SISTEME CU ELIBERARE

CONTROLATÃ DE COMPUŞI
BIOLOGICI ACTIVI
STUDENT: Chirea Teodora- Victoria
GRUPA: BPB
ANUL :I
INTRODUCERE

 În ultimele decenii, ca urmare a cercetărilor în domeniul farmaceutic, au fost descoperite o serie

de substanţe active cu efecte terapeutice importante. Sintetizarea substanţei biologic active a
impus şi perfecţionarea modului de administrare, pentru a maximiza efectele benefice şi a
diminua efectele adverse.
În prezent au devenit de interes noi materiale capabile să încapsuleze compusul biologic activ
într-o reţea polimerică şi să îl livreze într-un sistem biologic sau fizico-chimic, în mod constant,
pe o perioadă îndelungată de timp. Accentul a fost pus pe materialele funcţionalizate – capabile
să ajungă în organism la locul ţintă şi să controleze cu precizie mai multe aspecte: volumul
moleculei entrapate, concentraţia de compus biologic activ în sistem, dezvoltându-se un nou
domeniu de cercetare: Controlled Drug Release – eliberarea controlată de medicamente.
DEFINIŢIA SISTEMELOR CU ELIBERARE CONTROLATÃ DE COMPUŞI BIOLOGICI ACTIVI

• Sistem cu eliberare controlată este o formulă sau

un dispozitiv care permite introducerea unui 
medicament în organism și care îmbunătățește
eficacitatea și siguranța sistemului prin controlul
vitezei de eliberare, perioadei de eliberare și a
locului de eliberare a medicamentelor în organism.
• Într-un sistem cu eliberare controlată, un
medicament/principiu activ este eliberat într-un
mod predeterminat, predictibil și reproductibil.
Astfel, concentrația principiului activ va fi ajustată Sisteme farmaceutice de
astfel încât să prevină depășirea nivelului de administrare a medicamentelor: I eliberare imediată;
toxicitate sau să nu fie sub nivelul terapeutic optim. II eliberare susţinută; III eliberare controlată.
• Sistemele cu eliberare controlată de compuşi biologic activi permit
introducerea în organism a unei substanţe active, prin incorporarea
acesteia, cu scopul de a-i îmbunătăţi efectul therapeutic prin controlul
vitezei, locului , mentinerea constanta a nivelului optim şi perioadei de
eliberare .

Model sistem de eliberare controlată de

compuşi biologic activi
 ETAPELE EVOLUŢIEI SISTEMELOR CU ELIBERARE CONTROLATÃ DE
COMPUŞI BIOLOGICI ACTIVI

Se pot distinge trei mari etape în evoluția sistemelor de eliberare controlată:

• a). Etapa macro este reprezentată de dispozitive macroscopice. Acestea sunt în general sisteme de tip
rezervor, fabricate din polimeri nedegradabili, care prezintă o cinetică de ordin zero (viteză de
eliberare constantă).
• b). Etapa micro este reprezentată de sisteme microscopice. Acestea sunt în general sisteme de tip
matrice, fabricate din polimeri degradabili.
• c.). Etapa nano este reprezentată de lipozomi, micele, polimeri dendritici, nanoparticule (nanosfere și
nanocapsule) și sistemele conjugate polimer-medicament (în care molecula de medicament este
legată chimic de molecula de polimer). În aceste sisteme, matricea polimerică are nu numai rol în
controlul cineticii de eliberare a principiului active(PA), dar și în transportul activ sau pasiv al PA.
Astfel se poate vorbi de terapia la țintă. Obiectivele terapiei la țintă constau în creșterea concentrației
PA la locul de acțiune și reducerea concentrației PA în alte părți ale organismului.
 CLASIFICAREA SISTEMELOR CU ELIBERARE
CONTROLATÃ DE COMPUŞI BIOLOGICI
ACTIVI
Un principiu comun de clasificarea a sistemelor cu eliberare controlată are la bază
modul de preparare a acestora. Astfel, ele se clasifică în:
• Sisteme fizice, când se face încorporarea fizică a unui PA într-o • Sisteme chimice, când PA este legat prin legături chimice de polimer tip
matrice (polimerică sau nepolimerică) ionic sau covalent.
 În primul caz legătura se face pe baza schimbului ionic dintre polimeri încărcați
 Sisteme erodabile: PA amestecat fizic cu o matrice este eliberat în timp ce
pozitiv, de tip cationit sau negativ, de tip anionit, cu PA de tip bazic respectiv de tip
suportul este consumat (erodat) de mediul cu care vine în contact prin procese
acid. Factorii care influențează viteza de eliberare a PA dintr-o astfel de matrice
fizice de dizolvare sau chimice cum ar fi reacțiile de hidroliză a legăturilor schimbătoare de ioni sunt competiția dintre ioni, tăria ionica si pH-ul. Aceste produse
covalente sau a punților de reticulare dintre lațurile din compoziția matricei. sunt utilizate, în principal, în administrarea orală.
 Sistemele rezervor: constau dintr-o membrană nedegradabilă sau biodegrabilă  PA poate fi legal covalent de un lanț polimeric. În astfel de sisteme, PA este eliberat
polimerică care limitează viteza de eliberare și separă ca un miez principiul treptat prin ruperea legaturii chimice în urma reacțiilor de hidroliză sau a reacțiilor
activ de mediul biologic. Sistemele rezervor au fost preparate sub forma de enzimatice.
capsule, microcapsule, fibre sau tuburi cu capetele închise.
• Un avantaj semnificativ pentru sistemele chimice este acela că 70-90% din
 Sistemele matrice: constau dintr-o membrană nedegradabilă sau biodegrabilă masa preparatului îl reprezintă PA. La lanțul polimeric se poate atașa un
polimerică care limitează viteza de eliberare și separă ca un miez principiul
anticorp care se distribuie la un anumit organ obținându-se astfel un
activ de mediul biologic. Sistemele rezervor au fost preparate sub forma de
capsule, microcapsule, fibre sau tuburi cu capetele închise. preparat ținta.
 MECANISMELE DE ELIBERARE A
PRINCIPIILOR ACTIVE
• Sisteme cu eliberare controlată de
solvent includ doua mecanisme:
 Umflarea polimerului : hidrogelurile
 Osmoza: Sistemele osmotice sunt compuse
dintr-un rezervor ce conține PA care este inclus
într-o membrană selectivă pentru apă;
membrane permite trecerea apei dar stopeaza
trecerea PA.
 implantul/minipompa Alzet
 sistemul cu eliberare osmotică Procardia XL
 MECANISMELE DE ELIBERARE A
PRINCIPIILOR ACTIVE
• Sisteme cu eliberare controlată de difuzie:

 De tip rezervor- viteza de eliberare este strict controlata de viteza

de difuzie a PA prin membrane polimetrica
 Norplant : eliberare de levonorgstel ( anticonceptional )

 De tip matrice- viteza de eliberare este controlata de viteza de

difuzie a PA prin matricea polimetrica
 Zoladex LA – goserelina- utilizat in tratamentul cancerului de prostata
prin scaderea cantitatii de testosteron.
 MECANISMELE DE ELIBERARE A
PRINCIPIILOR ACTIVE
• Sisteme controlate chimic • Sisteme regulate
 intră preparatele în care viteza de eliberare a PA este predominant controlată de viteza de
degradare a polimerului, viteza de eroziune fizică a polimerului sau viteza de rupere a • ajustează concentrația PA și profilul cinetic în funcție de nevoile
legaturii chimice PA-polimer. fiziologice.
• Două metode se utilizează pentru obținerea acestor sisteme: realizarea de sisteme matrice • aceste sisteme încearcă să imite mecanismele naturale de
bazate pe polimeri degradabili și sisteme polimer-PA separate de grupa distanțieră.
Transformarea unui astfel de sistem într-un material solubil în apă este descrisă de procesul
biofeedback.
de bioeroziune.
• BIOEROZIUNEA: poate implica un proces de natură chimică (ca de exemplu, ruperea
unei parți din lanțurile reticulate sau ruperea lanțurilor polimerice) sau unul de natură
fizică (de exemplu, simpla solubilizare a polimerului intact, datorată modificarii pH-ului).
EXEMPLU:
 eroziunea în masă, viteza de pătrundere a apei în preparatul solid depășește viteza la Hidrogeluri sensibile la pH care se umflă în intestin sau colon. Odata
care polimerul este transformat într-un material solubil în apă. Pătrunderea apei este începută umflarea, lanțul polimeric devine accesibil la atacul enzimelor
urmată de un proces de eroziune, care conduce la împrăștierea preparatului solid în specifice din colon conducând la degradarea hidrogelului și
întregul volum.
concomitent la eliberarea PA în colon. Astfel, PA este eliberat în intestin
 Poliesterii sau colon și nu în stomac, ca în cazul administrării orale.
 eroziunea de suprafață, viteza la care apa patrunde în preparatul polimeric este mai
mică decât viteza de transformare a polimerului într-un material solubil în apă.
 Polianhidridele si poli(ortoesterii)
 LOCURILE DE ACŢIUNE A SISTEMELOR
CU ELIBERARE CONTROLATÃ
• Eliberarea transdermală – sistemul
este atasat de piele

• Eliberarea bucală –sistemul urmareste

timpul de retentie in mucoasa bucala
printr-un mecanism de bioadeziune:
tablete adezive , geluri adezive si plasturi
adezivi
 LOCURILE DE ACŢIUNE A SISTEMELOR
CU ELIBERARE CONTROLATÃ
• Eliberarea în tractul gastrointestinal : PA este
absorbit de diferite membrane în lungul tractului
gastrointestinal, astfel încât forma dozată să migreze în
circulația sanguină. PA pot fi susceptible degradărilor în
diferite moduri, prin hidroliză în stomac, prin reacție
enzimatică în intestinul subțire, sau metabolizare pe
pereții intestinului, cauzată de microorganismele din
colon. Astfel, eforturile in eliberarea controlată orala
sunt îndreptate în urmatoarele direcții:
• preparate care să dea un profil cinetic de eliberare bine definit,
• creșterea timpului de tranzit a PA,
• îmbunătățirea absorbției peptidelor,
• eliberare numai la nivelul intestinului sau colonului.
• Eliberarea nazală :Aceste sisteme sunt utilizate în primul rând pentru administrarea
peptidelor, deoarece se evită bariera hepatică. Transportul PA administrat nazal se face în
funcție de solubilitatea și masa molara. Proteinele cu masă molara ridicată nu pot trece
prin mucoasa nazală. Proteinele cu masă mai mica cum ar fi oxitocina si somatostatina au
o biodisponibilitate comparabilă cu cele administrate intravenos. PA pot fi administrate
intranazal sub formă de aerosoli, pulberi sau particule mici. Sterilitatea, stabilitatea,
toxicitatea și efectele adjuvanților trebuie luate în considerație alături de alți excipienți
utilizați în procesul de preparare a acestor sisteme.
• Eliberarea oculară :PA aplicate la nivel ocular sunt permanent drenate de catre secreția
lacrimală. În plus, multe PA au o permeabilitate scăzută prin cornee. Astfel, PA
administrate cu ajutorul picăturilor au o biodisponibilitate mică. Sistemele cu eliberare
controlată pot produce o creștere a absorbției PA în structurile oculare, fie prin creșterea
permeabilității prin cornee sau prin scăderea pierderilor de transport a PA prin cornee.
• Eliberarea cardiovasculară : Majoritatea sistemelor de eliberare
controlată pentru sistemul cardiovascular consistă în stenturi cardiace care
au un înveliș de medicament. Funcția principală a stentului constă în
deschiderea vaselor sanguine blocate. Medicamentul din înveliș este
eliberat controlat pentru a preveni reblocarea vasului sanguin.
 TIPURI DE MATERIALE ULTILIZATE LA
OBŢINEREA SISTEMELOR CU ELIBERARE
CONTROLATÃ
• Hidrogeluri bazate pe chitosan: Chitosanul este o polizaharidă liniară compusă din
unităţi β-(1-4)-D-glucozamină şi N-acetil-D- glucozamină şi este candidatul ideal pentru
sistemele de eliberare controlată pentru că este non-toxic, stabil, biodegradabil şi poate fi
sterilizat.
• Matrice siloxanice sol-gel: Procesul sol-gel se bazează pe capacitatea unor precursori
hidrolabili de a forma oxizi solizi de metal sau semimetal prin procesare apoasă. Gelul
poros se obţine prin condensarea şi policondensarea unităţilor hidroxilate obţinute prin
hidroliza unui precursor în mediu acid sau bazic. Se formează grupele silanol (Si-OH),
care prin condensare formează siloxani (-Si- O-Si-), iar prin îmbătrânire şi uscare duc la
obţinerea matricei siloxanice
• Dendrimeri amfifilici: Monomerii care se organizează sub formă de structură
arborescentă, în jurul unui nucleu central.. Un dendrimer poate transporta biomolecule
(elemente cromozomiale, citostatice) spre obiectivele ţintă din organism.
• Nanotuburi de carbon: Nanotuburile de carbon sunt folosite cu preponderenţă în
oncologie, în terapia citostatică. Nanotuburile de carbon sunt alotropi ai carbonului, însă
cu structură cilindrică. Proprietăţile speciale sunt date de biofuncţionalizarea acestora cu
biomolecule, devenind
• Ciclodextrine: sunt oligozaharide ciclice care formează macromolecule cu structură
tridimensională cu un număr foarte mare de grupări hidroxil exterioare; acestea le conferă
o structură exterioară hidrosolubilă şi una interioară hidrofobă, utilizată pentru
incapsularea principiului activ. Principiul procesului sol-gel ,
inclusiv agregarea, gelificarea,
uscarea și întărirea finală opțională
 CONCLUZII

• Sistemele cu eliberare controlată pot fi folosite în majoritatea tratamentelor clinice,

prin entraparea unor substanţe active: anestezice locale, opioide, proteine, în
diverse „vehicule”, fiind astfel de interes şi pentru secţiile de anestezie şi terapie
intensive.
• Odată cu evoluţia ştiinţei şi a domeniilor de cercetare au fost descoperiţi mulţi
compuşi biologic activi care pot fi candidaţi ideali pentru tratamentul diverselor
patologii clinice.
• Activitatea biologică depinde considerabil de modul de administrare a substanţei şi
de tipul de metabolizare a acesteia în organismul uman.
BIBLIOGRAFIE
• Zhang Y, Chan HF, Leong KW. Advanced materials and processing for drug delivery:
the past and the future. Adv Drug Deliv Rev 2013; 65: 104-120
• Mrsny RJ. Oral drug delivery research in Europe. J Control Release 2012; 161: 247-253
• Webster DM, Sundaram P, Byrne ME. Injectable nanomaterials for drug delivery:
carriers, targeting moieties, and therapeutics. Eur J Pharm Biopharm 2013; 84: 1-20
• Ukmar T, Maver U, Planinšek O, Kaučič V, Gaberšček M, Godec
• Understanding controlled drug release from mesoporous silicates: Theory and
experiment. Journal of Controlled Release 2011; 155: 409-417