Noi ne-am aşezat la o măsuţă, am amestecat cele trei seturi şi am pornit într-o

călătorie fascinantă. Să nu vă închipuiţi că micuţa Ioana, fetiţa de 4 ani s-a lăsat mai prejos
şi nu a completat şi ea povestirea noastră!

Se făcea că un băieţel, în timp ce era la antrenament, s-a gândit ce bine ar fi dacă ar

găsi o modalitate mai uşoară de-a ajunge la scopul dorit, acela al unui trup plin de sănătate.
Aşa i-a venit ideea unei poţiuni, sau mai bine zis a unei licori magice, care sa-i îndeplinească
această dorinţă. Dar odată luată această licoare, băiatul nostru s-a trezit într-un vârtej, iar
când s-a dezmeticit a înţeles că se află în … Africa. De unde şi-a dat seama de acest lucru?
Pentru că prin faţa lui tocmai trecea un elefant. A înţeles degrabă că a cam încurcat
borcanele şi s-a gândit ce era de făcut pentru a putea ieşi din această încurcătură. Cum la el
nu avea nici telefon iar foamea începuse să nu-i de-a pace, a pornit la drum.

S-a întâlnit cu un băştinaş care. drăguţ fiind, i-a dăruit o hartă care să-l ajute să se
descurce. Şi tot mergând, a văzut o construcţie de care nu era străin: o piramidă. Ştia
despre ea, că doar învăţase la istorie cum stă treaba cu piramidele şi de ce le-au construit
faraonii! A fost bucuros că a ajuns până la ele, cu toate că nu se gândise la aceasta nici o
clipă! Şi aşa, povestea noastră s-a depănat, mai simplu, mai complicat după puterea
noastră, a fiecăruia. Important este că, noi am pornit această joacă cu scopul de a aduna
puţin copii, dar nu ne-am gândit că până nu se vor termina toate zarurile, nici unul nu se va
ridica de la masă. Au fost momente de-a dreptul savuroase, amintind doar unul, atunci când
micuţa Ioana a tras o oaie, iar replica ei, după ce s-a gândit preţ de câteva clipe a fost:

A sosit şi o oaie! Poate să stea şi ea în povestea noastră. O să ne trebuiască mai târziu!:)

Scopul nostru a fost atins. Am vorbit, am construit propoziţii folosindu-ne de anumite

cuvinte, ne-am exprimat de faţă cu toată lumea fără teama că râde cineva de noi că am
greşit. Fetiţele Alinei sunt de-a dreptul delicioase, pentru că se exprimă foarte frumos, sunt
creative şi ceea ce este mai important, dornice să înveţe. E drept că şi părinţii lor depun
toate eforturile în acest sens, iar rezultatele se văd deja. Cât despre Luca, a înţeles că
trebuie doar să vrei să faci anumite lucruri, chiar dacă raportul de forţe pare inegal. Până la
urmă toţi avem câte ceva de învăţat!Feţele copiilor în timpul acestui joc spune exact şi
povestea , dar şi ambientul!

Aşa că, participaţi cu încredere la concursul organizat de Coca şi Magazinul de jucării

vorbăreţe, pentru că veţi intra într-o poveste. Şi nu orice fel de poveste ci una de calitate
superioară! Eu am intrat deja! Alături de oameni foarte dragi!