Rezumat a primului capitol din lucrarea lui Emil Durkeim, “Regulile

metodei sociologice”
Faptul social reprezintă întreținerea tuturor procedeelor în clasificarea ansamblului de
procese din cadrul societății în scopul atenției sociale. Activitățile regulate ale fiecărei
persoane se datorează comunității, deoarece aceasta are rolul de a le impune ritmic.
Fiecare persoană la rândul său exercită un set de atribuții ce se întipăresc in
comportamentul nostru datorită simplului fapt că în cadrul societății se disting unele roluri ce
le preluăm fără a conștientiza. În cazul în care un individ nu se conformă asupra conduitei
societății, precum nu ții seama de ceea ce îți impune cultura, te simți singur ca fiind într-o
ceartă cu personalitatea proprie. În orice caz, fiecare scăpare de a ne debarasa de supunerea
colectivității, s-ar doborî. Actual, ne aflăm in continuă dezvlotare, deoarece pentru a exercita
un anumit lucru putem folosi și metodele din trecut, însă e posibilă cedarea.
O clasă de acțiuni reprezintă caracteristici precum: mișcarea comportamentului,
chibzuire, perceperea persoanelor cu o energie de forță în însușirea de necesitate. Succederea
fiind incapacitatea de contopire a proceselor. Fenomenele sociale in acest moment nu le
putem ezita, în majoritatea cazurilor se apropie fără a da de știre, ceea ce înseamnă că se
afirmă, fiind explicația individuală. Personalitatea nu elimină obligația de a obține un
comportament dorit pe partea regulilor.
Fără a conștientiza formele de ardoare fiind lipsite de gândire, în valul inconștientizării
își face apariția circulația gândirii. În moment ce ne înfruntăm cu afirmarea, trăirile față de
acestea îndreaptă reciproc. Ușor devenim jertfele unei închipuiri, făcându-ne să fim de parerea
că ceea ce se intâmplă ni se datorează nouă, însa realitatea fiind alta, desfășurarea e
influențată dinafară. Excluderea anulării nu ne ajuta să tăinuim marcanta încercare în
încuviințarea noastră. Atunci când conlucrăm singuri la senzația generală, nu rămânem cu
aceleași sentimente precum la cea în grup. În clipa când am rămas singuri conștientizăm că
stăpânirea comunicativă nu își mai lasă amprenta asupra noastră, părerile ce le-am acumulat
au devenit străine pentru noi.
Un pur exemplu a faptului social poate fi educația copiilor din zilele noastre. Fără a
conștientiza oferim un accent sporit în dezvoltarea copilului, precum impunerea unor lucruri
care mai apoi pot deveni pentru el regulate. De la început, încercam sa îi dobândim copilului
activitățile necesare in dezvoltarea armonioasa ce parcurge viața unui om. În succesiunea
acestor îndeletniciri, ele devin obiceiuri, ceva ce devinde de o importanță scăzuta. O bună
educație ar trebui sa excludă obișnuințele enumerate precedent, doarece pentru o dezvoltare
sanatoasă copilul are nevoie de a fi independent. Scopul educației fiind formarea existenței
sociale, ceea ce rezprezintă dezvoltarea sustenabilă în evoluție. Constrângerea suferită de
copii din moment în moment este ceea ce numim noi societate, influența mediului, iar
tranzitoriu acestuia fiind parintii si profesorii.
Însă fenomenele sociologice nu concluzionează lucrurile, ceea ce efectuăm noi zinlic,
meditarea nu face parte din ansamblul conștientizării, ceea ce efectuăm zilnic nu ar reprezenta
faptele sociale. Lucrurile de alt model fiind alcatuite dintr-un sistem colectiv de activități
eficace a unui grup. Deseori, aceste clase de lucruri sunt demonstrate ca fiind delimitate,
deoarece unele comportări intr-un procedeu de comportament se pot alege cu o victorie a
chibzuirii, dar totuși o însemnătate mare care năpustește în succesiune le individualizează de
întâmplările personale demonstrate. Ele câștigă un tot întreg, fiind o reprezentare emotivă
specifică fiecaruia, în același moment deosebită de comportamentele personale ce o
dobandește. Obiceiurile comunității se transmit prin cele mai simple lucruri începănd cu
primele activități ale fiecarei persoane de la naștere. Însă, nici una dintre ele nu se găsesc în
totalitate în conduita fiecăruia, deoarece ele pot fi întreținute și fără readucerea în prezent.
Exitând sa credem că rezultatul delimitării e întotdeauna precis, dar în majoritatea
cazurilor se demonstrează că faptul social se deosebește prin consecințele particulare. Dar
totuși putem fi influențați de unele fapte ce se transmit din generație în generație, ceea ce
demonstreaza la început că sunt de nedespărțit chiar și individual. Totodata aceste fapte sunt
redate din cadrul societății, nu particular. Clasificarea lor ne ofera calea de a separa, dar orice
faptă e efectuată individual, însă ceea ce se obține în final e situația cugetului general.
Afirmarea individuală citează în majoritatea cazurilor sistemul colectiv, dar sunt în
strânsă legătura de consecințele fiecăruia în cadrul aflării sale. Acestea demonstrând că fac
parte dintr-un ansamblu interdependent, adică fiind socio-psihice.
Procesul daca e reprezentat de toți membrii îl putem clasifica ca fiind comun. Situația
grupului poate fi repetabilă, deoarece li se necesită. Sentimentul întregului este o consecință a
existenței societății, in caz că ele persistă se întâmplă în însușirea genezei sale de grup. Ceea
ce se întâmplă în cadrul societății se datorează unei constrângeri ce se supune fiecăruia dintre
noi.
Faptul social e marcat de capacitatea de obligare ce se profesează, iar aceasta se
identifică in realitatea definitei unei pedepse, in marcarea înfruntării personale pe care
încearcă să o exercite. Acest fapt social se mai poate defini ca felul de a cârmui, excluzând
elementele personale, se particularizeză prin realizarea afirmării. El se definește ca fiind
mimat, având înclinarea de a se universaliza, se datorează deoarece el este neapărat. În incinta
acestei forme sunt plasate caracteristici divergente, fiind neapărate deslușite.
Atât faptele sociale cât și sociologia nu pot exclude existența toturor persoanelor ca
fiind una generală. La cea dintâi observare clasificarea componentelor se persecută la
comportarea procedării, la forma in care elementele sunt aranjate, nivelul de contracție a
substratului.
Modurile de a necesita fiecărei persoane se divid în distincția ce sprijină să ne
familiarizăm cu cele rămase. Nu putem demonstra nici una dintre fenomene, pentru că doar
dreptul civic ne poate demonstra cercetarea societății precum și raportul casnic si cetățenesc.
Un exemplu ar fi comportamentul oamenilor din jurul nostru, ei preferă să ocupe un loc unde
este mai puțin spațiu decât sa plece într-un loc nou, de asemenea și forma caselor, preluând
din trecut, excluzând metodele noi, însă adiția nu este neapărată.
Adăugarea nu este trebuitoare, deoarece acest stil nu e decât întărit. Organizarea
diplomatică e felul în care toate elementele au reusit sa intre într-un ansamblu și să
supravețuiască.Se distinge un întreg ansamblu care, fără desprindere, asociază acțiunile de
exprimarea vieții sociale, care nu poate fi într-un contur caracterizat. În această armonie se
percep deosebiri ale nivelului de întărire, având totuși aceeași făptura precum celelalte. Se
înscrie a fi fapt social mod de a întreține ceva sau de a efectua un anumit mod sensibil asupra
persoanei cu o obligație din cadrul societății, fiiind comun pentru toți indivizii unei
colectivități, posedând concomitent o particulară supravețuire, liber de afirmările sale private.
Individualitatea fiind potrivirea în strânsă legatura dintre organizare și viețuire, a gradului
găsind simplu imobilitatea în sociologie, demonstrând interdependența între ei, observând
nimic altceva decât o posibilă deosebire de rang, acestea datorându-se principiul dintre
comunitate și ființe.