Sistemul de clasificare biofarmaceutic (Biopharmaceutical Clasification
System - BCS, Amidon G. et al.) realizează cuplarea aspectelor critice de solubilitate şi permeabilitate a substanţelor medicamentoase şi stabileşte posibile corelaţii in vitro - in vivo. Există patru clase biofarmaceutice:
Clasa Solubilitatea Permeabilitatea Corelaţia in vitro - in vivo
I Mare Înaltă Posibilă, dacă viteza de dizolvare este mai mică decât viteza de golire a stomacului; altfel corelaţie limitată sau absentă. II Mică Înaltă Posibilă, dacă viteza de dizolvare in vitro este similară celei in vivo; excepţie cazul dozelor foarte mari. III Mare Joasă Permeabilitatea este factor limtant al vitezei procesului de absorbţie; corelaţie limitată sau absentă cu viteza de dizolvare. IV Mică Joasă Corelaţie limitată sau absentă. Sistemul de clasificare biofarmaceutic
Reprezentanţii generici ai acestor clase sunt:
Clasa I - metoprolol, antipirină, l-DOPA; Clasa II - naproxen, carbamazepină, cimetidină, ranitidină; Clasa III - atenolol, terbutalină, enalaprilat; Clasa IV - furosemid, hidroclorotiazidă. Există cazuri de frontieră între aceste clase, în special în ceea ce priveşte cazul compuşilor cu o solubilitate pH-dependentă (ex. piroxicam, pKa=6.7, ketoconazol pKai=2.9, pKa2=6.5). Extinderea sistemului de clasificare biofarmaceutică este reprezentată de detalierea noţiunii de solubilitate
Solubilitatea pH=1-8 Volumul de soluţie
Mare Toate valorile pH < 250 ml Intermediară Oricare valoare de pH < 250 ml Mică Nici o valoare de pH > 250 ml Detalierea criteriului Solubilitate în cadrul Sistemului de Clasificare Biofarmaceutic
Clasa intermediară este reprezentată de compuşii cu valori ale pKa în
intervalul de variaţie a pH-ului fiziologic.
În ceea ce priveşte permeabilitatea în sensul prevăzut de BCS,
coeficientul de permeabilitate efectivă asociat include variabile precum procesele de transport la nivelul membranei de absorbţie (permeaţie apoasă, difuzională sau convectivă), permeaţia celulelor mucoasei (incluzând fenomene de translocaţie membranară, transportul transcelular pasiv sau activ, difuzia sau convecţia pasivă paracelulară), transportul la nivelul citosolului, membranei basolaterale, fluidului interstitial şi peretelui vascular. Rezistenţa majoră întâmpinată în cadrul acestui ansamblu este localizată la nivelul membranei apicale (marginea în perie a intestinului subţire). Metabolismul citosolic poate influenţa determinările de permeabilitate prin alterarea în compartimentul acceptor - spaţiul intracelular - a condiţiilor sink. Un alt factor de alterare a datelor legate de permeabilitatea efectivă este prezentă unui transport activ de eflux, chiar în cazul unui transport difuzional semnificativ ca viteză şi mărime. De menţionat că în cazul Metodei Perfuziei Regionale Jejunale Umane datele furnizate sunt caracteristici ale unui sistem aflat în stare de echilibru, astfel încât posibilele fenomene de adsorbţie la interfeţele membranare să nu falsifice parametrii de absorbţie, iar fluxul secreţiei biliare este deviat în regiunea jejunală perfuzată.