Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu“

Departamentul Medicină Internă

Disciplina de Gastroenterologie

Nutriția și dieta
în patologia cardiovasculară

asistent universitar
Elena Chirvas
• Boala cardiovasculară (BCV) rămâne principala cauză de
morbiditate și mortalitate la nivel mondial, reprezentând
aproximativ o treime din toate decesele.

• Dieta și nutriția au fost cercetate pe larg ca factori de risc

pentru bolile cardiovasculare majore, cum ar fi boala
coronariană și accidentul vascular cerebral, acestea fiind
legate de alți factori de risc cardiovascular, precum diabetul
zaharat, hipertensiunea arterială și obezitatea.
• Ghidurile dietetice contemporane recomandă
modele alimentare sănătoase (dietary patterns),
punând accent pe recomandările bazate pe
alimente, ci nu izolat pe nutrienți, deoarece
totalitatea dietei (de exemplu, combinațiile și
cantitățile de alimente și nutrienți consumați)
este un factor determinant important al
sănătății.
 Piramida alimentară
Ghidurile dietetice pentru populația generală includ de obicei
recomandări pe bază de alimente care pun accentul pe fructe,
legume, cereale (în special cereale integrale), produse lactate în
cantități reduse, cu conținut scăzut de grăsimi sau fără grăsimi,
surse de proteine slabe, nuci, semințe și uleiuri vegetale.
 Ghiduri pe nutriție și dietă
• Canada’s Food Guide (2011)
• Australian Dietary Guidelines (2013)
• United Kingdom Eatwell Guide (2016)
• Dietary Guidelines for Americans (2015-2020)
• Organizațiile autoritare, cum ar fi American
Heart Association (AHA), American College
of Cardiology (ACC), and the National Lipid
Association (NLA) oferă ghiduri dietetice
pentru persoanele cu risc de BCV.
• Aceste ghiduri dietetice sunt similare cu
recomandările pentru populație, cu îndrumări
suplimentare bazate pe alimente și nutrienți
cunoscuți, ce afectează țintit factorul de risc.
Nutrienții și bolile cardio-vasculare
Grăsimile
 Nutrienții și bolile cardio-vasculare
Grăsimile
• Relația dintre grăsimile alimentare și BCV, în special
boala coronariană, a fost investigată pe larg,
demonstrânduse corelații puternice între ele.
• Această relație a fost considerată inițial mediată în
principal prin efectele aterogene ale lipidelor plasmatice
(colesterolul total, fracțiile de lipoproteine și
trigliceridele).
• Efectele grăsimilor alimentare asupra trombozei și
funcției endoteliale, precum și relația lipidelor tisulare și
plazmatice cu mecanismele patogenetice ale inflamației
au fost mai recent înțelese.
• Efectele grăsimilor alimentare asupra tensiunii arteriale
au devenit, de asemenea, mai relevante prin cercetarea
observațională și experimentală.
 Acizii grași
• Acizii grași sunt grupați în trei clase - acizi grași
saturați, acizi grași mononesaturați și acizi grași
polinesaturați.
• Acizii grași saturați și acizii grași mononesaturați
pot fi sintetizați în organism și, prin urmare, nu
sunt esențiali.
• Acizii grași polinesaturați pot fi împărțiti în ɷ-6 și
ɷ-3, derivați din acidul linoleic și, respectiv, din
acidul α-linolenic. Aceștia sunt acizi grași
esențiali, deoarece nu pot fi sintetizați în organism.
 Acizii grași saturați
(trebuie să constituie mai puțin de 7% din aportul energetic zilnic)
• Acizii grași saturați ca grup cresc nivelul colesterolului total și LDL –
colesterolului în ser, dar reprezentanții acestui grup au efecte diferite. Acizii
miristici și laurici au un efect mai mare decât acidul palmitic, dar acidul
palmitic este mai abundent în alimentație. Acidul stearic nu s-a dovedit să
crească nivelul colesterolului din sânge și este transformat rapid în acid
oleic in vivo.
• Înlocuirea acizilor grași saturați cu grăsimi polinesaturate reduce raportul
colesterol total la HDL-colesterol, dar înlocuirea cu carbohidrați nu reduce
acest raport.
• De asemenea, grăsimile tropicale bogate în acid lauric (C12) cresc vădit
colesterolul total, dar datorită efectului lor specific asupra HDL-
colesterolului, raportul dintre colesterolul total și HDL-colesterol îl scade.
 Acizii grași - trans (trans-fatty acids)
( trebuie să constituie mai puțin de 1%
din aportul energetic zilnic)
• Acizii grași - trans sunt izomeri geometrici ai acizilor
grași nesaturați care presupun o configurație asemănătoare
acidului gras saturat.
• Hidrogenarea parțială, proces utilizat pentru crearea de
acizi grași - trans , elimină, de asemenea, acizii grași
esențiali, cum ar fi acidul linoleic și acidul α-linolenic.
• Studiile metabolice au demonstrat că acizii grași - trans
fac ca profilul lipidic plasmatic să fie și mai aterogen
decât acizii grași saturați, prin ridicarea nivelului LDL -
colesterolului, dar și totodată prin scăderea nivelului HDL
- colesterolului.
 Acizii grași - trans (trans-fatty acids)

• Majoritatea acizilor grași - trans provin din uleiurile întărite

industrial, grăsimile lactate și din carnea rumegătoarelor.
• Alimentele prăjite cu grăsimi (fried fast foods) și produsele
coapte sunt considerate o sursă majoră de acizi grași – trans.
• Eliminarea acizilor grași - trans din dietă ar fi o strategie
importantă de sănătate publică pentru prevenirea BCV.
 Acizii grași mononesaturați (trebuie să constituie15-30%
din aportul energetic zilnic)

• Singurul acid gras mononesaturat nutrițional important este

acidul oleic, care se găsește în abundență în uleiuri de
măsline (de dorit de consumat 80g/zi) și canola și, de
asemenea, în nuci (ar fi bine de consumat 30g/zi).
• S-a demonstrat că acizii mononesaturați scad glicemia și
trigliceridele la diabeticii de tip II și pot scădea
sensibilitatea LDL-colesterolului la modificările oxidative.
 Acizii grași polinesaturați
(trebuie să constituie 6-10% din aportul energetic zilnic)
• Acizii grași polinesaturați sunt derivați din acidul linoleic alimentar (ɷ-
6) și acidul α-linolenic alimentar (ɷ-3).
• Cei mai importanți dintre acizii grași polinesaturați ɷ-6 (5 - 8%)sunt
acidul arahidonic (AA) și acidul dihomogammalinolenic (DHGLA),
• în timp ce dintre acizii grași polinesaturați ɷ-3 (1 - 2%) sunt acidul
eicosapentaenoic (EPA) și acidul docasahexaenoic (DHA)
• Eicosanoidele derivate din AA au proprietăți metabolice opuse celor
derivate din DHA. Prin urmare, un aport echilibrat de acizii grași
polinesaturați ɷ-6 și ɷ-3 este esențial pentru sănătate.
 Proporțiile acizilor grași

• Recentele recomandări dietetice din SUA au sugerat

reducerea acizilor grasi saturați la 7-8%, iar proporțiile
acizilor grasi mononesaturați ar trebui să crească la 13-
15%, și a acizilor grasi polinesaturați să crească la 7-
10% din energia zilnică, grăsimea totală constituind nu
mai mult de 30% din totalul caloriilor consumate.
• Persoanele care efectuează în mod regulat o activitate
fizică grea pot consuma niveluri mai mari de grăsime în
dietele lor zilnice (până la 35%).
• În general, s-a convenit că tipul de grăsimi consumate în
dietă este mai important decât cantitatea totală de
grăsimi consumate.
 Carbohidrații

• Se pare că relația carbohidraților alimentari cu BCV să fie mediată prin mecanisme

indirecte: contribuie la energia totală și efectul acesteea asupra excesului de
greutate și obezității; influența asupra obezității centrale; efecte asupra lipidelor
plasmatice, în special a trigliceridelor și efecte asupra controlului glicemic.
• Aporturile bogate în carbohidrați sunt asociate cu colesterolul plasmatic redus și
concentrațiile variabile ale trigliceridelor plasmatice.
• Dietele bogate în carbohidrați par să reducă nivelul de HDL - colesterol și să
crească fracția LDL - colesterol, ambele putând afecta negativ asupra bolilor
vasculare. Acest model dislipidemic este consecvent cu creșterea trigliceridelor
plasmatice.
• Majoritatea studiilor efectuate pe oameni și modele de animale susțin o dietă bogată
în carbohidrați și proteine reduse, ca fiind cea mai benefică pentru durata de
sănătate și durata de viață.
 Proteinele
• Un studiu suedez realizat pe 43 396 de femei
indică faptul că creșterea aportului de proteine cu
10% (sau 5 g proteine), în timp ce scăderea
aportului de carbohidrați se face cu 10% (sau 20 g
carbohidrați), sunt asociate cu o creștere
semnificativă a incidențelor CVD.
• Studiul NHS și HPFS - dietele cu un nivel ridicat
de proteine animaliere și grăsimi, și cu conținut
redus de carbohidrați sunt asociate cu o
mortalitate mai mare atât la bărbați, cât și la
femei.
 Sodiul: HTA și BCV
• Aportul de sare sau sodiu a fost direct corelat cu nivelul mediu al TA și cu
prevalența HTA în multe populații.

• De asemenea, consumul de sodiu a fost legat de prezența hipertrofiei

ventriculului stâng și s-a demonstrat că micșorarea aportului de sodiu duce
la regresia acestui important indicator de risc cardiovascular.

• O reducere zilnică a aportului de sodiu la 70 mmol/zi (1,7 g (echivalent cu

ingestia de 4g/zi de NaCl)) a fost asociată cu o scădere a TA atât la
persoanele hipertensive cât și la normotensive, cu reducerea TA sistolice și
diastolice de 4,8 / 1,9 mmHg la persoanele hipertensive și 2,5 / 1,1 mmHg
la persoanele normotensive.

• Pe baza datelor cercetărilor disponibile până acum, ar fi justificat să se

recomande un aport zilnic de sare mai mic de 5 g / zi.
 Potasiul ( norma de 70-80mmol/l)

• Un efect protector al potasiului asupra tensiunii arteriale a fost

sugerat de studii clinice, care au raportat că restricția severă de
potasiu pe termen scurt induce sensibilitatea la sare la persoana
normotensivă, precum și efectul de scădere a tensiunii arteriale a
suplimentelor de potasiu în dietă (variind între 24 și 104 mmol/l) la
subiecții hipertensivi.
• Deși s-a demonstrat că potasiul din alimente are efecte de protecție
asupra tensiunii arteriale și BCV, nu există dovezi care să sugereze
că suplimentele pe termen lung de potasiu trebuie administrate
pentru protecție cardiovasculară.
• Reieșind din efectele benefice ale fructelor și legumelor,se
recomandă utilizarea lor regulată în dietele zilnice la un nivel care ar
trebui să asigure un aport adecvat de potasiu alimentar.
 Fructele și legumele (400-500 g/zi)

• Studiile de cohortă au găsit o asociere semnificativă de

protecție de bolile coronariene cu consumul de fructe și
legume.
• Când au fost analizate separat tipul de fructe și legume,
cele mai mici riscuri au fost observate la consumul
ridicat de legume crucifere, cum ar fi varza de
Bruxelles, varza și conopida, legumele cu frunze verzi,
citricele, fructele și legumele bogate în vitamina C.
 Peștele
(consumul regulat 1-2 ori/săptămână, 200mg/zi de
acid eicosapentaenoic și docasahexaenoic )

• Cele mai multe studii, dar nu toate, au arătat că consumul de pește în

populații este asociat cu un risc redus de BCV.
• S-a estimat că, în populațiile cu risc ridicat, un aport optim de pește
estimat la 40–60 g / zi ar duce la o reducere cu aproximativ 50% a
morții cauzate de BCV.
• Efectele protectoare ale peștilor asupra BCV sunt mediate în
principal de acizi grași polinesaturați ɷ-3.
 Produsele lactate

• Laptele și produsele lactate sunt furnizori importanți de

grăsimi alimentare și pot avea un conținut ridicat de grăsimi
saturate și colesterol.
• Ele sunt, de asemenea, surse de minerale precum potasiu,
magneziu și calciu.
• Pe baza dovezilor disponibile în prezent, trebuie recomandat
un aport redus de alimente lactate cu conținut ridicat de
grăsimi pentru protecția cardiovasculară.
 Colesterolul

• Consumul de colesterol din alimente ar trebuie

să fie restricționat până la 300mg/zi, în special
prin restricția grăsimilor din produsele lactate.
 Oul

• Este unic datorită conținutului ridicat de colesterol.

• Efectele majore asupra aterosclerozei sunt observate la animalele
experimentale, dar extrapolarea la om este îndoielnică.
• Un studiu observațional amplu a sugerat că nu a existat o creștere a
riscului de BCV până la un ou pe zi (cu excepția unui subgrup
diabetic), în populația SUA.
• În ceea ce privește recomandările globale, poate fi în continuare cu
prudență limitat aportul de ou la 3 - 4 ouă pe săptămână.
 Modele alimentare
(dietary patterns) în BCV
• 1) Dieta Mediteraneană
• 2) Dieta Vegetariană
• 3) Dieta “Prudentă“
• 4) Dieta DASH (dietary approaches to stop
hypertension)
• 5) Dieta Japoneză
• 6) Longevity diet
• 7) Ornish diet
• 8) Esselstyn diet
 Dieta Mediteraneană
• La baza Dietei mediteraneane tradiționale se află opt componente: (I)
raportul ridicat de grăsimi mononesaturate /saturate, (II) consumul
moderat de etanol (III) consumul ridicat de leguminoase, (IV) consum
sporit de cereale (inclusiv pâine), (V) consum sporit de fructe, (VI)
consum mare de legume, (VII) consum redus de carne și produse din
carne și (VIII) consum moderat de lapte și produse lactate.
• Componenta caracteristică este uleiul de măsline.
• Această dietă a fost concepută pentru a furniza < 35% din energie sub
formă de grăsime, < 10% din energie sub formă de grăsimi saturate, <
4% din energie sub formă de acid linoleic (ɷ-6) și > 0,6% din energie
sub formă de acid α-linolenic (ɷ-3).
• Keys și al. coaut. au emis ipoteza precum că dieta tradițională
mediteraneană a oferit protecție împotriva BCV și a altor boli, în
special din cauza unui conținut scăzut de grăsimi saturate.
• Are proprietăți antiinflamatorii vs dieta Westerniană.