CUPRINS

Argument……………………………………………………...……………pag. 2

Capitolul I. Noțiuni de anatomie și fiziologie a sânului…………...…..pag. 3 – 9

Capitolul II. Cancerul de sân………………………………………...….....pag. 9

II.1. Cauzele cancerului de sân……………………………………....pag. 9

II.2. Simptomatologie………………………………………………pag. 10

II.3. Mecanism fiziopatogenetic………………….………...…pag. 10 – 11

II.4. Factori de risc………………………..…………………..pag. 11 - 12

II.5. Diagnostic…………………………………………………….pag. 13

II.6. Investigații……………………………….……………….pag. 13 – 14

II.7. Tratament…………………………………………...…....pag. 15 – 19

Capitolul III. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientei cu cancer la

sân…………………………………………………...………...……..pag. 20 – 21

Studiu de caz………………………………………….…………...pag. 22

Plan de nursing………………………………………………..pag. 23 – 39

Concluzii…………………………………………………….……………pag. 40

Bibliografie……………………………………………………..…………pag. 41

1
Motto:

” Sănătatea e ca banii, niciodată nu vom avea o adevărată idee de valoarea

sa până când o vom pierde ”.

- Josh Billings -

Motivația lucrării

Cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor la
nivel mondial, conform Organizației Mondiale a Sănătății, în fiecare an sunt
diagnosticate noi cazuri de cancer de sân, la nivel mondial mor peste 250.000 de
femei din cauza acestei boli.

Cancerul de sân este una din afecțiunile care fac foarte multe victime în
rândul femeilor, fiind una dintre cele mai necruțătoare boli și îndelung
mediatizate.

Pentru o femeie, sânii semnifică echilibrul fizic între capacitatea ei de a

dărui și de a primi iubire. Stricarea acestui echilibru, într-un sens sau altul, pe
fondul unui șoc emoțional poate duce la instalarea bolii în diferite intensități, de
felul cum răspunde fiecare la stres depinde refacerea sau dezechilibrarea
energetică a organismului.

Unul din motivele alegerii acestei teme pentru lucrarea de diplomă îl

constituie faptul că din cauza acestei boli au suferit și ființe dragi, iar din propria
experiență spun că femeile tratate de cancer necesită o îngrijire atentă.

În decursul celor trei ani de practică am fost impresionat de numărul

crescut al pacientelor cu afecțiuni ginecologice, dar și de munca și pasiunea cu
care asistentul medical își exercită meseria pentru recuperarea fizică, dar mai
ales psihică a pacientelor.

În România cancerul mamar cunoaștere o creștere a morbidității

îngrijorătoare. Femeile care suferă de această boală sunt traumatizate fizic și
psihic, având nevoie de o îngrijire absolut deosebită din partea cadrelor
medicale.

Prin practica pe care am efectuat-o am avut ocazia să fac parte din echipa
de îngrijire a unor astfel de paciente, ceea ce m-a și determinat să aleg această
temă pentru lucrarea de diplomă.

2
 Cancerul glandei mamare se referă la un grup de afecțiuni caracterizate
prin creșterea anormală și necontrolată a unor celule, care invadează țesuturile
înconjurătoare și pot metastaza la distanță de organul din care s-a format, pe cale
sangvină, limfatică sau pe alte căi.

Capitolul I. Noțiuni de anatomie și fiziologie a sânului

Glanda mamară este un organ pereche și simetric, anexat aparatului

reproducător și destinat secreției lactate. Embriologic provine din ectoderm,
sânul cuprinde țesutul glandular (glanda mamară) și țesutul celulo-adipos dispus
între lobii și lobulii glandulari, împreună cu vasele limfatice și nervi.

Sânul la femei se află în regiunea mamară care se întinde de la coasta a

doua sau a treia până la al șaselea sau al șaptelea cartilaj costal și de la marginea
sternului până la linia axilară anterioară, dar în realitate țesutul glandular mamar
depășește aceste limite.

Conturul glandei prezintă patru prelungiri:

- prelungirea axilară sau externă, care este cea mai importantă din punct de
vedere patologic, este atât de mare încât formează o masă axilară vizibilă care se
mărește premenstrual, în cursul lactației sau în congestiile mamare postpartum;

- superioară sau subclaviculară;

- internă sau parasternală;

- inferioară.

3
Cadranele sânului topografic, văzut din față este divizat în patru:

- superomedial;

- superolateral;

- inferomedial;

- inferolateral.

Văzut din față sânul are aspectul unui disc, al unui con sau a unei sfere,
proiectată pe un plan desenat de jumătatea inferioară a perimetrului bazei care
formează șanțul submamar.

Topografic, trasând două linii care trec prin marile diametre ale bazei
conului mamar, suprafața sânului este împărțită în patru cadrane, din care cele
două superioare au suprafața mai mare. La femeia văzută din față, în picioare, în
special în decubit dorsal, se pot măsura trei elemente: perimetrul mamar,
înălțimea mamară, măsurând între 12-15 cm și lățimea mamară, între 12-15 cm.

Se propune definirea sânului prin trei parametri: înălțime (H) – 13,5,

protecție anterioară (Pa) – 3,5; grad de ptoză (Pt) – 0.

Volumul mamar variază foarte mult, între 160-400 cmc, în funcție de tipul
constituțional, indiferent de forma sânului. Se consideră că volumul ideal ar fi
cuprins între 200-300 cmc. În 7 din 10 cazuri, sânul stâng este mai voluminos
decât dreptul, fără însă să se cunoască motivul.

Este admis că placa areolo- mamelonară trebuie să privească înainte,

discret în afară și ușor în sus și trebuie să se situeze în vârful conului mamar,
ușor descentrată către segmentul infero-exterior. Se consideră că la o femeie în
picioare, mamelonul se găsește la intersecția unei orizontale care trece prin
mijlocul brațului și al unei verticale coborâtă de la claviculă la două laturi de
deget în afara articulației sterno-claviculare.

Este convențională respectarea anumitor măsuri, deși aceste distanțe ar

trebui întotdeauna adaptate la forma peretelui toracic și la construcția generală a
pacientei. Aceste criterii sunt după cum urmează (la o femeie cu înălțimea
cuprinsă între 1,60-1,70, de la furculița suprasternală la areolă: 17-19 cm, dacă
măsurarea este făcută pe axul sânului bazată pe o linie orizontală care trece prin
furculița sternală, dar 5 cm lateral, aceasta este mai scurtă pentru că nu

4
corespunde ipotenuzei (laturii opuse unghiului drept: 15,5 cm-17 cm de la linia
mediană sternală la marginea inferioară a areolei mamare: 8-9 cm de la
marginea inferioară a areolei la șanțul inframamar: 4-5 cm pentru areolă.

Clasic se propun distanțele ideale (care nu sunt influențate de mobilitatea

mamară). Există trei elemente esențiale din punct de vedere chirurgical, care
trebuiesc urmărite: perimetrul mamar; șanțul submamar; poziția plăcii
areolomamare – de importanță capitală în chirurgia plastică, ea fiind cea care
determină reușita sau eșecul, fiind ”cheia de boltă a arhitecturii mamare”.

Tegumentul este sensibil la modificările hormonale, greutate, gravitație și

îmbunătățirea putând deveni întinsă în special la polul inferior al sânilor.
Grosimea și elasticitatea pielii este importantă pentru obținerea unui rezultat
bun, imediat, pe termen lung.

Vacularizația tegumentului provine din plexurile subdermale care

comunică cu perforantele intercostale și din parenchimul glandular.

Intervenția este asigurată din ramurile nervilor intercostali 3-5, pielea nu

are aceleași caracteristici peste tot, fiind mai groasă la periferia glandei decât în
jurul areolei mamare, de asemenea este mai groasă la polul inferior (șanțul
inframamar) decât la cel superior, posibil datorită gravitației.

Calitatea pielii variază, de asemenea, de la o femeie la alta, independent

de vârstă, cu efecte asupra stabilității rezultatului procedurii chirurgiei plasice.

Țesutul glandular, histologic, este alcătuit din: acini, grupați în ciorchini,

formând unitățile de bază; lobulii, înconjurând ductele alveolare în care își
golesc conținutul.

Ductele alveolare drenează în ductele intralobulare, ansamblul de lobuli

ce drenează același duct intralobular formând un lobul mamar. Ductele lactofore
converg spre mamelon, la nivelul căreia se deschid prin orificiile lactofore.

Țesutul glandular este mai dens în cadranul super-lateral și în coada

axilară, de aici și frecvența mai crescută a leziunilor maligne în aceste regiuni.

Țesutul adipos, originea embriologică ectodermală face ca țesutul

glandular să fie amestecat cu țesutul adipos subcutanat, în cantități variabile.

5
 Țesutul conjunctiv, contrar unor opinii, glanda mamară nu are capsulă
proprire, lobii și lobulii sunt separați prin septuri fibroase subțiri, identificabile
doar la examenul histologic.

Țesutul conjunctiv trimite extensii în unghi drept, spre țesutul adipos

subcutanat, terminându-se la nivelul dermului și formând ligamentele lui
Cooper. Invazia acestor ligamente, prin dezvoltarea unui proces neoplazic,
pledează pentru fenomenul „coajă de portocală”. Fascia superficială trece în
întregime posterior de glanda mamară.

Areola mamară cu un diametru de 35-50 mm la sânul normal, are o

suprafață neregulată presărată cu tuberculii Morgagni. Faptul că limita periferică
a areolei mamare nu este bine definită reprezintă un avantaj în cazul efectuării
unei incizii în formă de arc de cerc, cu cicatrizare ulterioară foarte bună,
cicatricea fiind aproape invizibilă.

Mamelonul este diferit ca formă, mărime și proeminență de la o femeie la

alta, suprafața sa este neregulată datorită depresiunilor corespunzătoare
orificiilor de deschidere ale celor 15-20 ducte lactofore. Fixarea sânului , unicul

6
sistem de susținere este reprezentat de piele, datorită conexiunilor strânse cu
glanda mamară prin ligamentele lui Cooper.

Ligamentele Cooper – aceste ligamente se inseră pe fața posterioară a

fasciei superficiale fiind conectate și cu fascia profundă, dar nu atât de strâns
permițând mobilitatea pe planurile profunde. Aceste ligamente pot fi întinse de
sarcină, de fluctuațiile de greutate, odată cu vârsta, ducând la apariția diferitelor
grade de ptoză.

Musculatura – sânul este situat deasupra fasciei profunde și a musculaturii

peretelui anterolateral al toracelui. Porțiunea centrală, medială și superioară a
sânului stau pe mușchiul mare pectoral, iar porțiunea inferioară vine în raport cu
digitațiile anterioare ale mușchiului mare dințat anterior, cu mușchiul oblic
extern și fascia lui, fascia anterioară a mușchiului drept abdominal. Lateral se
poate întinde până la mușchiul latissimus dorsi, iar superolateral până la axilă.

Trei plexuri joacă roluri inegale în vascularizarea sânului, subdermal –

preglandular – retroglandular, conectat cu cel preglandular printr-un sistem
anastomotic intraglandular.

Originea plexurilor – cele trei plexuri derivă din:

1 artera toracoacromială – din artera axilară, la marginea superioară a

mușchiului toracic pectoral mic; 2 artera mamară externă (toracică lateralăin
artera axilară, în spatele mușchiului pectoral mic; se termină prin diviziune în
trei ramuri: anterioară care vascularizează pielea; posterioară musculară, care se
anastomozează cu ramurile subscapulare, dând naștere ramurilor destinate
mușchiului pectoral, serratus anterior și intercostali, glandulară (principala arteră
externă).

3 artera mamară internă (toracică medială), ia naștere din partea inferioară a

arterei subclaviculare, dă naștere ramurilor: posterioare colaterale-destinate
mediastinului și timusului; -interne, destinate sternului.

Vascularizația venoasă a regiunii mamare

Drenajul venos se face prin două plexuri, superficial și profund,

anstomozate prin sistemul intraglandular și la periferie. La nivelul plăcii areolă
mamară-mamelon există un plex subdermic, care formează un plex periareolar

7
major și un plex în jurul mamelonului, anastomozat cu plexul glandular profund
din jurul ductelor lactofore.

Rețeaua venoasă superficială – reprezentată de ”cercul lui Haller”, în jurul

areolei drenează în venele superficiale din regiune, deasupra-în plexul cervical
superficial; lateral-în vena cefalică via vena toracoacromială; dedesubt-în venele
superficiale ale peretelui abdominal.

Rețeaua venoasă profundă – venele profunde sunt satelite ramurilor

arteriale și drenează în două mari curente sangvine; lateral-în vena toracică
laterală și apoi vena axilară; medial-în vena toracică medială.

Modelul sistemului limfatic al sânului poate fi suprapus pe cel al

sistemului arterial, abundența anastomozelor devine de primă importanță într-o
leziune malignă. Nici un sector al sânului nu are o cale exclusivă de drenaj.

Limfaticele sânului

Plexurile de origine:

- plexul superficial, cel mai bine dezvoltat, drenează majoritatea limfei și crește
în densitate în apropierea areolei mamare unde formează plexul periareolar

- plexul profund, este format din eferente perilobulare și eferentele perilactofore

—lateral, cel mai important care drenează în spatele sternului, în nodurile
toracice mediale, posterior, accesoriu și mic, ajunge la nodurile infraclaviculare.

Inervația glandei mamare și a pielii sunt intim conectate, amintire a originii

ectodermale a glandei mamare. Este asigurată de nervii cutanați-prelungirile
ramurii supraclaviculare din plexul cervical superficial- nervii cutaneo-
glandulari, omologi plexului arterial și derivați din ramurile perforante ale
nervilor intercostali pentru a constitui două grupuri: anteromedial și lateral.

Implicații chirurgicale, utilizând tot timpul tehnici chirurgicale fără clivaj

cutaneo-glandular în tratamentul chirurgical al hipertrofiei de sân, dar cu
stripping posterior larg și rezecție glandulară profundă, s-a observat rar, doar în
rezecții glandulare largi, deteriorări ale sensibilității plăcii areolo-mamelonare.

În schimb pierderea sensibilității după o mastectomie subcutanată

superficială este obișnuită, în caz planul de clivaj trecând în fața nervilor.

Capitolul II. Cancerul de sân

8
 Cancerul mamar este o afecțiune în care celulele care alcătuiesc sânii
încep să crească anormal într-o manieră necontrolată. Cancerul mamar este cel
mai frecvent tip de cancer la femei, deși cancerul pulmonar rămâne cauza
principală de deces atât la femei cât și la bărbați, aproximativ 1% din toate
cazurile de cancer mamar apare la bărbați adulți.

II.1. Cauze

Cauza exactă a cancerului mamar este necunoscută, hormonii feminini și

vârsta înaintată joacă un rol în determinarea cancerului mamar.

Cancerul mamar este o boală frecventă la femei cu vârsta de peste 50 de

ani. Riscul de cancer mamar la femei între 30 și 40 de ani este de aproximativ 1
la 250 de femei, în timp ce pentru femeile între 40-50 de ani este de 1 la 70.

Cancerul mamar în stadiu incipient este adesea depistat printr-o

mamografie înainte de a fi apărut orice fel de simptom. Cel mai frecvent
simptom este nodulul mamar nedureros, cu toate acestea, nodulii mamari din
cancerul mamar pot fi de asemenea dureroși.

II.2. Simptomele cancerului mamar

Simptomele cancerului mamar includ:

- un nodul la nivelul sânului sau axilei apărut de curând;

- modificarea mărimii sau formei sânului;

9
- modificarea pielii de pe sâni, cum ar fi o cută sau o pată;

- scurgeri sau sângerări la nivelul mamelonului care apar la strângerea acestuias;

-modificări ale mamelonului, cum ar fi retracția sau inversia;

- modificări de culoare sau textură a pielii de pe sân sau o culoare mai închisă în
jurul mamelonului;

- un nodul la nivelul sânilor la bărbați.

II.3. Mecanism fiziopatogenetic

Cancerul mamar constă în creșterea anormală a celulelor de pe marginea

ductelor și lobulilor unui sân și este clasificat în funcție de aspectul microscopic
al celulelor canceroase. Stadiile indică răspândirea cancerului în interioruyl
sânului, în țesuturile învecinate și în alte organe.

Medicii specialiști determină stadiul cancerului mamar cu ajutorul

informațiilor furnizate de anumite teste, cum ar fi biopsia ganglionilor axilari,
analize sangvine, scintigrafia osoasă și radiografii. Stadiul cancerului este unul
dintre cei mai importanți factori în funcție de care se decide tratamentul optim.

II.4. Factori de risc

Riscul de cancer mamar crește odată cu vârsta:

- această boală este rară la femeile mai tinere de 35 de ani;

- toate femeile de 40 de ani au risc pentru cancer mamar;

- cele mai multe cazuri apar la femei cu vârsta de peste 50 de ani;

- riscul de cancer mamar este crescut la femeile de peste 60 de ani.

Cancerul mamar este mai frecvent la femeile albe față de cele negre, hispanice
sau asiatice, deși există cancer mamar și la bărbați, 99% din cazuri apar la femei.

Antecedente personale de cancer mamar – femeile care au avut cancer

mamar la unul dintre sâni are un risc crescut de a dezvolta un al doilea sau un
nou cancer. Cancerul mamar poate recidiva la nivelul aceluiași sân, la celălalt
sân sau în alte zone ale organismului, cum ar fi: plămânii, ficatul, creierul sau
oasele.

10
 Istoricul familial – riscul unei femei pentru cancer mamar este crescut
dacă mama, sora, fiica sau două sau mai multe rude apropiate, cum ar fi
verișoarele, au antecedente de cancer mamar, în special dacă au fost
diagnosticate înaintea vârstei de 50 de ani. Femeile care moștenesc anumite
mutații genetice la nivelul genelor BRCA 1 și BRCA2, au un risc mult mai mare
de a face cancer mamar.

Rudele pacienților cu cancer mamar, care poartă, de asemenea aceste

modificări, au risc mai mare de a dezvolta cancer mamar, colonic sau ovarian.

Cu toate acestea, cele mai multe femei care au o istorie familială de

cancer mamar nu au aceste modificări la nivelul genelor, mutațiile genelor
BRCA1 și BRCA2 sunt mult mai frecvente în anumite grupuri etnice, cum ar fi
evreii.

Testele genetice sunt disponibile pentru determinarea mutațiilor genetice

mult timp înainte de depistarea cancerului mamar, în familiile în care există
femei cu antecedente de cancer mamar, testele genetice confirmă sau infirmă
prezența mutațiilor genetice cunoscute a crește susceptibilitatea pentru cancer
mamar.

Medicii specialiști sugerează diferite moduri de prevenire sau de amânare

a debutului sau de depistare precoce a cancerului mamar în cazurile femeilor cu
mutații genetice.

Modificări la nivelul sânilor – odată diagnosticată hiperplazia atipică sau

carcinom lobular în situ sau două sau mai multe biopsii pentru anumite afecțiuni
necanceroase, riscul de cancer mamar crește.

Alți factori care cresc riscul de cancer mamar includ:

- radioterapia – femeile ai căror sâni au fost expuși la vârste tinere la cantități

semnificative de radiații la nivelul sânilor, în special cele trataste pentru
limfomul Hodgkin, au un risc crescut de cancer mamar. Studiile arată că, cu cât
femeia este mai tânără când face radioterapie, cu atât riscul de cancer mamar
este mai crescut.

- vârsta înaintată la nașterea primului copil – femeile care nasc primul copil
după vârsta de 30 de ani au un risc mai crescut de a face cancer mamar față de
cele care au primul copil înainte de 30 de ani.

11
- hormonii – studiile de specialitate sugerează că terapia de substituție
hormonală făcută mai mult de 4 ani crește riscul de cancer mamar. Riscul crește
în timpul terapiei și își revine la normal după ce terapia este întreruptă.

Vârsta primei menstruații mai mică de 12 ani și debutul menopauzei după vârsta
de 55 de ani cresc riscul de cancer mamar.

-dieta și stilul de viață au fost studiați ca factori de risc – creșterea în greutate

după menopauză, în special după cea naturală, sau după 60 de ani poate crește
riscul de cancer mamar.

Studiile au arătat că femeile care au o dietă bogată în grăsimi sunt mult mai
susceptibile de a face cancer mamar față de cele cu o dietă săracă în grăsimi,
sugerează că, consumul de băuturi alcoolice crește ușor riscul de cancer mamar.
Cancerul mamar este tratat de chirurg, medicul oncolog și medicul
radioterapeut.

II.5. Diagnostic

Diagnostic precoce – atunci când este suspectat un cancer de sân, se face

biopsia unei bucăți de țesut pentru confirmarea diagnosticului. Obținerea
monstrei de țesut pentru biopsie se poate face fie printr-un ac introdus la nivelul
nodulului sau zonei respective, care are un aspect suspect la mamografie, fie
prin extirparea chirurgicală a întregii arii suspecte. Cu cât este depistat mai
precoce cancerul mamar, cu atât este mai ușor de tratat și cu șansă de reușită mai
mari.

Cele mai comune metode de depistare a cancerului mamar includ:

Mamografia – este o radiografie mamară care poate adesea depista

tumori care sunt prea mici pentru a putea fi palpate de medic.

Medicii specialiști pot recomanda repetarea regulată a mamografiei, în

special în cazul femeilor cu factori de risc pentru cancer mamar. Utilitatea
mamografiei variază în funcție de vârstă, acest fapt este dezbătut în continuare
de către experți.

Examinarea clinică a sânilor – aceasta constă în examinarea atentă a

sânului și a axilei pentru depistarea unor noduli sau altor formațiuni anormale.

12
 Autoexaminarea sânilor – aceasta este o procedură simplă pentru
detectarea nodulilor mamari, studiile au eșuat în a arăta scăderea numărului de
decese prin cancer mamar cu ajutorul acestei metode. Din acest motiv, nu se
recomandă înlocuirea examinării clinice a sânilor de către un medic și a
mamografiei de către această metodă.

RMN – este mult mai sensibilă față de mamografie în detectarea

tumorilor la femei care au un istoric familial de cancere mamare semnificative.

II.6. Investigații – în cazul în care se suspectează un cancer mamar, testele

ulterioare includ:

- mamografia;

- ecografia mamară;

- rezonanța magnetică nucleară;

- biopsia mamară

Biopsia mamară se realizează prin introducerea la nivelul nodulului a unui

ac mic cu care se prelevă țesut.

Testele care pot fi făcute asupra celulelor canceroase includ:

- statusul receptorilor estrogenului și progesteronului;

Estrogenul și progesteronul stimulează creșterea celulelor mamare normale și a

unor celule canceroase mamare, receptorii acestor hormoni pot regla creșterea
celulelor canceroase.

- statusul receptorilor HER2 – HER2/neu este o proteină care reglează creșterea

anumitor tipuri de celule canceroase mamare;

- hemoleucograma – oferă informașii importante despre celulele sangvine,

inclunzând globulele roșii, globulele albe și plachetele sangvine;

- analize biochimice sangvine care măsoară nivelul sangvin al unor substanțe

(transaminazele hepatice);

- radiografia toracică, care prezintă o imagine a organelor din interiorul

toracelui, inclunzând inima și plămânii, vasele sangvine și diafragmă.

13
Aproximativ 25% din femeile cu cancer mamar prezintă o supraextensie a
acestei proteine care stimulează creșterea celulelor canceroase;

Când medicul suspectează un cancer mamar care a metastazat poate

recomanda teste suplimentare care includ:

- computer tomograf, care redă imagini detaliate ale organelor și structurilor din
torace, abdomen și pelvis.

- scintigrafia osoasă, pentru depistarea metastazelor osoase;

- computer tomograf sau RMN cerebral pentru depistarea metastazelor

cerebrale, pentru siguranța nerecidivării se recomandă controale medicale
regulate, care să includă examinare fizică și mamografie.

II.7. Tratament – generalități

Tipurile de tratament pentru cancerul mamar sunt:

- extirpare chirurgicală;

- radioterapie;

- chimioterapie;

- terapie hormonală cu Tamoxifen sau inhibitori de aromatază;

- terapie biologică cu anticorpi monoclonali care blochează proteina HER-2.

Tratamentul este de obicei chirurgical, medicamentos și radioterapeutic.

Decizia asupra metodei de tratament se bazează pe o combinație de factori

care includ informații specifice despre cancer, preferințele bolnavului și starea
de sănătate a acestuia. Atunci când se decide metoda de tratament, medicul și
pacienta trebuie să țină cont de următoarele: mărimea și localizarea cancerului
mamar, aspectul microscopic al celulelor canceroase, răspunsul cancerului la
acțiunea hormonală, existența sau nu a celulelor canceroase în ganglioni axilari
palpabili.

Medicul trebuie să țină cont și de preferințele personale și de starea de

csănătate ale pacientelor, inclunzând: dorința de păstrare a sănului; istoria

14
familială și personală de cancer mamar; alte afecțiuni coexistente. Multe femei
cu cancer mamar necesită extirparea completă a sânului afectat, poate fi
necesară și extirparea unora sau tuturor ganglionilor axilari.

Chiar și dacă este extirpată întreaga zonă afectată vizibil intraoperator,

este necesară și radioterapia. Se pot recomanda de asemenea chimioterapie și
terapie hormonală. Aceste două metode de tratament se pot recomanda înainte
de intervenția chirurgicală pentru a se încerca micșorarea dimensiunilor
cancerului, în această situație se numesc terapii neoadjuvante.

Femeile care sunt la menopauză și care au receptori estrogenici pot avea

un beneficiu adițional prin administrarea inhibitorilor de aromatază, cum ar fi
Exemestan, după 2-3 ani de tratament cu Tamoxifen.

În cazul diagnosticării recente a unui cancer mamar, femeile

experimentează o varietate de sentimente. În cazul în care emoțiile interferă cu
abilitatea de a lua decizii în legătură cu sănătatea lor, sunt foarte importante
discuțiile cu medicul specialist. Centrele de tratament al cancerelor pot oferi
diverse servicii psihologice și financiare, iar la unele discuții cu femei care
suferă de cancer mamar poate fi de mare ajutor.

Tratament de întreținere – după tratamentul inițial al cancerului mamar, se

recomandă controale regulate, la medicul de familie, medicul generalist, medicul
oncolog, medicul radioterapeut, medicul chirurg. Durata de timp dintre
controalele regulate va crește gradual timp de 5 ani, după tratamentul inițial și
dacă nu mai apare nimic suplimentar, controalele se vor face odată la un an.

Urmărirea pacientelor care au fost tratate de cancer mamar include:

- examinarea fizică, frecvența acestei examinări depinde de starea generală de

sănătate și tipul de cancer mamar.

- mamografia, se face pentru monitorizarea evoluției cancerului mamar și

investigarea nodulilor depistați la examinarea fizică.

După tratamentul cancerului mamar este foarte importantă continuarea

examinării lunare a sânilor de către pacientă însăși, această examinare efectuată
regulat ajută la depistarea precoce a semnelor de recurență a cancerului mamar.

Semnele precoce ale recurențelor pot apărea la locul intervenției

chirurgicale, în sânul opus, în axilă sau sub claviculă. În cazul în care apar
15
semne de recurență este nevoie de teste adiționale, cum ar fi analizele sangvine,
rafiografie toracică, CT, RMN.

Dacă celulele mamare au receptori estrogenici și progesteronici se

recomandă tratament cu Tamoxifen sau alte preparate hormonale. Femeile care
sunt la menopauză și care au receptori estrogenici pot avea un beneficiu
adițional prin administrarea inhibitorilor de aromatază, cum ar fi Exemestan,
după 2,3 ani de tratament cu Tamoxifen.

Tratament chirurgical

Extirparea ambilor sâni - (mastectomia profilactică) reduce riscul de

cancer mamar la aproximativ 90% din femeile care au o istorie familială
semnificativă de cancer mamar, această decizie este cel mai bine de luat după
evaluarea atentă a riscului de cancer mamar, testelor genetice și consiliere
psihologică.

Extirparea chirurgicală a ovarelor – mutațiile genetice care cresc riscul de

cancer mamar, cresc de asemenea și riscul de cancer ovarian, hormonii
sintetizați de ovare cresc riscul de cancer mamar. Extirparea chirurgicală a
ovarelor reduce riscul de cancer mamar și ovarian al femeilor cu mutații
genetice.

Tehnici chirurgicale – cele mai multe paciente cu cancer sunt supuse la o

intervenție chirurgicală prin care li se extirpă nodulul canceros, de obicei sunt
extirpați și unii sau toți ganglionii axilari, care vor fi examinți microscopic
pentru a se verifica prezența sau absența celulelor canceroase la acest nivel.

Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale:

- procedura de conservare (păstrarea intactă a sânului afectat);

- mastectomia parțială sau segmentară, constă în excizia zonei mamare care

conține nodulul canceros împreună cu o parte din țesutul zonei învecinate;

- mastectomia simplă sau toatală, excizia întregului sân;

- mastectomia radicală modificată, exciziz sânului, a țesutului care acoperă

mușchii toracici de sub nodulul canceros și a unei porțiuni de mușchi toracic;

16
- mastectomia radicală, constă în excizia mușchiului toracic și a tuturor
ganglionilor limfatici axilari, timp de mulți ani această tehnică a fost cea mai
folosită în tratamentul chirurgical al cancerului mamar, în momentul de față se
folosește rar datorită faptului că nu îmbunătățește rata de supraviețuire și riscul
de recurență.

Pentru stadiile I,II, III A de cancer mamar intervenția chirurgicală de

excizie a nodulului cu păstrarea intactă a sânului urmată de radioterapie are
aceleași rate de supraviețuire ca și mastectomia, dar mai puține efecte adverse.

Mai multe studii au arătat că biopsia ganglionului limfatic santinelă este la

fel de sigură și are aceați acuratețe ca și disecția ganglionilor limfatici în ceea ce
privește stadializarea cancerului mamar, biopsia ganglionului limfatic afectează
mai puțin mobilitatea membrului superior de pe partea intervenției chirurgicale,
cauzează mai puțină durere și determină mai rar limfedem față de tradiționala
tehnică de disecție a ganglionilor limfatici.

Tratament medicamentos

Tamoxifenul este un medicament care blochează efectul estrogenului

asupra celulelor mamare normale și canceroase, acest medicament reduce riscul
de cancer mamar la femeile cu risc crescut, acest medicament crește riscul
pentru alte afecțiuni severe, inclunzând cancerul endometrial, AVC, tromboză
venoasă și tromboză pulmonară.

În cazul femeilor cu risc crescut de cancer mamar, trebuie discutat cu

medicul specialist asupra deciziei de inițiere a tratamentului cu Tamoxifen, este
foarte important de luat în considerare atât riscurile cât și beneficiile acestui
tratament.

Alte medicamente – Fenretidina și Raloxifen sunt alte două medicamente

studiate în continuare pentru stabilirea eficienței în prevenirea cancerului
mamar.

Terapia neoadjuvantă cu chimioterapie sau terapie hormonală pot fi folosite

înainte intervenția chirurgicală pentru a reduce dimensiunile tumorii.

În tratamentul cancerului mamar se folosesc mai multe combinații

medicamentoase, cele mai frecvente combinații sunt:

17
- AC care combină Adriamicina cu Citoxan, pot fi adăugate uneori Taxol sau
Taxotera;

- CMF care combină Citoxan, Metotrexat și 5 Flourouracil;

- terapia hormonală cu Tamoxifen, femeile care sunt la menopauză și care au

receptori estrogenici pot avea un beneficiu adițional prin administrarea
inhibitorilor de aromatază, cum ar fi Exemestan, după 2-3 ani de tratament cu
Tamoxifen.

Medicul specialist prescrie anumite medicamente pentru ameliorarea

simptomelor de greață și vărsături provocate de chimioterapie.

Nici chimioterapia și nici terapia hormonală nu vindecă cancerul mamar care s-a
răspândit în alte zone ale organismului, dar pot ameliora simptomele și prelungi
viața pacientelor.

Tratamentul ambulatoriu

În timpul tratamentului pentru cancerul mamar de orice stadiu, se poate

urma tratament la domiciliu pentru ameliorarea efectelor adverse care pot
acompania cancerul mamar sau tratamentul acestuia.

În general, obiceiurile sănătoase, cum ar fi o dietă echilibrată, un somn

odihnitor, exerciții regulate, pot fi de ajutor în controlarea simptomelor
provocate de boală. Tratamentul la domiciliu pentru greață și vărsături include
urmărirea atentă pentru a depista semnele precoce de deshidratare, cum ar fi
gura uscată, hipersalivație, scăderea diurezei.

Medicul specialist va recomanda pentru tratament la domiciliu unele

medicamente antidiareice, care se pot procura fără prescripție medicală.

Alte tratamente:

Radioterapia, folosește radiații x cu energie ridicată pentru a distruge

celulele canceroase și a reduce dimensiunile tumorii. Este un tratament standard
al cancerului și se poate combina cu intervenția chirurgicală și uneori cu
chimioterapia sau terapia hormonală.

Alte tratamente sunt testate în continuare în studii clinice dar nu sunt încă
considerate tratamente standard:

18
- procedurile de iradiere mamară parțială, acestea folosesc implante radioactive
pentru 1-5 zile care ar înlocui radioterapia tradițională de 6 săptămâni;

- transplantul de celule stem.

Complicații – terapiile complementare pot fi de ajutor în ameliorarea stresului și

efectelor adverse ale tratamentului, dar nu trebuie să înlocuiască terapia
standard.

Căderea părului – poate afecta emoțional pacienta, nu toate medicamentele

chimioterapice determină căderea părului, la unele femei se produce doar o
subțiere a firului de păr.

Tulburări de somn – poate fi de ajutor modificarea stilului de viață, cu o oră

regulată de culcare, exerciții fizice ușoare în timpul zilei, adaptarea la noile
modificări poate necesita discuții îndelungate cu partenerul de viață și medicul
specialist.

Prevenție

Cancerul mamar este legat uneori de anumiți factori de risc, unii dintre aceștia
pot fi evitați.

Dieta și stilul de viață – dieta a fost studiată ca fiind un factor de risc pentru
cancerul mamar, creșterea în greutate, în special după 60 de ani, crește riscul de
cancer mamar.

Hormonii – anumite modificări ale stimulării hormonale, afectează riscul de

cancer mamar, terapia de substituție hormonală crește riscul de cancer mamar.

Capitolul III. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientelor cu cancer

la sân

În îngrijirile de nursing, asistentul medical are obligația de a supraveghea

bolnavul, pentru a culege toate datele cu privire la starea generală și evoluției

19
bolii, datele fiind transmise medicului, contribuind la stabilirea diagnosticului și
la acordarea tratamentului.

Asigură primirea bolnavilor internați și se îngrijește de acomodarea

acestora la condițiile de spital; participă la vizita medicală; consemnează și
asigură îndeplinirea tuturor recomandărilor medicale privind igiena bolnavului,
dieta alimentară, prelevarea produselor biologice pentru efectuarea probelor de
laborator, administrează tratamentul prescris; supraveghează în permanență
starea bolnavului, notân zilnic în foaia de observație: temperatura, respirația,
pulsul, tensiunea arterială și orice alte date recomandate de medic și îl
informează pe acesta asupra oricărei modificări care apar în starea pacientului;
răspunde cu promptitudine la solicitările bolnavului și informează medicul
asupra oricărei solicitări care se referă la îngrijirea medicală a bolnavului;
asigură și răspunde de ordinea și curățenia din saloane și aplică toate măsurile de
dezinfecție potrivit normelor igienico-sanitare în vigoare; asigură și răspunde de
buna utilizare și păstrare a instrumentarului și aparaturii cu care lucrează și se
îngrijesc de buna întreținere și folosire a mobilierului; se integrează în graficul
de muncă stabilit pe ture și predare în scris la ieșirea din tură, asistentei care
intră în tură sau asistentei șefe.

Activitatea medicală este continuă, intensă, cu permanentă solicitare fizică

și nervoasă, în general atitudinea asistentei trebuie să fie degajată, naturală, fără
familiaritate deplasată și fără politețe ostentativă.

Pe lângă cunoștințe medicale asistentul trebuie să posede o serie de calități

psihologice: tact, stăpânire, blândețe, devotament față de bolnav, față de
suferințele lui, să aibă curaj și tărie. Devotamentul trebuie să se manifeste egal
față de toți bolnavii, grijile personale, necazurile din viața particulară nu ttrebuie
să-i influențeze atitudinea.

Asistentului medical îi revine sarcina să-l ajute pe bolnav cu tact,

înțelegere, delicatețe, atenție, asistentul medical trebuie să manifeste
solicitudine față de toți bolnavii, încurajându-i în special pe cei triști, descurajați
sau grav bolnavi, trebuie să-și păstreze demnitatea, să nu încurajeze atitudinile
nepotrivite, să manifeste farmitate față de bolnavi în îndeplinirea prescripțiilor,
în respectarea disciplinei în spital.

20
 Asistentul medical trebuie să fie binevoitor și atent față de vizitatori, dar
să impuna liniște, să scurteze vizitele obositoare, să interzică scenele
zgomotoase și aducerea alimentelor sau băuturilor interzise.

Asistentul medical montează abord venos, în vederea administrării

tratamentului la indicația medicului; recoltează produse de laborator; întocmește
buletine de analiză și le trimite la laborator; însoțește pacientul la investigații;
pregătește fizic și psihic pacientul pentru procedurile sau intervențiile care
urmează să le facă; empatizează cu pacientul; îl educă pe acesta să coopereze cu
echipa medicală în folosul lui, asigurându-l că este pe mâna unor buni
specialiști.

Studiu de caz

Nume: A.
21
Prenume: M.

Data nașterii: 11.03.1968; domiciliu – mediul rural; stare civilă – necăsătorită;

ocupație – vânzătoare;

Naționalitate - Română; Religie - ortodoxă;

Data internării: 02.05.2023

Data externării: 08.05.2023

Antecedente personale: menarhă 13 ani;

Antecedente heredocolaterale: fără importanță;

Motivele internării: modificarea sânului, durere, scurgeri la nivelul

mamelonului, cruste, stare generală alterată, fatigabilitate, anxietate;

Diagnostic la internare: suspectă formațiune tumorală sân drept;

Diagnostic la externare: Cancer la sân;

Istoricul bolii: Pacienta A.M. în vârstă de 55 ani, afirmă că de aproximativ două

luni a observat în timpul dușului o ușoară asimetrie a sânilor în special al sânului
drept, al cărui sfârc avea o altfel de orientare față de cea cunoscută.

Neprezentând simptome dureroase amână consultul medical de specialitate, deși

la palpare simte existența unui nodul de mărimea unei nuci în profunzimea
sânului. În urmă cu circa o săptămână la o nouă palpare a sânului constată
apariția durerii, modificarea ușoară a dimensiunii nodulului, se îngrijorează,
conform programării se prezintă pentru consult de specialitate.

La palparea sânului se constată prezența unei formațiuni tumorale de cca 3-4 cm

diametru în profunzimea țesutului glandular al sânului drept, se decide
internarea pentru investigații amănunțite și tratament de specialitate.
Investigații: examen de laborator Hgb13,3/3 dl; Eritrocite 6,5 ml/mm;
Leucocite 12000/mm3; Glicemie 128mg/dl; GOT 39u/l; GPT 37u/l; Uree 0,9
mg/dl; Creatinină 0,9 mg/dl; RMN; TSH=4,6 u/l; T4 120 nmo/l; FT4=19pmol;
T3=2,8 nmol/l.

22