REFERAT

DREPT PORTUAR

TEMĂ: PIRATERIA MARITIMĂ

STUDENT: ZAMFIR GEORGE

1
 Introducere
Actele de piraterie maritimă se derulează în apele internaţionale, aflate în
afara jurisdicţiei oricărui stat şi, de obicei, în afara ariilor în care securitatea
navelor este monitorizată şi unde se execută patrulări cu nave militare.
Pentru a putea defini pirateria maritimă este necesar să facem referire atât la
definiţiile oficiale cât şi la cele propuse de experţii în domeniu dar şi să facem
distincţia între pirateria maritimă şi jaful armat pe mare.
Oficial, pirateria maritimă a fost definită, pentru prima dată, în anul 1937,
când un grup de experţi însărcinaţi de către Societatea Naţiunilor să codifice
dreptul internaţional a definit pirateria ca un act care constă în comiterea, în folosul
propriu, a unor acte de deposedare de bunuri şi de violenţă asupra persoanelor,
bineînţeles pe mare.
Actualmente pirateria este definită de Convenţia Naţiunilor Unite asupra
Dreptului Mării (UNCLOS), cunoscută şi sub denumirea de Convenţia de la
Montego Bay, din anul 1982, astfel:
“Se înţelege prin piraterie unul din următoarele acte:
a) orice act de violenţă, de sechestrare şi toate actele de pradă comise de
echipajul unei nave sau aeronave împotriva persoanelor sau a bunurilor private şi
îndreptate:
- împotriva unei alte nave sau aeronave sau contra persoanelor aflate
la bordul navei, în marea liberă;
- împotriva unei nave, persoanelor sau bunurilor acestora, într-o
zonă care nu se află sub jurisdicţia niciunui stat;
b) orice act de participare voluntară la utilizarea unei nave sau aeronave,
autorii cunoscând faptul că această navă este o navă pirat;
c) orice act de incitare sau de facilitare intenţionată la comiterea actelor
specificate în paragrafele a şi b”
Aceasta nu este singura definiţie a pirateriei maritime dar este singura
legiferată şi aplicabilă în dreptul internaţional.
O definiţie interesantă este şi cea a Biroului Maritim Internaţional din cadrul
Camerei Internaţionale de Comerţ care defineşte pirateria maritimă ca fiind “un act
de abordaj ori de încercare de abordaj a oricărei nave, cu intenţia clară de a
comite tâlhării sau alte delicate şi cu intenţia vădită sau capacitatea de a folosi
forţa în săvârşirea unor astfel de acte”
Acest birou întocmeşte un raport anual asupra pirateriei şi are o activitatea
nonprofit care era sponsorizată, la nivelul anului 2005, de către 22 de firme
puternice care activează în domeniul naval sau în relaţie cu domeniul naval, în
special firme de shipping şi de asigurări.

2
 În cadrul biroului există un Centru de Raportare a Pirateriei – Piracy
Reporting Center, al cărui sediu este la Kuala Lumpur, tocmai datorită nivelului
extrem de mare al pirateriei din zonă. Dar vom mai reveni asupra activităţii acestui
birou şi a acestui centru.

Piraterie VS Jaf armat

Deoarece în multe abordări am întâlnit confuzia între pirateria maritimă şi
jaful armat pe mare voi aborda pe scurt acest subiect pentru a clarifica deosebirile
între aceşti doi termeni.
Atâta timp cât nu s-a dat o definiţie explicită pirateriei maritime şi a fost
considerată tâlhărie pe mare a fost normal ca cele două noţiuni să se confunde dar,
odată cu definirea oficială a pirateriei şi localizarea acesteia în marea liberă şi în
zonele care nu se află sub jurisdicţia niciunui stat, a fost necesară definirea
infracţiunii similare pirateriei maritime dar care se desfăşoară în apele teritoriale
ale unui stat sau pe teritoriul acestuia (porturi, rade etc.).
Astfel, prin Rezoluţia A. 922 (22) din 29 noiembrie 2001 a Adunării
Generale a Organizaţiei Maritime Internaţionale, pe timpul celei de-a 22-a sesiuni
a acesteia, s-a adoptat “Codul de procedură pentru investigarea crimelor de
piraterie şi jaf armat împotriva navelor” în care găsim definit jaful armat pe mare,
astfel:
“Jaful armat împotriva navelor înseamnă orice act ilegal de violenţă, de
sechestrare sau de jaf sau oricare faptă de acest gen, alta decât pirateria,
îndreptată împotriva unei nave sau împotriva persoanelor sau proprietăţii de la
bordul unei nave”
Era necesar să fac această distincţie deoarece foarte multe state o consideră
importantă pentru că este legată de problemele de suveranitate.
După părerea mea, jaful armat pe mare este o latură a pirateriei şi nu ceva
distinct, deoarece are ca obiect tot nava, echipajul, pasagerii şi bunurile acestora,
numai că localizarea faptei este diferită.
Practic, definiţia jafului armat pe mare, nu arată explicit care este diferenţa dintre
el şi pirateria maritimă dar o sugerează prin excludere şi, probabil, în viitor,
delimitările vor fi făcute mai explicit.

Concluzii
Pirateria maritimă şi jaful armat pe mare constituie o stranie realitate într-o
lume care se vrea evoluată, fără primitivisme şi cruzimi medievale iar desuetudinea
acestor fărădelegi, de multe ori, nu lasă să răzbată cruda realitate şi anume aceea că

3
pericolul şi ferocitatea acestor acte pot genera evoluţii imprevizibile ce pot afecta
din ce în ce mai multe zone ale Oceanului Planetar.
Mediatizarea cu predilecţie a unor fenomene sociale cum ar fi terorismul fac
ca pirateria şi jaful armat pe mare să fie percepute ca simple evenimente şi, uneori,
ca picanterii.
Realizarea unei legislaţii internaţionale complete în acest domeniu şi
destinarea forţelor şi mijloacelor necesare combaterii acestui flagel devin din ce în
ce mai acute dacă ţinem seama de faptul că metodele şi, mai ales, mijloacele de
desfăşurare a pirateriei maritime şi a jafului armat pe mare sunt din ce în ce mai
performante, piraţii şi tâlharii mărilor având aparatură de comunicaţii de ultimă
oră, nave ultrarapide, armament eficient dar şi o puternică putere de penetrare, prin
corupţie, a sistemelor de prevenire şi combatere.
Este normal să se pună întrebarea dacă, oficial, există piraterie şi jaf armat în
Marea Neagră şi răspunsul este negativ. Totuşi, trebuie avut în vedere că există
acte de jaf care, de regulă, nu sunt raportate, fiindcă victimele sunt braconieri sau
contrabandişti şi aceştia nu pot reclama nimic deoarece riscă ei înşişi să fie arestaţi.
Atâta timp cât va exista mare, va exista şi tentaţia de a face contrabandă
deoarece, în mod logic, aşa cum arăta un analist asiatic, Eric Koo, “ o operaţie de
contrabandă pe mare este mult mai sigură decât pe uscat deoarece supravegherea
pe mare este mai dificilă decât pe uscat”[28] Contrabanda, întotdeauna este
însoţită, în mod inevitabil şi discret de piraterie şi jaf armat pe mare, ca victimă dar
şi complice a acestora, aşa că nu trebuie să considerăm că Marea Neagră este ferită
de acest flagel.
În mod analog, pirateria şi jaful armat pe mare pot fi buni companioni ai
terorismului, putându-l naşte sau ajuta să crească atunci când unele interese
politice se împletesc cu criminalitatea maritimă. Dar aceste aspecte le vom dezbate
în capitolul următor.
De reţinut este faptul că atât pirateria cât şi jaful armat pe mare nu sunt
fenomene de conjunctură. Ele au rădăcini adânci şi greu de distrus şi, acolo unde
pe malurile mărilor şi oceanelor va fi sărăcie, va exista şi piraterie şi jaf armat mai
ales dacă, aşa cum am mai subliniat, sunt generate şi de tradiţia locului.