PROIECT DE LECŢIE

DATA: 14.05.2018
CLASA: a XI-a A
PROFESOR: Luminița-Liana Georgiu
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Liceul Teoretic „Lucian Blaga” Cluj-Napoca
OBIECTUL:Limba şi literatura română
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Romanul interbelic
SUBIECTUL: Enigma Otiliei, G. Călinescu – elemente de compoziție ale romanului
TIPUL LECŢIEI: de comunicare și însușire de noi cunoștințe
COMPETENŢA GENERALĂ: Analiza principalelor componente de structură, de compoziție specifice textului narativ (romanului)
COMPETENŢE SPECIFICE: 2.1, 3.3

OBIECTIVE OPERAŢIONALE/COMPETENŢE DERIVATE: La finalul lecţiei elevii vor putea:

a) COGNITIVE: O1: să identifice elementele de compoziție ale romanului „Enigma Otiliei” de G. Călinescu;
O2: să precizeze planurile operei;
O3: să identifice tehnici narative;
O4: să realizeze conexiuni între textul studiat și altul aparținând literaturii universale;

b) PSIHOMOTORII: O5: să-şi însuşească tehnicile de lucru cu textul;

c) AFECTIVE: O6: să manifeste interes pentru lecţie.

STRATEGII DIDACTICE:
a) METODE ŞI PROCEDEE: brainstorming; analiza de text, conversaţia, explicaţia, munca individuală și pe grupe.
b) MIJLOACE DIDACTICE: fişe de lucru (texte suport), romanul

RESURSE - umane: colectivul clasei a XI-a A

- științifice: texte – suport, romanul „Enigma Otiliei” de G. Călinescu
- materiale: fișe de lucru, tabla
- metodologice: conversația euristică, explicația, activități frontale și în perechi, asocieri libere
MANAGEMENTUL RESURSELOR:
Timp de lucru: 50 de minute

CONDIȚII PREALABILE:
Elevii au avut o primă oră introductivă în care au discutat despre autor, despre concepția acestuia pentru literatură și au încadrat opera în
specie și curent literar.

BIBLIOGRAFIE:
1. BALZAC, HONORÉ, Eugénie Grandet, Editura Corint, București, 2006.
2. CĂLINESCU, GEORGE, Enigma Otiliei, Editura Litera, Chișinău, 2001.
3. COSTACHE, A., IONIȚĂ, F., LASCĂR, M.N., SĂVOIU, A. Limba și literatura română – manual pentru clasa a XI-a, Editura Art,
București, 2006.
4. SÂMIHĂIAN, FLORENTINA; NOREL, MARIANA, Didactica limbii şi literaturii române, 2011.

2
 SCENARIU DIDACTIC

ETAPELE LECŢIEI CONȚINUTURI TIMP METODE ŞI MIJLOACE FORME DE

ACTIVITATEA ACTIVITATEA PROCEDEE DIDACTICE EVALUARE
PROFESORULUI ELEVIOR
ORGANIZAREA Se face prezenţa şi se noteză Elevii se pregătesc 1 min. - - -
CLASEI absenţii pentru oră
VERIFICAREA Se verifică tema și se discută Elevii răspund 1 min. Conversaţia Evaluarea
CUNOŞTINŢELOR despre curentul literar în întrebărilor frontală
DOBÂNDITE care au încadrat opera în ora profesorului. Chestionare
ANTERIOR precedentă de curs. orală
CAPTAREA ATENŢIEI Introducerea în activitate se Elevii răspund 2 min Brainstorming Evaluarea
realizează prin realizarea întrebărilor frontală
unui brainstorming pe profesorului.
parcursul căruia elevii se vor
gândi la alte titluri din
literatura română sau
universală în care este inclus
numele personajului
principal.
ANUNŢAREA TEMEI ŞI Se anunţă tema lecţiei: Elevii îşi notează 1 min Conversaţia tabla
A OBIECTIVELOR „<<Enigma Otiliei>>, G. titlul lecţiei în caiete.
Călinescu – elemente de caietele
compoziție ale romanului”; elevilor
se noteză titlul pe tablă.
DIRIJAREA Profesorul discută cu elevii Elevii citesc citatele 5 min Conversația caietele Evaluarea
PROCESULUI DE despre semnificațiile titlului, de pe fișele de lucru, elevilor frontală
ÎNVĂŢARE oferindu-le ca suport citate. răspund întrebărilor Explicația
Profesorul întreabă elevii profesorului și își iau tabla
dacă titlul inițial al notițe în caiete.
romanului este justificat (și fișe de lucru
de ce). Ideile principale vor (Anexa 1)
fi notate pe tablă.

3
Profesorul le cere elevilor să Elevii citesc incipitul 8 min
citească incipitul romanului romanului, subliniază
„Enigma Otiliei” și să cuvintele-cheie și Conversația
sublinieze cuvintele-cheie. discută despre
Ulterior, se discută despre principalele idei. Muncă Evaluare
balzacianism și în acest individuală fișe de lucru frontală
sens, elevii vor citi o parte Elevii își notează (Anexele 2 și
din expozițiunea operei informațiile Analiza de 3)
„Eugenie Grandet” de importante în dreptul text
Balzac pentru a sesiza citatelor, pe fișe.
similitudinile. Explicația
Profesorul discută cu elevii Elevii citesc
despre tehnica focalizării, expozițiunea operei
despre tehnica descrierii lui Balzac și
mediului și rolul ei. semnalează
Profesorul le cere elevilor să asemănările cu
identifice tipul de narator incipitul romanului
pentru a ajunge să explice ce lui Călinescu.
înseamnă „balzacianism fără 2 min
Balzac”.
Elevii răspund
întrebărilor
profesorului.
Profesorul le cere elevilor să Elevii citesc finalul
citească finalul romanului romanului, subliniază
„Enigma Otiliei” și să cuvintele-cheie și 5 min
sublinieze cuvintele-cheie. discută despre
De asemenea, profesorul principalele idei.
întreabă elevii ce observă în Conversația fișe de lucru Evaluare
fragmentul de la finalul (Anexa 4) frontală
operei prin raportare la Muncă
incipit. individuală tabla
Profesorul discută cu elevii
despre finalul închis al Explicația
romanului, despre simetria
incipit-final, pe baza Analiza de
4
citatelor de pe fișe. text

Profesorul le cere elevilor să Elevii răspund, 1 min

ofere exemple de coordonate utilizând ca suport Evaluarea
spațio-temporale. citatele cu incipitul și Conversația fișe de lucru frontală
cu finalul romanului
și își notează ideile
principale.
Profesorul anunță următorul Elevii răspund 1min Conversația romanul Evaluarea
subtitlu al lecției, cel întrebării „Enigma frontală
referitor la structura profesorului și își iau Otiliei” de G.
romanului. Elevii sunt notițe. Călinescu
întrebați cum este organizat
romanul. tabla

fișe de lucru
(Anexa 5)
Profesorul întreabă elevii Elevii răspund și își 4min Conversația fișe de lucru Evaluarea
care sunt planurile notează informațiile frontală
romanului. în graficul primit.
Profesorul le cere elevilor să Elevii răspund 3 min Evaluarea
se gândească la maniera în întrebărilor Conversația fișe de lucru frontală
care sunt relatate profesorului și își iau (Anexa 5)
întâmplările care sunt notițe.
prezentate pe parcursul celor tabla
două planuri narative.
Profesorul aduce precizări
suplimentare de teorie
referitoare la alternanța Explicația
planurilor și la înlănțuire.
Profesorul le solictă elevilor Elevii răspund 4 min fișe de lucru Evaluarea
să se gândească la întrebărilor (Anexa 6) frontală
personajele din cele două profesorului și își iau
planuri narative discutate și notițe. tabla
să determine conflictele care
apar.
După stabilirea conflictelor, Elevii răspund 5 min Evaluarea
5
 profesorul le cere elevilor să întrebărilor Munca pe tabla frontală
identifice cele trei profesorului și își iau grupe
personajele care intră în notițe.
universul celor două familii
înrudite și să ofere câteva Conversația fișe de lucru Evaluarea pe
informații generale (Anexa 6) grupe de
referitoare la statutul social lucru
și la parcursul lor (e vorba
despre Felix Sima, Stănică
Rațiu și Leonida
Pascalopol).
FIXAREA Pe baza schemei care s-a Elevii fac o 5 min tabla
CUNOŞTIŢELOR scris pe tablă, profesorul recapitulare a ideilor Conversația Evaluare
(FEED-BACK) face împreună cu elevii o principale discutate fișe de lucru frontală şi
recapitulare a informațiilor pe parcursul orei de individuală
principale. curs. caietele
elevilor
ASIGURAREA Profesorul le cere elevilor să Elevii își notează 2 min.
TRANSFERULUI/TEMA completeze fișa primită ca tema. Conversația fișă – Anexa Evaluare
DE CASĂ temă de casă, în vederea 7 individuală
verificării cunoștințelor
dobândite pe parcursul orei.

6
 SCHEMA TABLEI

Enigma Otiliei
George Călinescu
- Elemente de compoziție ale romanului -

 TITLUL
- inițial: „Părinții Otiliei”  motivul balzacian al paternității
- „Enigma Otiliei”  misterul și ambiguitatea personajului feminism
 misterul unei vârste
 misterul vieții înseși

 INCIPITUL - simetrie (strada Antim)

 FINALUL - casa lui Costache Giurgiuveanu
-„Aici nu stă nimeni”

 RELAȚII SPAȚIALE ȘI TEMPORALE

- fixate încă din incipit
- principiul cronologic (tehnica înlănțurii)

 COMPOZIȚIA
- 20 de capitole

 STRUCTURA
3 planuri: 1.) plan narativ  procesul de formare a personalității lui Felix
2.) plan narativ  istoria moștenirii lui moș Costache
3.) plan cadru monographic  burghezia bucureșteană (începutul secolului XX)

 CONFLICT
1.) erotic (Felix vs. Pascalopol)
2.) succesoral (pentru averea lui Costache Giurgiuveanu)

7
Anexa 1

Titlul romanului

 Titlul inițial: ………………………….

- ilustrează ………………………………………………………………………………..

 Exprimați-vă opinia despre semnficațiile titlului. Pentru argumentarea opiniei, puteți avea în vedere următoarele citate:

1- „Enigmă este tot acel amestec de luciditate și ștrengărie, de onestitate și ușurătate.” (G. Călinescu)

………………………………………………………………………………
2- „Această criză a tinereții lui Felix, pus pentru întâia oară față în față cu absurditatea sufletului unei fete, aceasta este
enigma.” (G. Călinescu)

………………………………………………………………………………
3- „Nu numai Otilia era o enigma, ci destinul însuși.” (Felix, capitolul XX)

………………………………………………………………………………

8
Anexa 2
„Enigma Otiliei”, George Călinescu - incipit

„Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în OBSERVAȚII
uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada Sfinţii Apostoli cu un soi de valiză în mână, nu prea
mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea des dintr-o mină într-alta. Strada era pustie şi întunecată şi, în
ciuda verii, în urma unor ploi generale, răcoroasă şi foşnitoare ca o pădure. Într-adevăr, toate curţile şi mai ales ograda
bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobşte curţile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura,
după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, şi numai întunecarea şi reaprinderea unui lan de stele
dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mişcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor,
scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie,
ca un veşmânt militar, iar gulerul tare şi foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc şi elegant. Faţa îi era însă
juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina şuviţelor mari de păr ce-i cădeau de sub şapcă, dar coloarea măslinie a
obrazului şi tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea
de pe un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cunoştea casa pe care o căuta. Strada era pustie şi
lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca sa nu dea
căldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea înaltă şi aproape nici una nu avea cat
superior. Însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobşte a zidarilor italieni), mărimea neobişnuită a
ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridiculă prin grandoare, amestecul de frontoane greceşti şi
chiar ogive, făcute însă din var şi lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, şi uscăciunea, care umfla lemnăria,
făceau din strada bucureşteană o caricatură în moloz a unei străzi italice. În apropierea mânăstirii şi peste drum de ea, o

9
casă cu ferestre înalte era încă luminată. În faţa ei staţiona o trăsură luxoasă cu doi cai albi, înăuntrul căreia dormea, cu
capul în piept şi cu hăţurile în mină, un birjar gros, înfăşurat în tipicul veşmânt lung şi încreţit de catifea. Tânărul
ajunsese cu greaua lui valiză în chip de balercă în dreptul ei şi, după oarecare examen, se opri lăsând o clipă jos povara.
Casa avea un singur cat, aşezat pe un parter scund, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând
un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre stradă, cu patru ferestre de o înălţime absurdă, formând în vârful lor
câte o rozetă gotică, deşi deasupra lor zidăria scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două mensole. La
faţadă, acoperişul cădea cu o streaşină lată, rezemându-se pe mensole despărţite de casetoane, totul în cel mai antic stil,
dar mensole, frontoane şi casetoane erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zidăria era crăpată şi scorojită în foarte multe locuri,
şi din crăpăturile dintre faţada casei şi trotuar ieşeau îndrăzneţ buruienile. Un grilaj înalt şi greoi de fier, ruginit şi căzut
puţin pe spate, dovedea, pe dreapta, existenţa unei curţi, în care se zărea prin întuneric atâta frunziş şi atâtea trunchiuri,
încât întinderea ei, deocamdată, nu se putea calcula, impresia trecătorului fiind totuşi de pădure fără fund. Grilajul
avusese o poartă mare cu două aripi, legată acum cu un lanţ. O portiţă mai mică numai era deschisă, şi pe aceea, luându-
şi sacul în mână, intră tânărul, după oarecare chibzuială. Ajungând în faţa uşii de la intrare, el se codi să urce cele două
trepte de piatră şi porni spre fundul curţii spre a vedea dacă putea da de cineva în odăile de serviciu. Acolo putu să-şi dea
seama că partea de din dos a casei avea o înălţime mai mare decât a restului, parter şi cat formând două coridoare
suprapuse, cu geamlâc. Numai în catul de sus o lampă cu petrol ardea, restul mocnea în întuneric. Tânărul se întoarse
spre intrarea din faţă şi medită un mijloc de a-şi vesti prezenţa. Însă nu văzu prin apropiere nici o sonerie, şi a bate în uşă
i se păru, cum era şi natural, o absurditate. Într-adevăr, uşa, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat şi
descleiat de căldură sau ploaie şi bubos de vopsea cafenie, se întindea de la cele două trepte de piatră, tocite în modul
convexităţii, până aproape sub streaşină. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf străvechi, pe care
se vedeau bine urmele picăturilor de ploaie şi ale melcilor fără casă. Neavând alt chip de ales, tânărul apăsă clanţa moale
şi dădu să tragă uşa. Dar spre spaima lui, uşa cea uriaşă se mişcă aproape de la sine, căzând spre el cu un scârţâit
îngrozitor. Intimidat, aşteptă ca lumea din casă, intrigată de zgomot, să năvălească jos, dar nu se întâmplă nimic. Tânărul
intră atunci, încercând să închidă cât mai bine infernala uşă, şi abia înăuntru făcu uimitoarea descoperire că mânerul de
os al unui probabil clopoţel interior atârna în sală. Dar nu îndrăzni să sune numaidecât, într-atât îl miră anti-camera. Ea
10
era de o înălţime considerabilă, ocupând spaţiul celor două caturi laolaltă. O scară de lemn cu două suişuri laterale forma
un soi de piramidă, în vârful căreia un Hermes de ipsos, destul de graţios, o copie după un model clasic, dar vopsit
detestabil cu vopsea cafenie, ţinea în locul caduceului o lampă cu petrol cu glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era
stinsă, în schimb o altă lampă plină de ciucuri de cristal, atârnată de înaltul tavan, lumina tulbure încăperea. Ceea ce ar fi
surprins aici ochiul unui estet era intenţia de a executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotrivite. Pereţii, care,
spre a corespunde intenţiei clasice a scării de lemn, ale cărei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterări
donatelliene, ar fi trebuit sa fie de marmură sau cel puţin de ştuc, erau grosolan tencuiţi şi zugrăviţi cu şablonul şi cu
mâna, imitând picturile pompeiene, şi îndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi şi roşii. Însă sistemul de perspective
şi festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei, printr-o optică falsă de zugrav, era tăiat în două secţiuni
corespunzând fiecărui cat, indicând astfel în chip supărător lipsa de coeziune a planurilor. În sfârşit, tavanul imita prin
zugrăveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decoraţie, precum şi crăpăturile lungi şi neregulate ale pereţilor
dădeau încăperii un aer de ruină şi răceală. Tânărul, hotărându-se în fine, trase de mânerul clopoţelului. Atunci un fel de
schelălăit metalic răsună de sus can nişte spaţii mari şi goale cu ecou rău. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de
jos, apoi scara începu să scârţâie ca apăsată de o greutate extraordinară şi cu o iritantă încetineală. Când provocatorul
acestor grozave pârâituri fu jos, tânărul văzu mirat un omuleţ subţire şi puţin încovoiat. Capul îi era atins de o calviţie
totală, şi faţa părea aproape spână şi, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară şi galbene de prea mult
fumat, acoperind numai doi dinţi vizibili, ca nişte aşchii de os. Omul, a cărui vârstă desigur înaintată rămânea totuşi
incertă, zâmbea cu cei doi dinţi, clipind rar şi moale, întocmai ca bufniţele supărate de o lumină bruscă, dar privind
întrebător şi vădit contrariat.
— Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tânărul, pe urmă, intimidat, refăcu întrebarea: Aici şade domnul
Constantin Giurgiuveanu?
Bătrânul clipi din ochi, ca şi când n-ar fi înţeles întrebarea, mişcă buzele, dar nu răspunse nimic.
— Eu sunt Felix, adăugă tânărul, uimit de această primire, nepotul dumnealui.
Omul spân păru tot aşa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neaşteptat de
răguşit, aproape şoptit, duhnind a tutun, răspunse repede:
11
— Nu-nu-nu ştiu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc...”

Anexa 3
„Eugénie Grandet”, Honoré de Balzac – incipit
„Sunt case în unele oraşe de provincie a căror privelişte insuflă aceeaşi melancolie pe care o provoacă mănăstirile cele mai sumbre,
întinderea şesurilor cu bălării şi mărăcini, nepus de mohorâte, ruinele cele mai pline de jale. (…)
Acelaşi suflu de melancolie se desprinde din fizionomia unei locuinţe aşezate în Saumur, la capătul străzii care duce, în urcuş, spre castel,
prin partea de sus a oraşului. Strada, acum puţin umblată, încinsă vara, îngheţată iarna, întunecată pe alocuri, se deosebeşte între toate prin
sonoritatea pavajului de prundiş mărunt, întotdeauna uscat şi curat, prin îngustimea întortocheatei sale căi, prin tihna caselor sale, care ţin de târgul
cel vechi şi domină meterezele.
Locuinţele de trei ori seculare sunt încă trainice, deşi durate din lemn, iar aspectele lor felurite dau acestei părţi din Saumur originalitatea
care atrage luarea – aminte a anticarilor şi artiştilor. Cu neputinţă ar fi să treci prin faţa unor asemenea clădiri fără a admira uriaşele grinzi, cu
capetele lor cioplite în chip de figuri bizare, încununând cu un negru basorelief parterul celor mai multe din ele. (…)
În acest ţinut, ca şi în Touraine, vicisitudinile atmosferei domină viaţa comercială. Podgorenii, proprietarii, negustorii de cherestea, dogarii,
hangiii şi marinarii, cu toţii pândesc o rază de soare; se culcă seara tremurând ca nu cumva să afle dimineaţa că peste noapte a dat îngheţul; se tem
de ploaie, de vânt, de secetă, şi toţi ar voi apă, căldură sau nori la poruncă. E un necurmat duel între cer şi interesele pământeşti. Barometrul
posomorăşte şi înveseleşte mutrele pe rând.
De la un capăt la altul al acestei străzi, fosta Uliţă mare din Saumur, cuvintele <<Ce vreme de aur!>> se transmit evaluate în cifre din
poartă în poartă. Şi fiecare răspunde vecinului: „Plouă cu ludovici!”, ştiind prea bine ce-i aduce o rază de soare, o ploaie la timp.(…)
După ce ai străbătut acest pitoresc drum cu cotituri, ale cărui amănunte – chiar şi cele mai neînsemnate – trezesc amintiri şi a cărui
impresie generală ajunge a te cufunda într-un fel de visare fără voie, zăreşti o adâncitură destul de întunecoasă, unde la mijloc se află pitită poarta
„casei domnului Grandet”.
Dar e peste putinţă de a înţelege tâlcul acestei denumiri provincială fără a da biografia domnului Grandet. […] orice om din Saumur era
încredinţat că domnul Grandet avea o comoară ascunsă, doldora de ludovici, şi noaptea se desfăta în nespusa plăcere pe care ţi-o dă priveliştea

12
unei imense grămezi de aur. Zgârciobii, îndeosebi, aveau un fel de nezdruncinată siguranţă în aceasta numai văzându-i cu ochii, care-şi însuşiseră
parcă culoarea galbenului metal.”

Anexa 4
„Enigma Otiliei”, George Călinescu - final

„Felix se închisese în biroul lui și scoase vechea fotografie pe care i-o dăduse Otilia. Ce OBSERVAȚII
deosebire! Unde era Otilia de altădată? Nu numai Otilia era o enigmă, ci și destinul însuși.
Dinadins, într-o duminică, o luă pe strada Antim. Prefacerile nu schimbaseră cu totul
caracterul străzii. Casa lui moș costache era leproasă, înnegrită. Poarta era ținută cu un lanț, și
curtea toată năpădită de scaieți. Nu mai părea să fie locuită. Cele patru ferestre din față, de o
înălțime absurd, înălțau rozetele lor gotice prăfuite, iar marea ușă gotică avea geamurile
plesnite. Felix își aduse aminte de seara când venise cu valiza în mână și trăsese de
schelălăitorul clopoțel. I se păru că țeasta lucioasă a lui moș Costache apare la ușă și vechile
lui vorbe îi răsunară limpede la ureche:
— <<Aici nu stă nimeni!>>”

Concluzii referitoare la relația incipit – final

1-

2-

13
 3-

Anexa 5
Structură și compoziție

Romanul este alcătuit din _____________________________________________________________________________________________

Planurile romanului

1. plan___________ Legătura între 2. plan ________________

-Prezintă..........................................
..........................................................
..........................................................
..........................................................
..........................................................
..........................................................
..........................................................
..........................................................
..........................................................
..........................................................
..........................................................
..........................................................
..............................................
aceste două -Expune ...............................................
..............................................................
planuri se ..............................................................
realizează prin ..............................................................
..............................................................
..............................................................
..............................................................
..............................................................
..............................................................
..............................................................
..............................................................
..............................................................
............................
3. plan____________,
__________________
-Este
surprinsă ........................
........................................
........................................
........................................
........................................
.....................

14
Secvențele narative se leagă prin _______________________

Anexa 6
Conflictul

 În universul familiilor Giurgiuveanu și Tulea intră, din diferite motive, trei personaje.

15
Anexa 7
Temă

Personajele sunt prezentate dispre exterior (stradă, arhitectura casei, interiorul unei camera, vestimentația, fizionomia etc.) spre interior în
metoda balzaciană. Transcrie pe prima coloană secvențe din text care descriu casa lui Costache Giurgiuveanu, iar pe a doua coloană menționează
ce trăsături au locatarii (conform citatelor transcrise).

Secvențe transcrise din descrierea casei Trăsăturile locatarilor

16
17