Revista Educrates NR 47 - Februarie 2020

2020
februarie
nr. 47
Nr. 47 –Nr.
februarie 2020
47 – februarie 2020
Cuprins
Tehnici de intervenţie educaţională prin arte expresive integrate în activitatea de la clasă ................ 4
prof. Zăvoianu Rodica, Școala Centrală Câmpina
Formarea capacităţii de autocontrol pentru prevenirea greşelilor de scriere la elevii de la ciclul
primar..................................................................................................................................................... 6
Prof. înv. primar Legian Nicoleta, Şcoala "Lucian Grigorescu", Medgidia
A, B, C, ... click! ..................................................................................................................................... 13
Prof. Stoian Florentina, Școala Gimnazială Nr. 10, Galați
Teatrul de umbre - metodă inovatoare în abordarea integrată a lecției ............................................ 16
Prof. Vlădoiu Ruxandra Cristina, Școala Gimnazială ”Nanu Muscel”, Câmpulung Mușcel
Starea de bine ...................................................................................................................................... 21
Moldovan Codruța Maria, Școala Gimnazială Tudor Vladimirescu, Tg. Mureș
În pași de poveste spre teatru - un proiect educațional de succes ..................................................... 24
Prof. înv. primar Zecheru Carmen Fausta, Școala Gimnazială Nr. 11, Buzău
Rezultatele elevilor români, un adevărat turn din Pisa? Studiu asupra unei situații de criză
educațională ........................................................................................................................................ 27
Prof. Zainea Elena, Școala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” Buzău
Voluntariatul, act de responsabilitate socială ..................................................................................... 31
Prof. înv. primar Pușcașu Gabriela, Școala Gimnazială “Ing. Gheorghe Pănculescu”
Vălenii de Munte - Prahova
Proiectarea didactică la clasa pregătitoare, utilizând tabla interactivă............................................... 34
prof. înv. primar Maniu Laura, Şcoala Gimnazială „Nicolae Titulescu”, Cluj-Napoca
Utilizarea tehnologiei educaționale în activitățile didactice................................................................ 37
Prof. înv. primar Manole Carmen, Școala Gimnazială ”Ion Luca Caragiale” Tulcea
Eu sunt Sistemul ................................................................................................................................... 39
Prof. înv. primar Alina-Maria Vâlcu, Școala Gimnazială Nr. 39 ”Nicolae Tonitza”
Constanța
De ce educaţie STEM?.......................................................................................................................... 41
Prof. Andra Ionescu, Colegiul Național "Costache Negri", Galați
Învăţământul românesc - coşmar sau utopie? .................................................................................... 42
Prof. înv. primar Vlad Ioan, prof. înv. primar Vlad Tatiana, Şcoala Gimnazială Nr. 24
Timişoara
2
Nr. 47 – februarie 2020
Cum educăm inteligenţa emoţională a copiilor? ................................................................................. 45

Prof. înv. preșcolar Petrea Alina, Grădinița nr.16 Focșani, Vrancea
Rolul și răspunderea părinților în educarea copiilor în perioada celor șapte ani de acasă ................ 47
Înv. Istrate Elena, Școala Gimnazială Nr. 1, Eforie Nord, Constanța
Povestea pătratului - studiu asupra evoluţiei competenţelor-cheie la elevi şi studenţi - ................... 48
Prof. Camelia Vărzaru, Şcoala Gimnazială Nr. 25, Braşov
Școala - trenul speranței pentru elevii din medii dezavantajate ......................................................... 52
Prof. Perța Cristina Mirela, Colegiul Național ”Mircea Eliade” Reșița
Particularităţi de învăţare ale copiilor cu cerinţe educaţionale speciale............................................. 57
Prof. înv. primar Stoicescu Elisabeta, Școala Gimnazială Nr.3 Slobozia
Un strop de magie ÎN PEDAGOGIE ....................................................................................................... 63
Prof. înv. primar Cezarina Psatta, Școala Gimnazială Nr. 150, București
Lecția de creație la disciplinele ştiinţe ale naturii şi geografie ............................................................ 66
Prof. pt. înv. primar Hoha Nicoleta, Şcoala Gimnazială ”Anastasie Panu”, Huşi - Vaslui
3
Tehnici de intervenţie educaţională prin arte expresive integrate în

activitatea de la clasă
prof. Zăvoianu Rodica,
Școala Centrală Câmpina
Astăzi , într-o zi de toamnă dulce și aurie, am “trăit” împreună cu elevii de clasa a IV-
a, o oră de educație civică inedită și extrem de interesantă și de atrăgătoare pentru copii.
După momentul “Consilierea de 5 minute”, pe care-l susținem zilnic , i-am anunțat pe
copii că astăzi vom lucra , în cadrul temei “Trăsăturile mele morale” , un exercițiu deosebit.
Le-am spus că vom trăi ora într-o poveste. Povestea o vom crea noi , fiind în același timp și
personaje. Și, ca să intrăm în poveste , eu voi deveni Spiridușul Vrăjitor . Acesta va transforma
toți colegii, dar și pe doamna în niște animăluțe. Le-am comunicat că ei vor avea plăcuta sarcină
de a fi desenatorii acestor animăluțe din “ Clasa vrăjită “.
Le-am citit pe chipuri uimirea, dar și încântarea !
Eu am jucat puțin teatru ( pentru că le place mult !) și cu vorbele unui Vrăjitor, i-am
transformat în animale , folosind ca baghetă magică arătătorul pentru hartă.
Au început să lucreze amuzându-se teribil ! Am intrat în jocul lor, bucurându-mă de un
moment într-adevăr relaxant.
Doar începe weekendul , nu ?
“Doamna, dacă nu-mi iese animalul pot să trag o săgeată să scriu ce animal este? Dacă
nu vă d ați seama ?”
Copiii lucrează, puțin mai liniștiți, auzindu-se încă, ici-colo câte un chicotit.
În sfârșit , încep să apară lucrările !
Sunt curioasă ce animăluțe mă reprezintă pe mine !
Încep să-i întreb pe rând.
Pe rând sunt un iepuraș cu jachetă galbenă ( deoarece mie îmi place mult
galbenul ) , un vultur, un fluture cu aripi galbene , o vulpe , o pisică, o albină , o bufniță (în
mai multe desene) , Zâna cea bună și, cel mai drăgălaș, sunt un cangur mare cu un marsupiu
plin cu 30 de cangurași ( am 30 de elevi în clasă ).
Zic: Acum motivați ! De ce sunt eu, toate acele animăluțe ?
• Sunt iepuraș, ( Zic : dar eu nu sunt fricoasă !”) , “Nu de-asta!, - deoarece sunt drăgălașă
cu ei.
• Sunt vultur, deoarece nu-mi scapă nimic niciodată , văd tot !
• Sunt un fluture mare, galben și gingaș , deoarece zbor ca un fluture printre bănci , sunt
jucăușă , și din nou nu-mi scapă nimic !
4
• Sunt o vulpe, deoarece sunt șireată și “niciodată nu știi la ce să te aștepți de la doamna

!” ( Zice : sunteți misterioasă și veniți cu provocări! ) Eu: Ha! Ha! Ha!
• Sunt o pisică , deoarece simt tot , am un simț dezvoltat și sunt jucăușă .
• Sunt o albină , deoarece sunt harnică .
• Sunt o bufniță, deoarece sunt înțeleaptă!
• Sunt Zâna cea bună , deoarece ocrotesc copiii !
• …..și , în sfârșit , sunt un mare cangur purtător de 30 de puiuți !
• (AICI SIMT CUM OCHII NU MĂ MAI ASCULTĂ ȘI DOUĂ LACRIMI APAR, IAR
COPIII VĂD …. )
S-A CAM DUS AMUZAMENTUL !
Trăiesc o maximă emoție ! Mulțumesc lui Dumnezeu !
Am privit apoi , și cum își vedeau ei colegii , minunându-mă de cât de bine surprindeau
adevărul, dar ora s-a terminat …..
Câtă bucurie au trăit “cangurașii “ mei astăzi ! La maximum ! ….
…..ȘI CÂT SUNT EU DE MÂNDRĂ DOAMNĂ !.....
Vă prezint câteva dintre posterele lucrate:
5
Formarea capacităţii de autocontrol pentru prevenirea greşelilor de scriere

la elevii de la ciclul primar
Prof. înv. primar Legian Nicoleta,
Şcoala "Lucian Grigorescu", Medgidia
Din mulţimea faptelor şi fenomenelor de care se ocupă ştiinţa în baza căreia s-a
constituit ca disciplină şcolară, studiul limbii române a reţinut acele elemente ale sistemului
general al limbii care, însuşite de elevi, să poată asigura îndeplinirea sarcinilor ce-i revin pe
linia realizării obiectivelor şcolii. Prin urmare, însuşirea principalelor elemente ale sistemului
fonetic este necesară învăţării citirii şi scrierii. Contribuind la formarea şi dezvoltarea auzului
fonematic al elevilor se asigură rostirea corectă a sunetelor limbii.
Cunoştinţele teoretice de fonetică fundamentează formarea deprinderilor ortoepice şi a
unor deprinderi ortografice. Studierea elementelor de bază ale sistemului lexical urmăreşte
precizarea şi activizarea vocabularului, ajută pe elevi să înţeleagă mai bine valoarea cuvântului
ca unitate structurală a limbii şi să distingă latura formală a acestuia de cea semantică, le
dezvăluie mijloacele de îmbogăţire a vocabularului, contribuie la sporirea bagajului lor lexical.
6
Strâns legate între ele, noţiunile de limbă care se studiază în şcoală, deşi fac parte din
domenii diferite, nu pot fi predate separat, izolat, în clase deosebite, ci numai în legătură unele
cu altele. Dar, caracterizate printr-un înalt grad de abstractizare şi generalizare, aceste noţiuni
nu pot nici să fie predate dintr-odată, integral şi la nivelul deplinei lor elaborări. Datorită
specificului şi strânsei legături dintre ele, procesul predării şi însuşirii acestor noţiuni este un
proces complex, laborios, şi uneori destul de dificil. Pentru a putea rezolva cu maximum de
eficienţă problemele şi a asigura realizarea sarcinilor studiului, acest proces trebuie organizat
şi desfăşurat ţinându-se seama de specificul conţinutului predării, de particularităţile vârstei
şcolarilor, pe diferite trepte ale dezvoltării lor, ca şi de orientările pedagogiei, în primul rând
de principiile didactice fundamentale. Astfel, respectarea principiului însuşirii conştiente şi
active impune orientarea procesului de învăţământ spre înţelegerea obiectivelor şi importanţei
disciplinei, a esenţei fenomenelor de limbă studiate, a relaţiilor dintre ele, a legăturii lor cu
practica, înţelegere care implică activizarea şi dezvoltarea continuă a procesului gândirii,
folosirea şi perfecţionarea folosirii operaţiilor şi procedeelor logice. Această înţelegere asigură
interesul elevilor pentru studiul limbii, o atitudine lucidă faţă de calitatea propriei exprimări,
efectuarea eforturilor necesare pentru depăşirea eventualelor dificultăţi şi dobândirea
posibilităţilor de autocontrol şi autoreglare a exprimării orale şi scrise, potrivit normelor limbii.
Ca în orice proces de învăţare, şi în învăţarea ortografiei şi punctuaţiei randamentul
optim este obţinut de măsura în care elevii participă activ, depun un efort intelectual propriu
în procesul respectiv. Acest adevăr iese cu atât mai mult în evidenţă în procesul învăţării scrierii
corecte. Angajarea efortului propriu al elevilor este determinat de conţinutul acestor deprinderi
şi de particularităţile fizice şi psihice ale copiilor. Fiind vorba de o activitate intelectuală ce
trebuie extinsă până la nivel de deprinderi, calitatea acestora este determinată de calitatea
exerciţiilor efectuate de fiecare elev în parte, iar succesul în formarea acestor deprinderi este
asigurat de capacitatea elevilor de a le efectua în mod independent. De aici rezultă şi necesitatea
de a cultiva capacitatea de muncă independentă a fiecărui elev, astfel încât ei să exerseze
corect, prin efort propriu, acţiunile pe care le vor interioriza pentru a ajunge în cele din urmă
la deprinderi. De asemenea, succesul în învăţarea scrierii corecte depinde, în mare măsură, de
capacitatea de a se autocontrola în timpul exersării acestor deprinderi. În condiţiile în care
activitatea didactică se desfăşoară în colective de elevi, numai controlul efectuat de învăţător,
chiar dacă se face sistematic, nu este suficient. El trebuie completat cu autocontrolul fiecărui
elev. Acesta poate fi eficient numai dacă elevii dispun de anumite instrumente de autocontrol
conştientizate. Asemenea instrumente vor servi elevilor în întreaga activitate de perfecţionare
a scrisului, până când acestea vor deveni instrumente de autoinstruire.
În vederea formării acestor deprinderi, am utilizat o serie de metode didactice,
tradiţionale, dar şi de dezvoltare a gândirii critice. Dintre acestea enumăr doar câteva:
7
❖ METODA CADRANELOR
I. Delimitează propoziţiile în cuvinte, apoi scrie- II. Scrie trei întrebări legate de animalul
le corect; tău preferat:
Asosittoamna.
Ceanotimpasosit?
Toamnă,cebogatăeşti!
III. Creează un scurt dialog între tine şi animalul IV. Desenează obiecte care seamănă cu
tău preferat în care să foloseşti cât mai multe semne de punctuaţie:
semne de punctuaţie:
ex: minge- punct
Îmbinarea cititului cu scrisul, a comunicării cu desenul, au făcut din această activitate

o joacă în care elevilor le-a plăcut să se implice. Metoda a putut fi folosită în diferite contexte
(atât pe baza unor texte, cât și a unor fapte de limbă) încă din clasa I, iar sarcinile, extrem de
variate, au fost îndeplinite cu entuziasm. Verificarea am realizat-o atât frontal, dar și individual,
în funcție de complexitatea sarcinilor. Întrucât metoda a fost atractivă pentru copii, aceștia au
fost mai receptivi, întrucât activitățile au fost cu caracter ludic și transdisciplinar.
❖ GÂNDIŢI/ LUCRAŢI ÎN PERECHI
Alcătuiţi cu perechea voastră propoziţii cu toate formele cuvintelor date:
neam, ne-am, nea, ne-a, sar, s-ar, ia, i-a, iau, i-au.
Un avantaj al acestei metode este acela că elevii au putut învăța unul de la celălalt, au
încercat să se autocorecteze permanent pentru a asigura reușita echipei.
❖ ESEUL DE CINCI MINUTE
Timp de cinci minute scrieţi pe o foaie un text, care să conţină dialog şi să folosiţi cât
mai multe semne de punctuaţie, potrivit cu imaginea de mai jos:
Metoda am folosit-o cu mare succes încă din clasa I și a contribuit
semnificativ la formarea deprinderilor de utilizare corectă a semnelor de
punctuație. Sarcinile inițiale s-au axat în special pe crearea de dialoguri
simple, care presupuneau folosirea semnelor de punctuație în situații
limitate, însă, treptat, acestea au devenit tot mai complexe, dar și extrem de
originale, fiecare elev încercând să-și surprindă colegii prin creații cât mai
inedite. Imaginile utilizate au fost variate – de la imagini din povești, poezii, desene animate,
la imagini noi, necunoscute.
8
❖ JURNALUL DUBLU
„Lizuca zise __ 1. Completează semnele de punctuaţie din
text.
__Patrocle__ ştii de ce mă tem eu__
2. Alcătuiţi enunţuri în care cuvântul „i” să
__De ce te temi__
fie, pe rând, verb şi apoi pronume.
__De bursuc. Am auzit că bursucu-i foarte
rău __”
Această metodă am utilizat-o în special pe baza textelor din manual, dar și a lecturilor
particulare. Ea a dat posibilitatea fixării cunoștințelor referitoare la semne de punctuație și
ortograme, plecând de la texte cunoscute deja. După completare, elevii fie s-au verificat cu
ajutorul manualului, urmând a se autoevalua, fie au schimbat fișele cu colegii de bancă
(interevaluare). În primele clase am utilizat și completarea frontală, având în vedere volumul
mai redus de cunoștințe cu privire la ortografie și punctuație, dar și pentru a permite
argumentarea regulilor folosite în completare.
❖ DIAGRAMA VENN EULER

Punctul Virgula
- într-o enumerare
- la sfârşitul unei - înainte/ după un cuvânt strigat
comunicări
-marchează - desparte cuvintele autorului de cele
(propoziţie
pauze în vorbire ale personajului
enunţiativă)
- arată o explicaţie
- înaintea cuvintelor iar, dar, ci
Această metodă am folosit-o atât în lucrul pe echipe, dar și individual, în diferite

momente ale lecției, în special în vederea consolidării/ recapitulării unor fapte de limbă.
În cazul ortogramelor, metoda a putut fi utilizată abia în clasa a IV-a, când elevii au
avut cunoștințele necesare pentru a argumenta utilizarea acestora în diverse situații, până atunci
explicațiile fiind empirice. Motivările ortografice au contribuit semnificativ la dezvoltarea
deprinderii de scriere corectă, dar și a capacității de sesizare a propriilor greșeli sau ale altora.
Pentru semnele de punctuație diagrama a fost realizată încă din primele clase, putând a
fi completată odată cu însușirea unor noi situații de utilizare a acestora.
9
❖ CVINTETUL
Realizaţi un cvintet cu unul din semnele de punctuaţie studiate:
Punctul Virgula
Mititel, rotunjor, Codată, micuţă,
Oprind, terminând, sfârşind, Explicând, enumerând, strigând,
Punctul arată încheierea comunicării. Mă opreşte din vorbit
Enunţiativă. Enumerare.
Crearea de cvintete a oferit mari satisfacții elevilor, având sentimentul victoriei în lupta
cu potrivirea și căutarea cuvintelor, simțindu-se asemenea unor poeți.
Ele au fost realizate încă din clasele mici- mai întâi frontal și apoi abia în echipe și
individual- în special în fixarea utilizării semnelor de punctuație, iar formularea sarcinilor a
fost diferită. Dacă inițial elevilor li s-au solicitat „cuvinte care arată însușiri, care se termină în
–ând”, odată cu studierea părților de vorbire, termenii au putut fi clar definiți (adjective, verbe).
❖ CIORCHINELE
s-a strălucirea
împărţit sa
mama sa
s-a dus
sa
s-a + = lui, ei
acţiuni/ cartea sa
s-a certat verbe
s-a/ sa floarea sa
s-a prins
Metoda a stimulat evidenţierea conexiunilor între noțiuni și a reprezentat o modalitate

de a analiza asociaţii noi de idei sau de a relua noi sensuri ale acestora, ale unor fapte de limbă.
❖ BENZI DESENATE
Completaţi benzile desenate folosind virgula în cazuri cât mai variate:
Benzile desenate au reprezentat una din cele mai îndrăgite metode de către elevii din
toate clasele primare, având un rol deosebit în dezvoltarea creativității și a vocabularului
acestora. Indiferent că au presupus realizarea propriilor benzi sau completarea cu replici a
10
unor benzi existente, sarcinile au fost îndeplinite cu mare entuziasm. Complexitatea sarcinilor
a fost aproape neobservată de elevi, iar realizarea lor le-a părut un joc. Deși adesea s-au
concentrat mai mult pe imagini, pe crearea unor replici cât mai originale, treptat, și faptele de
limbă au devenit importante, deoarece numai benzile desenate fără greșeli de scriere au fost
expuse în clasă. Metoda a fost realizată inițial frontal, iar apoi mai mult pe echipe și individual.
❖ JOCUL DIDACTIC
Am utilizat adesea jocul didactic, deoarece prin elevii îşi asimilează cu uşurinţă
deprinderile de scriere corectă. Dintre jocurile utilizate exemplific câteva:
➢ „Găseşte cuvântul”
Scop: sesizarea corespondenţei sunet-literă;
Sarcina didactică: să găsească câte un cuvânt care să cuprindă sunetul o singură dată,
de două ori sau de trei ori.
Descrierea jocului: Se scrie la tablă o literă şi una din cifrele 1, 2, 3, ceea ce înseamnă
că elevii au ca sarcină de a găsi câte un cuvânt care să cuprindă sunetul o singură dată, de două
ori sau de trei ori.
Exemplu: ,,i”- in, fiinţă, inimi.
➢ „Găseşte cuvântul asemănător”
Participanţi : 3 grupe a câte 6 - 7 elevi
Materiale utilizate: instrumente de scris, jetoane scrise
Desfăşurare: Se distribuie elevilor câte un jeton (exemplu: „s-a aşezat”, „l-a ridicat”, „i-
a vorbit”) pentru fiecare grupă. Elevii trebuie să găsească sinonimul cuvântului scris pe jeton
şi să formuleze în scris o propoziţie. Se apreciază răspunsul corect cu puncte şi câştigă grupa
care obţine mai multe puncte.
➢ „Mai spune ceva”
Materiale utilizate: instrumente de scris, cartonaşe cu câte o propoziţie de forma: „Copiii
s-au jucat”.
Desfăşurare: Se distribuie elevilor câte un cartonaş. Fiecare elev are ca sarcină dezvoltarea
propoziţiei scrisă de elevul anterior.
Exemplu:
Copiii s-au jucat.
Copiii s-au jucat în parc.
Copiii s-au jucat cu mingea în parc.
Jocul se opreşte în momentul în care elevii nu mai pot adăuga nici un cuvânt propoziţiei
dezvoltate.
11
➢ „Literele permise”
Materiale utilizate: cretă colorată, jetoane scrise
Desfăşurare: Tabla este împărţătă în două pentru ca fiecare membru al grupei să participe
la joc (nu se scrie decât pe tablă). Se distribuie elevilor câte un jeton (elevii pot forma două
rânduri). Fiecare elev citeşte când îi vine rândul ceea ce este scris pe jeton, apoi scrie la tablă
varianta aleasă de el (foloseşte cretă colorată pentru ortogramă).
Exemplu:
.... spus ia, ea, i-a fraţii... să-i, săi
... întâlnit sa, s-a ... da iar, i-ar
... adunat sau, s-au ... spus cai, c-ai
➢ „Jocul păcălelilor” este o metodă hazlie care presupune adresarea unor întrebări- capacană
la care elevii trebuie să răspundă cu „da” sau „nu”.
Exemplu:
- Cuvântul „eu” începe cu sunetul „i”?
- După un cuvânt strigat se scrie semnul întrebării?
- Între cuvintele dintr-o enumerare se foloseşte ortograma?
➢ „Colorăm, să scriem corect învăţăm!”- Timi vrea să cureţe acvariul. Colorează toţi peştii
cu propoziţiile scrise incorect pentru a-l ajuta!
12
A, B, C, ... click!
Prof. Stoian Florentina,
Școala Gimnazială Nr. 10, Galați
Lansarea programului Dăm click pe România de către Ateliere Fără Frontiere din vara
acestui an nu a rămas fără ecou. Una dintre puținele laureate ale programului este Școala Nr.
10 din Galați, selectată în competiția de proiecte educaționale. Cele 15 calculatoare donate de
Ateliere Fără Frontiere (unități centrale, monitoare LCD, periferice, sistem de operare
Windows 10) sunt destinate elevilor cu dificultăți materiale, din medii sociale vulnerabile, care
își vor forma și dezvolta competențe digitale, abilități de navigare și căutare a informațiilor pe
Internet, toate activitățile proiectate conducând, implicit, la diminuarea riscului de eșec și
abandon școlar la care sunt expuși acești copii și la asigurarea egalizării șanselor. Ediția a II-a
a aceluiași program ne-a oferit prilejul de a aplica, de data aceasta, având în vedere un grup
țintă la fel de vulnerabil - copiii cu cerințe educaționale speciale. Șansa a fost de partea noastră,
în aproximativ 5 luni reușind să achiziționăm 30 de calculatoare.
Școala Nr. 10 este o instituție cu funcții multiple, aptă să răspundă eficient nu doar
nevoilor cognitive și formative, ci și celor sociale și emoționale ale elevilor, în vederea
diminuării și prevenirii tulburărilor de adaptare ale copiilor cu cerințe educaționale speciale,
pentru a-i integra în viața școlară a unei școli de masă incluzive, pregătindu-i să devină oameni
capabili să facă față unei societăți a cunoașterii, a globalizării informațiilor și a generalizării
tehnologiilor avansate. Nu întîmplător, viziunea școlii noastre este Școala trebuie să devină
eficientă pentru fiecare elev, încât să asigure promovarea egalității șanselor, accesul la o
educație de calitate, performantă.
Proiectul A, B, C, ... click! este, pe de o parte, consecința firească a rezultatelor unor
statistici care arată că, anual, școala noastră integrează un număr mediu de 13 elevi cu CES,
cărora le acordăm sprijinul educațional necesar, ajutându-i să relaționeze cu ceilalți elevi,
permițând accesul efectiv al acestor copii la programele și resursele școlii și, mai ales, este
primul proiect care vizează în mod direct copiii cu cerințe educaționale speciale, un proiect
care intenționează a avea un rol terapeutic, activitățile acestuia dezvoltând competențe digitale,
abilități cognitive și comportamentale. Activitățile propuse au fost proiectate pornindu-se de
la premisa că Informatica este o materie ce poate fi valorizată pozitiv din punct de vedere al
parcursului viitor al acestor copii, oferind un alt context, informal, care să contribuie nu
neapărat la recuperarea deficiențelor (pentru care există adaptări curriculare), cât la socializare,
la dezvoltarea cooperării și a spiritului de întrajutorare, oferind posibilitatea de afirmare a
competențelor nevalorizate în mod uzual la nivelul activităților didactice. De aceea, nu
întâmplător, grupul țintă este eterogen, format din copii cu CES și din copii fără afecțiuni de
ordin cognitiv, în vederea promovării unor comportamente de tip colegial, bazate pe toleranță
și empatie și a integrării lor sociale în mediul școlar. Proiectul presupune implicarea voluntară
a cadrelor didactice care vor desfășura activitățile în afara curriculumului formal (școala
noastră are deja o tradiție în desfășurarea programului de voluntariat Școală după școală,
destinat elevilor din clasele mici). Proiectul, prin activitățile sale, va permite inițierea
procesului de alfabetizare digitală, posibilitatea identificării unor înclinații către TIC și
valorificarea acestor valențe și, de asemenea, incluziunea socială, în speranța contribuirii la
13
succesul și la evoluția lor școlară, implicându-i direct și asigurându-le, astfel, dreptul egal la o
educație de calitate.
Obiectivele proiectului
- Formarea și dezvoltarea competențelor digitale de utilizare a tehnologiei informației,
ca instrument de învățare și cunoaștere.
- Formarea de priceperi și deprinderi de utilizare elementară, responsabilă și eficientă a
sistemelor de calcul, a sistemului de operare Windows și a accesoriilor acestuia.
- Dezvoltarea abilităților de navigare și căutare a informațiilor pe Internet.
- Dezvoltarea spiritului inventiv și creativ, a abilităților de comunicare, a încrederii în
forțele proprii, a stimei de sine, cultivarea respectului față de sine și față de ceilalți.
- Combaterea excluziunii sociale, a prejudecăților și a îndoielilor legate de abilitățile la
nivel cognitiv, de limbaj, de adaptare socială a copiilor care se confruntă cu
vulnerabilități de ordin cognitiv.
Beneficiari
a) Direcți: 30 de copii (15 – ciclul primar, din care 8 sunt cu cerințe educaționale
speciale; 15 – ciclul gimnazial, din care 6 sunt cu cerințe educaționale speciale); 1
informatician, 1 profesor de informatică, 1 profesor matematică;
b) Indirecți: 255 de elevi din ciclul primar și gimnazial și 27 cadre didactice.
Activitățile proiectului se desfășoară pe 2 grupe eterogene (a câte 15 elevi), în scopul
incluziunii sociale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, constituite și în funcție de
particularitățile de vârstă ale elevilor (primar / gimnaziu), câte o oră săptămânal, în perioada
decembrie-noiembrie 2019-2020.
1. Selecția grupului țintă, în baza acordurilor parentale – ambele grupe;
2. Utilizarea sistemului de operare Windows pentru stocare, prelucrare și prezentare a
informației – ambele grupe;
3. Secretele tehnoredactării – ambele grupe:
a) utilizarea aplicației Microsoft Office Word (lucrul cu un editor de texte la nivel de
document, scrierea unor texte simple);
b) crearea de documente digitale simple, care conțin tabele și imagini din ClipArt Galery
(educarea în spiritul aprecierii caracteristicilor estetice ale unui document);
4. Organizarea datelor pe calculator – fișiere și directoare – ambele grupe;
5. Utilizarea aplicațiilor Paint, Notepad, WordPad, MediaPlayer – ambele grupe;
6. Concurs de verificare a cunoștințelor de utilizare a computerului – ambele grupe;
14
7. Utilizarea softurilor educaționale de care dispune școala (Cifrele, Literele,

Animalele, Matematică distractivă, Literatură pentru copii, Natura, Educație
financiară) – ambele grupe
8. Internetul – ambele grupe:
a) Cunoașterea motoarelor de căutare;
b) Evaluarea informației online (verificarea veridicității și a credibilității acesteia);
c) Crearea și gestionarea identității în contexte online (promovarea dezvoltării capacității
de autoprezentare prin utilizarea de mijloace digitale);
d) Poșta electronică.
Rezultate așteptate
- Asigurarea incluziunii sociale, a nediscriminării, a egalizării șanselor grupului țintă (14
elevi cu cerințe educaționale speciale și 16 elevi fără deficiențe) de a accede la resursele
informaționale;
- Extinderea oportunităților de invățare pentru 14 elevi cu CES;
- Inițierea procesului de alfabetizare digitală în rândul copiilor cu CES (14) și al copiilor
fără deficiențe (16);
- Creșterea interesului pentru educație în special pentru studiul TIC;
- Crearea unui mediu atractiv, modern pentru procesul educațional, care să asigure
accesul egal la tehnologie pentru copiii cu CES;
- Dotarea școlii cu o infrastructură digitală funcțională;
- Folosirea tehnologiei într-un mod responsabil și creativ;
- Dezvoltarea sentimentului de apartenență la grup, de solidaritate cu acesta;
- Integrarea dimensiunii europene în educație;
- Documentațiile specifice pentru activitățile proiectului: liste de prezență, planificări,
proiectări didactice, prezentări ppt, produse ale activităților, fotografii, înregistrări
video, pagină web, diplome de participare la proiect, articole în presa locală, pliante de
prezentare a proiectului, promovarea proiectului pe site-ul școlii și pe rețelele de
socializare;
- Constituirea, în urma activităților de promovare și diseminare a proiectului, a altor
grupuri țintă din școală, vizând aceeași categorie de copii, ce urmează a fi incluși în
grupe eterogene, în vederea incluziunii sociale, a nediscriminării, a egalizării șanselor,
valorificându-se experiența resurselor umane / responsabililor ce au implementat
proiectul.
Sustenabilitatea se fundamentează pe variabile: a) educaționale (dezvoltarea și
extinderea oportunităților de învățare adaptate nevoilor individuale ale elevilor cu CES);
sociale (promovarea principiilor de echitate, diversitate și incluziune, în vederea combaterii
15
segregării și discriminării; respectarea Drepturilor Copilului); tehnice și financiare (resursele

financiare necesare întreținerii și exploatării echipamentelor IT provin de la Bugetul Local,
activitatea de mentenanță post implementare fiind asigurată de firma Mondo Computers S.R.L.,
cu care școala are încheiat un contract de asistență tehnică; școala dispune de softuri
educaționale); organizaționale (resursele umane ce vor asigura implementarea proiectului sunt
proprii – coordonatorul tehnic – informaticianul, profesorii de informatică și de matematică,
ultimul – cu a doua specializare, informatica); instituționale (după finalizarea implementării
proiectului, dotarea cu echipamente IT va permite desfășurarea în continuare în condiții
optime, a unor activități similare, de care să beneficieze copii cu CES, promovând egalitatea
de șanse).
Posibilitatea de a împărtăși o astfel de experiență, cum este cea a proiectului A, B, C,
... click! creează oportunități noi, în sensul identificării unor alte resurse pe care să le punem
la dispoziția elevilor noștri, venind în întâmpinarea dorinței noastre, a tuturor – elevi, părinți și
dascăli – de a oferi educație de calitate.
Teatrul de umbre - metodă inovatoare în abordarea integrată a lecției

Prof. Vlădoiu Ruxandra Cristina,
Școala Gimnazială ”Nanu Muscel”, Câmpulung Mușcel
ISTORIC ŞI EVOLUŢIE:
Teatrul de umbre a apărut în sec. VI î.Hr., fiind popular în multe culturi din Sud-Estul
Asiei.În India, Nepal, China reprezenta o formă de artă antică, prin intermediul căreia se
spuneau poveşti, prin proiectarea unor umbre mişcătoare pe un ecran.Procedeul de animație
era simplu: marioneta (o reprezentare amorfă a unui om, zeu, animal, a unor obiecte, etc.,
decupată din piele, carton sau plastic), era intercalată şi mânuită cu ațe, de către un animator,
între un ecran semitransparent din mătase şi o sursă de lumină (de regulă un foc mare).
Cu trecerea timpului procedeele tehnice se îmbunătățesc, atât ca sursă luminoasă, cât
și din punct de vedere artistic (decor, animația marionetelor,fundalul sonor, ş.a).
16
În Europa teatrul de umbre a fost adus destul de târziu ( sec. al XVIII-lea) şi a fost cel
care a inspirat creatorii de desene animate.
În prezent este practicat cu succes în multe ţări (Turcia, Grecia, Statele Unite, Franţa)
ca o formă alternativă de teatru mut (sub formă de mimă) sau cu replici (asemănător unei piese
de teatru clasic), destinat atât copiilor cât şi adulţilor, în care personajele dintr-un scenariu,
prind viaţă prin jocul animatorilor cu o sursă de lumină şi cu umbrele unor obiecte/siluete pe
un ecran.
MODUL DE OBŢINERE AL UMBRELOR:

- Folosind doar mâinile sau corpul animatorului (şi diverse obiecte)
- Folosind siluete (decupaje plane din carton prinse pe beţe) pentru personaje şi elemente
de decor
- Folosind siluete confecţionate şi părţi ale corpului animatorului (mixt)
17
CE MATERIALE SUNT NECESARE PENTRU TEATRUL DE UMBRE

a) ecranul - realizat din hârtie, materiale textile sau folie de plastic monocromă ,pânză (se
poate confecţiona o scenă dintr- o cutie de carton decupată, iar ecranul din hârtie de
calc/ hârtie de copt sau orice tip de hârtie mai străvezie;
b) siluete bine conturate, pentru personaje şi decor, realizate din diversele materiale
(cartoane, plastic transparent sau colorat, dantelă, sârma pentru cu grad complex de mobilitate,
etc.), prinse pe beţe;
c) sursa de lumina - lanternă,veioză, videoproiector, retroproiector, foc de tabără
(pentru exterior), aşezată în spatele ecranului;
d) spatiul de lucru- are nevoie de penumbră şi pe masură ce proiectul se dezvoltă,
chiar de întuneric.
CUM FUNCŢIONEAZĂ TEATRUL DE UMBRE
VALENȚELE EDUCATIVE ALE TEATRULUI DE UMBRE:

-Folosind teatrul ca metodă de educaţie, copiii vor fi capabili să îşi canalizeze atenţia
asupra poveştii, să îşi stăpânească emoţiile, să folosească diferite intonaţii specifice
personajelor şi să respecte rolul fiecăruia din echipă.
-Pe baza unui scenariu dat (sau prin construirea propriului scenariu), copiii vor învăţa
să îmbine tehnicile de mânuire ale unei siluete cu interpretarea actoricească;
-Provocările din timpul procesului de învăţare sunt datorate descoperirii limitelor
comunicării vizuale ale unor idei sau situaţii aparent clare în universul cuvintelor scrise şi
modalităţilor în care aceste limite pot fi depăşite.
18
-Transferul textului in limbaj vizual, dezvoltă „artiştilor de ocazie”, creativitatea şi

spontaneitatea, dar şi un fel complex de a gândi şi de a observa realitatea;
-Este o formă de comunicare alternativă, care ajută copiii să evalueze într-un mod critic,
constructiv, mesajele la care sunt expuşi zilnic;
-În teatru de umbre se dezvoltă în mare masură dexteritatea şi motricitatea fină;
-Dezvoltă abilităţile de comunicare, cooperare şi coordonare într-o echipă;
TEATRUL DE UMBRE - METODĂ DIDACTICĂ INOVATOARE ÎN ABORDAREA
INTEGRATĂ A LECŢIEI
- Datorită sensibilităţii aparte pe care o presupune teatrul de umbre, a apropierii lui de
lumea desenului animat, este foarte uşor acceptat şi înţeles de către copii;
- Copiii vor participa la o activitate interactivă ce incită la implicare şi relaxare;
- Asimilarea cunoştinţelor se face prin joc de rol şi transpunere empatică;
- Are un impact atât la nivelul celor care o experimentează cât şi asupra spectatorilor,
facilitând receptarea unor mesaje;
- Favorizează dezvoltarea limbajului şi capacitatea de exprimare orală;
- Conduce la dezvoltarea memoriei, imaginaţiei şi a creativităţii(elevii au ocazia de a

inventa prin tehnici propuse sau prin propiile tehnici diferite scenarii/poveşti);
-Pe lângă dezvoltarea creativităţii se dezvoltă şi memoria, atenţia , capacitatea de
concentrare, abilităţi practice şi abilităţi motrice;
-Elevii învăţă să îşi exprime sentimentele şi emoţiile, să şi le recunoască şi să-şi
exprime corporalitatea, ceea ce conduce la o mai bună autocunoaştere;
-Conduce la modelarea pozitivă a spiritului de echipă, la o atitudine mai implicată, mai
responsabilă social şi la creşterea stimei de sine.
19
EXEMPLE DE LECŢII - ABORDARE INTEGRATĂ, ÎN CARE SE POATE INSERA

ÎN DEMERSUL DIDACTIC, TEATRUL DE UMBRE, CA METODĂ INOVATOARE
- Comunicare în limba română: „Cartea, prietena omului”, „În lumea basmelor”, „
Întâmplări cu necuvântătoare”
- Matematică şi explorarea mediului: „În ţinutul formelor geometrice” , „Roata
anotimpurilor”, „Medii de viaţă”
- Dezvoltare personală: „Paleta emoţiilor ”, „Povestea meseriilor”, „ Despre prietenie
şi prieteni”
- Educaţie civică: „Diferiţi, dar egali”, Drepturi şi îndatoriri”
- Geografie: „Sistemul Solar”
- Ştiinţe: „Resurse naturale”
- Muzică şi mişcare: „Mersul melodic”
Bibliografie:
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Teatru_de_umbre
2. www.prof21.ro/comunitate/metode/92
3. https://ro-ro.facebook.com/Ana.CraciunLambru/
4. www.imaginaria-art.ro/metode/teatru-de-umbre.html
5. www.nonformalii.ro › Metode
6. www.psychologies.ro/.../teatrul-poate-sa-ii-ajute-pe-copiii-cu-probleme
7. webcultura.ro/un-altfel-de-teatru-teatrul-de-umbre/
8. https://www.youtube.com/watch?v=pfydro4X2t0
9. https://www.youtube.com/watch?v=8eM-1smFGuw&t=31s
20
Starea de bine
Moldovan Codruța Maria,
Școala Gimnazială Tudor Vladimirescu, Tg. Mureș
Şcoala românească de astăzi urmărește două scopuri: să dea copilului cunoştinţele

generale de care va avea nevoie în viață: instrucţia, respectiv să pregătească copilul de azi
pentru omul de mâine: educaţia. Astfel, școala trebuie să asigure un nivel maxim de educaţie
pentru fiecare elev, prin formarea competenţelor de bază, organizarea unor demersuri
educative şi experienţe de învăţare stimulative şi variate, asigurarea dezvoltării depline
a potenţialului, talentelor şi intereselor specifice fiecărui elev, încurajarea asumării
responsabilităţii pentru activități şi atitudini proprii (printr-un sistem pozitiv de recompense şi
stimulente), cultivarea respectului pentru puncte de vedere şi idei diferite, în cadrul unor
activităţi de învăţare bazate pe discuţii, dezbateri şi reflecţii despre diferite culturi, obiceiuri,
ocupaţii şi opinii, precum și crearea unui mediu educaţional prietenos, în care fiecare copil să
se simtă în siguranţă fizică şi psihică, valorizat şi responsabilizat, participant activ la propria
învăţare.
Profesorul a avut şi va avea în continuare un rol esenţial în formarea elevului, în
desăvârşirea personalităţii acestuia. Dacă în trecut, dascălul decidea totul cu privire la procesul
instructiv-educativ, acum el trebuie să devină doar un liant în formarea elevului, un suport
pentru dezvoltarea autonomiei şi pentru formarea în spiritul responsabilităţii şi culturii civice.
Se pune din ce în ce mai mult accentul pe caracterul formativ al educației, astfel încât
elevii să poată face faţă unor situaţii noi, care necesită nu numai cunoştinte solide, ci şi
capacități şi competențe. Însuşi procesul de învăţământ se îmbogăţeşte cu o nouă latură,
evaluarea, care vine să completeze predarea şi învăţarea, astfel încât cadrul didactic îşi sporeşte
atribuţiile, dar, pe de altă parte, dă posibilitatea elevului să ia parte la instruirea proprie,
profesorul coordonând acest proces. Cadrul didactic nu mai este transmiţător, ci facilitator,
folosind dialogul şi cooperarea în relaţia cu elevii. «Școala cea bună e aceea în care și școlarul
învață pe profesor.» (Nicolae Iorga)
Dacă altădată metoda predominantă de desfăşurare a lecţiei era expunerea, care oferea
posibilitatea profesorului să-şi etaleze bagajul de cunoştinţe, astăzi se pune accent pe metode
moderne, interactive, care să transforme profesorul în manager al învăţării, iar elevului să i se
creeze cadrul unei manifestări proprii, pentru a-şi putea forma puncte de vedere personale,
experienţe şi trăiri din care poate învăţa lucruri noi şi utile pentru viitor.
Şcoala trebuie să încurajeze formarea unui spirit critic, a unor atitudini pozitive şi a
studiului individual, antrenând elevii în activităţi diverse şi diversificate, pentru a-i face să
renunţe la rolul pasiv. Cei mai buni profesori sunt cei care te învaţă încotro să te uiţi, dar nu îţi
spun şi ce să vezi ,lăsând libertatea fiecărui copil de a descoperi şi cunoaşte în stilul său propriu.
Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită importanță, aceea care asigură
formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul
instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și
21
cetățenească. Ca expert al actului de predare-învățare, el poate lua decizii privitoare la tot ceea
ce se întâmplă în procesul de învățământ.
Profesorii de succes sunt „constructori” de destine, nu doar persoane care vin la școală
pentru a transmite informații elevilor (similar cu rolul celui care îți livrează un produs pe care
l-ai comandat). Profesorii de succes sunt cei care îi fac pe elevi să plece de la școala cu
zâmbetul pe buze și să se întoarcă fericiți a doua zi. Profesorii de succes sunt cei care știu că
au ales această carieră pentru rolul imens al profesiei didactice în societate (chiar dacă
societatea recunoaște acest lucru sau nu!). Cum arată însă un astfel de profesor? În primul rând
– dincolo de materia pe care o predă – un adevărat dascăl îi face pe elevi să aibă încredere în
sine, să iubească școala și să aibă valori profunde care le vor canaliza destinul de aici înainte.
Orice profesor trebuie să îi facă pe elevii săi să se simtă importanți. Fiecare elev să
considere că dascălul îl prețuiește, că se implică în viața lui, că îi pasă de el și că are încredere
în viitorul lui. Starea de bine a elevilor începe, însă, cu starea de bine a profesorilor. Nu
putem avea succes școlar și copii fericiți, dacă profesorii nu lucrează cu drag și cu plăcere la
fiecare copil, să înflorească.
Anca Tîrcă, specialist în educație, consideră că starea de bine a profesorilor este
determinantă pentru starea de bine a elevilor, influențează succesul unei școli și performanța
elevilor și consideră necesară crearea unei atmosfere bune în școală (astfel încât profesorii ”să
vină cu drag la muncă și să se simtă bine”), eliminarea poverii documentelor inutile, renunțarea
la comportamente autocratice față de profesori și amenajarea cancelariei ca loc de „încărcare
a bateriilor”. De altfel, starea de bine a profesorilor are un impact semnificativ nu numai asupra
rezultatelor examenelor elevilor, dar, de asemenea, are un efect asupra propriei bunăstări
sociale şi emoţionale a copiilor. Potrivit acesteia, profesorii sunt supraîncărcați și
suprasolicitați la locul de muncă, tot mai frecvent sunt epuizaţi, adeseori sunt stresaţi, obosiţi,
şi că lucrează de multe ori la cota de avarie până la sosirea următoarei vacanţe şcolare. Volumul
de lucru este din ce în ce mai mare, a crescut obligaţia de monitorizare a diverselor aspecte
şcolare, dar şi responsabilitatea. Profesorii se plâng fie de atmosfera din școală și de relațiile
cu directorul, fie de numărul mare de documente și „hârtii” pe care trebuie să le completeze,
fie de nenumăratele activități la care sunt obligați să participe, în afara orelor de curs. Nu în
ultimul rând, trebuie luate în calcul şi comportamentul provocator al elevilor, dificultăţile
emoţionale ale acestora, schimbările politice în curs de desfăşurare, culturile şcolare toxice.
Specialistul în educație mai este de părere că ”ar trebui să reflectăm serios la aceste
probleme și să începem să facem pași în a asigura, pe cât se poate, starea de bine a profesorilor,
astfel încât aceștia, la rândul lor, să se poată ocupa de starea de bine a elevilor lor”.
În acest sens, este necesară renunțarea la activități de tipul ”formă fără fond”, prin
planificarea și organizarea judicioasă a întâlnirilor de lucru și evenimentelor extraclasă, crearea
unei atmosfere plăcute în școală, astfel încât profesorii să vină cu drag la muncă și să se simtă
bine, eliminarea poverii documentelor inutile pe care profesorii trebuie să le completeze,
crearea mecanismelor la nivelul școlii prin care colectarea de date să se facă cu ușurință (de
exemplu, electronic); renunțarea la comportamente autocratice față de profesori, prin impunere
de sarcini; realizarea unei bune repartizări a responsabilităților la nivelul organizației, prin
valorizarea competențelor și potențialului fiecărui membru al personalului; evaluarea în mod
regulat a activității desfășurate de fiecare angajat și acordarea feedback-ului pozitiv. Sistemul
22
educațional trebuie să se bazeze pe încredere și echitate, să încurajeze cadrele didactice să se

formeze continuu, iar dacă profesorii sunt tratați cum trebuie și dacă sunt apreciați, iese din ei
și talentul care a fost ascuns și pe care nu l-au pus niciodată în valoare.
Se impune, totodată, ca profesorii înșiși să se îngrijească de această stare de bine, să fie
conștienți de valoarea pe care o au în fața elevilor lor, să găsească instrumentele ce vor ajuta
să gestioneze nivelul de stres în mod eficient, să își îmbunătățească creativitatea, abilitățile de
comunicare, conștiința de sine ce se referă la valori, nevoi, corp, emoții, gânduri și modele de
comportament. Profesorii trebuie să recunoască impactul lor asupra bunăstării elevilor şi să-şi
acorde timp pentru ei înşişi, fără a se simţi vinovaţi. Într-un avion, însoţitorii de zbor instruiesc
călătorii să-şi pună propria lor masca de oxigen înainte de a ajuta pe alţii într-o situaţie de
urgenţă, iar această analogie este aplicabilă stării de bine a profesorilor. Şcolile şi profesorii
trebuie să găsească timp pentru a se sprijini reciproc, pentru că într-adevăr acest lucru este
foarte important. Atunci când profesorii percep şcoala ca pe un loc unde este promovat un nivel
ridicat de compasiune, nivelul de stres este redus, iar satisfacţia de la locul de muncă este în
creştere, odată cu angajamentul cadrelor didactice faţă de viaţa şcolară. O abordare la nivelul
întregii şcoli pentru sănătate emoţională îşi propune să creeze o cultură şcolară pozitivă, cu
relaţii de susţinere, empatice între personal, elevi şi părinţi.
Simona Baciu, fondatoarea școlii internaționale Transylvania College, apreciază în
cartea sa The Teacher Within că „rolul profesorului în secolul XXI s-a schimbat radical. El
este persoana care ajută la formarea deprinderilor de viață sănătoasă, pe lângă acumularea
de cunoștințe academice. Profesorul este astăzi un lider vizionar, educator cu compasiune și
motivație, deschis să învețe și să se adapteze generației pe care o modelează și o inspiră.”
„Orice profesor, fie că predă în sistemul educațional de stat sau cel privat, are nevoie de
energie și putere de muncă pentru a fi prezent în clasă oră de oră. Un profesor echilibrat
emoțional, care se simte bine din punct de vedere fizic și psihic, emană energie pozitivă și are
un impact profund pozitiv asupra elevilor săi”, mai spune Simona Baciu.
Promovarea stării de bine în școală este o temă de interes pentru cei care urmăresc
realizarea unui act educațional de calitate, un învățământ care pune în prim plan oamenii și
relațiile dintre aceștia precum și utilizarea unor resurse bogate în conținut interactiv, cu accent
pe comunicare, creativitate și flexibilitate în gândire.
Actul didactic în sine are nevoie e o transformare, de o reformă care să pornească de la
realitățile lumii contemporane. Educația trebuie să se adapteze noii paradigme în care
societatea se dezvoltă, pentru a se face utilă și pentru a pune umărul la construcția viitorului.
Școala nu își mai permite să rămână prizoniera trecutului, unde actul educațional se construia
preponderent pe relația de subordonare dintre profesori și elevi, o relație care, cel mai adesea,
avea la bază un respect născut mai degrabă din frică, decât din aprecierea profesională sau a
calităților umane a cadrului didactic de la catedră. Astăzi, „subordonarea” lasă locul
„colaborării”, iar munca în echipă dă rezultate numai dacă grupul este omogen și iar forța
motrice care face echipa să funcționeze corespunzător este tocmai acestă „stare de bine”.
„Șeful” este înlocuit cu „liderul” iar acesta din urmă, nu „dictează”, ci „participă” activ la
activitățile în care este implicat grupul, coordonând activitatea acestuia mai degrabă prin
mediere, decât prin impunerea propriei voințe. Iar această metodă de management (al clasei, a
instituției școlare sau a sistemului de învățământ) pare să înlocuiască în mod natural vechile
23
deprinderi manageriale, sistemul de învățământ căutând printr-o noua abordare managerială să

se vindece de problemele trecutului, venind practic în întâmpinarea provocărilor ridicate de
prezent.
Prin promovare stării de bine în școală obținem un act educațional eficient, integru,
echilibrat cu rezultate deosebite asupra elevilor atât sub aspect intelectual, cât și în ceea ce
privește personalitatea lor. Promovarea stării de bine în școală asigură prin aceasta, dezvoltarea
unor cetățeni responsabili, conștienți de calitățile și limitele proprii, care se vor integra cu bine
în realitatea socială oferită de societatea contemporană.
Promovarea stării de bine la nivelul colectivului didactic îmbunătățește rezultatele
școlii pe ansamblu, crește calitatea actului didactic, mărește atractivitatea față de această
profesie, reduce stresul și crește eficiența profesională.
În pași de poveste spre teatru - un proiect educațional de succes

Prof. înv. primar Zecheru Carmen Fausta,
Școala Gimnazială Nr. 11, Buzău
Farmecul copilăriei se desfășoară, până la un punct, între lumi paralele: una reală și
alta imaginară, în care totul este posibil. Iar dacă a venit timpul înțelegerii este datoria noastră
să nu distrugem cu buna știință această lume frumoasă, ci să prelungim nevinovăția și farmecul
copilăriei.
Prin conținutul fragmentelor, poveștilor, scenetelor, teatrul are un aport substanțial în
dezvoltarea personalității copilului.
Copilul, întâmpinat de prospețimea trăirilor estetice, se apropie de un personaj sau altul
din basm ori poveste, învață și apoi se joacă, atribuindu-și titluri de noblețe, capabile să
întrețină efortul de învățare.
Proiectul de educație prin teatru vizează trei aspecte ale personalității elevilor: social,
individual și lingvistic. El urmărește transformarea elevului nu neapărat într-un mic actor, ci
într-un bun spectator, insuflându-i dragoste pentru scenă, pentru ceea ce se întâmplă în spatele
scenei, respectul pentru actor, dragostea pentru teatru.
În lumea metodelor alternative de educaţie, teatrul ocupă primul loc. Această formă de
artă colectivă și complexă oferă foarte multe instrumente celor ce caută căi de învățare prin
experimentare. De asemenea, teatrul oferă tehnici de învățare în grup dezvoltând astfel implicit
abilitățile sociale ale participanților indiferent de obiectivul central al procesului educațional.
Instrumentele din teatru folosite cu predilecție în acest proiect educațional sunt:
exercițiile de antrenament incluzând: voce și dicție, mișcarea scenică, controlul emoției,
exerciții de improvizație, studiul personajului, analiza structurii dramatice, conflictul.
24
Scopul proiectului este cultivarea, susținerea și valorificarea potenţialului artistic al

elevilor. Ne-am propus ca obiective: dezvoltarea relațiilor de comunicare dintre partenerii
actului educațional; stimularea interesului pentru lectură; valorificarea talentului şi a
aptitudinilor artistice ale copiilor; dezvoltarea sentimentului de autoafirmare în spaţiul
competiţional şi de cooperare cu membrii grupului; dezvoltarea spiritului caritabil, de
implicare în acțiuni de voluntariat; stimularea implicării părinţilor şi a altor factori educaţionali
în susținerea si derularea activităților.
Activităţile desfășurate în cadrul proiectului au fost variate. La început, am participat
la atelierele de teatru organizate în cadrul Conferinței Naționale "Teatrul în educaţie“ -
perspective pedagogice pentru învățământul preuniversitar şi universitar". La acest eveniment,
au fost puse bazele unui parteneriat de lungă durată cu UNATC București.
Am absolvit programul de studii postuniversitare ARTA TEATRULUI ÎN EDUCAŢIE
dedicat celor interesaţi de modul în care artele spectacolului pot fi integrate şi utilizate în
procesul de formare educaţională a copiilor şi adolescenţilor, organizat de UNATC București.
Programul a inclus cursuri teoretice şi practice (200 de ore de activităţi didactice / 20 credite)
şi ne-a oferit la absolvire un certificat de atestare, recunoscut de Ministerul Educaţiei
Naţionale.
Proiectul „În pași de poveste spre teatru” combină lectura cu teatrul. Inițiativa a
pornit dintr-o necesitate actuală: aceea de a stârni entuziasmul și motivația pentru lectură,
interesul pentru descoperire și imaginație. Am reușit să îi ademenesc, să îi atrag înspre ficțiune
prin provocări diverse, pe care ei le-au acceptat.
Cufărul cu povești a contribuit la dezvoltarea laturii raționale și critice a copiilor prin
încurajarea apropierii de carte prin metode neconvenționale precum improvizația și jocul, fiind
în același timp și o alternativă de petrecere a timpului liber.
Pornind de la motto-ul: Cărțile sunt o comoară!, le-am explicat elevilor că pot și ei să
descopere și să își adune propria comoară citind cărți. Regulile au fost simple, pe măsură ce
terminau de citit o carte, primeau câte un bănuț pentru a nota titlul și autorul cărții. Elevul care
citea 5 cărți primea la a șasea carte citită un rubin, trecând astfel la nivelul următor. Elevul
care citea 10 cărți, 5 cu bănuț și 5 cu un rubin, la a XI-a primea un diamant pentru a nota titlul,
autorul și pentru a-l lipi pe cufăr, ajungând astfel la ultimul nivel.
Oare ce aș mai putea spune ca să vă conving de hărnicia micilor cititori?! Mai nimic,
„cuferele” au vorbit de la sine. Le-am privit, le-am admirat și ne-am bucurat că 36 de copii au
descoperit comoara lumii poveştilor.
Cărţile pe care le citim în copilărie ne luminează destinul. „Cufărul cu lecturi”, plin de
cuvinte și imagini de neuitat, va aduce în viața micilor cititori – când vor crește – bucurie,
profunzime, bunătate, pasiune, dragoste, adevăr.
Îmi doresc să dezvolt dragostea de carte, de poveste a copiilor. Ora de lectură reprezintă
un cadru şcolar care face posibilă desfăşurarea unor ritualuri ce dezvoltă abilităţile de lectură.
Într-o zi de vineri, am schimbat oarecum ritualul și le-am citit eu două POVEȘTI scrise de
Adina Popescu, dintre cele CARE TE AJUTĂ SĂ CREȘTI (Mușuroiul Regelui Furnică,
Măslinele și legiunea de furnici).
25
Atelierul de lectură care a durat aproape două ore a fost interactiv și a avut o
componentă de workshop (de arte vizuale și abilități practice). Astfel, am transformat lectura
textelor literare într-o activitate plăcută, reconfortantă și asumată de către copii. M-au ascultat
aproape fără să respire, iar la final aplauzele puternice mi-au umplut sufletul de bucurie. Am
reușit! Apoi i-am provocat să răspundă la întrebări, să formuleze întrebări și să deseneze.
Micuții mei școlari au descoperit bucuria cititului și au înțeles cu adevărat mesajele textelor.
Au urmat întâlniri de neuitat cu scriitori renumiți, de proză și poezie pentru copii,
Adina Popescu și Passionaria Stoicescu.
La sfârșitul lunii ianuarie, am participat cu sceneta Five o'clock la Concursul
interjudețean de interpretare a personajelor caragialiene „Caragiale, contemporanul
nostru”, desfășurat la Ploiești. Micii artişti, prin talentul lor, au adus în prim-plan lumea plină
de culoare a personajelor lui Caragiale. Eforturile ne-au fost răsplătite. MARELE TROFEU
ION LUCA CARAGIALE a ajuns la trupa noastră de teatru, numită sugestiv, Mici actori în
roluri de poveste.
Organizarea Festivalului de teatru - Mici actori în roluri de poveste a fost activitatea
principală a proiectului În pași de poveste spre teatru. Festivalul s-a născut dintr-o mare
pasiune de a construi și din dorința de a aduce împreună cât mai mulți oameni, mari și mici,
pasionați de arta spectacolului de teatru. „Imaginea festivalului”- afişele, diplomele, trofeul –
a fost creată de copii, pentru copii, cu sprijinul oamenilor care înţeleg cât de importantă este
formarea sensibilităţii şi a reprezentărilor culturale de la vârsta mică.
Această întâlnire a iubitorilor de teatru a fost o competiţie artistică deschisă şi onestă
bazată pe libertatea de exprimare, creativitate, imaginație, sensibilitate şi originalitate. Ca
orice eveniment competiţional, festivalul a fost urmărit cu ochi critic de un juriu select,
președinte fiind doamna Dana Rotaru, actor la Teatrul Național de Operetă şi Musical "Ion
Dacian", lector universitar doctor la UNATC I.L. Caragiale București.
Deşi festivalul a avut în esenţă structura unui concurs, accentul a fost pus mai ales pe
calitatea actului artistic şi pe descoperirea resurselor creative ale elevilor. Implicarea acestora
a fost recompensată cu premii acordate pentru rol feminin principal, rol masculin principal, rol
feminin secundar, rol masculin secundar, trupă, dar şi pentru costume și afiş.
Suntem încredinţaţi că acest proiect educațional va prinde rădăcini şi va continua
reprezentând o intervenţie benefică în viaţa şcolarilor, cu posibilitatea de dezvoltare/
continuare ulterioară a proiectului prin atragerea de noi parteneri, prin derularea proiectului la
nivel regional, incluzând participarea unui număr cât mai mare de şcoli.
26
Rezultatele elevilor români, un adevărat turn din Pisa?

Studiu asupra unei situații de criză educațională
Prof. Zainea Elena,
Școala Gimnazială „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu” Buzău
O adevărată reformă a educației, care să le asigure elevilor care finalizează studiile

obligatorii șanse de a-și finaliza studiile în străinătate sau de a se integra cu succes pe piața
muncii ar trebui să reprezinte, în momentul de față, o prioritate pentru decidenții din domeniul
educațional. Acest impas în care ne aflăm în momentul de față se va soluționa prin finanțare
suplimentară, ceea ce va atrage după sine programe de formare performante pentru cadrele
didactice, care să știe cum trebuie aplicată materia de predat astfel încât elevii să dețină
competențele necesare rezolvării problemelor lumii reale. Aceste modificări ar trebui să țină
cont și de opiniile angajatorilor, care sunt cei care decid, în cele din urmă, cât de pregătiți sunt
absolvenții pentru a se integra pe piața muncii.
Testările de tip internațional- o opțiune reală pentru sistemul românesc de evaluare?

România a făcut parte din primul grup de țări care au participat la testarea PISA din
anul 2002, denumit PISA +, ceea ce a dovedit, la vremea respectivă, o deschidere a țării noastre
spre alinierea la standardele internaționale de evaluare. Ce s-a întâmplat însă de atunci până
acum, nu dovedește însă dorința de alinierea la standardele internaționale de evaluare, ci doar
faptul că anumite rezultate, deși ni s-au părut rușinoase, nu am încercat să le modificăm în
timp, ci mai degrabă ne-am resemnat.
În cazul acestor testări de tip internațional. proiectarea procesului de evaluare ține cont,
dar nu este constrânsă de numitorul comun al curriculumului național.Astfel, deși evaluează
cunoștințele elevilor, PISA examinează și abilitatea acestora de a reflecta asupra cunoștințelor
dobândite și de a pune în aplicare aceste cunoștințe, precum și experiența elevilor în rezolvarea
problemelor lumii reale.
Principalul scop al evaluării PISA este de a determina măsura în care tinerii au dobândit
acele cunoștințe, deprinderi și atitudini cu un caracter mai larg din cele trei alfabetizări (la
citire/lectură, la matematica și la științe), care le vor fi necesare în viața adultă. Utilizarea
acestora în viața reală nu ține cont de apartenența la unul dintre cele trei domenii, de aceea,
evaluarea competentelor trans-curriculare continuă să fie o parte integrantă a evaluărilor PISA.
Spre deosebire de evaluările interne al căror scop îl constituie evaluarea unui
curriculum, Programul OECD/PISA testează capacitatea elevilor de 15 ani, aflaţi la finalul
şcolarităţii obligatorii, de a-şi utiliza cunoştinţele şi abilităţile dobândite pentru a face faţă
provocărilor vieţii adulte, a participa pe deplin la viaţa socială şi economică şi a învăţa
continuu, pe tot parcursul vieţii. Aşadar, rezultatele obţinute, pe de o parte ne arată cât de
pregătiţi sunt tinerii noştri pentru integrarea în viaţa socială şi economică, iar pe de altă parte
pot reprezenta un instrument cu un mare potenţial factorii de decizie, întrucât aceştia pot
efectua adevărate expertize ştiinţifice pornind de la rezultatele înregistrate de elevi. Aceste
27
expertize pot da naştere unor politici publice cu rol activ pentru ameliorarea performanţelor
viitoare şi pentru o mai bună integrare a elevilor în societate şi pe piaţa muncii.
Am evaluat -am și modificat?
Primul aspect asupra căruia se va îndrepta analiza de faţă îl reprezintă rezultatele
înregistrate de elevii români la Programul OECD/PISA 2009. Din Raportul publicat în
decembrie 2010 reiese că punctajul obţinut este următorul: scorul pentru domeniul principal
citire/lectură este 424 puncte de scor, 427 puncte de scor pentru domeniul secundar matematică
şi 248 puncte de scor pentru domeniul secundar ştiinţe. La ciclul de testare PISA 2009, existând
o gamă usor mai extinsă de ţări OECD participante, scorul mediu a fost de 493 de puncte. Scala
PISA originală a fost stabilită astfel încât aproximativ 2/3 dintre elevii ţărilor OECD să se
încadreze cu scorurile obţinute între 400 si 600 puncte de scor. O secvenţă de 72 de puncte de
scor la Citire / Lectură este echivalentă cu un nivel de proficienţă la Citire / lectură. La PISA
2000 scorul mediu al elevilor români a fost de 427 puncte de scor, la PISA 2006 a fost de 396,
iar la PISA 2009 scorul mediu pentru acest domeniu a fost de 424 puncte de scor. Diferenţa de
-3 între PISA 2000 si PISA 2009 este nesemnificativă statistic. Se poate observa însă o
îmbunătăţire a scorului mediu pentru acest domeniu între PISA 2006 si PISA 2009.
Spre exemplu, pe scala generală la Citire / lectură rezultatele obţinute de elevii români
se distribuie astfel:
- 4,1% dintre elevii români se situează sub nivelul 1b,
- 12,7% la nivelul 1b,
- 23, 6% la nivelul 1a,
- 31, 6% la nivelul 2, considerat nivelul de bază,
- 21,2% la nivelul 3,
- 6,1% la nivelul 4,
- 0,7% la nivelul 5
-0,0% la nivelul 6.
Acestea în condiţiile în care, în ţările OECD mai mult de 81% dintre elevi, adică mai
mult de 4 din 5 elevi se poziţionează la nivelul 2 al scalei. România, alături de Bulgaria si de
Federaţia Rusă se plasează în grupul ţărilor cu cele mai mari procente de elevi la Nivelul 2 al
scalei.
Având în vedere aceste rezultate slabe, factorii de decizie din Ministerul Educaţiei, cei
asupra cărora s-a aruncat întraga vină, au considerat că elevii români nu sunt pregătiţi să
răspundă unor astfel de cerinţe. Ei au interpretat aceste rezultate ca o davadă a unui curriculum
ineficient şi le-au utilizat pentru o reformă curriculară. Astfel, Programa pentru limba şi
literatura română pentru clasa a VIII-a, aprobată prin Ordinul de Ministru nr. 5097 din
09.09.2009, pune un accent deosebit pe competenţele elevilor de a lucra cu un text la prima
vedere şi reprezintă totodată baza pentru elaborarea Programei pentru Evaluarea Naţională
pentru elevii clasei a VIII-a din anul 2011. Ulterior, prin Legea Educaţiei nr.1/2011 se elimină
această evaluare şi se introduce la finalul clasei a IX-a o evaluare naţională obligatorie a tuturor
28
elevilor. Această evaluare se aseamănă testelor internaţionale de tipul PISA, atât din
perspectiva exprimării punctajelor, cât şi a probelor:
➢ Probă scrisă la Limba şi literatura română
➢ Probă scrisă la limba maternă
➢ Probă scrisă transdisciplinară la matematică şi ştiinţe
➢ Probă scrisă la o limbă de circulaţie internaţională
➢ Probă practică de utilizare a calculatorului, susţinută în timpul anului
➢ Probă orală transdisciplinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale, susţinută în
timpul anului.
Se observă că performanţele scăzute şi la domeniile secundare evaluate de Programul
OECD/PISA 2009, matematică şi ştiinţe, au fost luate în considerare de factorii de decizie din
cadrul Ministerului Educaţiei care au considerat necesar să introducă probe asemănătoare într-
o evaluare naţională internă.
Totuși, astfel de măsuri nu s-au dovedit a fi suficiente pentru ca elevii care finalizează
studiile obligatorii să dețină acele competențe considerate esențiale de către potențialii
angajatori.
Simpa modificare a structurii examenelor nu este o măsură care să ducă și la
performanțe. De aceea, considerăm că un prim pas important pentru ca elevii români să dețină
acele competențe transversale necesare la vârsta adultă, competențe cerute și de către
angajatori constă în schimbarea modalității de abordare a materiei. Schimbările curriculare
au avut loc deja, dar dacă nu se vor produce schimbări și în modalitatea în care profesorii
le transmit aceste cunostințe elevilor, adevărata reformă în educație nu se va putea
produce.
S-a constatat existenţa unei corelaţii între bugetul investit în educaţie şi
performanţele înregistrate de elevi. În acest sens în Raportul din decembrie 2010 asupra
rezultatelor PISA se precizează: “Dacă PIB-ul oferă o măsură a posibilităţilor ţării de a investi
în educaţie, acesta nu măsoară în mod direct resursele financiare investite de fapt în educaţie.
De aceea, PISA compară, de asemenea si cheltuielile medii per elev de la debutul educaţiei
primare si până la vârsta de 15 ani cu performanţa medie a elevilor în cazul celor trei domenii
investigate. Studiul a evidenţiat o relaţie pozitivă între cheltuielile per elev si performanţa
medie a ţării pentru cele trei domenii. Cu cât cheltuielile per elev în cadrul instituţiilor
educaţionale cresc, cu atât creste si performanţa medie a ţării respective, cheltuielile per elev
putând explica până la 54% din variaţia dintre ţări a performanţei medii”.
Comparând investiţia în educaţie cu alte sisteme educaţionale ale căror performanţe la
PISA au fost cu mult peste nivelul României, factorii de decizie vor trebui să utilizeze aceste
date în elaborarea reformei educaţiei. Crescând rata investiţiei în educaţie, se va face un
prim pas spre normalizarea stării de fapt din sistemul românesc de învățământ, de aceea
consideram că acesta ar trebui să devină o prioritate.
29
Să nu uităm însă că performanțele elevilor pot fi influenţate atât de politica şcolară

şi şcoala însăşi, cât şi de mediul socio-economic al elevilor. “Gradul şi maniera în care elevii
utilizează resursele şcolii şi disponibilitatea profesorilor calificaţi pot avea un impact puternic
asupra performanţelor elevilor”. Prin selectarea resursei umane la nivelul unităţii şcolare, se
consideră că fiecare director va angaja cadre didactice calificate şi cu motivaţie ridicată, ceea
ce s-a demonstrat că influenţează pozitiv performanţele elevilor la testele internaționale de tip
PISA.
Mai buna finanțare a sistemului de învățământ este prima măsură ce trebuie
implementată în cazul României, deoarece un sistem subfinanțat nu are cum să fie, în
același timp și un sistem performant.
Prin introducerea în țara noastră a unei metodologii de predare aliniată la standardele
internaționale, prin care elevii să obțină și rezultate performante, șansele elevilor români de a
obține acele competențe cerute de angajatori în momentul de față ar crește considerabil. Acest
lucru s-ar putea obține în primul rând prin schimbarea modului de predare abordat în acest
moment, dar și prin trecerea de la o evaluare normativă la o evaluare de tip formativ.
Multe reforme educaționale au eșuat până în prezent pentru că au efecte slabe asupra a
ceea ce se întâmplă efectiv în clasa de elvi.
Majoritatea cadrelor didactice, prin formarea lor inițială, nu dețin acel know-how prin
care să transmită și elevilor lor ceea ce ei sștiu deja. De aceea, atenția decidenților ar trebui să
cadă asupra programelor de formare continuă a cadrelor didactice.
Mecanismele de formare continuă trebuie să fie orientate prioritar spre nevoile
profesorilor în calasă.
CE PUTEM FACE? Este momentul ca profesorii să nu mai participe la cursurile
de formare doar pentru cele 90 de credite atât de râvnite, ci să conștientizeze nevoia lor și
a elevilor lor de o pregătire inițială și continuă de calitate. În acest sens, cursurile de formare
continuă a cadrelor didactice ar trebui regândite în funcție de nevoile exprimate de aceștia, în
funcție de problemele întâmpinate de ei la clasă.
Recomandări de politici publice
• Decidenții ar trebui să aloce fonduri suplimentare pentru a face un prim pas spre
creșterea performanțelor elevilor
• Bugetul alocat fiind mai mare, se va putea investi în formarea continuă a cadrelor
didactice, care să își îmbunătățească metodele de predare, deoarece s-a dovedit deja că
simpla modificare a Curriculumului nu este suficientă
• Se rcomandă stabilirea unui parteneriat între mediul privat- potențialii angajatori
și cei care ar trebui sa regândească Curriculumul si modalitatea de aplicare a
acestuia. Fără o înțelegere profundă și o adaptare la cerințele actuale ale angajatorilor,
studiile realizate de către elevi nu sunt reprezentative, la intrarea pe piața muncii aceștia
nedeținând acele competențe sau abilități cerute de către angajatori
30
Concluzie: Rezultatele obţinute de către elevii români la testările internaţionale de tip

PISA au demonstrat că aceştia nu deţin, la vâsrsta de 15 ani, la care sunt finalizate studiile
obligatorii, acele competenţe care să le asigure integrarea pe piaţa muncii. De aceea este
important să se efectueze nu numai modificări curriculare, ci şi modificări ale modalităţior de
predare si de abordare a materiei, totul să fie gândit însă într-un mod practic care să răspundă
cerințelor angajatorilor români sau din străinătate.
Bibliografie:
1. MECTS. Legea Educatiei nr. 1/2011. Bucureşti
2. Mihail, R. (coord.) (2011). Programul Internaţional OECD pentru Evaluarea Elevilor
PISA 2009. Raportul Centrului Naţional PISA Ciclul de testare 2008-2009. Bucureşti:
EuroStandard
Voluntariatul, act de responsabilitate socială

Prof. înv. primar Pușcașu Gabriela,
Școala Gimnazială “Ing. Gheorghe Pănculescu” Vălenii de Munte - Prahova
A trezi şi a dezvolta spiritul voluntariatului la copii, a cultiva valorile lui sunt unele
din sarcinile de seamă ale educatorilor, pe care le vom forma participand direct la activităţile
de voluntariat. Nu numai în prag de sărbătoare, lumina şi zâmbetul ar trebui să fie pe feţele
celor de lângă noi. Ar trebui să desfăşurăm mai des activităţi de voluntariat pentru că ele
constituie o experienţă bogată de învăţare, facilitează dezvoltarea de capacităţi şi competenţe
sociale şi contribuie la dezvoltarea la elevi a sentimentului de solidaritate. Acestea sunt
benefice pentru voluntar ca individ, pentru comunitate şi societate în întregul ei şi reprezintă
un mod de a aborda nevoile şi provocările umane.În calitate de cadru didactic, este
recomandabil să formezi copiilor gustul pentru activităţi care să le facă bine din punct de
vedere sufletesc si de pe urma cărora să beneficieze şi alţii. Vizitele la centre de copii sau de
bătrâni, concursuri, baluri mascate şi evenimente organizate la care se pot face donaţii pot fi
ocaziile potrivite pentru a-i implica pe copii şi a-i obişnui să se acomodeze în rolul de
voluntari.Prezintă-i toate beneficiile pe care le poate obţine de pe urma activităţilor de
voluntariat. De asemenea, gândeşte-te la faptul ca eşti un model pentru el. Cu cât observă şi
este învăţat de mic că este important să îi ajuţi pe alţii, să te implici în activităţi de pe urma
cărora să nu te aştepţi neapărat să obţii beneficii materiale, cu atât va tinde mai mult să
introducă voluntariatul în viaţa lui viitoare.Cu cât începe mai repede să facă astfel de activităţi
de voluntariat, cu atât îşi va creiona un traseu mai clar în viaţă. Astfel de lucruri îl formează ca
om şi îl pregătesc pentru viaţa de adult.
31
Conform unei definiţii, voluntariatul este activitatea desfăşurată din propria iniţiativă,
de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială. Copiii
reacţionează frumos la copii, mult mai mare este bucuria lor cand punguţa cu cadouri vine tot
din mâna unui copil, decât de la un adult. Din acest motiv, elevii din şcoala noastră participă
cu mult entuziasm la activităţi de colectare fructe, dulciuri, îmbrăcăminte, dar mai ales la
activităţi de achiziţionare şi recondiţionare a unor jucării pe care le oferă copiilor cu probleme
materiale. Activităţile de voluntariat îi fac pe elevi să se simtă bine, le oferă posibilitatea de a
înţelege mai multe despre societatea civilă şi problemele ei. Participarea la aceste activităţi
extracurriculare oferă numeroase avantaje: elevii cunosc oameni noi - o astfel de situaţie va fi
benefică în special pentru persoanele mai retrase, timide; elevii preţuiesc mai mult sănătatea,
îşi pot depăşi limitele - activităţile extraşcolare îi pot ajuta pe copii să descopere mai multe
despre ei, despre ceea ce vor de la viaţă şi să îşi dezvolte pasiuni, îşi dezvoltă abilităţile de
comunicare, îşi dezvoltă aptitudinile privind lucrul în echipă, îşi dezvoltă spiritul creativ şi
inventiv, le creşte motivaţia pentru învăţare şi îşi îmbogăţesc CV-ul. Însă, marele avantaj este
sentimentul de bine, bucuria pe care o simt elevii atunci când reuşesc să îi facă pe alţii fericiţi.
De ce și cum ai putea să-ți convingi copilul să facă voluntariat? Iată câteva motive și
soluții:
1. Prin voluntariat își creionează mai bine setul de valori după care se conduce în viață.
2. Învață să aprecieze lucrurile pe care le au și să se bucure chiar și de mărunțișuri.
3. Își setează obiective mai realiste în viață.
4. Obține abilități de comunicare și relaționare socială care îi vor fi utile pe viitor și
în cariera profesională.
5. Într-un CV, activitățile de voluntariat sunt considerate de mulți angajatori ca
experiență profesională.
6. Poate descoperi în activitățile de voluntariat realizate, hobby-uri și își poate forma
orientări profesionale pe această linie.
7. Își formează abilități de lider, dobândește o capacitate mai bună de a lua decizii,
știe să facă o analiză "cost-beneficiu" sau "resurse-cerințe" mult mai acurată.
8. Își formează prieteni noi.
9. Îi crește încrederea în sine și se simte util societății.
10. Își petrece timpul într-un mod cât se poate de plăcut,în același timp învățând
lucruri noi. Voluntariatul, privit din această perspectivă, poate fi considerat un fel de “educație
non-formală”.
32
Decalogul voluntarilor:
1. COEZIUNE
În relaţia lor unii cu alții, voluntarii sunt deschisi, oneşti si prietenoşi.
2. COLABORARE
Voluntarii colaborează cu diverşi factori interesaţi de problematica abordată.
3. ANGAJAMENT
Voluntarii se obligă să respecte responsabilităţile voluntarilor, aşa cum decurg ele din
înţelegerea cu organizaţia la care activează şi după cum decurg din legea în vigoare.
4. DEZVOLTARE
Voluntarii sunt preocupaţi permanent de creşterea competenţelor lor de lucru prin învăţare,
instruire şi acceptarea supervizării.
5. TRANSPARENŢĂ
Voluntarii oferă informaţii despre munca lor ca voluntari atât organizaţiei, cât şi celor din
afară, cu respectarea confidenţialităţii.
6. IMPLICARE ACTIVĂ
Voluntarii se implică activ în soluţionarea problemelor comunităţii.
7. RESPONSABILITATE
Beneficiul comunitatii trebuie sa stea la baza tuturor activitatilor voluntarilor.
8. CONFIDENŢIALITATE
Voluntarii respectă informaţiile confidenţiale (datele despre beneficiari şi anumite informatii
legate de organizația lor gazdă).
9. PROMOVARE
În relaţia lor cu mediul extern, voluntarii sunt ambasadori ai valorii voluntariatului în
comunitatea locală.
10. RESPECT
Voluntarii respectă toţi oamenii si principiile universale ale egalităţii și echităţii.
Bibliografie:
1. Băban A. (coord.)- Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de
dirigenţie şi de consiliere, Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2001
2. Jigău M.- Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti, 2001
3. Missoum G.- Am reuşit!, Editura Polirom, Iaşi, 2003
4. Theodosiu, D. – Mai aproape de elevi, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972
5. Tomşa G.- Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă Viaţa
Românească, Bucureşti, 1999
33
Proiectarea didactică la clasa pregătitoare, utilizând tabla interactivă

prof. înv. primar Maniu Laura,
Şcoala Gimnazială „Nicolae Titulescu”, Cluj-Napoca
Elevii învaţă cu plăcere dacă percep învăţarea ca pe un joc sau ca pe o activitate care
corespunde intereselor şi aşteptărilor lor. Tabla interactivă este o resursă educaţională, care
pune la dispoziţia porfesorului o gamă variată de aplicaţii multimedia. Aceste aplicaţii pot fi
utilizate în momente diferite ale lecţiei, pentru conceperea de activităţi individuale sau de grup.
Pe lângă aplicaţiile multimedia, tabla interactivă permite utilizarea unor unelte interactive, care
oferă profesorului posibilitatea să creeze activităţi cu sarcini variate.
În vederea exemplificării utilizării tablei interactive la clasa pregătitoare, propun un
scenariu didactic de forma Evocare-Realizarea sensului- Reflecţie la disciplina comunicare în
limba română, având ca subiect „ Primăvara”. Lecţia a avut ca scop identificarea mesajului
unui text audiat şi a unor caracteristici ale anotimpului primăvara am stabilit următoarele
obiective operaţionale: să denumească personajele în ordinea apariţiei acestora pe baza lecturii
audiate; să identifice prin anagramare cuvintele corespunzătoare culorii personajelor din
lectură pe baza literelor prezentate; să enumere cel puţin trei caracteristici ale anotimpului
primăvara pe baza imaginilor prezentate; să grupeze cuvinte date în funcţie de anotimpul
corespunzător pe baza explicaţiilor oferite. Am utilizat următoarele resurse metodologice,
materiale: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, tabla interactivă , materialele fiind
fişierele SmartNotebook realizate: “Ordonează personajele”, “Potriveşte literele”, “Găseşte
cuvântul”, “Citeşte şi potriveşte”, “Găseşte perechea”, “Citeşte şi grupează”, “Descoperă şi
denumeşte”.
În Evocare, s-a audiat “Legenda ghiocelului şi a zăpezii” ataşată fişierului Notebook
de pe youtube. În Realizarea sensului, pornind de la audierea legendei, s-a solicitat elevilor
să denumească personajele şi apoi, să le ordoneze cronologic (fig. 1- Ordonează personajele).
S-a solicitat elevilor să obţină prin anagramare cuvintele care denumesc culoarea specifică
personajelor din lectura audiată (fig. 2- Potriveşte literele). Prin conversaţia purtată cu elevii,
s-a descoperit denumirea anotimpului primăvara (fig. 3- Găseşte cuvântul). Pe baza explicaţiei
şi imaginilor prezentate elevilor, s-au descoperit câteva caracteristici ale anotimpului
primăvara: încălzirea vremii, sosirea păsărilor călătoare, înmugurirea copacilor, apariţia
florilor şi a insectelor. S-a solicitat elevilor să citească cuvintele redactate şi să le potrivească
cu imaginile corespunzătoare (fig. 4- Citeşte şi potriveşte). Apoi, să identifice perechile
formate din cuvinte şi imaginile potrivite (fig. 5-Găseşte perechea). S-a cerut elevilor să
citească cuvintele scrise şi să le grupeze în funcţie de anotimpul corespunzător (fig. 6- Citeşte
şi grupează). În Reflecţie, s-a solicitat elevilor să descopere imaginea şi să denumească
anotimpul corespunzător acesteia. (fig. 7- Descoperă şi denumeşte).
34
Fișa de prezentare a aplicaţiilor utilizate

Descrierea aplicaţiei Print screen cu aplicaţia adaptată si Etapa lecţiei în care
Smart folosită la lecţie s-a folosit
Se audiază “Legenda Evocarea

ghiocelului şi a
zăpezii” ataşată
fişierului Notebook de
pe youtube.
Cu ajutorul aplicaţiei Realizarea sensului

Image arrange am
realizat exerciţiul
“Ordonează
personajele” în vederea
denumirii personajelor
şi a ordonării
cronologice a acestora. fig. 1- Ordonează personajele

Anagram am realizat
exerciţiul “Potriveşte
literele” în vederea
obţinerii cuvintelor care
denumesc culorile
personajelor lecturii
audiate. fig. 2- Potriveşte literele

Word biz am realizat
exerciţiul “Găseşte
cuvântul” în vederea
descoperirii cuvântului
care denumeşte
anotimpul primăvara .
fig. 3- Găseşte cuvântul
35

Image match am
realizat exerciţiul
“Citeşte şi potriveşte”
în vederea citirii
cuvintelor redactate şi
potrivirea acestora cu
imaginile fig. 4- Citeşte şi potriveşte
corespunzătoare.

Pairs am realizat
exerciţiul “Găseşte
perechea” în vederea
identificării perechilor
de cuvinte şi imagini
corespunzătoare
acestora. fig. 5-Găseşte perechea

Vortex sort am realizat
exerciţiul “Citeşte şi
grupează” în vederea
citirii cuvintelor şi
gruparea acestora în
funcţie de anotimpul
potrivit.
fig. 6- Citeşte şi grupează
Cu ajutorul aplicaţiei Reflecţia

Tiles am realizat
exerciţiul “Descoperă şi
denumeşte” în vederea
descoperirii imaginii şi
denumirii anotimpului
corespunzător acesteia.
fig. 7- Descoperă şi denumeşte
Tabla interactivă permite profesorului proiectarea unor lecţii interesante şi atractive

pentru elevi, fiind receptate de către şcolarii mici ca o activitate ludică preferată de ei.
36
Utilizarea tehnologiei educaționale în activitățile didactice

Prof. înv. primar Manole Carmen,
Școala Gimnazială ”Ion Luca Caragiale” Tulcea
Învăţământul asistat de calculator– marea „minune” a tehnicii actuale care zdruncină

din temelii învăţământul tradiţional fundamentat de Comenius în celebra sa lucrare Didactica
Magna, acum mai bine de trei secole – îşi propune obiective ambiţioase, cum sunt:
„dezvoltarea raţionamentului, imaginaţiei şi creativităţii, precum şi a capacităţii de a emite o
apreciere critică asupra rezultatului dialogului om- maşină” (O.I.D.I, 1990).
Studii internaţionale de profil menţionează că aplicaţiile T.I.C au fost experimentate
în toate etapele procesului educativ: motivare, diagnoză, prezentarea informaţiilor, pregătire,
memorare, rezolvare de probleme, verificare, notare” (O. I. D. I., 1990).
Cel mai important motiv al utilizării acestor dispozitive mobile este legat tocmai, de
mobilitatea acestora, ele putând fi folosite în orice sală de clasă, nu numai în laboratorul de
informatică. De asemenea, aceste dispozitive mobile, cu care sunt deja obisnuiți elevii, pot fi
folosite și pentru activitățile extrașcolare. Permit elevilor să fie autonomi și activi în procesul
de învățare-evaluare favorizând diferențierea și individualizarea învățării. Printre motivele
utilizării dispozitivelor mobile la lecții se numără:
larga răspândire a acestora în rândul elevilor (aproape fiecare elev are deja
un smartphone sau/și o tabletă);
utilizarea tablelor interactive sau a video-proiectoarelor la clasă;
obișnuința elevilor de a le folosi;
dezvoltarea foarte mare a aplicațiilor educaționale care, odată instalate pe tablete sau
smartphone-uri, pot fi folosite independent de conexiunea la Internet.
,,Kahoot!”, platformă educațională gratuită, de învățare bazată pe joc și tehnologie este
accesibilă la clasele primare, pentru orice disciplină de studiu. Această aplicație este folosită
în mod obișnuit pentru a revedea cunoștințele elevilor și pentru evaluarea inițială/ formativă
sau ca o modalitate de a schimba activitățile tradiționale ale clasei. De
asemenea, Kahoot! poate fi utilizată pentru distracție, cum ar fi jocuri diverse.
Aplicația Kahoot! este una dintre aplicațiile pe care le folosesc cu succes în activitatea
cu elevii, la diferite discipline (științe ale naturii, geografie, istorie, matematică), în orice
moment al activității: în etapa de predare, la recapitularea cunoștințelor sau în fixarea
cunoștințelor, ca evaluare formativă, sumativă, inițială/ finală. Cât de încântați sunt copiii când
primesc un feed-back imediat pentru răspunsurile date! Câtă mulțumire e pe chipul și în
sufletul lor când văd clasamentul final!
37
O aplicație foarte îndrăgită de copii este Word Cloud. În ,,norișorii de cuvinte” a căror
formă o pot alege, copiii pot introduce liste de cuvinte pe o temă dată. La limba și literatura
română copiii aut realizat descrierea unui personaj dintr-un text literar. La educație civică au
realizat un Word Cloud pe tema ,,educație”. Pe această temă elevii au ales ca formă ,,palme”,
,,inimă” , ,,mâini”, ,,carte”, forme pe care ei le-au considerat adecvate temei. Fiecare copil a
scris în ,,norișorul” său cuvintele alese de el, considerându-le ca fiind sugestive temei
abordate.
La geografie, după ce au învățat punctele cardinale, copiii au descărcat pe smartphone

aplicația Compass sau Busolă. Mare entuziasm a fost când au deschis aplicația și au observat
poziția lor în mediul apropiat al școlii sau al cartierului! Alții nu s-au mulțumim doar atât și au
călătorit mai departe până au ajuns pe continent.
Utilizarea dispozitivelor mobile, a tehnologiei educaționale în activitatea cu elevii, a

avut un impact atât în procesul învățării și evaluării, cât și în motivarea elevilor pentru a-și
îmbogăți permanent modalitățile de învățare. Aceste activități școlare în care se utilizează
tehnologii educaționale sunt benefice pentru a impulsiona elevii să devină activi în procesul
învățării și pentru a le facilita învățarea în contexte cât mai diferite. Pentru elevi, avantajele
utilizării tehnologiei educaționale sunt: îmbunătățirea abilităților digitale, dezvoltarea
autocontrolului și a încrederii de sine.
38
Eu sunt Sistemul
Prof. înv. primar Alina-Maria Vâlcu,
Școala Gimnazială Nr. 39 ”Nicolae Tonitza” Constanța
Secolul XXI, România, Constanța. Aici ne aflăm. Și acum. Am ajuns greu: lupte între
daci și romani, migratori, imperii, războaie, răscoale, lupte interne, lupta omului cu sine. Cea
mai grea, lupta omului cu sine. Doar că, de la o vreme, ne lipsesc oglinzil. Le-am înlocuit cu
ferestre! De aceea, în loc să ne vedem și să ne apreciem, îi vedem pe ceilalți și ni se par
extraordinari. Sistemele de învățământ din alte țări ni se par o provocare.
Multe, foarte multe lucruri aș vrea să le am și în școala românească. Mă uit peste gard,
la alte sisteme, și aș vrea să am și eu cel puțin un asistent la oră, să nu mai fie nevoie să tranform
noaptea în zi pentru fel de fel de situații situații și mii de documente. Aș vrea să pot împărți
colectivul pe grupe, să pot lucra diferențiat cu adevărat. Aș vrea să desființez hârțogăria inutilă
și interminabilă. Aș vrea să pot sta la școală 8 ore, să am un micuț cabinet, în care să pot lucra
cu elevii individual sau în grupe mici, apoi să plec acasă și să mă ocup numai de ceea ce
înseamnă casa și familia mea. Aș vrea să nu fie nevoie să apelez la propriul buzunar sau al
altora pentru materialele didactice, fără de care activitatea la clasă ar fi fără culoare. Aș vrea
să am doar 6 săptămâni de vacanță, dar să fie vacanță. Aș vrea ca părinții să prezinte un număr
de cont la înscrierea copilului în școală, cu obligativitatea completării celor 50 de euro, ori de
câte ori școala anunță activitatea pentru care a cerut transferul bancar, ca în diverse zone din
Europa. Aș vrea ca părinții să își dea acordul anterior pentru toate activitățile extrașcolare ale
copiilor și, astfel, deplasările să nu mai fie condiționate din motive subiective. Aș vrea să
beneficiez de sprijinul efectiv al părinților la activități cu slabă încărcătură cognitivă, precum
orele de abilități sau activitățile extrașcolare. Aș vrea, la deplasări, să-mi împart
responsabilitatea copiilor cu 2-3 părinți voluntari. Aș vrea să avem independență 100%, fără
intruziunea și inspecțiile formale ale unui organism extern. Aș vrea să fiu plătită pentru orele
suplimentare (after-school, extindere etc.) și să pot să beneficiez de pe urma efortului meu. Aș
vrea să pot coordona copiii în tabere de vară și să fiu plătită pentru asta. Aș vrea să pot face
meditații, fără să fiu îngrădită. Aș vrea să avem after-school în cadrul școlii, plătit de stat, la
care părinții să participe cu o cotizație oficială. Aș vrea ca părinții să răspundă imediat la
solicitarea mea, în cazul copiilor cu probleme de comportament, și să reacționeze la
recomandare, fără a jigni și a se simți jigniți. Aș vrea să pot desfășura activități în aer liber,
fără piedici din partea părinților. Aș vrea ca familia să își asume cu adevărat responsabilitatea
propriilor copii. Aș vrea ca părinții să manifeste respect față de mine, dascălul, față de școală,
față de propunerile și deciziile școlii, așa cum se întâmplă în țările civilizate. Aș vrea și o masă
caldă pentru copii, într-o cantină bine amenajată. Aș vrea ca școlile profesionale să fie mai bine
promovate și apreacite de către copiii cu abilități către anumite meserii atât de necesare
societății noastre, ca în țările spre al căror sistem de învățământ râvnim. Aș vrea să înțelegem
că bacalaureatul condiție definitorie pentru integrarea în societate. Aș vrea ca uniforma să
devină emblemă a fiecărei școli și să fie purtată cu mândrie.
Dar nu tot ceea ce funcționează în sistemele din occident se pliază pe sistemul de
învășământ românesc. Și sunt, deci, lucruri pe care nu le-aș vrea în școala mea.
39
Nu aș vrea ca elevii să fie împărțiți în performanți sau mai puțin performanți, iar cei
din urmă să fie îndrumați în actul educațional de părinți voluntari sau cadre necalificate. Nu aș
vrea ca admiterea la liceu a copiilor să depindă doar de părerea, mai mult sau mai puțin
subiectivă, a unui singur cadru didactic din ultimul an de gimnaziu. Nu aș vrea ca eleviilor să
le fie interzis să lucreze suplimentar, sigur sau cu părinții, până la o anumită vârstă, sub
amenințarea amenzii sau chiar a intervenției Asistenței Sociale. Nu aș vrea să stau sub
amenințarea că se va plânge copilul meu la școală pentru că i-am cerut să facă teme
suplimentare sau să citească în plus și risc amendă sau intervenția Protecției Copilului cu
acuzația de persdecuție sau maltratare.
Nu aș vrea ca elevii mei să nu fie capabili să scrie un cuvânt folosind același tip de
litere (de de tipar sau de mână), studiile demonstrând repetat că scrisul de mână ajută la
dezvoltarea ambelor emisfere cerebrale. Nu aș vrea să am nevoie să descarc fișe zilnic, pentru
că nu există manuale și auxiliare. Nu aș vrea să existe un dezechilibru între joacă și studiu, în
primii 6 ani de școală, pentru ca activitățile ulterioare să ducă la epuizare fizică și emoțională.
Nu aș vrea să avem diferențe atât de profunde între învățământul primar-gimnazial și cel liceal
performant. Nu aș vrea să mi se spună că am un copil genial pentru ca apoi, pregătindu-se de
liceu, să aflu că este suficient de genial pentru a beneficia de studiu individual în timpul școlii,
dar nu suficient de bun încât să ocupe un loc într-un liceu de top, iar dacă vreau acest lucru să
trebuiască să recupereze singur, cu familia sau prin meditații cu adevărat costisitoare. Nu aș
vrea ca de învățământul de performanță să beneficieze doar 6% dintre elevii de liceu. Nu aș
vrea să aflu în ultimul an de gimnaziu că al meu copil, considerat performant, este, de fapt,
puțin peste pragul mediocrității. Nu aș vrea ca mai puțin de 25% dintre absolvenții de studii
liceale să dea examenul de Bacalaureat, pentru a mă lăuda cu o promovabilitate apropiată de
procentul maxim.
Ce am schimbat? Mult, dar mai nimic. Comunicăm în rețele moderne, folosim
aparatura modernă, facem aplicații în viață. Am înlocuit planșele cu materiale de prezentare în
Power Point; scrisul de mână din fișe, cu scrisul de calculator; culegerile, cu auxiliare; dictatul,
cu jocurile didactice; expunerile teoretice, cu deplasările în aer liber. Folosim portofolii,
pliante, fluturași, table magnetice, filme. Am schimbat opinii și reacții ale celor din jur. Am
călătorit și am cules ceea ce mi-a plăcut mai mult din alte sisteme de învățământ. Dar cel mai
mult m-am schimbat pe mine, am devenit ceea ce sunt. Nu dau vina pe sistem, pentru că eu
sunt sistemul. Și mai am de lucru ...
40
De ce educaţie STEM?
Prof. Andra Ionescu,
Colegiul Național "Costache Negri", Galați
Tot mai des, în ultima vreme, se vorbește, în școală, despre educația STEM (Science,
Technology, Engineering and Mathematics). Chiar dacă mulți dintre cei din domeniu, mai ales
profesori, consideră această abordare mult prea generală, argumentând că se ajunge la o abatere
de la logica internă a disciplinelor de studiu implicate (amestecându-se, de exemplu, noțiuni
de fizică „pură” cu cele de matematică), totuși, această abordare conduce la progres vizibil pe
mai multe planuri, folosind o abordare interdisciplinară și aplicată.
Abordarea STEM integrează toate domeniile implicate într-o paradigmă de învățare
coerentă bazată pe aplicații desprinse din realitate. Prin urmare, conceptele de bază în această
abordare sunt interdisciplinaritate și aplicare în contexte diferite. Iată, deci, primele
argumente în favoarea STEM. Elevii din zilele noastre sunt mult mai motivați dacă subiectele
sunt predate din perspective diverse și dacă sunt bazate pe fapte din viața de zi cu zi. „Cel mai
puternic argument pentru interdisciplinaritate este chiar faptul că viaţa nu este împărţită pe
discipline”, spunea Jean Moffet.
Una din competențele cheie recunoscute la nivel european este formulată astfel:
„competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţă şi tehnologie” (Comisia Europeană/
EACEA / Eurydice, 2012. Dezvoltarea competenţelor cheie în şcolile din Europa: Provocări
şi Oportunităţi pentru Politică. Raport Eurydice. Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al
Uniunii Europene.) În acest document al Comisiei Europene este evidențiat faptul că se
manifestă un interes scăzut al tinerilor pentru studiul disciplinelor STEM, prin urmare există
din ce în ce mai puțin personal calificat în domeniile conexe. De asemenea, s-a constatat că
marea masă de elevi, ca și grupurile vulnerabile, nu este inclusă în iniţiativele de încurajare a
motivaţiei către alegerea carierelor STEM, previziunile arătând că, în viitorul apropiat, vom
avea tot mai puțin specialiști și tinerii nu vor alege cariere vitale pentru competitivitatea
economiei.
STEAM (care aduce alături de celelalte patru domenii și arta), este o nouă abordare a
filozofiei STEM, prin care se recunoaște valoare artelor atât in dezvoltarea armonioasă a
individului cât și în cea a întregii societăți. Școala postmodernă se adaptează, zi de zi, nevoilor
tinerilor ce se pregătesc pentru un viitor în care cheia succesului este cum să știi să te adaptezi
și să folosești ceea ce ai învățat pentru o continuă schimbare.
Știința“ este mai mult decât o materie predată la școală, sau tabelul periodic, sau
proprietățile undelor. Este o abordare a lumii, un mod critic de a înțelege, de a explora și de a
interacţiona cu lumea, având ulterior capacitatea de a schimba acea lume …“, a declarat
președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, în 23 martie 2015.
Ce este STEM? Într-o lume condusă de tehnologie, STEM reprezintă argumentul cheie
al unei educații care privește înainte, spre viitor, fiind orientată spre sporirea capacității
individului de a reacționa și a deține controlul. STEM își propune în primul rând, promovarea
și utilizarea unor metode de predare bazate pe explorare, investigare și anchetă, pentru a
41
implica elevii dar și prezentarea și promovarea de modele de cariere în domeniu, în așa fel
încât elevii să regăsească un exemplu demn de urmat.
Metodologia STEM este bazată pe învățarea integrată a tuturor disciplinelor științifice
și se caracterizează prin a fi o metodă activă, aplicată, constructivistă și de a „învăța prin a
face”. Este vorba despre faptul că elevii vor lucra în sala de clasă sau în afara ei asemănător
unui om de știință sau a unui inginer: observând, adresând întrebări, formulând idei, ipoteze,
experimentând și punând în practică ceea ce descoperă și formulând și transmițând concluziile.
Este vizibil ușurată înțelegerea conținuturilor din diversele materii științifice, este sporită
motivația elevilor, și favorizează transferul de informații.
Potrivit Fundației Naționale de Științe din Statele Unite ale Americii (agenție
guvernamentală ce susține procesele de cercetare și educație în toate domeniile non-medicale
ale științei și ingineriei), 80% din job-urile anilor 2015 – 2025 vor fi bazate pe așa-numitele
competențe STEM (Științe, Tehnologie, Inginerie și Matematică).
În acest context, este necesară o reevaluare a valorilor din sistemul de educație
românesc, prin încurajarea curiozității naturale a omului față de cunoaștere și dezvoltarea
motivației intrinseci. Astfel, pentru a alege și chiar a excela în domenii precum Ingineria sau
Matematica, elevii ar trebui susținuți pe toată durata parcursului educațional prin instrumente
de învățare adaptate profilului lor. Și asta încă din primii ani de școală.
Învăţământul românesc - coşmar sau utopie?

Prof. înv. primar Vlad Ioan,
prof. înv. primar Vlad Tatiana,
Şcoala Gimnazială Nr. 24 Timişoara
Referitor la locul ocupat de România în cadrul Uniunii Europene, părerea noastră şi nu

numai, este că ne aflăm pe una din ultimele trepte (daca nu chiar pe ultima) din mai multe
puncte de vedere.
Intrarea în Uniunea Europeană cât şi în structurile Euroatlantice (N.A.T.O.) s-a realizat
mai mult datorită poziţiei geostrategice a ţării noastre în bătrânul Balcan, “butoiul cu pulbere
al Europei”, în imediata apropiere a coastelor monstruosului colos eurasiatic, “mama Rusie”.
Sau, dacă ar fi să dăm crezare informaţiilor ce mai răsuflă din când în când, pe căi
neoficiale, prin celebrul sistem de informare românesc, “ZVONERUL & RĂSPÂNDACUL”,
al interesului pentru rezervele ascunse în déjà celebra zonă defavorizată atât în prezent, trecut
şi probabil şi viitor, cunoscută sub numele ROŞIA MONTANĂ.
Da, în prezent avem un loc foarte bine stabilit în U.E., loc câştigat prin poziţia
geografică şi nu prin performanţe economice, vorbele lui nenea Iancu Caragiale “… industria
română este sublimă … dar lipseşte cu desăvârşire!” fiind mai actuale parcă decât pe vremea
lui. De agricultură, transport, turism ce să mai vorbim.
42
În 29 de ani, de la O (zero) datorii lăsate de defunctul (odiosul, tiranul, analfabetul,

iubitul, eroul… că nu vreau să fac greşeli politice) “fiu al poporului” Ceauşescu Nicolae, am
ajuns la miliardele de euro împrumutaţi de la F.M.I. (care, vorba celebrului Anghel Rugină,
încă din 1992, “nu a scos nici o ţară din noroi, ba mai rău, a înglodat-o”), de către “nebunii
care ne conduc”, pentru BINELE poporului, pe care bine nu-l prea simt, cu preţuri europene şi
servicii, salarii şi pensii tradiţionale româneşti.
Sau poate că trebuie să fii vită bună de muls ca să corespunzi familiei europene…
Gânduri… Gânduri… Gânduri…
Ce ar trebui făcut din punct de vedere cultural pentru o mai rapidă integrare a României
în Uniunea Europeană??? Frumoasă întrebare…
În primul rând schimbarea mentalităţii românului ( dacă pe vremuri se spunea “Să
moară şi capra vecinului”, azi zicala este “Să moară vecinul, să-mi rămână mie capra…”). Ori
aceasta se poate realize prin cultură, care nu se poate realiza decât treptat, pentru că totul pleacă
de la educaţie, educaţie ce se reflect prin cultură. Sau prin investiţii, prin atragerea de fonduri
pentru a nu mai lăsa “viitorii” intelectuali să plece din ţară.
Integrarea europeană fiind orientată în principal către economie şi comerţ, cultura nu a
constituit domeniul unei politici comunitare propriu-zise. Cu atât mai mult la noi în ţară unde
cultura a ajuns un lux (preţul biletelor la un spectacol de teatru, operă sau balet au ajuns la
sume prohibite, al lucrărilor beletristice la fel), televiziunile şi presa scrisă luptă pentru ştiri
senzaţionale (crime, violuri, evaziuni fiscale) sau fac jocul politic al partidelor politice.
Învăţământul, cel care ar fi locomotiva garniturii culturale, a fost pus pe butuci prin
implementarea modelelor occidentale clonate original la condiţiile româneşti cu tendinţe
tradiţionale importate din pedagogia lui Macarenko în perioada comunistă. Miniştrii
invăţământului, majoritatea “de specialitate”, se schimbă mai des decât guvernele din care fac
parte, aducându-şi o contribuţie originală în schimbarea limbajului de specialitate sau
adăugarea unor noi acte în D.M.H. (Direcţia Mişcării Hârtiilor).
Datele Societăţii Academice din România (Policy Brief din 2 Ianuarie 2013) arată că
educaţia preuniversitară din România înregistrează rezultate departe de aşteptări. Dacă luăm
ca reper, de exemplu, doar rezultatele la testul PISA (din anul 2009), care ne permite
comparaţia cu alte ţări, România se plasează semnificativ sub media ţărilor din OECD
(Organization for Economic Cooperation and Development) în ceea ce priveşte abilităţile
dezvoltate la nivelul elevilor cu vârsta de 15 ani. Ocupăm un neonorant loc 49 dintre cele 65
de ţări unde studiul a avut loc, iar între ţările membre ale Uniunii Europene ocupăm ultimul
loc în acest clasament.
Sistemul de asigurare a calităţii originat în procedurile şi standardele stabilite prin
intermediul ARACIP nu au reuşit să întărească calitatea educaţiei oferite de şcoală elevilor, cel
puţin din perspectiva actorilor implicaţi în furnizarea serviciilor educaţionale. Se pune accent
pe monitorizarea procedurilor urmate în actul didactic, dar sunt puţin luate în considerare
rezultatele efective, la nivelul competenţelor reale ale elevilor, similare celor măsurate în
studiul PISA. Nu există un sistem de punere în legătură directă între rezultatele educaţionale
la nivelul şcolii, reflectate în competenţele reale ale elevilor, şi organizarea de facto a şcolii.
43
Toate hârtiile solicitate cadrelor didactice pentru a fi analizate în cadrul inspecţiilor

şcolare reflectă în mică măsură prestaţia de facto la clasă sau rezultatele reale obţinute în lucrul
cu elevii. Apelul la ”hârtiile justificative” ca mijloc central de evaluare a activităţii didactice
este o practică care evaluează în fapt mai degrabă abilitatea sau talentul cadrelor didactice de
a elabora şi raporta ”meşteşugit” astfel de hârtii, nu calitatea în sine a serviciilor educaţionale
furnizate.
De altfel, situaţia învăţământului românesc se poate observa şi din poziţia pe care o
ocupă într-un top de specialitate. Finlanda şi Coreea de Sud conduc topul global al Educaţiei,
realizat de firma Pearson. Topul analizează sistemele de educaţie din 40 de ţări dezvoltate sau
în curs de dezvoltare şi se bazează pe rezultatele obţinute de elevi la concursurile
internaţionale, dar şi la testele naţionale, între anii 2006 şi 2010. În clasamentul astfel obţinut,
România ocupă locul 32, fiind situată în urma Bulgariei (locul 30) şi Greciei (locul 31).
Clasamentul arată că nu se pot stabili corelaţii certe între nivelul de salarizare al
cadrelor didactice şi performanţa acestora, tradusă prin performanţele şcolare ale elevilor. Pe
de altă parte, cu cât performanţele sistemului de educaţie sunt mai mari, cu atât situaţia
economică a ţărilor respective este mai bună.
Michael Barber, de la compania Pearson, a declarat că ţările care au sisteme
educaţionale de succes sunt cele care acordă un statut ridicat cadrelor didactice şi au o "cultură"
a educaţiei. Topul a fost realizat cu sprijinul Economist Intelligence Unit, iar intenţia celor de
la Pearson este să realizeze o bază de date care să permită o viziune multi-dimensională asupra
evoluţiei sistemelor educaţionale, proiectul fiind intitulat "Curba de învăţare". Cele două
"superputeri" sunt urmate de alte trei sisteme de învăţământ asiatice de înaltă performanţă -
Hong Kong, Japonia şi Singapore.
Concluziile specialiştilor evidenţiază faptul că mai important decât finanţarea
sistemului este ca un stat să aibă cultura susţinerii educaţiei. Barber spune că este uşor de
cuantificat cât de mult se cheltuieste pe educaţie, dar mult mai dificil este să evaluezi impactul
atitudinii pe care o are societatea faţă de educaţie, iar acest aspect face diferenţa. Succesul
inregistrat de ţările asiatice reflectă importanţa deosebită acordată educaţiei precum şi
aşteptărilor ridicate pe care le au părinţii. De asemenea, analizând situaţia din Finlanda şi
Coreea de Sud, raportul arată că pot fi constatate multe diferenţe semnificative, dar ceea ce au
în comun este "scopul moral" urmărit. Raportul mai evidenţiazâ importanţa care se acordă în
ţările aflate în top creării unui corp profesoral de elită, precum şi acordării acestuia a respectului
cuvenit, statutului social ridicat si a unui nivel ridicat de salarizare.
De asemenea, raportul Comisiei Europene specifică faptul că educaţia din România
este praf şi pulbere. Doi din cinci copii români de 15 ani nu ştiu să citească şi nici să socotească
ca lumea, iar absolvenţii cu studii superioare îşi găsesc cu greu de lucru. Conform raportului
Comisiei Europene dat publicităţii la Bruxelles, sistemul educaţional din ţara noastră rămâne
unul dintre cele mai problematice din Europa. Astfel, rata de participare la învăţământul
postliceal a fost de 20,4% în 2011, cu peste 14 procente mai mică decât media UE (34,6%), în
ciuda unor progrese rapide înregistrate în ultimii cinci ani.
44
Elevii au mari probleme şi în privinţa unor competenţe considerate a fi de bază pentru

evoluţia ulterioară, precum citirea, matematica sau ştiinţa. În plus, a scăzut enorm rata angajării
absolvenţilor români. Pentru grupul de vârstă 20-24 de ani, 29,4% dintre absolvenţii
învăţământului postliceal au rămas fără un loc de muncă în 2011, în timp ce procentul şomerilor
de după absolvirea ciclului secundar a fost de doar 22,9%. Cât despre investiţiile în educaţie,
România înregistrează un record negativ, având cea mai scăzută rată din PIB alocată educaţiei
din UE. Comisia Europeană a lansat o strategie denumită 'Reorganizarea învăţământului',
menită să încurajeze statele membre să ia măsuri imediate pentru a asigura formarea, în rândul
tinerilor, a competenţelor şi aptitudinilor necesare pe piaţa muncii şi pentru a-şi atinge
obiectivele în materie de creştere şi de creare de locuri de muncă.
După analiza unor jurnalişi români (mai caustică), o cauză majoră a mediocrităţii (ca
să nu spunem analfabetism generalizat) este media, care prezintă continuu, numai paraşute,
imbecili, obsedaţi, perverşi cu titlu de ''vedete''. Inconştient, atitudinea manelistă din media
romanească influenţează direct preocupările şi interesele tinerilor care după o perioadă de
''distracţie'' realizează (sau nu) că nu pot recupera informaţiile pierdute şi devin obligaţi să
compenseze prin nesimţire, tupeu, prostie dusă la extrem. Alţi factori ar mai fi societatea in
sine care e la fel de interesată de a deveni EXEMPLE demne de urmat, pe cit e porcul doritor
de baie. Iar în lipsa EXEMPLELOR, fiecare îşi face un mod de gândire pe cât îl duce capul. Şi
cum capul nu are cum sa îi ducă ... Problema este că românii nu au înţeles DE CE TREBUIE
SĂ ÎNVEŢE, când tot ce înţeleg este că trebuie să intri în politică, să ai tupeu, să te ''învârteşti'',
să îţi faci prieten/ă cât mai tare, să fii siliconată, rujată şi răscrăcită ca să reuşeşti. În România
''personalităţile'' îşi trec la C.V. facultăţi de renume şi diplome false, iar cei care şi-au rupt
coatele învăţând sunt luaţi de fraieri şi prezentaţi ca nişte ciudaţi în care nu trebuie să ai
încredere pentru că nu ştiu să se ''descurce''. Iar valorile morale nici măcar nu mai sunt
considerate ca fiind un atu.
Cum educăm inteligenţa emoţională a copiilor?

Prof. înv. preșcolar Petrea Alina,
Grădinița nr.16 Focșani, Vrancea
Ce este inteligenţa emoţională?

Termenul ,,inteligenţă emoțională” reprezintă o abilitate care implică o relaţionare
creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă (Wayne Leon Payne,1985). Capacitatea de a
recunoaşte şi de a face faţă emoţiilor duce la performanţe mai mari la şcoală, în muncă şi în
relaţiile interumane.
Familia – factor al educaţiei
Primul factor care formează persoana într-o perspectivă multidirecţională este familia.
Copilul ,,absoarbe”din mediul apropiat, familial, primele impresii, formându-şi conduite prin
mimetism și contagiune directă. Copiii ,,vor face”, ,,vor gândi” sau ,,vor crede” precum
părinţii, imitând comportamentele acestora.
45
Însă, majoritatea modurilor de relaţionare în familie sunt greşite, negative. De exemplu,

părinţii pot ignora sentimentele celor mici, fie lăsându-i să facă ceea ce vor ei fără nici o
îndrumare. În alte cazuri, nu arată copiilor alternative de răspunsuri emoţionale, folosesc
,,mituirea” sau tânguirea pentru a determina pe copil să facă ceva sau pentru a-l opri din plâns
şi a-l face să-i treacă supărarea, De asemenea, unii părinţi dispreţuiesc sentimentele copiilor şi
nu le arată nici un respect, criticându-i mereu, dezaprobându-i, pedepsindu-i sau fiind furioşi
pe ei că ,,îndrăznesc” să-şi exprime trăirile lor afective.
Cum să educăm? Nu există o reţetă în acest sens.
Să încercăm o relaţie educativă care recunoaşte, încurajează, valorizează persoana în
scopul motivării ei. Trebuie să pună accent pe importanţa sentimentelor şi să ne ajute pe noi şi
pe elevii noştri să ţinem sub control emoţiile. În spiritul acestei idei, există cel puţin 10
modalităţi de a creşte copii inteligenţi emoţional (sursa: Mark Brandenburg, Top Ten Ways To
Raise Emotionally Intelligent Kids).
1. Fii un exemplu de inteligenţă emoţională. Da, copiii tăi te urmăresc îndeaproape și
vor observa cât de rezistent eşti, dacă eşti conştient de sentimentele tale şi de sentimentele celor
din jurul tău.
2. Fii dispus să spui ,,NU” copiilor tăi. Copiii care primesc întotdeauna tot ceea ce
doresc, nu sunt foarte fericiţi.
3. Fii conştient de zonele tale « fierbinţi ». Învaţă ce te scoate din sărite şi de ce se
întâmplă aşa. Cunoscându-ți zonele «fierbinţi » nu le face să dispară, însă este de mare ajutor
în evitarea şi rezolvarea lor.
4. Încearcă să nu judeci oamenii. Mai bine etichetează sentimentele. Când copilul
plânge sau smiorcăie, va fi mult mai bine dacă i-ai spune ,,pari supărat” decât dacă îi ceri să se
oprească. Dacă îi lipseşti pe copii de sentimentele pe care le încearcă, acestea se vor refugia în
subsol şi vor deveni mai puternice.
5. Începe să îţi antrenezi copiii. Spunându-le în mod constant copiilor ceea ce trebuie
să facă, nu îi ajuţi să îşi dezvolte încredrea în forţele proprii şi responsabilitatea.
6. Participă la problemele copiilor. Orice problemă care apare în viaţa copilului este şi
treaba ta. În cazul în care copilul greşeşte ceva, adu-ţi aminte cât de important este să răspunzi
calm şi raţional.
7. Implică-ţi copiii încă de mici, în sarcinile gospodăreşti. De ce? Încă de mici ei învaţă
că sunt o parte a familiei. Copiii doresc să facă parte din familie şi să simtă că sunt valoroşi.
8. Limitează accesul copiilor la mass-media. Copiii au nevoie de joacă, nu de timp în
faţa unui ecran. Ceea ce copiii învaţă de la tine sau din joaca liberă oferă baza unei viitoare
inteligenţe emoţionale.
9. Discută despre sentimentele din cadrul familiei. Stabileşte scopurile emoţionale în
cadrul familiei, cum ar fi: fără zgomote, fără porecle, respectul acordat tuturor tot timpul etc.
Familiile care discută despre scopurile lor au mari şanse de a le atinge. Ca părinte, trebuie ,,să
faci cum zici”.
46
10.Copiii tăi sunt minunaţi. Nu există o cale mai importantă în crearea inteligenţei
emoţionale în copiii tăi decât aceea de a-i privi ca fiind minunaţi şi capabili. Dacă îţi priveşti
copiii ca fiind minunaţi şi gândeşti despre ei că sunt minunaţi, o să ai parte de multe ,,minuni”.
Dacă îţi priveşti copilul ca fiind o problemă, o să ai parte de probleme.
Concluzii
Să ai un coeficient de inteligenţă mare este minunat, însă un coeficient mare de
inteligenţă emoţională este chiar mai bun. Transformă aceste 10 idei în obiceiuri zilnice şi o să
oferi copiilor tăi cea mai mare şansă posibilă pentru a deveni nişte adulţi fericiţi, productivi şi
responsabili.
Bibliografie:
1.Mihaela Roco – Creativitate şi inteligenţă emoţională, Colegium Polirom ,Iaşi 2004
2. Constantin Cucoş – Pedagogie,Ediţia a II-a revăzută şi adaugită ,Colegium Polirom
2006
3.****Didactica – Revistă lunară de Comunicări Ştiinţifice pentru Învăţământul
Preşcolar și Şcolar, Editura Didactica Publishing House
Rolul și răspunderea părinților în educarea copiilor în perioada celor

șapte ani de acasă
Înv. Istrate Elena
Școala Gimnazială Nr. 1, Eforie Nord, Constanța
Este 15 septembrie. O zi frumoasa de toamna. Razele palide ale soarelui imi bat usor
in geam. Ma trezesc si ma imbrac cat pot de repede. Este prima mea zi de scoala.Mama ma
piaptana si-mi impleteste doua codite.Ma mangaie pe parul moale si balai. Ochii ei albastri ca
cerul de primavara tarzie ma invaluie intr-o imbratisare pe care si acum o simt dupa atatia ani.
Imi iau ghiozdanul si strang cu putere mana mamei.Mergem spre scoala.Pe drum ne
intalnim cu elevi si parinti. Spun ,,Buna dimineata!’’ , asa m-a invatat mama ,,Sa saluti , pentru
ca in felul acesta te respecti pe tine !’’.Ajungem in curtea scolii. O multime de scolari alaturi
de mamele, tatii si bunicii lor. Toti vorbesc in soapta. E sarbatoare. Ma alatur colegilor de la
gradinita. Incepe festivitatea. Vorbeste directorul. Ni se prezinta invatatorii. Se apropie de noi
un barbat tanar. Asa de tanar! Domnul nostru invatator. Spun cu vocea tremurata ,,Buna
dimineata!’’Am atatea emotii....! Colegii mei chicotesc. Suntem nerabdatori. Intram in clasa.
Este atat de frumos aranjata ! Abecedarul ne zambeste. Ne asezam in banci. Ne e teama sa
atingem cartile . Mamele ne-au invatat sa nu rupem cartile pentru ca ele sunt prietenele noastre.
Domnul invatator ne ureaza succes. Luam cartile si plecam spre casa.A doua zi vom merge din
nou la scoala. Ce bine ! Abia astept ! Mama imi pune cartile in coperte.Voi avea grija de ele.
47
Le rasfoiesc .Ce taine ascund? Surprind privirea mamei.Imi spune sa invat , sa invat si iar sa
invat, pentru ca numai invatand temeinic voi ajunge ce-mi doresc. Ce-mi doresc? Da, stiu. De
mult timp, stiu. Vreau sa devin invatatoare. Si zilele s-au scurs. Mama si tata au fost langa
mine si m-au ajutat , m-au incurajat . Cand scriam temele , mama imi spunea sa scriu frumos,
sa citesc foarte bine ,,Sa nu te faci de ras atunci cand domnul invatator o sa te puna sa citesti!’’
Vroia ca eu sa invat. Si-am invatat.
Dupa ce am terminat clasa I , cu note numai de 10, ma jucam cu copiii de pe strada
,,De-a scoala ‘’. Eu eram invatatoarea si le citeam poezii , le povesteam , le cantam , organizam
serbari . Si toate astea le faceam pentru ca vroiam sa-mi indeplinesc visul. Am fost indrumata
de mica spre invatatura ,,Ai carte , ai parte.”. Mama a fost cea care mi-a sadit in suflet dorinta
de-a invata,m-a educat pentru ca, spunea ea ,, Copiii sunt oglinda si bucuria parintilor.’’
Mai tarziu , cand am devenit si eu mama , am daruit aceleasi invataturi fiicei mele ,
pentru ca numai parintii sunt cei care faciliteaza si favorizeaza insusirea celor mai importante
cunostinte , priceperi , deprinderi, reguli, atitudini si competente.Toate acestea reprezinta
zestrea cu care copilul pleaca in lume. Si nu se spune ,,N-ai cei cinci ani de la gradinita, sau
cei opt, doisprezece ani de la scoala.....ci n-ai cei sapte ani de-acasa.’’
Educatia in familie este importanta pentru reusita copilului. Un copil educat va fi un
copil apreciat , laudat , admirat. De cele mai multe ori , opinia publica il va eticheta pentru
comportamentul sau cu ,,cei sapte ani de-acasa’’. Din pacate , in aceste vremuri pe care le traim
, parintii constientizeaza tot mai putin ca a avea un copil cuminte , un copil care stie sa asculte
,care stie sa respecte , sa salute, sa manance frumos ,sa vorbeasca corect , este important pentru
ceea ce va deveni mai tarziu. Daca va fi un copil cu o educatie precara , va fi un adolescent ,
apoi un adult cu o educatie precara..
Consider ca educatia copilului trebuie sa inceapa inca din primele zile de viata pentru
ca cele mai multe acumulari pe plan moral, cognitiv , afectiv si volitional au loc in perioada
,,celor sapte ani de-acasa’’ si este mai usor si mai putin costisitor sa previi decat sa corectezi,
iar acesti ani reprezinta blazonul care il va insoti pe copil toata viata.
Povestea pătratului
- studiu asupra evoluţiei competenţelor-cheie la elevi şi studenţi -
Prof. Camelia Vărzaru,
Şcoala Gimnazială Nr. 25, Braşov
O şcoala modernă trebuie să pună accent pe dezvoltarea competenţelor-cheie ale

elevilor, astfel încât să îi transforme pe acesţia în indivizi capabili să se adapteze la ritmurile
accelerate ale schimbării din societatea postmodernă. Există o mulţime de metode prin care se
pot observa competenţele-cheie ale elevilor şi evoluţia acestora. Studiul de faţă, a avut acest
scop şi a pornit de la un experiment care a vizat competenţele de comunicare, matematice şi
tehnologice, digitale şi interpersonale ale elevilor.
Grupul-ţintă a cuprins preşcolari din grupa mare, elevi din clasele pregătitoare până la
clasa a VIII-a, elevi din clasa a X-a, studenţi din anul al III-lea de la Facultatea de Psihologie
48
şi Ştiinţele Educaţiei, specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar. Începând cu

clasa I, lucrările au fost realizate în echipe.
Numit simplu – Povestea pătratului – experimentul a solicitat subiecţii să realizeze o
lucrare artistică pornind de la un pătrat. Competenţele de comunicare şi cele matematice au
fost demonstrate prin compunerea unui text literar şi prin alcătuirea unei probleme de
matematică, în strânsă legătură cu desenul creat. Lucrările au fost expuse într-o expoziţie
realizată în cadrul microcercului cadrelor didactice din învăţământul primar. Această expoziţie
a fost completată cu proiecte concepute, pe aceeaşi temă, de către cadrele didactice
participante.
În analizarea lucrărilor elevilor s-a urmărit identificarea corelaţiilor dintre discipline,
tehnicile de lucru abordate, creativitatea şi nivelul de dezvoltare a competenţelor la categorii
diferite de vârstă.
Experimentul a înregistrat următoarele rezultate:
a) imaginea realizată din pătrat:
- grupa mare: casă, robot, cap, nor, om, seră, tablou, soare, rachetă
- clasa pregătitoare: casă, robot, cap, mijloc floare, zar, teren joacă, castel, zmeu, cuptor,
lac, căruţă
- clasa I: bloc, casă, cutie, zmeu, robot, formă geometrică
- clasa a II-a: robot, nor, soare, burta lui Moş Crăciun, buburuză
- clasa a III-a: casă, cadou, fabrică, faţa lui Moş Crăciun, rachetă
- clasa a IV-a: robot, copac, cutie, tarabe
- clasa a V-a: suport nume elevi/echipă, fereastră, autobuz, şcoală, fundal desen
- clasa a VI-a: fundal desen, casă, câine, copac, iarbă, formă geometrică
- clasa a VII-a: casă, fereastră, cadou, fereastră,brad
- clasa a VIII-a: cap, figură geometrică
- clasa a X-a: iconGoogle, cer, bloc, bilet cu informaţii, cub, horn
- studente, anul III: casă tridimensională, robot, mijloc floare, cadou, geam auto, carte,
formă geometrică
Se observă evoluţia imaginilor de la forme geometrice spre corpuri geometrice, de la
case bidimensionale spre cele tridimesionale. Un alt aspect important este faptul că, o dată cu
vârsta, pătratul devine parte dintr-o lucrare mult mai complexă şi nu rămâne la stadiul de
element de bază, singular.
b) tema şi materialele folosite în realizarea lucrării artistice:
- grupa mare: elemente care formează un tablou; creioane colorate, hârtie glasată, ştanţe
- clasa pregătitoare: peisaje sau poveşti; creioane colorate, carioci
49
- clasa I: peisaje natură, personaje de poveste, poveşti; creioane colorate, carioci, hârtie
colorată
- clasa a II-a: peisaje (Univers), personaje; creioane colorate, carioci, hârtie colorată
- clasa a III-a: peisaje, interioare casă (laborator), obiecte; creioane colorate, carioci,
hârtie colorată
- clasa a IV-a: peisaje, interioare (sală spectacol, laborator, târg), obiecte; creioane
colorate, carioci, hârtie colorată, sclipici, şerveţele, carton, ştanţe
- clasa a V-a: peisaje, obiecte (rochii); creioane colorate, carioci
- clasa a VI-a: peisaje, obiecte; creioane colorate, carioci
- clasa a VII-a: peisaje, obiecte (casă, brad în casă); creioane colorate, fulgi, carton,
sclipici, jetoane
- clasa a VIII-a: personaje, metafore, forme geometrice; creioane colorate, carioci
- clasa a X-a: Aplicaţie IT, Poluarea, Oraşul viitorului, Creierul, Rubik, Şansă/Noroc;
cartoane colorate, foi imprimate
- studente, anul III: peisaje, obiecte, animale, plante, metafore; creioane colorate, post-
it, carioci, hârtie colorată
Peisajele s-au regăsit la toate nivelurile de clasă, dar complexitatea lor a crescut în
paralel cu vârsta. La clasele mai mari, pătratul a devenit parte dintr-un interior de casă, sală de
spectacol sau laborator redate cu predilecţie spre amănunte. Interesante au fost şi lucrările în
care pătratul făcea parte dintr-o adevărată metaforă.
Materialele folosite au evoluat de la creioane colorate, la carioci, sclipici, hârtie
colorată pentru a se transforma în foi cu imagini preluate de pe internet.
c) textul care ilustrează desenul:
- grupa mare: 5/6 ani îşi scriu singuri numele; reprezentă propoziţia şi cuvintele prin linii;
verbalizează ce au lucrat
- clasa pregătitoare: scriere titlu: Punguţa cu doi “dani”; fiecare şi-a scris numele cu
litere mari de tipar
- clasa I: povești imaginare inspirate din desene animate
- clasa a II-a: poveşti imaginare
- clasa a III-a: poveşti imaginare
- clasa a IV-a: poveşti imaginare sau reale; reclamă
- clasa a V-a: poveste reală; poezii hazlii (fără logică)
- clasa a VI-a: poveşti imaginare (expresii deosebite) sau reale; poezii hazlii
- clasa a VII-a: poveşti imaginare sau introspecţii (triste)
50
- clasa a VIII-a: poveşti imaginare sau texte cu mesaj educativ

- clasa a X-a: informaţii ştiinţifice; dicţionar de cuvinte şi expresii
- studente, anul III: poveşti pentru copii cu mesaj educativ; poezii; amintiri din copilărie
Textele care au însoţit desenele au fost în general povestiri imaginare care au devenit
tot mai complexe. Ele au fost completate treptat cu poezii, introspecţii, informaţii ştiinţifice
sau dicţionare de cuvinte şi expresii.
d) problema de matematică creată:
- grupa mare: numără elementele desenate şi descompun numerele
- clasa I: exerciţiu tabelar; problemă cu o singură aflare
- clasa a II-a: probleme cu 2 operaţii şi rezolvarea lor
- clasa a III-a: probleme cu 2-3 operaţii şi rezolvarea lor
- clasa a IV-a: probleme cu 3-4 operaţii, dificile şi rezolvarea lor
- clasa a V-a: probleme de clasa a V-a, a IV-a sau I; ghicitoare matematică
- clasa a VI-a: probleme conform cu programa; problemă de fizică
- clasa a VII-a: problemă conform cu programa; probleme legate de imagine,
corespunzătoare nivelului primar şi rezolvarea lor
- clasa a VIII-a: probleme conform cu programa şi desenul însoţite de rezolvarea lor
- clasa a X-a: formule din informatică şi probleme adaptate la tema desenului
- studente, anul III: probleme de învăţământ primar, adaptate poveştilor create
Problemele create au respectat în cele mai multe cazuri particularităţile de vârstă şi
conţinuturile disciplinei.
e) estetica planşelor:
- grupa mare: elemente fără legătură/aglomerare; nu respectă proporţiile
- clasa pregătitoare: încadrare în pagină; există şi spaţii nelucrate
- clasa I: încadrare în pagină; culori vesele; unele au şi fundalul colorat
- clasa a II-a: desenele redau poveştile create; încadrare în pagină; culori vesele
- clasa a III-a: desenele redau poveştile create; încadrare în pagină; culori vesele; corect
şi curat lucrate
- clasa a IV-a: predilecţia pentru amănunte; textele sunt scrise pe foi de dictando de mână
sau de calculator (1 text)
- clasa a V-a: lucrări foarte ordonate; bine organizate în pagină; predilecţie pentru
amănunte
51
- clasa a VI-a: atenţie la aşezarea în pagină; fundal alb; un text nu corespunde cu desenul
- clasa a VII-a: desenul organizat, încadrat în pagină, predilecţie pentru amanunte, redă
în amănunt textul (impresia este că s-a plecat de la text spre desen)
- clasa a VIII-a: desene realizate în paint şi texte scrise pe calculator
- clasa a X-a: desene foarte bine organizate, adaptate vârstei, lucrate pe calculator şi cu
imagini de pe internet
- studente, anul III: integrarea altor discipline în lucrări
Estetica lucrărilor a reflectat vârsta subiecţilor: lucrările au devenit mai aglomerate, au
respectat proporţiile, a existat un echilibru de culoare şi de organizare a paginii. Elevii de clasa
a VIII-a şi cei de liceu au folosit în foarte mare măsură calculatorul.
Datele expuse mai sus oferă informaţii utile despre dezvoltarea competenţelor în
funcţie de nivelul de vârstă şi de educaţie. Se observă evoluţia nivelului de dezvoltare a
competenţelor. De asemenea, experimentul oferă indicii despre felul în care pot fi dezvoltate
competenţele transversale, menite să integreze competenţele-cheie. Astfel, profesorii trebuie
să colaboreze pentru a implica elevii în activităţi de învăţare integrate, care să le permită să-şi
dezvolte concomitent mai multe competenţe-cheie.
Rezultatele experimentului oferă deschideri pentru studierea factorilor care
influenţează dezvoltarea competenţelor-cheie şi pentru identificarea celor mai eficiente
strategii de atingere a acestui deziderat.
Școala - trenul speranței pentru elevii din medii dezavantajate

Prof. Perța Cristina Mirela,
Colegiul Național ”Mircea Eliade” Reșița
Problematica educației copiilor din medii dezavantajate constituie una din provocările
importante pentru mediile politice, socio-culturale și civice din țara noastră în momentul
actual. În această abordare globală, segmentul cel mai vulnerabil, copiii din medii
dezavantajate, constituie o prioritate evidentă în opțiunile de politică educațională.
La nivelul învățământului preșcolar și primar, acțiunile întreprinse în acest scop sunt
mai puține, sau mai puțin popularizate și prin urmare consider de bun augur inițierea acestui
proiect mai ales în unitățile în care învață copii din medii dezavantajate. Cadrul didactic care
intră pentru prima dată în contact cu copiii și părinții din medii dezavantajate, trebuie să
cunoască faptul că aceștia au un alt orizont de așteptare cel puțin din perspectiva emoțională
în comparație cu ceilalți elevi, trebuie să se informeze despre specificul comunității respective
în ceea ce privește cultura, tradițiile, obiceiurile acestora, pentru a evita orice fel de conflicte
sau discuții contradictorii. De cele mai multe ori, copilul din mediu dezavantajat provine dintr-
o familie care se confruntă cu probleme sociale și financiare, nu a frecventat până la acea dată
o altă instituție socială, având de cele mai multe ori dificultăți legate de integrarea în colectiv,
de comunicare și comportament social (salutul, modalități de adresare, relații cu ceilalți copii).
52
De asemenea lipsa unor deprinderi igienico-sanitare, a deprinderilor specifice de

mânuire a instrumentelor de scris și a deprinderilor practice, precum și faptul că provin din
comunități compacte, închise, în care se vorbește o limba maternă, ca de exemplu limba
rromani, fac ca integrarea acestora în colectiv să fie mai greoaie și necesită o atenție sporită
din partea cadrului didactic.
Inițierea și derularea unui astfel de proiect ar putea duce la înlăturarea acestor bariere
în adaptarea și integrarea copiilor din medii dezavantajate. Proiectul urmărește creșterea
gradului de cuprindere a copiilor din medii dezavantajate în grădiniță și școală, asigurarea
accesului la educație și formare, precum și ameliorarea calității resurselor umane pentru
crearea unui mediu educațional stimulativ pentru copii din medii dezavantajate. Unul dintre
obiectivele proiectului este de a asigura șanse egale la educație pentru toți copiii inclusiv
pentru copiii din medii dezavantajate.
La baza acestui proiect stă realizarea recensământului tuturor copiilor din medii
dezavantajate de vârsta preșcolară și școlară pentru cuprinderea lor în grădiniță și școală. În
realizarea acestuia au fost implicate cadrele didactice din ciclul preşcolar și primar, care
predau în corpurile D și E ale unității de învățământ, situate în zona Câlnic. Străzile repartizate
au fost cele cuprinse în circumscripţia şcolară arondată.
Conform recensământului totalul de copii între 1-7 ani, existenţi în circumscripţia
şcolară arondată, pe categorii de vârstă este următorul:
Nr. crt. Copii născuţi în La 31.08.2019

anul/vârsta
1. 2013-6 ani 6
2. 2014-5 ani 5
3. 2015-4 ani 2
4. 2016-3 ani 6
5. 2017-2 ani 5
6. an 1
Activitatea a urmărit comunicarea între părinți, cadre didactice și parteneri, formarea

unei relații de colaborare, respect și sprijin. Însușirea unor aspecte teoretice privind educația
copiilor și implicarea profundă a părinților în formarea copiilor precum și înscrierea copiilor
la grădiniță și la școală.
Cea de a doua activitate ”Școala părinților” a avut drept scop: informarea părinților
elevilor proveniți din medii dezavantajate privind importanța frecventării grădiniței și școlii și
a educației timpurii. La activitate au participat în total 20 de adulţi din Câlnic și partenerii de
proiect, voluntarii Asociației Humanitas Pro Deo. Întâlnirea de grup cu părinţii a abordat
diferite teme, în cadrul cărora specialiștii parteneri și cadrele didactice implicate au informat
părinții elevilor proveniți din medii dezavantajate privind importanța frecventării grădiniței și
53
școlii și a educației timpurii. Folosind metode de educaţie non-formală părinţii participanți şi-
au îmbunătăţit relaţia cu copiii lor, au căpătat mai multă încredere în forţele proprii, au învăţat
cum să-şi gestioneze mai eficient bugetul familial, şi-au dezvoltat abilităţile de lucru în echipă,
au învăţat cum să-şi caute un loc de muncă, cum să se prezinte la un interviu, și-au însușit
norme de igienă personală dar şi a spaţiului de locuit.
Printr-o mobilizare a colegilor din Corpul C al CNMER, voluntarii școlii au ajutat la

strângerea de jucării, rechizite, haine, încălțăminte şi alte bunuri, care au fost donate colegilor
nevoiași de le grădinița și școala din Câlnic, aducând beneficiarilor bucurie în suflet. Cu gândul
de a-i ajuta cât mai mult posibil pe cei care au nevoie, atât preșcolarii, cât şi elevii claselor
primare și gimnaziale au donat rechizite. S-au strâns caiete, creioane, truse de geometrie,
acuarele, carioci şi multe astfel de obiecte necesare unui elev.
Pentru a face un act de solidaritate şi dărnicie faţă de persoanele nevoiașe, elevii,
părinţii şi cadrele didactice ale şcolii au pus umăr la umăr şi au donat obiecte vestimentare,
jucării, cărţi, care să fie utile celor nevoiași. La reuşita acestei acţiuni umanitare ”Solidaritate
colegială” au contribuit copii, părinți și cadre didactice deschişi la suflet, pozitivi şi gata
oricând să le ofere o mână de ajutor celor aflaţi în dificultate.
Acțiunea s-a repetat și de Paște, când elevii au avut prilejul să cunoască în mod direct
unele probleme cu care se confruntă oamenii sărmani. În acelaşi timp au desfăşurat o acţiune
caritabilă cu sprijinul părinţilor şi au cultivat relaţii de prietenie cu alţi copii din medii diferite.
Sufletul copiilor a vibrat puternic, simţind compasiune profundă în faţa necazurilor şi lipsurilor
unor copii lipsiţi de un trai decent. Activitatea a fost un prilej al accesului la educație pentru
toți copiii, indiferent de mediul din care provin.
54
În cadrul activității: ”Sănătatea mea, sănătatea noastră” elevii voluntari ai Crucii Roșii,
filiala Caraș-Severin, împreună cu d-na prof. Schinteie Isabela Nona și d-na prof. de biologie
Perța Cristina Mirela, au oferit elevilor clasei I-IV simultan din Câlnic, informații privind
importanța spălării mâinilor, ca mijloc de prevenție împotriva îmbolnăvirii și au prezentat
regulile care trebuie respectate pentru a avea un zâmbet strălucitor și sănătos: periajul dinților
de cel puțin două ori pe zi timp de două minute, schimbarea periuței de dinți la fiecare trei luni
de zile, vizite frecvente la medicul dentist și adoptarea unei diete echilibrate.
Voluntarii Crucii Roșii au exemplificat tehnica de periaj dentar cu ajutorul modelului
demonstrativ, toți copiii prezenți fiind direct implicaţi în acest proces interactiv.
La finalul activității, elevii au primit toate „instrumentele” necesare pentru a avea în
fiecare zi o dantură sănătoasă: periuță și pastă de dinți Colgate, un pliant cu sfaturi pentru
părinți, un calendar pentru însemnarea periajului zilnic.
Într-o societate în care pierderea identităţii este din ce în ce mai încurajată, identitatea
de rrom pare a fi tot mai puţin căutată. Asumarea faptului că faci parte dintr-o etnie asupra
căreia au existat şi continuă să existe o seamă de prejudecăţi şi stereotipuri negative, devine
din ce în ce mai mult un fapt de vitejie, de curaj!
Activitatea propusă ”Respectul de sine și pentru ceilalți” include diverse exerciții
artistice (pictură, mimică, modelaj) menite să combată stereotipurile despre sărăcie, etnie și
marginalizare. Elevii implicați demonstrează că există un potențial artistic ignorat în
comunitatea de rromi. Exercițiile desfășurate dezvolta abilitățile de bază de scris și citit și
creativitate pentru copiii din comunități sărace, pe care sistemul formal de educație nu le-a
dezvoltat, eșuând să stopeze abandonul școlar. Atelierele desfășurate sub s-au concentrat pe
creșterea stimei de sine, îmbunătățirea abilităților de comunicare, creșterea capacității de a
lucra în echipă, precum și pe reducerea agresivității. Activitatea a fost un prilej al accesului la
educație pentru toți copiii, indiferent de mediul din care provin.
55
Prin derularea activităților anterioare am observat că, elevii romi cuprinși în programul
școală după școală derulat în parteneriat cu Fundația Humanitas Pro Deo, nu stăpânesc
principalele noțiuni de bază cum sunt: scrisul, cititul și număratul. Am observat de asemenea
că mulți dintre ei nu frecventează școala în mod regulat. Din aceste motive am gândit această
activitate în așa fel încât să permită copiilor avantajul de a învăța să scrie, să citească și să
numere.
Activitatea ”Împreună pentru educație” a fost structurată pe importanța conexiunii
sunetelor cu semnele grafice și pe abilitatea de a reproduce manual acel semn. Copiii au fost
ajutați să lucreze cu mai multe semne împreună, de exemplu sa producă o întreagă propoziție,
să numere și să opereze cu numere. În derularea activității am folosit:
- poveștile și desenele animate: pentru a le introduce copiilor principalul subiect: jocuri
cu și despre litere și numere, care le permite copiilor să se identifice cu protagoniștii din
poveste și să se simtă protagoniștii activității propuse;
- cântece și poezii: care fac parte din educația nonformală și au ca scop dezvoltarea
abilităților de comunicare și îmbogățire a vocabularului atât de necesar în comunicarea de zi
cu zi.
Activitatea ”Joacatime” a cuprins diverse acțiuni pentru copiii de la Școala din Câlnic
împreună cu Fundatia Humanitas Pro Deo și Centru de Tineret Mansarda, având ca scop
oferirea unor alternative sănătoase de petrecere a timpului liber. Voluntarii, copiii, profesorii
coordonatori, au fost deopotrivă plini de energie pozitivă că pot schimba ceva la Școala din
Câlnic, creând un mediu plăcut pentru desfășurarea actului educațional. Copiii cu mic, cu mare,
au pictat cu mâna lor locul unde învață. Au fost mândri, să își poată contura propriul lor
univers. Școala a prins culoare și viață, animată de zâmbetele și veselia copiilor.
56
Particularităţi de învăţare ale copiilor cu cerinţe educaţionale speciale

Prof. înv. primar Stoicescu Elisabeta,
Școala Gimnazială Nr. 3 Slobozia
Adaptarea procesului de predare-învăţare la particularităţile de vârstă şi individuale ale

copiilor este conceptul cheie care sprijină procesul incluziunii şcolare a tuturor elevilor.
Aceasta presupune respectarea dreptului tuturor copiilor şi preocuparea şcolii ca toţi copiii să
se bucure de instrucţie, indiferent de particularităţile şi diferenţele individuale ale acestora.
S-a constatat că mulţi elevi au eşec şcolar datorită limitării în prelucrarea anumitor
tipuri de informaţii, ceea ce determină diverse dificultăţi:
- lipsa organizării,
- socializare dificilă,
- adaptare dificilă la schimbări,
- hiperactivitate sau letargie (inactivism),
- deficit de atenţie
Studii recente arată că cerinţele educaţionale speciale se pot împărţi în funcţie de
tulburările de psihomotricitate, de percepţie vizuală, de percepţie auditivă, de dezvoltare
intelectuală , de limbaj şi de atenţie.
Referindu - ne la elevii cu deficienţe mintale, aceştia au un ritm lent de învăţare, care
generează dificultăţi la majoritatea ariilor curriculare. Deseori, dificultăţile în învăţare la
aceşti elevi se datorează, în special, inabilităţii lor de a-şi dezvolta strategii de mediere a
învăţării, strategii de a învăţa să înveţe. De aceea este important ca în cadrul procesului de
predare-învăţare să se ţină cont de:
- promovarea unei atmosfere de succes;
- identificarea a ceea ce ştie elevul şi proiectarea sarcinilor de învăţare pornind de la
aceasta;
- dozarea sarcinilor de lucru respectând ritmul propriu de învăţare;
- oferirea de exemple concrete, explicarea foarte clară a sarcinilor de lucru;
- repetarea materialului de învăţat în moduri cât mai variate; metode variate de
prezentare a informaţiilor;
- pornirea de la simplu la complex, învăţarea în paşi mici, secvenţială;
- reducerea factorilor care i-ar putea distrage atenţia;
- oferirea de feed-back;
- aprecierea pozitivă, celebrarea progresului;
57
La elevii cu deficienţe fizice, problemele majore apar în activitatea şcolară de scriere,

a cărei viteză este redusă, iar uneori chiar dificilă. Pentru reducerea consecinţelor problemelor
motorii asupra activităţii şcolare este importantă îndeplinirea unor cerinţe obligatorii:
- stabilirea celei mai bune poziţii de lucru;
- pentru asigurarea stabilităţii instrumentele de scris trebuie să fie solide, diverse
suporturi cu ataşamente, folosirea unor benzi adezive;
- trebuie asigurat accesul şi mobilitatea în clasă, stabilitatea în timpul orelor de curs
(pentru elevii în fotoliu rulant).
Comunicarea prin limbaj este cea mai importantă cale de integrare şcolară şi socială a
copilului. De aceea, la copiii cu tulburări de limbaj întârzierile în apariţia, organizarea şi
dezvoltarea limbajului pot conduce la probleme în adaptarea şcolară. Factori răspunzători de
acest diagnostic pot fi : neurogeni, somatogeni, psihogeni, constituţionali. Copiii pot avea
tulburări de pronunţie, ale activităţii lexice, grafice care conduc la tulburări ale însuşirii citit-
scrisului. Cele trei aspecte ale limbajului (formă, conţinut şi utilizare) funcţionează simultan şi
corelat. Acestea sunt adesea solicitate în şcoală, iar un limbaj deficitar creează elevului un grav
prejudiciu.
Dezvoltarea limbajului se face şi în contextul altor activităţi şcolare: educaţie plastică,
educaţie fizică, istorie, cunoaşterea mediului înconjurător, cu prilejul cărora copilul face
cunoştinţă cu o nouă terminologie care variază de la un domeniu la altul.
În lucrul cu aceşti copiii trebuie să avem în vedere următoarele:
- dacă are o percepţie negativă a propriei persoane, ar trebui să-i evidenţiem calităţile şi
să-i încurajăm reuşitele, chiar dacă ele par minore;
- dacă refuză participarea la activităţile grupului, copilului trebuie să i se lase timp să se
obişnuiască cu sarcina şi cu colectivul;
- copilul de acest fel nu trebuie antrenat în jocuri care presupun competiţia.
- Un copil cu tulburări de limbaj şi comunicare are nevoie ca :
- mesajul să fie simplu
- solicitările să fie date gradat
- orice cuvânt sau acţiune realizată corect să fie însoţită de laudă
- folosirea unui ton adecvat : mai ferm când este vorba de o comandă şi o frazare caldă,
pozitivă când i se permite să facă un lucru dorit
Eliminarea tulburărilor de limbaj permite copilului să-şi adopte conduita verbală, tot
mai bine, la elementele variabile ale situaţiei, de aceea cadrul didactic apelează la sprijinul
logopedului, al medicului care trebuie să descopere care sunt cauzele acestor tulburări şi mai
ales cum se pot remedia. Diferenţierea sau respectarea particularităţilor de învăţare ale copiilor
cu CES în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă, recunoaşte că procesul de predare trebuie să
varieze pentru a ţine cont de nevoile elevilor şi de ritmul în care ei învaţă.
58
Diferenţierea este adaptarea procesului de învăţare în funcţie de nevoile de învăţare ale

elevilor şi înseamnă a obţine ce este mai bun de la fiecare elev, astfel încât acesta să poată
demonstra:
- ce ştie?
- ce înţelege?
- ce poate face?
Aşadar, diferenţierea învăţării în funcţie de particularităţile de învăţare presupune
scoaterea la lumină a celor mai bune resurse ale fiecărui elev astfel încât acesta să poată arăta
ceea ce ştie, să poată înţelege nivelul la care a ajuns şi ce este necesar să facă în continuare.
Întrebări ca:
“De ce copiii sunt atât de diferiţi? ”
„De ce rezultatele lor în activitatea de învăţare sunt atât de diferite?”
„De ce copiii care învaţă mai greu sunt orientaţi spre şcoala specială?”
„Nu există o altă alternativă de recuperare pentru aceşti copii?” ne direcţionează
preocupările spre aprofundarea practicii didactice în temeiul cunoaşterii copilului şi proiectării
actului didactic pe măsura capacităţii acestuia.
Activitatea diferenţiatǎ trebuie sǎ-i cuprindǎ pe toţi elevii clasei, atât pe cei care
întâmpinǎ dificultǎţi, cât şi pe cei cu posibilitǎţi deosebite, pentru ca folosindu-se metode şi
procedee specifice particularitǎţilor individuale, sǎ se asigure stimularea dezvoltǎrii lor pânǎ
la nivelul maxim al disponibilitǎţilor pe care le are fiecare.
Principiul individualizării şi diferenţierii învăţării exprimă necesitatea adaptării
dinamice a încărcăturii cognitive şi acţionale a conţinuturilor şi a strategiilor instructiv
educative atât la particularităţile psihofizice ale fiecărui elev, cât şi la particularităţile
diferenţiate. Tratarea diferenţiată rămane o necesitate de necontestat susţinută de cauze
cunoscute, generale si situaţionale, care în principiu, se leagă de particularităţile individuale
ale elevilor, de care nu putem să nu ţinem seama, dar şi mediul socio-familial din care provin
elevii.
Pentru copiii cu CES în mod special se va ţine cont la individualizarea învăţării de stilul
de învăţare al copilului, tipul de inteligenţă şi de mijloacele de învăţare adecvate acestui stil.
Individualizarea priveşte diferenţierea sarcinilor didactice şi a căilor de îndeplinire a lor, a
normelor de efort şi a procedeelor de reglare a acestora potrivit particularităţilor copiilor.
59
Modalităţi de diferenţiere a curriculumului realizate de cadrul didactic la clasă sunt:

A. adaptarea conţinuturilor
- adaptarea conţinuturilor trebuie să aibă în vedere atât aspectul cantitativ ( volumul de
cunoştinţe ) cât şi aspectul calitativ ( procesele cognitive implicate dar şi viteza şi stilul
de învăţare al elevilor şi conexiunile interdisciplinare) ;
- adaptarea planurilor şi programelor şcolare la potenţialul de învăţare al elevului – ex.
plan de învăţământ adaptat prin alocarea unui număr mai mic de ore la anumite
discipline, adaptarea conţinuturilor din programa şcolară prin aprofundare, extindere,
selectarea obiectivelor şi derularea unor programe de recuperare şi remediere şcolară
suplimentare etc.).
B. adaptarea proceselor didactice
Procesele didactice trebuie să vizeze specificul proceselor cognitive implicate în
învăţare (potenţialul de dezvoltare ) dar şi învăţarea independentă a elevului.
În procesul de predare putem adapta:
- mărimea şi gradul de dificultate al sarcinii (numărul de sarcini de învăţare pe care
să le realizeze elevii, tipul de probleme de rezolvat, reguli de rezolvare a sarcinii, modul de
realizare al sarcinii – ex. acceptarea răspunsului oral dacă elevul nu reuşeşte în scris etc.);
- metodele de predare (metode de învăţare prin cooperare, metode activ –
participative, jocul didactic etc.);
- materiale didactice (materiale didactice intuitive);
- timpul de lucru alocat (creşterea sau scăderea timpului de lucru alocat rezolvării
unei sarcini);
- nivelul de sprijin (asigurarea sprijinului suplimentar pentru unii elevi, de către cadrul
didactic de la clasă sau prin cadre didactice de sprijin);
C. adaptarea mediului de învăţare – fizic, psihologic, social
Atmosfera de lucru şi mediul de învăţare trebuie să fie destinse, permisive, de susţinere
şi securizare. Trebuie încurajate exprimarea opiniilor, acceptarea şi respectarea diferenţelor
dintre indivizi, interstimularea şi comunicarea.
D. adaptarea procesului de evaluare
Parcurgerea curriculumului are ca finalitate dezvoltarea unor capacităţi individuale ce
se pot exprima prin diverse proiecte şi produse (scrise, orale, vizuale, kinestezice – proiecte,
portofolii etc.).
Elevul poate demonstra că a înţeles sau că a rezolvat sarcina prin realizarea de diferite
produse, iar modalitatea de evaluare poate fi adaptată în funcţie de potenţialul individual -
evaluarea prin probe scrise poate fi înlocuită prin probe orale, demonstrarea cunoştinţelor
acumulate prin mijloace/activităţi practice).
60
Evaluarea trebuie să vizeze identificarea progresului realizat de elev luând ca punct de

plecare rezultatele evaluării iniţiale ( evaluarea individualizată ).
Evaluarea progresului din perspectiva incluziunii școlare a copiilor cu CES
presupune sublinierea următoarelor aspecte:
1. Realizarea evaluării progresului împreună cu elevul cu CES și familia acestuia.
2.Stabilirea unor modalități concrete de ilustrare a progresulului realizat ( grafic de
progres, hartă, fișe individualizate, fișe de monitorizare, portofoliul educațional etc).
3. Identificarea unor modalități atractive de celebrare a progresului și succesului școlar
împreună cu elevul, colectivul clasei, familia etc. Acestea pot consta în acordarea de „mici
recompense” pentru evidențierea progresului (diplome, premii, simboluri etc.).
4. Evidențierea pașilor realizați în procesul de învățare; orice mic progres în învățare al
elevilor trebuie marcat.
5. Raportarea și compararea rezultatelor obținute și a progresul realizat în învățare la
rezultatele evaluării inițiale și analizarea acestuia ca valoare adăugată a învățării.
6. Raportarea la evaluarea elevilor ca la un proces pozitiv care subliniază progresul şi
realizările individuale.
7. Evaluarea progresului este susținută de furnizarea diverselor dovezi despre învăţarea
elevilor. Colectarea dovezilor despre progresul în învățare al elevilor de la clasă este o
necesitate.
Exemplu de grafic de evidențiere a progresului
***Luna anului
*Obiectiv vizat OCT. NOV. DEC. IAN. FEBR MAR APR MAI IUNIE
*** X X X X
O3
O2 X X X
O1 X
X
Graficul se va realiza de jos în sus pentru a evidenţia progresul
61
Privind din perspectiva integrării, şcoala reprezintă locul unde are loc un schimb
intercultural al valorilor, într-o manieră activă, caracterizată prin participare şi implicare, o
realitate care impune organizarea şcolii după modelul diversităţii. Şcoala pentru diversitate sau
şcoala pentru toţi ( şi pentru elevii cu CES ) pune un accent deosebit pe interrelaţia continuă a
tuturor factorilor implicaţi în educaţia copilului, iar programul de lucru derulat în şcoală se
materializează în acţiuni şi activităţi concrete, focalizate pe analiza nevoilor reale ale copilului,
pe valorificarea resurselor şcolii şi a resurselor existente în comunitate, pe stabilirea unor
obiecte care să îmbine armonios nevoile şi resursele amintite anterior. În acest mod şcoala se
integrează şi se implică activ în viaţa comunitară, iar copiii, prin relaţionare cu realitatea
obiectivă a comunităţii, sunt socializaţi şi integraţi la rândul lor în comunitate.
Bibliografie:
1. DOINA PANAITE, (2003), Instrumente de lucru și strategii didactice în educația
integrată, Editura Diagonal
2. ANN VERNON, (2006), Dezvoltarea inteligenței emoționale I - IV, Casa de Editură
a Asociației de Științe Cognitive din România
3. MIHAELA ANGHELESCU, ADRIANA DUMITRU, MARIANA CAMELIA
LASCU, VIORICA LIVIA POP – Ghid de activități și servicii educaționale destinat
școlilor Centre de dezvoltare a carierei în educație
4. ALOIS GHERGUŢ, (2001), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii
de educaţie integrată, Editura Polirom, Iaşi;
62
Un strop de magie ÎN PEDAGOGIE

Prof. înv. primar Cezarina Psatta,
Școala Gimnazială Nr. 150, București
Un subiect drag nouă, profesorilor din întreaga lume, este lecția, ora de predare, dar
mai ales observarea reacțiilor copiilor și implicit feedback-ul primit de la elevi, părinți, colegi.
Cred cu sinceritate că aici, acum, ar trebui să vorbim despre arta de a preda în România
anului 2019.
Pentru a surprinde imaginea pozitivă, optimistă a subiectului dezbătut, voi înlătura din
atenția și prezentarea mea ceea ce mă împiedică uneori să fiu un profesor mai bun în fiecare
zi: absenteism încurajat de părinți, ignorarea modelului sau a nivelului științific oferit de
școală, reacții întârziate, pasivitate, lipsa interesului, a respectului față de dascăli, etc.
În fiecare oră predată, profesorul care stăpânește arta de a preda realizează un mixt
secret din ingredientele identității personalității sale unice: intelect, emoție, voință. Ca să li se
lumineze privirea, copiii au nevoie de cineva care să obțină tot spațiul pentru ei, care este un
antrenor vigilent care îi observă, îi încurajează, îi provoacă. Dacă reușim să aducem lecția ca
pe un dar, o surpriză specială, doar pentru ei, copiii vor vibra, vor reacționa, vor înțelege, vor
învăța.
Suntem profesori buni în fiecare zi? Cred cu onestitate că răspunsul e negativ, dar cine
dorește să fie un profesor bun, se va strădui pentru asta.
De aproape 36 de ani sunt profesor. Am fost, sunt, voi fi un profesor bun până în ultima
zi a carierei didactice? Nu știu. Ce pot afirma cu certitudine e că fiecare zi petrecută alături de
elevii mei, a fost o provocare în a face școala un loc mai interesant, mai captivant decât în ziua
precedentă.
În opinia mea, un profesor dedicat nu îi învață foarte multe lucruri pe copii, ci doar
creează situații de învățare, exploatează în favoarea științei sau a moralei, a dezvoltării
personale, orice reacție, un cuvânt al elevilor săi.
Arta de a preda se concretizează în opinia mea, în utilizarea frecventă a câtorva
componente, concepte ale găndirii critice. Cu cât situațiile de învățare vor fi create, folosind
componentele gândirii critice și creative, cu atât mai aproape vom fi de arta de a preda:
• Situații de colaborare personale și interpersonale;
• Creativitate și curiozitate intelectuală;
• Identificarea, formularea și soluționarea problemelor;
• Utilizarea instrumentelor IT în dezvoltarea proiectelor;
• Abordarea anumitor informații în viziune inter și/sau transdisciplinară, a unor probleme
cu aplicabilitate practică, din viaţa cotidiană.;
• Autoformare;
63
• Responsabilitate socială.
Exemple de bune practici:
1. Proiecte săptămânale: Întrebări răzlețe pentru minți istețe: Ce este zâmbetul? De ce se
nasc copiii?, proiecte bilunare - Îmi place să citesc! Îmi place să inventez!
În clasă se pregătesc panouri speciale, pentru valorizarea fiecărui elev, sau a echipelor
de lucru. Pe parcursul orelor de comunicare în limba română se creează situații de stimulare a
creativității, individual sau în echipe, cu afișarea rezultatelor muncii copiilor.
În timpul orelor de predare-învățare se utilizează în mod frecvent videoproiectorul,
calculatorul clasei, tabla magnetică.
2. La începutul disciplinelor Matematică și științe, Comunicare în limba română, elevii
sunt încurajați să găsească pentru temele colegilor de bancă, un motiv de a lăuda și un
altul de a recomanda (ce se poate îmbunătăți), pentru a înlătura monotonia momentului
de verificare a temei școlare.
3. Problema săptămânii (individual sau în echipă) - se stimulează astfel performanța și
stima de sine.
4. Periodic se pot anunța și derula Ziua complimentelor, Ziua zîmbetului sincer, Ziua
ideilor trăznite, Cuvântul magic, etc.
5. La finalul anului școlar se poate crea Cartea clasei. În paginile acesteia se inserează
câte o amintire personală din anul școlar parcurs: o pagină de caiet, o fotografie dintr-
un proiect, o planșă realizată la disciplinele artistice, fotografii din activitatățile
sportive, de dezvoltare personală.
6. altă modalitate de a crea situații de învățare a scrierii unui text la clasa a doua,
experimentat curând:
Elevii sunt împărțiți în 3 echipe și răspund simultan la aceeași întrebare ajutătoare. Câte
doi reprezentanți ai fiecărei echipe se sfătuiesc și decid răspunsul. Coechipierii au dreptul să
intervină în corectură. Pe caiet și pe tablă se copiază răspunsul cel mai clar, concis, original.
7. Motto-ul clasei: Am dreptul să greșesc, dar am obligația să corectez.
8. Mascota clasei sau prietenul necuvântător al clasei. Din experiența personală, am
experimentat cu: iepuraș, hamster, pești, broască țestoasă. Peștele beta mi s-a părut cel
mai indicat, nu are nevoie de oxigen sau acvariu special.
9. La predarea tablei înmulțirii / împărțirii puteți folosi cu succes grisine, sticks-uri, iar la
predarea fracțiilor - mere, chiar pizza. Nu vor uita niciodată aceste ore, cu siguranță.
10. Nu uitați să folosiți culoarea și desenul în predare, invitați-i să vă scrie bilete, să vorbiți
deschis cu ei despre pasiunile și problemele lor, să-i surprindeți prin varietatea
cerințelor.
64
11. Experimentele sunt surse imbatabile de educație pentru mediu. Implicarea familiei în
astfel de activități aduce creșterea stimei de sine a copilului, valorizarea sa, dar și
percepția familiei în ceea ce privește caracteristice învățării la nivelul claselor primare.
Copiii iubesc natura, observă cu ușurință perfecțiunea ei și armonia, echilibrul pe care
adulții îl strică necontenit. Implicarea în activităților organizațiilor de protejare a naturii devine
o prioritate în activitatea școlii moderne. În această primăvară, copiii au fost membri activi ai
proiectului internațional Springalive. Au fotografiat primele păsări călătoare ce au sosit în
București și au aflat de existența celor trei specii protejate din arealul apropiat.
https://www.sor.ro/Spring-Alive
În activitatea didactică putem spune că păstrăm armonia în îmbinarea echilibrată a
metodelor clasice cu cele moderne, utilizarea instrumentelor moderne de tehnologie didactică
cu manualul, caietul.
Dacă profesorul ca om nu are o structură umană construită pe aceste abilități sociale,
poate fi un profesor bun, dar cu siguranță nefericit. Copiii simt asta și nu vor să învețe nimic
de la astfel de oameni. Magia de a lăsa la poarta școlii neîmplinirile personale, poate chiar
profesionale, poate fi testată cu succes de noi toți, profesorii artiști.
Conținutul și teoria școlii – în absența magiei, a predării și învățării, nu înseamnă
nimic.
În opinia renumitului psiho -pedagog Ken Robinson, nu putem îmbunătăți
învățământul dacă nu există o politică de stat care să își propună să aleagă oameni capabili.
Este obligatoriu să fie sprijiniți constant în dezvoltarea profesională. Preocuparea pentru
dezvoltarea profesională nu e un cost. E o investiție, și toate celelalte țări care obțin succese în
activitatea școlii știu asta, fie că e vorba de Australia, Canada, Coreea de Sud, Singapore, Hong
Kong sau Shanghai.
Bibliografie:
1. Robinson Ken și Aronica Lou ”Școli creative - Revoluția de la baza învățământului”,
Ed. Publica, 2015;
2. Moraru Oana, psiholog școlar – articole –
3. blogul personal
4. www.wordpress.blogdescoala.com
Un strop de magie în sala de clasă:
65
Lecția de creație la disciplinele ştiinţe ale naturii şi geografie

Prof. pt. înv. primar Hoha Nicoleta,
Şcoala Gimnazială ”Anastasie Panu”, Huşi - Vaslui
Lecţia de creaţie la disciplinele ştiinţe ale naturii și geografie solicită simultan

informaţie şi formaţie, de aceea este necesar să fie asigurat raportul optim între acestea și o
abordare integrată, care să permită multitudini de conexiuni în dialogul cu elevii și implicarea
elevilor în activități multiple de observare, aplicare și experimentare. Este indicat să se elimine
abundenţa de denumiri şi date neesenţiale, care supraîncarcă memoria elevilor. Prin amplasarea
gândirii în centrul cunoaşterii şi prin crearea condiţiilor pentru stimularea şi exersarea tuturor
structurilor cognitive ale elevului, accentul se pune pe formaţie şi nu pe informaţie. Pentru
realizarea orelor de creaţie, elevii trebuie să aibă deja anumite deprinderi de lucru şi să
stăpânească anumite tehnici de lucru, care se realizează prin diversitatea tipurilor de activităţi
pe care le presupun orele de ştiinţe ale naturii sau geografie, matematică, comunicare în limba
română, arte vizuale și abilități practice (ex: activităţi de observare în natură; completarea unor
fişe de observare date; realizarea calendarului naturii; exerciţii de construire şi citire a unor
tabele, schiţe, date, diagrame; realizarea unor descrieri a formelor de relief, a unei localităţi;
proiecte de tip constructiv - să elaboreze un afiş, un colaj, un ierbar, o colecţie, să construiască
o machetă, să redacteze o revistă, un articol).
În cadrul ştiinţelor naturii/ geografiei, dezvoltarea spiritului creativ presupune folosirea
unor metode care, pe de o parte, să combată blocajele, iar pe de alta, să favorizeze asociaţia cât
mai liberă a ideilor.
Cea mai simplă, cea mai eficientă şi cea mai utilizată tehnică de stimulare a creativităţii
este brainstorming-ul. Se poate propune un subiect întregii clase, iar unul sau mai mulţi elevi
consemnează toate ideile emise sau se poate diviza clasa în mai multe grupuri, care lucrează
independent, fiecare grup având un lider şi un secretar.
Tehnicile de prospectivă sau tehnicile viselor pot fi utilizate pentru ca grupurile sau
indivizii să îşi imagineze ce ar putea deveni o instituţie, o activitate, o situaţie, o localitate într-
un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat şi apoi să confrunte reveria cu realitatea. Etape :
a) comunicarea sarcinii de lucru;
Ex. : Veţi lucra în grupuri de câte patru timp de 6 minute. Fiecare grup va trebui să îşi
imagineze şi să spună cum va arăta localitatea natală peste 100 de ani. Pentru ca imaginaţia să
funcţioneze, respectaţi regulile brainstorming-ului, excluzând ironiile, criticile, aprecierile
negative.
b) explorarea prospectivă;
c) prezentarea rezultatelor - oral sau în scris, folosind eventual postere, panouri de
prezentare;
d) activitate în grupuri;
66
Ex. : Timp de 5 minute, indicaţi care din propunerile voastre au cu adevărat

aplicabilitate practică.
e) prezentarea rezultatelor (Se poate realiza cu elevii şi un scurt plan de acţiune.).
Tehnicile de prospectivă stimulează imaginaţia cu scopul obţinerii unor soluţii viabile,
ajută elevii să prospecteze un spaţiu real şi îi determină să compare unele soluţii cu realitatea.
Anunţul de mică publicitate poate fi utilizat în mod eficient în etapele de reflecţie
din lecţiile de ştiinţe ale naturii sau geografie.
Ex.: Timp de cinci minute, formulaţi un anunţ de mică publicitate pentru a atrage turişti
care să viziteze o anumită zonă din ţara noastră.
Prin montajele de tip poster se aprofundează o situaţie, un proces, un fenomen, un
spaţiu, se identifică elementele componente, relaţiile dintre acestea şi se sintetizează ansamblul
într-o formă în care se utilizează fotografiile, desenele şi structurile verbale. Elevii învaţă să
surprindă într-un mod original elementele unui spaţiu şi să le reprezinte într-o formă logică,
estetică şi sintetică, să compare modul lor de realizare cu cel al altor grupuri şi să evalueze sau
autoevalueze rezultatele obţinute.
Ex.: Formaţi grupuri de câte patru. Fiecare grup va primi material ilustrativ şi va citi
textul din manual despre ,,Carpaţii Meridionali’’. Realizaţi în 15 minute un poster pe care să
desenaţi această ramură a Carpaţilor şi să localizaţi corect materialul ilustrat primit.
Prin predicţia cu termeni daţi se oferă elevilor câteva cuvinte pe baza cărora să-şi
imagineze o poveste cât mai interesantă, o descriere a unui fenomen sau proces, o relatare a
unui eveniment, pentru a uzita cunoştinţele anterioare, pentru dezvoltarea capacităţii de
predicţie şi pentru stimularea creativităţii. Înainte de comunicarea sarcinii de lucru, se anunţă
elevilor că vor citi un text ştiinţific sau literar pe baza acestor termeni. Această tehnică poate
fi folosită şi pentru prezicerea consecinţelor unui fenomen sau proces geografic.
Ex.: În localitatea …, situată în mijlocul unei frumoase păduri de conifere, un investitor
are intenţia de a construi o fabrică de prelucrare a minereurilor neferoase. Redactaţi un text în
care să specificaţi consecinţele acestei investiţii asupra mediului, utilizând termenii: defrişare,
poluare, bazine de curăţare a apei reziduale, vegetaţie, faună.
Această tehnică prezintă avantajul că îi determină pe elevi să reflecteze asupra
conţinutului care va fi studiat ulterior, facilitează anticiparea unor fenomene, procese sau
acţiuni şi permite compararea ideilor personale cu realităţile existente.
Problematizarea este metoda didactică ce constă în punerea în faţa elevului a unor
dificultăţi create în mod deliberat, în depăşirea cărora, prin efort propriu, elevul învaţă ceva
nou. Aceasta este în acelaşi timp şi o metodă de cercetare activă, dialogată, prin care se creează
unele situaţii conflictuale între ceea ce ştie (poate rezolva) şi ceea ce nu ştie (trebuie să rezolve)
elevul.
O formă a problematizării este întrebarea-problemă, care creează o situaţie conflictuală
restrânsă ca dificultate sau complexitate.
Ex.: Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea apa de pe Terra ?
67
În cadrul jocului de rol, elevii devin nişte actori care interpretează activ roluri ale unor
elemente din natură sau din viaţa socio-economică. Ei sunt puşi în situaţia de a interacţiona, de
a observa modul corect sau incorect de comportare în anumite situaţii. Fiecare elev creează
rolul său şi se implică afectiv, acţional şi cognitiv. Analiza jocului de rol se va face prin
intervievarea actorilor, prin analiza conţinutului şi a comportamentului de rol.
Ex.: O zi în grădină
Personajele sunt: un grup de pomi, un grup de flori, un grup de animale domestice şi
sălbatice, un grup de legume, un grup de buruieni. Situaţia reală ce trebuie simulată se referă
la intervenţia omului în acest mediu de viaţă. După ce învăţătorul indică grupele, elevii vor
comunica grupa din care doresc să facă parte şi numele plantei sau al animalului pe care vor
să îl interpreteze. După câteva minute, elevii vor începe să interpreteze şi să comunice între ei.
Pentru reuşita lecţiilor de creaţie este nevoie să fie alese cu atenţie strategiile şi tehnicile
activizante, ţinând cont de resursele de timp, de gradul de dificultate al conţinutului, de
capacităţile şi aptitudinile elevilor. Activitatea trebuie monitorizată cu atenţie şi evaluarea
trebuie făcută frontal sau individual, pentru a vedea dacă s-a produs învăţarea şi dacă
obiectivele operaţionale au fost realizate de către elevi. Nu trebuie omis momentul de
verificare a cunoştinţelor din lecţia precedentă. Deoarece în lecţiile centrate pe activitatea
elevilor, aceştia au un rol determinant în procesarea informaţiilor, trebuie ca materialul suport
oferit să fie accesibil şi să solicite gândirea elevilor. Sarcinile de lucru trebuie concepute în
aşa fel, încât elevii să fie determinaţi să valorifice creativ informaţiile cu care se confruntă şi
să nu se mulţumească doar cu memorarea pasivă a acestora.
Bibliografie:
1. Ilinca, N.; Mândruţ, O.,2006, Elemente de Didactică aplicată a geografiei, Editura
CDPress, Bucureşti;
2. Marinescu, M., 2009, Tendinţe şi orientări în didactica modernă, E. D. P., Bucureşti;
68

Revista Educrates NR 47 - Februarie 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Educrates NR 47 - Februarie 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2020

Cum educăm inteligenţa emoţională a copiilor? ................................................................................. 45

Tehnici de intervenţie educaţională prin arte expresive integrate în

• Sunt o vulpe, deoarece sunt șireată și “niciodată nu știi la ce să te aștepți de la doamna

Vă prezint câteva dintre posterele lucrate:

Formarea capacităţii de autocontrol pentru prevenirea greşelilor de scriere

Îmbinarea cititului cu scrisul, a comunicării cu desenul, au făcut din această activitate

❖ DIAGRAMA VENN EULER

Această metodă am folosit-o atât în lucrul pe echipe, dar și individual, în diferite

Metoda a stimulat evidenţierea conexiunilor între noțiuni și a reprezentat o modalitate

7. Utilizarea softurilor educaționale de care dispune școala (Cifrele, Literele,

segregării și discriminării; respectarea Drepturilor Copilului); tehnice și financiare (resursele

Teatrul de umbre - metodă inovatoare în abordarea integrată a lecției

MODUL DE OBŢINERE AL UMBRELOR:

- Folosind siluete confecţionate şi părţi ale corpului animatorului (mixt)

CE MATERIALE SUNT NECESARE PENTRU TEATRUL DE UMBRE

VALENȚELE EDUCATIVE ALE TEATRULUI DE UMBRE:

-Transferul textului in limbaj vizual, dezvoltă „artiştilor de ocazie”, creativitatea şi

- Conduce la dezvoltarea memoriei, imaginaţiei şi a creativităţii(elevii au ocazia de a

EXEMPLE DE LECŢII - ABORDARE INTEGRATĂ, ÎN CARE SE POATE INSERA

Şcoala românească de astăzi urmărește două scopuri: să dea copilului cunoştinţele

educațional trebuie să se bazeze pe încredere și echitate, să încurajeze cadrele didactice să se

deprinderi manageriale, sistemul de învățământ căutând printr-o noua abordare managerială să

În pași de poveste spre teatru - un proiect educațional de succes

Scopul proiectului este cultivarea, susținerea și valorificarea potenţialului artistic al

Rezultatele elevilor români, un adevărat turn din Pisa?

O adevărată reformă a educației, care să le asigure elevilor care finalizează studiile

Testările de tip internațional- o opțiune reală pentru sistemul românesc de evaluare?

Să nu uităm însă că performanțele elevilor pot fi influenţate atât de politica şcolară

Concluzie: Rezultatele obţinute de către elevii români la testările internaţionale de tip

Voluntariatul, act de responsabilitate socială

Proiectarea didactică la clasa pregătitoare, utilizând tabla interactivă

Fișa de prezentare a aplicaţiilor utilizate

Se audiază “Legenda Evocarea

Cu ajutorul aplicaţiei Realizarea sensului

Cu ajutorul aplicaţiei Realizarea sensului

Cu ajutorul aplicaţiei Realizarea sensului

Cu ajutorul aplicaţiei Realizarea sensului

Cu ajutorul aplicaţiei Realizarea sensului

Cu ajutorul aplicaţiei Realizarea sensului

Cu ajutorul aplicaţiei Reflecţia

Tabla interactivă permite profesorului proiectarea unor lecţii interesante şi atractive

Utilizarea tehnologiei educaționale în activitățile didactice

Învăţământul asistat de calculator– marea „minune” a tehnicii actuale care zdruncină

La geografie, după ce au învățat punctele cardinale, copiii au descărcat pe smartphone

Utilizarea dispozitivelor mobile, a tehnologiei educaționale în activitatea cu elevii, a

Învăţământul românesc - coşmar sau utopie?

Referitor la locul ocupat de România în cadrul Uniunii Europene, părerea noastră şi nu

În 29 de ani, de la O (zero) datorii lăsate de defunctul (odiosul, tiranul, analfabetul,

Toate hârtiile solicitate cadrelor didactice pentru a fi analizate în cadrul inspecţiilor

Elevii au mari probleme şi în privinţa unor competenţe considerate a fi de bază pentru

Cum educăm inteligenţa emoţională a copiilor?

Ce este inteligenţa emoţională?

Însă, majoritatea modurilor de relaţionare în familie sunt greşite, negative. De exemplu,

Rolul și răspunderea părinților în educarea copiilor în perioada celor

O şcoala modernă trebuie să pună accent pe dezvoltarea competenţelor-cheie ale

şi Ştiinţele Educaţiei, specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar. Începând cu

- clasa a VIII-a: poveşti imaginare sau texte cu mesaj educativ

Școala - trenul speranței pentru elevii din medii dezavantajate

De asemenea lipsa unor deprinderi igienico-sanitare, a deprinderilor specifice de

Nr. crt. Copii născuţi în La 31.08.2019

Activitatea a urmărit comunicarea între părinți, cadre didactice și parteneri, formarea

Printr-o mobilizare a colegilor din Corpul C al CNMER, voluntarii școlii au ajutat la