reprezintă un factor esențial în educarea copiilor, începând cu
socializarea primară a acestora, devenind punctul de sprijin în dezvoltarea ontogenetică a fiecăruia. În contextul copiilor cu cerințe educaționale speciale, acest sprijin se resimte practic, pe parcursul întregii vieți. În familie copilul învaţă limbajul şi comportamentul social, îşi formează aspiraţii şi idealuri, convingeri şi aptitudini, sentimente, trăsături de voinţă şi caracter. Întotdeauna ambianţa, climatul din familie influenţează, în raport cu natura sa, personalitatea copilului. Cu cât este mai puternică relația dintre părinți și profesori, cu atât este mai probabil ca elevii să obțină rezultate mai bune la evaluare. În prezent, căile de comunicare au evoluat, iar părinții pot colabora mult mai ușor cu profesorii și managerii școli.