UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Asist. univ. dr. Tudorița GRĂDINARIU
Absolvent,
Lavinia Dana ARSENE

Iași
2023

1
 UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Rolul familiei în dezvoltarea copilului

Coordonator științific,
Asist. univ. dr. Tudorița GRĂDINARIU
Absolvent,
Lavinia Dana ARSENE

Iași
2023

2
 Cuprins

Capitolul 1 – Partea teoretică.......................................................................................................4

1.1. Familia..............................................................................................................................4
1.1.1. Familia – conceptualizare..........................................................................................4
1.1.2. Taxonomia familiilor.................................................................................................5
1.1.3. Funcțiile familiei........................................................................................................7
1.1.4. Climatul familial........................................................................................................9
1.2. Rolul familiei în dezvoltarea copilului........................................................................10
1.2.1. Rolul familiei în dezvoltarea fizică și a sănătății.....................................................10
1.2.2. Rolul familiei în dezvoltarea socio-emoțională.......................................................10
1.2.3. Rolul familiei în dezvoltarea limbajului și a comunicării.......................................10
1.2.4. Rolul familiei în dezvoltarea cognitivă....................................................................10
1.2.5. Rolul familiei în dezvoltarea unor capacități și atitudini în învățare.......................10
Bibliography..................................................................................................................................11

3
Capitolul 1 – Partea teoretică

1.1. Familia

1.1.1. Familia – conceptualizare

De la naștere, copilul este influențat de un sistem complex de factori formativi, atât din
sfera familială, cât și din cea extrafamilială. În primele etape ale vieții, familia reprezintă mediul
principal și direct în care se formează individul. Deși familia continuă să fie o unitate critică în
analiza demografică și socială, percepțiile și definițiile despre aceasta variază în funcție de
grupuri și societăți.
Etimologic, termenul „familie” provine din latinescul „tumulus” și a avut inițial o
semnificație diferită la Roma. Latinescul "tumulus", însemna "servitor" și desemna ansamblul de
sclavi și aservitori care trăiau sub același acoperiș. Ulterior, termenul a evoluat și a început să se
refere la întreaga casă, inclusiv stăpânul, soția, copiii și servitorii.
Familia este descrisă în Dicționarul general al Limbii Române ca o comunitate umană
formată prin căsătorie, care leagă soții și copiii lor prin relații strânse de natură biologică,
economică și spirituală. Este, de asemenea, un grup mai larg care include toți cei care se trag
dintr-un strămoș comun (Breban, 1987).
Definiția standard a familiei utilizată în recensămintele și anchetele din România este
enunțată astfel: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea
acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea
copiilor.” (Constituția Romîniei, art.48, alin.1).
Ca recunoaștere a numeroaselor modalități de viață diferite găsite în țările din întreaga
lume, Națiunile Unite (1997) a recomandat ca recensămintele să ia în considerare următoarele
linii directoare atunci când definesc și măsoară familia:
„Un nucleu familial este unul dintre următoarele tipuri (fiecare dintre ele trebuie să fie format
din persoane care trăiesc în aceeași gospodărie): (a) un cuplu căsătorit fără copii, (b) un cuplu
căsătorit cu unul sau mai mulți copii necăsătoriți, (c) un tată cu unul sau mai mulți copii
necăsătoriți sau (d) o mamă cu unul sau mai mulți copii necăsătoriți.” (p.67).
Numeroși autori români au încercat a defini familia, printre aceștia și Nicola& Farcas
(1998), cei doi autori oferind următoarea definiție: „Familia este celula de bază a societăţii,

4
care are funcţii biologice, psihologice, sociale, economice, culturale, educative etc.” (Nicola &
Farcas, 1998, p. 65).
Rolul familiei ca educator reprezintă un factor crucial în dezvoltarea copilului,
contribuind la formarea capacității lor de învățare, auto-reglare și relaționare, precum și
înțelegerea lumii din jurul lor. În calitate de îngrijitori, familiile transmit valorile culturale și
sociale acceptabile, oferă experiențe și adesea ghidare spirituală, pregătind astfel copiii pentru
școală și relaționarea cu profesorii și colegii.
Familiile, recunoscute acum 25 de ani în Declarația de la Copenhaga drept unitatea de
bază a societății, au un rol mai semnificativ în societate și în prezent. Potrivit filozofului Michael
Novak, ele sunt "departamentul original și cel mai bun de sănătate, educație și bunăstare",
întrucât familiile îngrijesc nevoile emoționale și fizice ale membrilor lor, permițându-le să
contribuie pozitiv la comunitatea lor și la dezvoltarea economică și socială a acesteia.
Familia are rolul de a pregăti copilul pentru viață, oferindu-i un cadru potrivit pentru
dezvoltarea abilităților principale, transmiterea cunoștințelor despre realitate și formarea primelor
principii în viață. Membrii familiei sunt primele persoane cu care copilul interacționează, iar
rolul familiei în socializarea copilului nu poate fi subestimat. Prin aceste interacțiuni, copilul
poate dezvolta o mai bună înțelegere de sine și a celor din jurul său. Modul în care copilul este
iubit, îngrijit și crescut acasă îi oferă oportunități pentru a se dezvolta mai bine în viața sa.

1.1.2. Taxonomia familiilor

Analizele sociologice din România asupra familiilor au dus la identificarea și

clasificarea diferitelor tipuri de familii, după cum urmează:

1. Familia nucleu - este formată din părinți și copiii lor, reprezentând două generații.
2. Familia de origine - este familia în care un individ se naște și crește, fiind formată
din părinți, copii și alte rude.
3. Familia conjugală – este formată prin căsătorie, în urma unei alegeri voluntare a
partenerului de viață;

5
 4. Familia de reziliență - se referă la un grup de oameni care trăiesc împreună, împart
aceeași locuință, se ocupă de treburile casnice și desfășoară activități comune. Acești
oameni pot fi fie soți, fie rude.
5. Familia de interacțiune - cuprinde rudele unei persoane, indiferent de locul de
domiciliu al acestora, cu care persoana respectivă se vizitează și menține o relație.
6. Familia cu dificultăți - se referă, în general, la familiile care se confruntă cu o lipsă
de structură, cum ar fi absența unuia dintre membri, în special a unui părinte, sau cu
probleme funcționale (Bocoș, Chiș, & Răduț-Taciu, 2015, pg. 320-321).

O altă taxonomie a familiilor, de sorginte internațională este realizată de Falicov (1988).

Acesta identifică șase tipuri de familii distincte, care urmează propriile lor dinamici și structuri.

1. Familia nucleară cunoscută și sub denumirea de familie elementară sau tradițională, este
formată din doi părinți (de obicei căsătoriți sau într-o uniune) și copiii lor. Familia
nucleară are în mod obișnuit unul sau mai mulți copii; aceștia pot fi biologici sau
adoptați, dar ideea principală este că părinții își cresc copiii împreună în casa familiei.
Acesta este cel mai frecvent tip de familie ilustrat și explorat.
2. Familiile monoparentale sunt formate dintr-un singur părinte cu unul sau mai mulți
copii. În aceste cazuri, părintele fie nu s-a căsătorit niciodată, fie a rămas văduv sau a
divorțat. Un articol de Ellwood, D.T. și Jencks, C. (2004) vorbește despre cum familiile
monoparentale au înregistrat o creștere începând din anii 1960, odată cu creșterea ratei
divorțului (și a nașterilor în afara căsătoriei).
3. Familia extinsă - în timp ce majoritatea oamenilor din România ar identifica familiile
nucleare ca fiind tipul de familie "tradițional", în diferite culturi, familiile extinse sunt
mult mai comune și există de sute de ani. Familiile extinse sunt formate din doi sau mai
mulți adulți care sunt înrudiți prin sânge sau căsătorie, de obicei împreună cu copii. Acest
lucru include adesea mătuși, unchi, veri sau alți membri ai familiei care locuiesc sub
același acoperiș.
4. Familia fără copii - Familiile fără copii sunt familiile cu doi parteneri care nu pot avea
sau nu doresc copii. În trecut, creșterea, căsătoria și copiii erau normă, dar în lumea de

6
 astăzi, tot mai multe persoane aleg să amâne făcutul copiilor sau să decidă să nu aibă
deloc.
5. Familia reconstituită/vitregă - o familie reconstituită este atunci când două familii
separate se unesc într-una singură. Acest lucru poate avea mai multe forme, cum ar fi doi
părinți divorțați cu unul sau mai mulți copii care își îmbină familiile, sau un părinte
divorțat cu copii care se căsătorește cu cineva care nu a mai fost căsătorit și nu are copii.
6. Familia cu bunici - ultimul tip de familie este familia cu bunici. O familie cu bunici este
atunci când unul sau mai mulți bunici cresc nepotul sau nepoții lor. Deși mai puțin
obișnuită, conform Asociației Americane pentru Terapie de Cuplu și Familie, familiile
conduse de bunici sunt în creștere Falicov (1988).

După felul în care se exercită autoritatea, familiile pot fi împărțite în trei categorii:
patriarhale, matriarhale și egalitare. În familiile patriarhale, bărbatul cel mai în vârstă sau
soțul are autoritatea principală. În familiile matriarhale, femeia cea mai în vârstă sau soția este
cea care deține autoritatea. În prezent, sistemul egalitar este foarte răspândit, puterea și
autoritatea fiind distribuite relativ egal între soț și soție.

1.1.3. Funcțiile familiei

Ca orice instituție, familia are rolurile și funcțiile sale. Acestea s-au schimbat în timp,
având caracteristici și intensități diferite. Funcțiile familiei includ toate responsabilitățile pe care
le are în cadrul activității economice și sociale într-o anumită perioadă istorică (Mitrofan, 1991).
De-a lungul timpului, mulți sociologi s-au interesat și au studiat funcționalitatea
familiei. S-au luat în considerare fiecare membru al familiei, familia ca grup și unitate distinctă
în raport cu societatea în ansamblu. Cercetările au evidențiat existența a două tipuri de funcții -
externe și interne (Bulai, 2006).
Funcțiile interne ale familiei au rolul de a crea un mediu intim în care toți membrii se
simt în siguranță, protejați și iubiți. Majoritatea psihologilor consideră că familia îndeplinește
patru funcții fundamentale:
1. Funcția educativă
2. Funcția economică

7
 3. Funcția biologică
4. Funcția socializatoare

Funcția economică are un impact semnificativ asupra aspectelor generale ale familiei.
Adesea, modificările în funcționalitatea și structura familiei sunt cauzate de absența părinților din
cauza migrației externe, care este favorizată de șomaj și sărăcie. Pentru ca familia să poată exista,
este necesar să aibă suficiente venituri pentru a acoperi nevoile de bază. Atunci când reușește
acest lucru, familia poate să se concentreze mai mult pe îndeplinirea celorlalte funcții. În caz
contrar, nu doar realizarea acestor funcții este pusă în pericol, ci chiar existența familiei ca
instituție socială. De aceea, funcția economică este considerată de multe ori ca fiind centrală în
constelația celor patru funcții (Mitrofan, 1991).

Funcția educativă continuă să aibă responsabilitatea în dezvoltarea abilităților

fundamentale ale copiilor și în modelarea personalității lor. Niciun specialist nu poate înlocui
ceea ce mama oferă copilului în primii ani de viață. În cadrul familiei, părinții au cel mai
important rol în acest sens. Există diverse modalități concrete prin care familia își exercită
funcția educativă asupra copilului:
- în primii ani de viață, calitatea modelului lingvistic și a mediului familial au o influență
semnificativă asupra dezvoltării gândirii copilului.
- în perioada școlarizării, părintele joacă un rol crucial în dezvoltarea armonioasă și
normală a copilului prin puterea modelului pe care îl oferă (Fischbein, E., 1970).

Din această perspectivă, se disting trei tipuri de familii:

1. Familii înalt educogene - aceste familii sunt un sprijin important în educația tinerilor,
asigurându-le condiții adecvate pentru pregătirea profesională și culturală, petrecerea
timpului liber în mod util și colaborând cu școala pentru a monitoriza activitățile școlare.
2. Familii educogene satisfăcătoare – aceste familii se asigură că copiii beneficiază de
condiții favorabile pentru educație, se preocupă de succesul lor profesional, dar nu
organizează și nu controlează sistematic activitățile acestora.
3. Familii nesatisfăcăoare educogen - aceste familii se remarcă printr-un mediu emoțional
nepotrivit, relații reci sau indiferență și un control parental slab (Munteanu, 1994).

8
 Funcția biologică constă în îndeplinirea nevoilor sexuale, reproducerea și asigurarea
igienei și sănătății pentru dezvoltarea normală a tuturor membrilor familiei. Cuplul conjugal are
un rol generativ prioritar în cadrul familiei, influențând funcționalitatea celorlalte subsisteme
familiale. Astfel, orice criză sau disfuncție în cuplul conjugal poate afecta și celelalte relații
familiale.
Funcția socializatoare - interacțiunea socială este un proces de transmitere și asimilare
a atitudinilor, valorilor, convingerilor sau modelelor de comportament specifice unui grup, în
scopul formării, adaptării și integrării sociale a unei persoane. Părinții își exercită influența
socială asupra copiilor lor prin două modalități:
- în mod direct, prin intervenții planificate și coordonate, folosind diverse strategii și
metode educative;
- în mod indirect, prin exemplul de comportament oferit, precum și prin atmosfera
psihosocială prezentă în cadrul grupului familial (Vangelisti, A. L., 1994).

1.1.4. Climatul familial

Climatul familial este echivalent cu atmosfera din sânul familiei, care poate fi favorabilă
sau nefavorabilă. Influențele educaționale exercitate de părinți depind în mare măsură de
caracterul constructiv sau distructiv al acesteia.
Climatul familial reprezintă o structură psihosocială complexă, care include totalitatea
stărilor psihice, modurilor de relaționare interpersonală, atitudinilor și nivelului de satisfacție
care caracterizează familia pe o perioadă mai îndelungată de timp (Iluț, 2005).
Idea de a crea un mediu favorabil pentru creșterea copilului contribuie la dezvoltarea
timpurie a proceselor cognitive, nivelului funcțional, emoțional și relațional. Cu cât experiența
zilnică a copilului este mai variată, cu atât capacitatea sa de a se adapta și de a răspunde la noi
situații este mai mare, de aceea este important să se valorifice potențialul său într-un mod natural
(Fischbein, E., 1970).
Atmosfera familială poate fi evaluată în funcție de mai mulți factori, cei mai
semnificativi fiind următorii:

9
  Felul în care părinții se raportează unul la celălalt (gradul de apropiere și înțelegere,
consensul sau dezacordul în ceea ce privește diverse probleme);
 Coeziunea membrilor familiei;
 Modul de percepție a copilului;
 Exercitarea autorității părintești (uniform sau diferențiat);
 Acceptarea diversității comportamentelor copiilor;
 Nivelul de satisfacție al membrilor familiei;
 Gradul de deschidere și sinceritate al membrilor familiei;
 Modul de aplicarea recompenselor și sancțiunilor.
Ambianța familială consecventă, echilibrată, securizantă satisface nevoile de siguranță,
iubire, confirmare, apartenență și prestigiu. Anumite evenimente tensionante, neînțelegeri,
eșecuri, probleme de sănătate pun la încercare unitatea, echilibrul și armonia vieții de familie, dar
resursele de coeziune, provenite din calitatea de bază a relațiilor interpersonale, permit depășirea
situațiilor dificile, restabilirea unității, echilibrului și armoniei vieții de familie. Aceasta
contribuie la dezvoltarea atât fizică, cât și psihologică a copilului (Osterrieth, P., 1973).

1.2. Rolul familiei în dezvoltarea copilului

Familia joacă un rol crucial în dezvoltarea personalității copilului, prin metodele de

educație și formare pe care le aplică. Astfel, influențele familiale au impact asupra încrederii în
sine, a construirii unei imagini de sine, a dezvoltării abilităților, a adoptării valorilor și a
modelelor de comportament. În primii ani de viață, micuțul se bazează pe părinți, iar aceștia
trebuie să acorde atenție nu doar nevoilor sale fizice, ci și dezvoltării sale psiho-sociale,
integrând aspectele fizice cu cele psihice.

10
 Bibliografie

Bocoș, M.-D., Chiș, O., & Răduț-Taciu, R. (2015). Tratat de management educațional pentru
învățământul primar și preșcolar. Pitești: Editura Paralela 45.
Breban V. (1987), Dicționarul General al Limbii Române, Editura Științifică și Enciclopedică,
București.
Bulai, T. (2006), Fenomenul migrației și criza familială, Editura Lumen, Iași.
Fischbein, E. (1970), Climatul educativ in familie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti
Falicov, C. J. (1988). Family sociology and family therapy contributions to the family
development framework: A comparative analysis and thoughts on future trends. Family
transitions: Continuity and change over the life cycle, 3-51.
Iluţ,P. (2005), Sociopsihologia şi antropologia familiei Editura Polirom.
Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1991), Familia de la A....la Z, Editura Științifică, București.
Munteanu, A. (1994), Incursiuni în Creatologie, Editura Augusta, Timișoara.
Osterrieth, P. (1973), Copilul si familia, Ed. Didactica si Pedagogica, București.
Vangelisti, A. L. (1994). Family secrets: Forms, functions and correlates. Journal of Social and
Personal Relationships, 11(1), 113-135.

11