Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare individual
la disciplina Managementul Financiar
Chișinău, 2023
CUPRINS
INTRODUCERE:
CONCLUZII:
BIBLIOGRAFIE:
Contracte forward: o analiză a caracteristicilor și utilizărilor lor.
Contractele de tip Forward reprezintă instrumente financiare utilizate într-o gamă largă de industrii și
sectoare pentru a gestiona riscul legat de fluctuațiile prețurilor și pentru a stabili prețuri viitoare
pentru active sau bunuri.
Aceste contracte implică un acord între două părți de a realiza o tranzacție în viitor, la un preț stabilit
în prealabil. Referatul de față are ca scop explorarea caracteristicilor și utilizărilor contractelor de tip
Forward, precum și prezentarea unor exemple concrete pentru a ilustra aplicabilitatea lor în diferite
domenii economice.
Protecție împotriva volatilității prețurilor: Unul dintre principalele riscuri pe care îl întâmpină
companiile este volatilitatea prețurilor pentru bunurile sau activele pe care le utilizează sau
comercializează.
Contractele Forward permit stabilirea unui preț fix pentru viitor, eliminând astfel incertitudinea
asociată cu fluctuațiile prețurilor. Prin încheierea unui Forward, părțile se protejează împotriva
riscului de preț și pot planifica mai bine afacerile lor.
Planificare și bugetare: Prin stabilirea unui preț fix în avans, contractele Forward permit companiilor
să planifice și să estimeze mai precis costurile și veniturile lor viitoare. Acest lucru le permite să își
ajusteze bugetele și să își planifice cheltuielile într-un mod mai eficient, știind că prețurile sunt
asigurate pentru perioada convenită.
Hedging (acoperirea) riscului de preț: Contractele Forward sunt utilizate și în strategiile de hedging
pentru a reduce sau gestiona riscul de preț asociat cu activele sau bunurile subiacente.
De exemplu, un producător agricol poate încheia un Forward pentru a vinde recolta sa la un preț fix
în viitor, protejându-se astfel împotriva scăderii prețurilor. Pe de altă parte, un utilizator de marfă
poate încheia un Forward pentru a cumpăra marfă la un preț fix, protejându-se astfel împotriva
creșterii ulterioare a prețurilor.
Acces la piețe și lichiditate: Contractele Forward facilitează tranzacționarea pe piețele financiare și
oferă acces la lichiditate. Prin intermediul contractelor Forward, părțile pot încheia tranzacții cu
bunuri sau active care pot fi greu de tranzacționat în mod direct pe piață. De exemplu, un investitor
poate dori să investească în aur.
Prin intermediul contractelor Forward, investitorul poate încheia un Forward pentru a cumpăra aur la
un preț fix în viitor, oferindu-i astfel acces la expunerea la aur și posibilitatea de a profita de
potențialele creșteri ale prețului acestuia.
Optimizarea gestionării stocurilor: Pentru companiile care dețin stocuri de bunuri sau materii prime,
contractele Forward pot fi utilizate pentru a optimiza gestionarea stocurilor.
Prin încheierea unui Forward, compania poate programa livrarea sau achiziționarea bunurilor în
funcție de nevoile sale, reducând astfel costurile legate de depozitare și risipa.
Reducerea expunerii la riscul valutar: Contractele Forward pot fi utilizate și pentru a reduce
expunerea la riscul valutar.
În contextul comerțului internațional, fluctuațiile ratelor de schimb pot afecta prețurile bunurilor și
profitabilitatea companiilor. Prin încheierea unui Forward valutar, părțile pot fixa un curs de schimb
pentru o tranzacție viitoare, protejându-se astfel împotriva fluctuațiilor valutare nefavorabile.
Elemente esențiale ale unui contract Forward: activul suport, prețul forward, termenul
de livrare.
Activul suport (Underlying Asset): Acesta reprezintă bunul sau activul financiar asupra căruia se
stabilește prețul Forward și care urmează să fie livrat sau achiziționat în viitor. Exemple de active
suport pot include mărfuri (cum ar fi petrolul, aurul, cerealele), valute, obligațiuni, acțiuni sau indici
de piață.
Prețul Forward (Forward Price): Acesta este prețul la care părțile contractante convin să cumpere sau
să vândă activul suport la data de livrare stabilită. Prețul Forward este de obicei convenit la momentul
încheierii contractului și poate fi diferit de prețul curent de piață al activului suport. Este important de
menționat că prețul Forward nu este negociabil după încheierea contractului.
Termenul de livrare (Delivery Date): Acesta reprezintă data la care activul suport trebuie să fie livrat
de către vânzător către cumpărător conform contractului Forward.
Termenul de livrare este specificat în contract și poate fi o dată viitoare, de obicei, în câteva
săptămâni sau luni de la încheierea contractului. Este important ca părțile să fie de acord cu termenul
de livrare pentru a asigura respectarea obligațiilor contractuale.
În plus, există și alte elemente care pot fi incluse într-un contract Forward, în funcție de specificul
tranzacției și de nevoile părților implicate. Aceste elemente pot include, de exemplu, cantitatea sau
volumul activului suport, condițiile de plată (cum ar fi modalitățile de plată, termenii de plată),
locația de livrare și orice alte clauze sau termeni specifici conveniți între părți.
Este important ca toate aceste elemente să fie clar definite și specificate în contractul Forward pentru
a evita neînțelegerile și a asigura executarea corectă a obligațiilor părților.
De asemenea, este recomandat să se consulte un specialist în domeniul juridic sau financiar înainte de
încheierea unui contract Forward pentru a se asigura că sunt îndeplinite toate cerințele legale și
pentru a se proteja interesele părților implicate.
Privind spre viitor, contractele de tip Forward sunt susceptibile să continue să joace un rol
semnificativ în gestionarea riscului de preț și în asigurarea stabilității financiare în diferite industrii și
piețe.
Cu toate acestea, există și unele tendințe și inovații care ar putea influența evoluția acestor contracte
în viitor. Iată câteva aspecte de luat în considerare:
Contractele inteligente: Contractele inteligente sunt programe informatice care se auto-execută atunci
când sunt îndeplinite anumite condiții predefinite. Acestea pot fi utilizate în contractele Forward
pentru a automatiza procesul de executare și decontare, eliminând necesitatea intervenției umane și
reducând riscul de erori și întârzieri.
Dezvoltarea piețelor derivate: Contractele Forward sunt considerate instrumente derivate, iar piețele
derivate sunt în continuă dezvoltare. Inovațiile în produsele derivate, cum ar fi opțiunile, swap-urile
și contractele futures, pot influența modul în care se utilizează contractele Forward și pot oferi mai
multe opțiuni pentru gestionarea riscului de preț.
De exemplu, utilizarea AI pentru analiza datelor de piață și a modelelor de preț ar putea spori precizia
estimărilor și ar putea ajuta la luarea deciziilor mai informate.
Încheierea contractelor Forward. IoT ar putea oferi, de asemenea, date în timp real despre stocuri,
livrări și alte informații relevante pentru gestionarea contractelor Forward.
Personalizare: Părțile implicate pot adapta contractul pentru a se potrivi nevoilor și cerințelor
specifice ale tranzacției.
Absența intermediarilor: Contractele Forward permit părților să negocieze direct între ele, eliminând
astfel intermediarii și costurile asociate.
Flexibilitate: Părțile au libertatea de a stabili prețul și termenul de livrare conform acordului lor,
oferindu-le mai multă flexibilitate în gestionarea riscului și a piețelor volatile.
Acoperirea riscului de preț: Contractele Forward sunt adesea utilizate pentru a gestiona riscul legat de
fluctuațiile prețurilor. Părțile pot fixa prețurile în avans, asigurându-și astfel predictibilitatea în ceea
ce privește costurile viitoare.
Contractele Forward în diverse piețe:
Contractele Forward sunt utilizate în tranzacționarea unei game variate de mărfuri, cum ar fi petrolul,
metalele prețioase (aur, argint, platină), cerealele etc.
Bursele de mărfuri joacă un rol important în tranzacționarea contractelor Forward, oferind un cadru
reglementat și transparent pentru aceste operațiuni.
Contractele Forward valutare permit participanților să fixeze un preț pentru schimbul valutar în
viitor.
Aceste contracte sunt utilizate în special în comerțul internațional pentru a acoperi riscul valutar
asociat cu fluctuațiile cursului de schimb.
Contractele Forward sunt utilizate și în piața financiară pentru a gestiona riscul de dobândă și pentru
a specula asupra prețurilor acțiunilor și mărfurilor financiare.
Contractele Forward pe acțiuni sau indici bursieri oferă posibilitatea de a specula asupra direcției
prețului acțiunilor sau a performanței unui indice în viitor.
Contractele Forward pe obligațiuni și mărfuri financiare sunt utilizate pentru a gestiona riscul de
dobândă și pentru a obține expunere la active financiare diverse.
Importanța contractelor de tip Forward:
Contractele de tip Forward sunt esențiale în economie, deoarece permit părților să gestioneze riscul
de preț și să se protejeze împotriva fluctuațiilor pieței.
Ele contribuie la stabilizarea piețelor și la crearea unui mediu predictibil pentru tranzacții și investiții.
Concluzie:
Contractele de tip Forward reprezintă instrumente financiare esențiale în economie, oferind părților
implicate flexibilitate și siguranță în gestionarea riscurilor legate de fluctuațiile prețurilor. Acestea
sunt utilizate într-o varietate de industrii, inclusiv în piața imobiliară, piața mărfurilor, piața valutară
și piața financiară. Prin intermediul contractelor Forward, părțile pot stabili prețuri și condiții pentru
tranzacții viitoare, asigurându-și astfel stabilitatea și controlul asupra riscurilor de piață.
Exemple concrete de utilizare a contractelor Forward includ utilizarea lor în agricultură pentru a
gestiona riscul de preț al produselor agricole, utilizarea contractelor Forward valutare pentru a
acoperi riscul valutar în comerțul internațional și utilizarea contractelor Forward în piața financiară
pentru a gestiona riscul de dobândă sau pentru a specula asupra prețurilor acțiunilor și mărfurilor
financiare.
Bibliografie:
Kolb, R. W., & Overdahl, J. A. (2018). Financial derivatives and the globalization of risk. John
Wiley & Sons.
D. R., & Overdahl, J. A. (2010). Financial derivatives: Pricing, applications, and mathematics.
Cambridge University Press.
Chance, D. M., & Brooks, R. (2015). Introduction to derivatives and risk management. Cengage
Learning.
Potters, J., Bouchaud, J. P., & Cont, R. (2018). Financial markets and the real economy. Nature
Reviews Physics, 1(2), 72-74.
Rendleman, R. J., & Bartter, B. (1979). Two-state option pricing. Journal of Finance, 34(5), 1093-
1110.
Veronesi, P. (2017). Fixed income securities: Valuation, risk, and risk management. John Wiley &
Sons.