DISPNEEA

FIZIOLOGIE
Respiraţia = act reflex → este inconştientă (centri nervoşi bulbo-pontini)
- poate fi controlată voluntar
Timpi
1. Inspir → contracţia mms inspiratori, in special diafragma → învinge rezistenţa elastică a plămânilor şi
a cutiei toracice şi expansionează plămânul
2. Expir → contracţia mms expiratori + revenirea elastică a plămânului → elimină aerul inspirat
+ uneori muşchii expiratori cu activitate compresivă
Frecvenţa normală = 16-18 respiraţii/min

Centrii nervoşi sunt influenţaţi de:

1. ↑ concentraţiei de CO2 → cel mai puternic stimulator al centrilor nervoşi
2. ↓ PO2 arterial → stimularea respiraţiei prin acţiune asupra chemoreceptorilor sinocarotidieni
- efectul hipoxemiei este mai putin evident decat al hipercapniei → stimularea respiratorie apare la
scăderi ale PO2 arterial sub 65 mmHg, fata de normalul de 95 mmHg
3. pH-ul → acidoza → ↑ amplitudinea respiraţiei
4. comenzi corticale → pot induce hiperpnee voluntară
- modificările voluntare ale respiraţiei
- emoţii, durere (tahipnee), temperaturi scăzute/ridicate (căldură → hiperpnee)

SEMIOLOGIE
1. Tahipneea → ↑ respiratorii cu volum respirator normal
2. Polipneea → ↑ frecvenţei respiratorii cu volum respirator ↓
3. Hiperpneea → ↑ amplitudinii respiratorii
3. Bradipneea → ↓ frecvenţei respiratorii

Dispneea = respiraţia dificilă care devine un act conştient, deranjant, realizat cu efort
- este un simptom
- obiectiv se poate confirma prin semne:
- modificări ale frecvenţei şi amplitudinii respiraţiei
- participarea musculaturii respiratorii accesorii

TIPURI DE DISPNEE
1. Dispneea de efort
- apare sau se accentuează indiferent de cauză în timpul efortului
- toleranţa la efort trebuie cuantificată! → trebuie precizat gradul de efort la care apare
- moduri de întrebare:
- urban – câte trepte/scări urcaţi până să obosiţi?
- rural – câte rânduri săpaţi?
2. Dispneea de repaus
3. Dispneea de decubit (din poziţia culcat)
4. Ortopneea
- pacientul este obligat să asume poziţia şezând pentru a putea respira fără efort sau cu un efort mai mic
- apare în:
- afecţiuni cardiace
- pleurezii mari
- pneumotorax
- ascensiunea diafragmatică (tumori abdominale, organomegalii, ascită)
5. Trepopneea – dispneea în decubit lateral
- apare în pleurezie (lichid în pleură) → pacientul stă pe partea cu pleurezia
6. Platipneea – dispneea în poziţie ortostatică şi ameliorată în decubit → rară
- apare în paralizia de diafragmă

CARACTERELE GENERALE ALE DISPNEEI

- frecventa respiratiei – bradi/tahi
- timpul afectat – inspir/expir
- fenomene insotitoare
- conditii de aparitie si ameliorare

CAUZELE DISPNEEI
A. BOLI CARDIACE
- dispneea este principalul simptom al insuficienţei cardiace (IC) stângi
* ↑ presiunea în vv pulmonare → extravazare de lichid în alveole (stază pulmonară) → scăderea
complianţei → creşterea efortului muscular pentru a ‚mişca plămânul rigid’
- dispneea de cauze cardiace este de tip mixt (inspirator + expirator) cu polipnee (pac nu poate inspira adânc →
respiră mai des)
1. Dispneea de efort
- efort → stimulare S → ↑ întoarcerea venoasă → ↑ stimularea VS → stază pulmonară → dispnee de tip mixt
cu polipnee
Clasificarea NYHA (New York Heart Association) → clasificarea bolnavilor IC numai pe baza dispneei
1. clasa 0 – face efort fără dispnee
2. clasa 1 – dispnee la eforturi mari
3. clasa 2 – dispnee la eforturi moderate
4. clasa 3 – dispnee la eforturi bazale (spălat, îmbrăcat, mâncat, vorbit)
5. clasa 4 – dispnee în repaus
Clasificarea Goldman
- dispnee la efort > 7 MET (urcat 8 trepte cu 10 kg sau mers plat cu 25 kg)
- dispnee la 5-7 MET (mers plat, gradinarit, sex)
- dispnee la 2-5 MET (imbracat, mers lent, igiena)
- dispnee < 2 MET
* 1 MET = echivalent metabolic = consumul O2 in repaus = 3.5 ml/kg/min
2. Ortopneea
- poziţia culcat → ↑ întoarcerea venoasă + masa viscerelor abdominale apasă pe diafragmă → pac se ridică
3. Dispneea paroxistică nocturnă
- similară ortopneei, dar afectarea VS este mai ↓ → stază pulmonară ↓ → mecanismele care au loc în decubit
durează mai mult → pacientul se trezeşte noaptea
*astm cardiac = criză de dispnee expiratorie cu wheezing (zgomot expirator prelungit) şi modificări
auscultatorii pulmonare sugestive de astm (ralurile se aud şi inspirator şi expirator), dar cu polipnee şi o
componentă respiratorie evidentă
- formă particulară de dispnee paroxistică nocturnă
- mecanism: existenta in unele forma de IC a unei reactivitati bronsice crescute, cu bronhospasm si
edem al peretelui bronsic
4. dispneea de edem pulmonar acut
- afectare severă a VS cu transudare de lichid în alveolele pulmonare (cea mai gravă formă)
- dispnee paroxistică apărută brusc cu ortopnee, transpiraţii, cianoză, anxietate şi agravată de o tuse care apare
rapid şi este însoţită de o expectoraţie spumoasă rozată
- tratament – furosemid → diuretic → ↓ volemia → ↓ edemul (lichidul intră înapoi în vas)

B. BOLI RESPIRATORII
- activitate crescută a musculaturii respiratorii cu travaliu muscular ↑ datorită unor afecţiuni ale cutiei toracicie
→ rigiditate şi efort suplimentar de mobilizare datorită:
- unor afecţiuni de parenchim pulmonar → modificări de complianţă
- unor afecţiuni respiratorii → cresc rezistenţa la fluxul de aer
1. Dispneea din suferinţele căilor respiratorii mari (laringe, trahee, bronhii mari)
- dispnee de tip inspirator cu bradipnee, care poate fi însoţită de:
- cornaj = zgomot aspirativ (şuierat) inspirator caracteristic
* afectarea spaţiului glotic → stridor
- tiraj = aspiraţia părţilor moi toracice în inspir:
- fosa suprasternală, fosele subclaviculare
- musculatura intercostală
- zona epigastrică
- aerul trece printr-un lumen cu d mic → pentru a trece tot aerul trebuie să ↑ p intratoracică
- acest tip de dispnee apare:
- acut în:
- edem laringian
- laringita acută infecţioasă
- aspiraţia corpilor străini
- cronic în:
- neoplasm laringian
- compresia externă a traheei
- compresia externă a unei bronhii mari
2. Dispneea din suferinţele căilor respiratorii mijlocii şi mici
- dispnee de tip expirator cu bradipnee şi wheezing
- apare:
- acut în criza de astm bronşic
- cronic în:
- bronşita cronică obstructivă
- emfizem pulmonar
- este dispnee de tip expirator pentru că expirul determină colabarea spaţiilor mici şi mijlocii
3. Dispneea din suferinţele parenchimului pulmonar şi ale pleurei
- pneumonii + bronhopneumonii
- pneumopatii interstiţiale
- fibroze pulmonare
- pneumotorax
- pleurezii
- dispnee de tip mixt cu polipnee
4. Dispneea din suferinţele cutiei toracice şi musculaturii respiratorii
- dispnee de tip mixt cu polipnee
5. Dispneea din tulburările neurologice ale reglării respiratorii
- dispnee dezordonată

C. AFECŢIUNI NON-CARDIACE, NON-RESPIRATORII

1. Dispneea din anemii
- anemia severă este însoţită de dispnee de efort de tip mixt cu polipnee
- cordul încearcă să treacă sângele cu Hb↓ de mai multe ori prin plămâni şi ţesuturi → creşterea circulaţiei
sistemice şi pulmonare pentru a compensa lipsa de transport de O2 → ↑ congestiei pulmonare + ↓ complianţei
2. Dispneea psihogenă
- respiraţia suspinată din nevroză
- respiraţia din isterie

MODIFICĂRI RESPIRATORII DIFERITE DE DISPNEE ÎN CARE PACIENTUL NU PERCEPE DIFICULTĂŢILE DE

RESPIRAŢIE
1. respiraţia Küssmaul (acidotică)
- respiraţie foarte amplă cu pauze la sfârşitul fiecărui timp respirator
- apare în acidozele metabolice
2. respiraţia Cheyne-Stokes (periodică)
- creşteri progresive ale amplitudinii respiratorii urmate de scăderi progresive conducând la o perioadă de apnee
după care ciclul se reia
- apare datorită scăderii sensibilităţii la hipercapnie → în perioada de apnee se acumulează CO2 → ↑
amplitudinea respiraţiei → ↓ CO2 → ↓ amplitudinea până la apnee
- la bătrâni în special cei aterosclerotici
- IC, AVC, tumori cerebrale
- după medicaţia sedativă
3. respiraţia Biot
- respiraţie complet neregulată ca ritm şi amplitudine cu pauze apneice
- apare în:
- boli neurologice (meningite, tumori cerebrale)
- pacientul agonic