Este fapt social orice fel de a face, fixat sau nu, susceptibil sã exercite

asupra individului o constrangere exterioarã; sau, mai mult, care este

general pentru o întreagã societate datã, avînd in acelasi timp o
existentã proprie, independentã de manifestãrile sale individuale.

Într-adevãr, anumite maniere de a actiona si de gindi cistigã, în urma repetitiei,

un fel de consistentã care le precipitã, ca sã spunem asa, si le izoleazã de
evenimentele particulare pe care le reflectã. Ele dobindesc astfel un corp, o
formã sensibilã proprie, si constituie o realitate sui generis, foarte distinctã de
faptele individuale care o manifestã. Obisnuinta colectivã nu numai ca este
imanentã actelor succesive pe care le determinã, ci, printr-un privilegiu cãruia nu-
i gãsim exemplu în regnul biologic, ea se exprimã definitiv într-o formulã care se
repetã din gurã în gurã, care se transmite prin educaþie si se fixeazã chiar prin
scris. Acestea sint originea si natura regulilor juridice, morale, a aforismelor si
proverbelor, a scrierilor în care sectele religioase sau politice condenseazã
credinþele lor, a codurilor estetice pe care le întocmesc scolile literare etc.