ADENOMUL DE PROSTATA

Adenomul de prostata reprezinta cea mai frecventa tumora benigna a barbatului si se dezvolta
din glandele zonei de tranzitie. Statisticile arata ca 75-85% dintre barbatii cu varste peste 40-50
ani dezvolta un adenom de prostata microscopic. Exista adenoame bine tolerate, dar exista si
adenoame care prin complicatiile lor pot avea o evolutie grava. Evolutia afectiunii nu este
dependenta de volumul tumorii, iar urmarirea precoce si tratamentul corect condus reprezinta
elementele esentiale in prevenirea complicatiilor adenomului de prostata. Prostata este un organ
grandular si fibromuscular, format din mai multi lobi, care inconjoara uretra prostatica. La
periferie este prezenta capsula prostatica care este formata din tesut fibros. Acest organ are un
aspect de castana, cu diametrul de 4/2/3 cm si greutatea de 25 gr.

Din punct de vedere clinic, adenomul de prostata poate evolua in 3 etape:

 Faza de prostatism
 Faza de retentie incompleta fara distensie vezicala
 Faza de retentie incompleta cu distensie vezicala

1. Faza de prostatism.
Adenomul de prostata poate conduce la hipertrofia musculaturii vezicale, care se poate manifesta
prin:

 Polakiurie nocturna (urinari dese in timpul noptii)

 Scaderea fortei jetului urinar

2. Faza de retentie incompleta fara distensie vezicala.

Datorita mentinerii obstacolului subvezical (adenomul de prostata) se produce atrofierea
musculaturii vezicale si aparitia reziduului vezical (capacitatea de stocare a vezicii urinare).
Pacientul poate avea urmatoarele simptome:

 Polakiurie diurna (urinari dese in timpul zilei)

 Disurie (urinare cu dificultate)

3. Faza de retentie incompleta cu distensie vezicala.

Datorita cresterii reziduului vezical (peste 300 ml) apare distensia vezicii, iar pacientul poate
avea urmatoarele simptome:

 Disurie marcata
 Polakiurie noctura si diurna intense
  Incontinenta urinara prin prea plin – capacitatea de urina produsa depaseste capacitatea
de depozitare a vezicii urinare

Complicatiile adenomului de prostata

Adenomul de prostata poate conduce la numeroase complicatii. Una dintre acestea este
ureterohidronefroza bilaterala cu insuficienta renala cronica - aparuta din cauza retentiei cronice
de urina.

 Retentia acuta de urina (RAU)

 Hematuria (urinare cu sange)
 Litiaza vezicala
 Adenomita (infectia adenomului)
 Pielonefrita acuta sau cronica

Diagnosticul adenomului de prostata

Diagnosticul adenomului de prostata se realizeaza utilizand un cumul de 3 investigatii:

 Ecografia endorectala sau abdominala suprapubiana

 Tuseu rectal
 Determinarea PSA (antigen specific prostatic)

Se mai pot utiliza si alte explorari imagistice pentru stabilirea evolutiei adenomului de prostata si
pentru identificarea eventualelor complicatii:

 Urografie cu substanta de contrast (UIV)

 Rezonanta magnetica nucleara (RMN)
 Computer tomograf (CT)

Tratamentul adenomului de prostata

Planul de tratament al adenomului de prostata consta intr-o serie de etape:

 Supraveghere prin examen urologic anual – watchful waiting

 Tratament medicamentos cu: alfablocante, inhibitori de 5 alfa-reductaza, antimuscarinice,
fitoterapie
 Tratament chirurgical. Fie se apeleaza la chirurgia deschisa – rezervata astazi doar
adenoamelor mai mari de 90 gr, fie la chirurgia endoscopica – pentru adenoamele mai
mici de 90 gr.

Rezectia transuretrala a prostatei (TURP) reprezinta inca standardul de aur in chirurgia

adenomului de prostata mai mic de 90 gr, in timp ce pentru adenoamele peste 90 gr se utilizeaza
diferite tipuri de laser.
Avand in vedere complexitatea adenomului de prostata, precum si a simptomatologiei asociate,
este esentiala prezentarea pacientilor la medicul specialist urolog cat mai timpuriu posibil, inca
de la primele simptome sau modificari ale investigatiilor efectuate in acest scop.

Screeningul cancerului de prostata poate ajuta la identificarea precoce, iar o determinare a

antigenului specific prostatic (PSA), combinata cu un examen clinic al prostatei prin tuseu rectal
te ajuta sa te asiguri ca nu vei dezvolta cancer de prostata. Realizarea unui test PSA este indicata
anual, incepand cu varsta de 50 de ani.

Bibiografie:
Urologie clinica, sub redactia I. Sinescu, editura Medicala Amaltea 1998
Urologie clinica, Vol. II, Profesor Doctor E. Popescu (sub redactia) Conf. Dr. P. Geavlete,
editura Olimp 1997
Patologia prostatei, G. Bumbu, I. Ioiart, editura Imprimeriei de Vest 2007