretie care se acumuleaza si stimuleaza zonele tusigene
Consecinte  tusea daunatoare - cind este seaca, de intensitate mare, dureroasa,
favorizeaza hemoptizia, solicita aparatul cardiovascular
 tusea utila cind este productiva

Fig. 3 Rolul pozitiv al tusei

Caracteristici  tusea seaca, ragusita, afona, sugestiva pentru afectarea laringiana

 tusea chintoasa caracterizata de accese care incep cu un inspir profund,
sonor, urmat de sacade scurte si rapide de tuse pina la golirea aerului din
plamini cu cianoza pacientului si un nou inspir (tuse convulsiva/ magareasca)
 tusea bitonala, ca si vocea bitonala apare in cazurile cu paralizia corzilor
vocale prin afectarea nervului recurent sting, data de tumori, anevrisme
aortice, mariri ale atriului sting
 tusea cu expectoratie, cu respiratie suieratoare si expir prelungit sugereaza
sindromul de obstructie bronsica difuza din BPOC si astm bronsic
 tusea seaca cu inspir prelungit si zgomot apare in obstructiile laringiene si
traheale
 debutul acut cu febra si tuse indica o etiologie infectioasa, iar daca se
adauga si o durere toracica unilaterala indica o pneumonie sau pleurezie
 schimbarea caracterului tusei la un fumator cronic, mai ales daca se
asociaza cu scadere ponderala, paloare tegumentara, febra, indica un
cancer bronhopulmonar
Momentul cind se  tusea matinala - toaleta matinala a bronhiilor elimina secretiile acumulate in

3
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
manifesta in timpul noptii; caracteristica fumatorilor, bronsitelor cronice
 tusea vesperala(de seara) - in insuficienta cardiaca, in tuberculoza pulmonara
 tusea nocturna si tusea la eforturi fizice - sugereaza mai degraba o boala
cardiaca cu staza venocapilara pulmonara
 tusea sezoniera sau accentuarea ei in sezoanele reci si umede, cu ceata, apare
in unele forme de bronsita cronica si in astmul bronsic sezonier cronicizat

Secretia bronsica
 este rezultatul activitatii celulelor mucoase ale glandelor bronsice
 compozitie: apa 95%, electroliti, transsudat (contine Ig A si Ig G), glicoproteine (acide 40% -acid
sialic, sulfamucina; neutre 60% - fucomucina)
sint solubile si viscozitatea lor
scade in mediu slab alcalin; sint legate intre ele prin punti electrofizice si chimice ( de sulf, de hidrogen, de
calciu); cu apa formeaza un gel viscos cu rol de mentinere a umiditatii mucoasei si de aparare contra agentilor
mecanici chimici, bacterieni
Reglarea activitatii secretorii a aparatului respirator este controlata de un centru mucokinetic aflat in bulb.
Clearance-ul traheobronsic este asigurat de miscarea pendulara a cililor mucoasei respiratorii; cilii prin
miscarea pendulara asigura transportul continuu al filmului de secretie spre faringe de unde este inghitita
inconstient.
Activitatea cililor este:
 stimulata de teofilina, β-adrenolitice, serotonina, cationi anorganici
 inhibata de anticolinergice, acizi, antagonistii serotoninei
Ciliotoxice sint fumul de tigara, alcoolul, acidul acetic, acidul formic, acetona
In stari patologice viscozitatea mucusului creste, devine aderent si ingreuneaza clearance-ul traheobronsic
transformindu-se in factor iritativ, declansator al tusei.

Sputa
 reprezinta produsul evacuat din caile respiratorii prin tuse
 este alcatuita din secretia bronsica, exudate patologice, leucocite, eritrocite, microorganisme, saliva,
secretie nazala, secretie faringiana
 este abundenta in bronsita acuta, bronsita cronica, abces pulmonar, edem pulmonar; infectiile
respiratorii mai ales cele virale provoaca scaderea de mucus, urmata la 24 ore de necroza cu
descuamarea celulelor ciliate.
 exista urmatoarele tipuri:
 sputa mucoasa cu aspect gelatinos, mai mult sau mai putin fluida, semitransparenta intilnita in procese
catarale bronsice in faza incipienta.
 sputa seroasa foarte fluida asemanatoare cu albusul de ou batut, abundenta intilnita in edem pulmonar
acut
 sputa purulenta galben-verzui cu miros foarte fetid uneori intilnita in procese supurative
bronhopulmonare
 sputa antracozica negricioasa datorita fumului sau prafului de carbune
 sputa perlata care apare la sfirsitul crizelor de astm bronsic alergic, fiind o sputa mucoasa in care se
vad sferule albe.
FARMACOTERAPIA TUSEI

4
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
Definitie. Antitusivele sint medicamente care diminua sau suprima tusea, actionind la nivelul:
 centrului bulbar al tusei - inhibitoare ale centrului tusei
 altor verigi ale arcului reflex al tusei- substante medicamentoase cu actiune periferica

Clasificare.

Inhibitoare ale centrului tusei

opioide naturale: codeina, morfina neopioide: noscapina, glaucina, clofedanol,

semisintetice: dionina butamirat, clobutinol, oxeladina,
sintetice: folcodina, levopropoxifen, dextrometorfan pentoxiverina, benzonatat

Substante cu actiune periferica

I. Expectorante - favorizeaza fluidificarea si eliminarea sputei, diminuind factorul iritativ local.
1. Secretostimulante (actiune stimulanta asupra glandelor bronsice)
a. Prin mecanism mixt (direct si indirect) - se administreaza oral si se elimina la nivelul glandelor
bronsice, alcalinizind secretia si fluidificind-o (mecanism direct); in plus produc iritatia nespecifica
a receptorilor din mucoasa gastrica, declansind un reflex vago-vagal, cu stimulare vagala a secretiei
bronsice (mecanism indirect). Clasificare: substante volatile (saruri de amoniu), substante
sublimabile (benzoat de sodiu, ioduri, guaifenesina, gaiacolsulfonat de potasiu).
b. Prin mecanism reflex - produc iritatia nespecifica a receptorilor din mucoasa gastrica, declansind
prin reflex vago-vagal stimularea secretiei bronsice. Clasificare: ipeca, saponine .
2. Bronhosecretolitice ( actiune de fluidificare directa asupra secretiei bronsice la administrarea orala si in
aerosoli).
a. Prin mecanism biochimic: enzimele proteolitice (tripsina, alfachimotripsina, streptochinaza,
streptodornaza, dornaza alfa).
b. Prin mecanism chimic
mucolitice (modifica structura glicoproteinelor din mucina): acetilcisteina, carbocisteina,
erdosteina, mesna
mucoreglatoare (modifica compozitia mucinei): bromhexina, ambroxol
c. Prin mecanism fizico-chimic de reducere a tensiunii superficiale (prin desfacerea legaturilor
electrofizice ale mucoproteinelor): tiloxapol.
II. Mucilaginoasele (patlagina, podbal, nalba, luminarica, etc): au proprietati hidrofile, lubrefiaza
mucoasa faringiana si diminua sensibilitatea terminatiilor nervoase.
III. Antiseptice si decongestionante nazale: au actiune etiotropa si patogenica
IV. Anestezice locale (clofedanol, benzonatat): diminua iritatia receptorilor
V. Bronhospasmolice (prenoxdiazina): diminua indirect iritatia receptorilor
VI. Altele (levodropropizina)

Farmacoterapie

5
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
Primul tratament al tusei trebuie sa fie cel cauzal.

Tusea uscata, daunatoare, inutila se combate:

 inhibitoarele centrului tusei sint cele mai active si se utilizeaza curent

 opioidele au eficacitate maxima, dar trebuie evitate in tusea cronica si la indivizii cu predispozitie la
farmacodependenta
 substantele medicamentoase cu actiune periferica se utilizeaza in cazul in care tusea este declansata de
iritarea receptorilor

Tusea umeda este diminuata cind este suparatoare, dar nu trebuie suprimata; Expectorantele se
administreaza in afectiuni pulmonare cu secretie bronsica scazuta, viscoasa si aderenta, care nu poate fi
eliminata si care reprezinta un factor: favorizant al proceselor infectioase si inflamatorii

iritativ, declansator al tusei

Fluidificarea sputei determina:

 usurarea eliminarii ei
 deblocarea cililor, cu favorizarea activitatii lor pendulare
 eliberarea celulelor glandulare, cu imbunatatirea activitatii lor

Expectorantele se pot asocia cu:

 antibiotice si chimioterapice, in infectii medii sau grave

 inhibitoare ale centrului tusei in tuse intensa chinuitoare; acestea se utilizeaza in doza care sa diminue
tusea, dar sa nu inhibe total reflexul tusei, caz in care este impiedicata expulzarea sputei infectate. Din
acest motiv nu sint larg utilizate produsele cu asocieri fixe.

Farmacotoxicologie
Reactiile adverse sint in functie de substanta si intereseaza:
 SNC-ul: deprimare (codeina); stimulare pina la convulsii (sarurile de amoniu)
 aparatul digestiv: constipatie (opioide), iritatie gastrica (saruri de amoniu, bromhexina)
 aparatul respirator: bronhospasm (acetilcisteina, bromhexina, codeina)

Inhibitoare opioide ale centrului tusei

CODEINA (3-METILMORFINA) DCI non OTC admisa exclusiv in combinatii cu DCI-OTC

Alcaloid extras din Papaver somniferum, familia Papaveraceae

Caracterizare fizico-chimica
Se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, gust amar, toxic, usor
solubila in alcool si cloroform, foarte putin solubila in apa. Se utilizeaza sub forma de:
 clorhidrat: cristale aciculare incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, gust amar, toxic, solubila in
apa, putin solubila in alcool, practic insolubila in cloroform si eter.

6
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
 fosfat: pulbere cristalina alba, fara miros, gust amar toxic, eflorescenta, se coloreaza la lumina, usor
solubila in apa.

Fig. 4 Papaver somniferum, codeina, fosfatul de codeine

Farmacocinetica.Absorbtie buna dupa administrarea p.o., cu bd.medie ~50%; biotransformare hepatica prin
demetilare la morfina (~10%); difuzeaza prin placenta si laptele matern, putind determina la nou-nascut si sugar
deprimare si dependenata; eliminare renala, predominant in forma inactiva

Fig.5 Metabolizarea codeinei

Farmacodinamie. Codeina prezinta urmatoarele efecte:

7
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
 antitusiv: apare la doze mai mici decit efectul analgezic (15 mg antitusiv/120mg analgezic); efectul
antiusiv se intensifica cu cresterea dozelor, pina la 60 mg; mai slab de ~3 ori decit cel al morfinei;
latenta este de 2 h si durata efectului 4-6 ore
 analgezic: ~12 ori mai slab decit cel al morfinei
 diminua secretiile bronsice
 slab sedativ
 miotic efectul fiind mai putin marcat decit in cazul morfinei
 inhibitor asupra centrului respirator bulbar (mai slab de ~3 ori decit morfina)
Dozele terapeutice maxime pentru:
 codeina: 0,06 g/priza, 0,2 g/24 ore
 fosfatul de codeina: 0,1 g/priza, 0,3 g/24 ore

Farmacotoxicologie
 constipatie si greata (numai la doze mari)
 creste presiunea intrabiliara, ca urmare a spasmului sfincterului Oddi
 convulsii, la copii
 poate favoriza spasmul bronhiilor
 potential toxicomanogen redus; dezvolta toxicomanie dupa administrare prelungita (nu intra in categoria
analgezicelor opioide stupefiante)

Farmacoepidemiologie
Contraindicatii: copii sub 3 (5ani) ani, sarcina, alaptare
Prudenta (ca antitusiv 15 mg): astmatici, emfizem pulmonar, insuficienta respiratorie, insuficienta hepatica,
soferi

Farmacoterapie/farmacografie
Este antitusivul cel mai frecvent utilizat fiind luat si ca referinta; este indicat in tusea uscata, iritativa.
Posologie: adult-15-30 mg repetat la 4-6 ore, maxim 45 mg/24 ore (la doze mai mari de 60 mg se
accentueaza tusea ); copii peste 5 ani 0,2-0,3 mg/kgcorp la 6-8 ore

Dureri moderate sau moderate persistente si crescinde, in asociere cu analgezice nonopioide; la adult 15-60
mg la 4 ore, la copii 0,5 mg/kg corp, la 4-6 ore.
Precautie: trecerea din clinostatism in ortostatism trebuie facuta lent pentru a preveni hTA ortostatica, cu
posibila lipotimie.

Interactiuni
Potenteaza efectul analgezicelor (asocieri in terapie intre codeina si AINS)
Efectul deprimant central este potentat de: IMAO, antidepresive triciclice, antihistaminice, sedative,
tranchilizante, alcool
Inductori/inhibitori CYP3A4

MORFINA (stupefiant)

8
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
Ca antitusiv se utilizeaza in mod exceptional in tusea foarte intensa refractara la alte antitusive
si insotita de durere intensa (cancer pulmonar, fracturi de coaste, infarct pulmonar, pneumotorax, hemoptizie)

Fig. 6 Structura codeinei si morfinei Fig.7 Test de depistare a opiodilor in urina

DEXTROMETORFAN DCI non OTC admisa exclusiv in combinatii cu DCI-OTC

Derivat opioid de sinteza cu actiune antitusiva reletiv medie (3-6 ore) centrala fara efecte:

 analgezice
 deprimante respiratorii
 deprimante a motilitatii cililor respiratori
 adverse de tip farmacodependenta fiind permisa administrarea la sportivi; influenteaza testele doping.

Farmacotoxicologie: rareori somnolenta, ameteli, confuzie, excitatie, iritabilitate, greturi, varsaturi

Contraindicatii: alergie, asociere cu IMAO, asociere cu alcool, insuficienta hepatica grava, insuficienta
respiratorie, copii sub 2 ani, sarcina, alaptare

Posologie: adult 60-120 mg /zi in 4-6 prize; dozele se reduc la 50% la batrini si in insuficienta hepatica; copii
2-12 ani 15-60 mg/zi in 4-6 prize

Fig. 8 Structura dextrometorfanului

9
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI

Fig. 9 Abuzul de dextrometorfan

Inhibitoare neopioide ale centrului tusei

BUTAMIRAT DCI admisa fara limitare de doza

Farmacocinetica. Absorbtie rapida si totala la administrarea p.o; biotransformare plasmatica si hepatica la

metaboliti activi; legare de proteinele plasmatice in procent inalt (~95%), atit butamiratul cit si metabolitii
activi

Farmacodinamie: antitusiv cu eficacitate pronuntata, bronhodilatator

Farmacotoxicologie: determina reactii adverse fara importanta (greata, diaree) si cu frecventa redusa; in
supradozare determina somnolenta si hTA.

Farmacoterapie: tusea acuta, tusea convulsiva, profilaxia tusei pre-si postoperator

Farmacografie: adult 20-25 mg de 4 ori pe zi; copii sub 12 ani 5-15 mg de 3 ori pe zi

10
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI

Fig.10 Structura butamiratului si produse farmaceutice

OXELADINA DCI admisa fara limitare de doza

Farmacodinamie: antitusiv eupneic cu durata efectului ~4 ore, fara actiune deprimanta asupra SNC-ului, fara
somnolenta, fara actiune constipanta

Farmacotoxicologie/farmacoepidemiologie:

 prudenta - insuficienta respiratorie, afectiuni cardiovaculare

 precautii - monitorizarea functiei respiratorii si activitatii cardiovasculare la administrare prelungita

Farmacoterapie/farmacografie:

 indicatii: tuse neproductiva iritativa, tuse spasmodica, tuse convulsiva

 posologie: adult 30-50 mg/zi; copii pina la 15 ani 10-30 mg/zi

Fig.11 Produs farmaceutic cu oxeladine

11
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
Tabel 2 Alte inhibitoare neopioide ale centrului tusei

Substanta Profil farmacologic

Noscapina Alcaloid din opiu cu structura izochinolinica
Farmacodinamie:
 inhiba centrul bulbar al tusei mai slab sau egal cu codeina
 deprima slab centrul respirator bulbar
 nu are efect analgezic
 nu produce toxicomanie
 constipatie la administrare prelungita
Contraindicatii: abdomen acut, copii sub 5 ani, costipatie cronica
Glaucina Alcaloid cu nucleu aporfinic, derivate de dibenzochinolina din Glaucium flavum,
Papaveraceae
Farmacodinamie:
 antitusiv mai slab sau egal codeinei
 nu influenteaza respiratia, nu produce constipatie, nu determina toxicomanie
 la doze mari determina deprimare cardiaca si contractii tetanice
Clofedanol Actiune antitusiva aproape egala codeinei; la administrarea sub forma de solutie detremina
un efect anestezic slab pe mucoasa faringiana.
Este indicat in tusea neproductiva, iritanta, in doze de 25 mg de 3-4 ori pe zi
Pentoxiverina Antitusiv si bronhodilatator indicat in tusea neproductiva, iritanta, cu administrare po si iv;
adult 20-40 mg de 2-3 ori pe zi, copii 10-20 mg de 2-3 ori pe zi
Clobutinol Farmacocinetica: absorbtie po rapida si aproape totala, eliminare urinara in forma
nebiotransformata si ca metabolite, timpul de injumatatire plasmatic lung (24-32 ore).
Farmacotoxicologie/farmacoepidemiologie:
 reactii adverse: rar reactii alergice, dispnee, somnolenta, anxietate halucinanta; in
supradozare: tremor, convulsii; efecte teratogene evidentiate la animale
 contraindicatii: insuficienta respiratorie, astm bronsic, tulburari neuropsihice,
sarcina
 prudenta: activitati care necesita atentie sporita
Farmacoterapie/farmacografie: tuse neproductiva, iritativa; adult 40-80 mg de 3 ori pe zi,
copii sub 12 ani 10-40 mg de 3 ori pe zi; durata tratamentului maxim 7 zile; in insuficienta
renala si hepatica se ajusteaza dozele
Interactiuni:
 sinergism de potentare a actiunii sadative la asocire cu alcool si deprimante SNC
 sinergism in scaderea pragului anticonvulsivant la asociere cu antidepresive,
teofilina

EXPECTORANTELE

Sint substante medicamentoase care produc fluidificarea sputei prin:

 marirea secretiei glandelor bronsice

12
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
 modificarea proprietatilor fizico-chimice ale secretiei viscoase
 stimularea mecanismelor de eliminare a sputei,
avind drept consecinte:
 usurarea eliminarii sputei
 deblocarea cililor cu favorizarea activitatii lor pendulare
 eliberarea celulelor glandulare, cu imbunatatirea activitatii lor

Secretostimulantele (saruri de amoniu benzoat de sodiu, ioduri, guaifenesina, gaiacolsulfonat de potasiu).

SARURILE DE AMONIU (CLORURA, ACETAT)

Farmacocinetica: amoniul este biotransformat in uree, iar acetatul intra in circuitul metabolic

Farmacodinamie: prezinta efect secretostimulant, stimulator SNC, iar clorura de amoniu este si diuretica si
acidifianta

Farmacotoxicologie: la doze mari determina iritatie gastrica pina la voma si epigastralgii si stimularea SNC-
ului pina la convulsii

Farmacoepidemiologie: ulcer gastroduodenal, epilepsie, acidoza, eclampsie, ciroza, insuficienta respiratorie,

renala si hepatica avansate, intoxicatie amoniacala, uremie

Farmacoterapie: bronsite acute si subacute

Posologie: 300mg de 4-5 ori pe zi

Fig. 12 Structura clorurii de amoniu si produs farmaceutic

BENZOAT DE SODIU

Proprietati fizico-chimice: pulbere cristalina sau cu aspect granulos, alba, fara miros, gust dulceag si sarat, usor
solubil in apa, putin solubil in alcool

Farmacotoxicologie: la pH-ul acid al stomacului se formeaza acidul benzoic care este iritant gastric
determinind colici abdominale si epigastralgii

13
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
Farmacoepidemiologie: gastrita

Farmacoterapie: traheo-bronsita acuta

Benzoat de sodiu (E211) - aditiv alimentar din categoria conservantilor, prezent

in mod natural in fructele sub forma de boabe, ciuperci, scortisoara, cuisoare.
Este utilizat in cantitate de conservant impotriva drojdiilor si mucegaiurilor, in
produsele acide (este ineficient in produse cu pH mai mare de 5). Nu este permis
in produse pentru sugari si copii mici.
Doza zilnica admisa pentru consumul uman este de pina la 5 mg/kg corp. La
unele persoane mai sensibile, acidul benzoic si benzoatii pot sa produca reactii
alergice, iar astmatici accentueaza simptomatologia. In combinatie cu colorantii
alimentari azoici favorizeaza la copii hiperreactivitatea (sindromul ADHD).
Studiile de laborator au relevant si un posibil efect genotoxic.

Fig. 13 Benzoat de sodiu

GUAIFENESINA (GLICERILGAIACOL) DCI admisa fara limitare de doza

Proprietati fizico-chimice: pulbere microcristalina, alba sau aproape alba, miros caracteristic, gust amar,
solubila in apa

Farmacodinamie: prezinta urmatoarele efecte - expectorant, sedativ, miorelaxant

Farmacotoxicologie: iritatie gastrica, iar la doze mari paralizia muschilor striati incepind cu membrele
superioare si terminind cu muschii repiratori, somnolenta

Farmacoepidemiologie: ulcer gastro-duodenal, miastenie, conducatori auto, copii sub 5 ani

Farmacoterapie: bronsite, traheite, laringite acute si cronice

Posologie: adult 100-200mg de 4-6 ori pe zi, copii peste 5 ani 5-25 mg de 3 ori pe zi

Fig. 14 Structura chimica si produse farmaceutice cu guaifenesina

14
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
IODURILE DE SODIU SI POTASIU

Proprietati fizico-chimice:

NaI (iodura de sodiu) - pulbere cristalina alba, fara miros, gust sarat si slab amar, higroscopica, se coloreaza la
aer si lumina, foarte usor solubila in apa, usor solubila in alcool si glicerol

KI (iodura de potasiu) - cristale incolore sau pulbere cristalina/granulara, alba, fara miros, gust sarat si slab
amar, foarte usor solubila in apa, solubila in alcool, usor solubila in glicerol

Farmacocinetica: distributie selectiva in tiroida; eliminare pe mai multe cai: renal, saliva, suc gastric, bila,
transpiratie

Farmacodinamie:

 expectorante prin mecanism direct si reflex

 activeaza procesele catabolice, in special pentru proteine
 maresc coeficientul respirator
 stimuleaza tesutul limfoid
 favorizeaza resorbtia inflamatiilor cronice

Farmacotoxicologie:

 fenomene de iodism cu congestia mucoasei nazale, laringita, conjunctivita, acnee

 tireotoxicoza
 potential alergizant
 iritatie gastrica la administrarea sub forma de solutii concentrate

Farmacoepidemiologie: sensibilizare la iod, stari congestive acute pulmonare, febrili, bolnavi cu sputa
hemoptoica, tuberculoza evolutiva, hipertiroidie, gastrita, ulcer gastro-duodenal, insuficienta cardiaca; prudenta
in sezonul rece si la copii

Farmacoterapie: bronsita cronica, bronsita astmatiforma

Bronhosecretolitice (enzimele proteolitice, mucolitice, mucoreglatoare )

ENZIMELE PROTEOLITICE

Au eficacitate mare in fluidificarea secretiilor traheobronsice viscoase si purulente, din infectiile

bronhopulmonare, dar au actiune iritanta pronuntata (faringita, laringita, eritem cutanat) fiind indicate limitat.
Dornaza alfa este indicata in mucoviscidoza ( disfunctie genetica a glandelor exocrine, cu cresterea
viscozitatii secretiilor mucoase bronsice si digestive si evolutie spre fibroza chistica a plaminilor si
pancreasului).

15
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
ACETILCISTEINA (acid acetilamino -2- mercapto-3-propionic) DCI admisa fara limitare de doza

Proprietati fizico-chimice: solubil in apa, solutia avid miros de hidrogen sulfurat si fiind usor oxidabila; prin
oxidare solutia se coloreaza in roz, dar nu-si pierde efectul mucolitic.

Farmacocinetica: absorbtie prin mucoase, biotransformata partial in organism cu formare de sulfat si taurina,
eliminare renala ca metaboliti

Farmacodinamie: prin gruparea sulfhidrica reduce legaturile disulfidice din mucoproteine; efectul mucolitic
are intensitate maxima la pH slab alcalin (pH>7,5).

Farmacotoxicologie: greturi, rinita, stomatita, hemoptizie, bronhospasm, urticarie la administrarea orala,

asfixie prin umplerea bronhiilor cu secretia fluidificata, la pacientii cu expectoratie redusa.

Farmacoterapie:

 acumularea secretiei mucoasei bronhice dupa narcoza (anestezie generala)

 complicatii pulmonare postoperatorii
 afectiuni bronhopulmonare acute si cronice cu hipersecretie obstructiva
 BPOC
 examen bronhologic
 atelectazie - prabusire a alveolelor unei parti a plaminului sau chiar ale unui plamin intreg, din cauza
absentei ventilatiei, o consecinta a obstructiei totale sau partiale a unei bronhii
 mucoviscidoza
 fluidificarea sputei in vederea examenului microbiologic
 antidot in intoxicatia cu paracetamol

Farmacoepidemiologie: criza de astm bronsic; prudenta la astmatici (se asociaza cu bronhodilatatoare),

insuficienta renala,virstnici

Interactiuni : nu se asociaza cu eritromicina si tetraciclina; aparatele pentru administrare trebuie sa fie din
sticla, plastic, otel (interactioneaza cu fier, cupru, cauciuc)

Farmacografie:

 adult po 200 mg de 2-3 ori pe zi (maximum 600 mg/zi in tratamentul de scurta durata – 7 zile si
maximum 400 mg/zi pe durata lunga); copii pina la 14 ani 50-200 mg de 2-3 ori/zi.
 inhalator, aerosoli, 200 – 300 mg de 1-4 ori pe zi, timp de 5-10 zile
 instilatii (intratraheal, endobronsic, ocular) si lavaj (endoauricular, etc) 150-300 mg o data repetat de 1-4
ori/zi.
 im profund sau iv lent, adult 300 mg o data, repetat de 1-2 ori/zi; copii mici 150 mg o data
 perfuzie iv, diluat cu solutie glucoza 5% v/v =1/1, initial 150 mg/kg (in 60 minute), apoi o doza de
intretinere de 50 mg/kg la fiecare 4 ore, timp de 72 ore

16
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI

Fig. 15 Structura acetilcisteinei

Fig 16 Produse farmaceutice cu acetilcisteina

Fig. 17 Interventia acetilcisteinei in intoxicatia cu paracetamol

17
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
CARBOCISTEINA DCI admisa fara limitare de doza

Farmacocinetica: absorbtie po rapida, dar biodisponibilitate mica (sub 10%) datorita primului pasaj hepatic si
intestinal inalt; se acumuleaza la nivelul tesutului bronhopulmonar; eliminare urinara ca atare si ca metaboliti

Farmacotoxicologie/Farmacoepidemiologie: reactii de intoleranta digestiva cu greata gastralgii, diaree.

Se administreaza cu prudenta in ulcerul gastroduodenal.

Farmacoterapie : mucoreglator in afectiuni bronhopulmonare acute

Posologie: adulti 750 mg de 3 ori pe zi; copii, in functie de virsta, maximum 100 mg de 2-3 ori pe zi

ERDOSTEINA (Rx)

Farmacoterapie: afectiuni bronhopulmonare acute si cronice, afectiuni acute si cronice ale tractului respirator
superior (rinite, sinuzite, faringite, laringite, traheite), bronsite cronice la fumatori, atelectazie.

Contraindicatii: insuficienta hepatica si renala avansate, hipersensibilitate, copii cu greutate sub 15 kg.

Precautii: ulcer gastro-duodenal

Farmacotoxicologie: rar gastralgie, greturi, varsaturi, eruptii cutanate, urticarie

Administrare: inainte de masa

Fig. 18 Produse farmaceutice cu erdosteina si carbocisteina

18
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
BROMHEXIN DCI admisa fara limitare de doza

Proprietati fizico-chimice: derivat de ciclohexilmetilamina, derivat sintetic al vasicinei, alcaloid din specia
Adhatoda vasica. Se degradeaza la lumina.

Farmacocinetica: biodisponibilitate orala foarte redusa datorita efectului inalt al primului pasaj hepatic; legare
de proteinele plasmatica inalta (90-99 %); biotransformare la metabolit activ (ambroxol); eliminare renala,
predominant ca metaboliti conjugati, inactivi

Mecanismul actiunii: stimuleaza activitatea lizozomilor, crescind secretia enzimelor care hidrolizeaza
mucopolizaharidele; are si mecanism mucoreglator, modificind compozitia mucinei in sensul cresterii de
sintezei de sialomucine acide prin stimularea sialtransferazei

Farmacodinamie:

 mucolitic mucoreglator
 amelioreaza clearance-ul muco-ciliar
 creste Ig A si Ig G in parenchimul pulmonar
 creeaza conditii favorabile restabilirii permeabilitatii vaselor pulmonare

Farmacotoxicologie: greturi, iritatii gastrice, cresterea transaminazelor serice, bronhospasm

Farmacoepidemiologie: ulcer gastro-duodenal; la astmatici se administreaza asociat cu bronhodilatatoare.

Farmacoterapie: traheobronsite acute si astmatiforme, laringite, postoperator, examen bronhologic

Posologie: adult 8-16 mg de 3 ori pe zi, copii pina la 14 ani 1-8 mg de 3 ori pe zi

Fig. 19 Structura chimica si produse farmaceutice cu bromhexin

AMBROXOL DCI admisa fara limitare de doza

19
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI

Farmacocinetica: absorbtie orala rapida si aproape totala, dar biodisponibilitate redusa datorita primului pasaj
hepatic; legare de proteinele plasmatice in procent mare; difuzeaza in LCR, in laptele matern si prin placenta;
realizeaza in tesutul pulmonar dupa administrarea parenterala concentratii mai mari decit in plasma; eliminare
urinara sub forma de metabolite; clearance-ul hepatic al ambroxolului este redus in afectiuni hepatice; semiviata
eliminarii metabolitilor este prelungita in insuficienta renala

Farmacodinamie:

 mucolitic mucoreglator
 stimulant al secretiei de surfactant pulmonar, fiind util in profilaxia sindromului de detresa respiratorie
la nou-nascut

Farmacotoxicologie: epigastralgii, diaree, reactii alergice (mai frecvent la indivizii atopici), bronhospasm (la
astmatici in special),

Farmacoepidemiologie: sarcina, alaptare, ulcer gastro duodenal (prudenta); se administreaza dupa masa, cu
lichide.

Farmacoterapie: boli respiratorii acute si cronice, episoade acute ale BPOC

Posologie: adult 90 mg/zi in 3prize, copii 15-45 mg/zi in 3 prize

Interactiuni: creste concentratia pulmonara a amoxicilinei, cefuroximului, eritromicinei, doxiciclinei

Fig. 20 Structura ambroxolului Fig. 21 Produse farmaceutice cu ambroxol

HIDRATAREA SECRETIILOR BRONSICE

Prin: inhalare de vapori de apa calzi sau aerosoli dintr-o solutie de NaCl izotona/hipertona; ingestie de apa
~3 l/24 ore
Fitoterapie si alte tipuri de terapii

20
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI

Tabel 3 Produse vegetale utilizate in terapia tusei

Clasa/ reprezentanti Caracteristici

Saponine (Primulae rhizoma cum radicibus, Sint indicate in bronsite acute, bronsite astmatiforme, astm
Hederae folium, Liquiritiae radix, Violae
Tricoloris herba, Eryngii plani herba)
Ipeca (radacinile plantei Cephaelis
ipecacuanha, familia Rubiaceae)
Balsamum Tolutanum (exudatul patologic Actiune expectoranta
rezultat prin incizii practicate in trunchiul
arborelui Myroxylon toluiferum, familia
Fabaceae
Resina Benzoe (balsam solid provenit de la Actiune antiseptica, expectoranta, cicatrizanta
doua specii de Styrax)
Populi gemma
Pelargonium sidoides D.HR.,
familia Geraniaceae
Droserae herba
Mucilagii (patlagina, podbal, nalba,
luminarica)
Uleiuri volatile
bronsic
Principiul active este emetina care in doze:
 mici are actiune expectoranta
 mari are actiune vomitiva
Se recomanda administrarea in faza incipienta a bronsitei acute,
in cazul secretiei bronsice moderate, dar foarte viscoase; nu se
recomanda atunci cind secretia este fluida si abundenta
Contraindicatii: virstnici, cardiaci, ateroscleroza avansata,
gastrita, enterita, colita, ulcer gastro-duodenal, sarcina,
tulburari neurologice
Mugurii de plop se utilizeaza pentru actiunile expectoranta,
antiseptica si antiinflamatoare
Proprietati secretomotorii prin stimularea frecventii de
miscare a epiteliului ciliar respirator
Actiune bronhospasmolitica si secretolitica
Actiune emolienta, expectoranta
Expectorante (Aetheroleum Anisi, Aetheroleum Eucalypti,
Aetheroleum Foeniculi, Aetheroleum Pini, Aetheroleum
Thymi, acetat de bornil, eucaliptol)
Decongestionante nazale (Aetheroleum Eucalypti, Aetheroleum
Menthae, Aeheroleum Pini)
Analeptice respiratorii (camfor, Aetheroleum Cinnamomii)

Homeopatia
O consultatie este indispensabila pentru alegerea tipului de tratament:
‼ tusea seaca:cuprum metallicum, Drosera, Coccus cacti, Mephitis, Stodal
‼ tusea cu accese (violente si durere): Aralia racemosa, Bryonia, Coccus cacti, Corallium rubrum,
cuprum metallicum, Drosera rotundifolia, Hyoscyamus niger, Rumex crispus, Stodal
‼ tusea cu expectoratie: antimonium tartaricum, Ipeca, kalium sulfuricum, pulsatilla, Stodal
Aromoterapia

21
FARMACOLOGIA SI CHIMIA APARATULUI RESPIRATOR
FARMACOTERAPIA TUSEI
Inhalatii /gargara cu uleiuri volatile de eucalipt, cimbru, chiparos

Amestec cu actiune spasmolitica si antiinflamatorie in cazul tusei uscate:

10 picaturi (0,5 ml) ulei volatil din flori de Lavandula angustifolia Miller (Lavandula vera DC., Lavandula
officinalis Chaix)

10 picaturi (0,5) ml ulei volatil de parte aeriana de Cymbopogon flexuosus, familia Poaceae, lemongrass,

10 picaturi (0,5 ml) ulei volatil de frunze de Melaleuca alternifolia, familia Myrtaceae, tea tree

completat cu ulei vegetal (ulei gras) de macadamia pina la 10 ml - aplicate cite 10-20 picaturi din amestec la
nivelul gitului de 4-6 ori pe zi, timp de 48 de ore

Pentru copii intre 10-15 ani: 5 picaturi (0,25 ml) ulei volatil din flori de Lavandula angustifolia Miller
(Lavandula vera DC., Lavandula officinalis Chaix) cu 5 picaturi (0,25 ml) ulei volatil de frunze de Melaleuca
alternifolia, familia Myrtaceae, tea tree completat cu ulei vegetal (ulei gras) de macadamia pina la 10 ml -
aplicate cite 5-10 picaturi din amestec la nivelul gitului de 4-6 ori pe zi, timp de 48 de ore

Naturopatia
Preconizeaza un regim
 pe baza de legume crude si fructe proaspete alternativ cu o zi de dieta
 reducere a produselor lactate si a dulciurilor
 suc de lamiie indulcit cu miere de albine
O buiota cu apa calda si o cataplasma cu mustar sau cu otet pe torace usureaza respiratia

22