Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.

Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate
Cioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia
Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu,
profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul
duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a
fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea
căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul
volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om.
Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a
iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un
premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C.
Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toateCioculescu, care conducea Viaţa Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca.
Zaharia Stancu şi Academia m-au şi răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui
Barbu, profitând de absenţa lui Barbu din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în
ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest
roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la
publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat un capitol. Dar cartea m-a reprezentat.
Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un alt ton: redeşteptarea credinţei, a
speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă toateCioculescu, care conducea Viaţa
Românească, a iniţiat o masă rotundă despre Francisca. Zaharia Stancu şi Academia m-au şi
răsplătit cu un premiu pentru roman. Chiar în revista lui Barbu, profitând de absenţa lui Barbu
din ţară, C. Regman mi-a făcut o cronică enormă – în ziarul duşmanului meu! – unde eram pus în
descendenţa lui Dostoievski şi Faulkner. Acest roman a fost lăudat mai mult decât merita. Eu am
un oarecare dubiu asupra acestei cărţi, la publicarea căreia am făcut o concesie mare: mi s-a tăiat
un capitol. Dar cartea m-a reprezentat. Ca şi primul volum al lui Nichita, cartea mea a arătat un
alt ton: redeşteptarea credinţei, a speranţei în om. Fiindcă romanul trebuia atunci să satisfacă
toate