SUPORT CURS

BLOCKCHAIN

Tehnologia blockchain este una dintre acele invenții care au potențialul de a schimba
lumea. Și chiar o va face. Dar este ea soluția antifraudă și instrumentul necesar în
managementul riscului, de care atât companiile, cât și guvernele au nevoie?

Deși a devenit cunoscută publicului larg datorită criptomonedelor, este important să

știm că utilizarea blockchain nu se limitează la o singură industrie și că, în viitor, vom
auzi cu siguranță mult mai multe despre ea și despre proiectele de afaceri de succes
bazate pe această tehnologie.

Ce este blockchain și la ce poate fi folosit?

Blockchain este o tehnologie descentralizată, un registru digital de tranzacții criptate
care este duplicat și distribuit către întreaga rețea de sisteme informatice din
blockchain: atunci când o nouă tranzacție are loc, fiecare unitate (block) din lanț (chain)
primește înregistrarea acțiunii respective. Sistemul permite doar distribuirea, nu și
copierea sau modificarea informațiilor digitale. Fiecare tranzacție este înregistrată cu o
semnătură criptografică imuabilă numită hash, ceea ce face imposibilă schimbarea,
piratarea sau frauda asupra sistemului.
O bază de date descentralizată care este administrată de mai mulți participanți este
cunoscută sub numele de Distributed Ledger Technology sau DLT.

Blockchain definit - reduce intermediarii terți

Blockchain este definit ca fiind un registru al datelor descentralizate, partajate în mod
securizat. Tehnologia blockchain permite unui grup colectiv de participanți să partajeze
date.
Cu serviciile cloud blockchain, datele tranzacționale din mai multe surse pot fi colectate,
integrate și partajate cu ușurință. Datele sunt împărțite în blocuri partajate, corelate, cu
identificatori unici, sub formă de hashuri criptate.
Blockchain oferă integritatea datelor printr-o singură sursă de informații, eliminând
dublarea datelor și sporind securitatea.
Într-un sistem blockchain, frauda și datele falsificate sunt împiedicate deoarece datele
nu pot fi modificate fără permisiunea unui cvorum al părților. Un registru blockchain
poate fi partajat, dar nu modificat.
Dacă cineva încearcă să modifice datele, toți participanții vor fi alertați și vor ști cine
face încercarea.

Cum funcționează tehnologia blockchain?

Gândiți-vă la un blockchain ca la o înregistrare istorică a tranzacțiilor. Fiecare bloc este
„înlănțuit” de blocul anterior printr-o secvență și este înregistrat în mod imuabil într-o
rețea peer-to-peer. Tehnologia de criptare, de încredere și care oferă siguranță, aplică
un identificator unic sau o amprentă digitală pentru fiecare tranzacție.
Încrederea, responsabilitatea, transparența și securitatea sunt integrate în acest lanț.
Acest lucru permite mai multor tipuri de organizații și parteneri comerciali să acceseze și
să partajeze date, un fenomen cunoscut sub numele de încredere terță parte, bazată pe
consens.
Toți participanții mențin o înregistrare criptată a fiecărei tranzacții într-un mecanism de
înregistrare descentralizat, extrem de scalabil și rezistent, care nu poate fi refuzat.
Blockchain nu necesită costuri suplimentare sau intermediari.
Având o sursă de adevăr descentralizată, unică, se reduce costul executării unor
interacțiuni de afaceri de încredere între părți care s-ar putea să nu aibă încredere
deplină una în cealaltă.
Într-un blockchain cu permisiuni, utilizat de majoritatea companiilor, participanții sunt
autorizați să participe la rețea, iar fiecare participant păstrează o înregistrare criptată a
fiecărei tranzacții.
Orice companie sau grup de companii care are nevoie în timp real de o înregistrare
securizată și partajabilă a tranzacțiilor poate beneficia de această tehnologie unică.
Nu există o singură locație în care toate informațiile sunt stocate, ceea ce duce la o mai
bună securitate și disponibilitate, fără puncte centrale de vulnerabilitate.
Pentru a afla mai multe despre blockchain, despre tehnologia sa de bază și despre
scenariile de utilizare, vă prezentăm câteva definiții importante.

Încredere descentralizată:
 motivul cheie pentru care organizațiile utilizează tehnologia blockchain, în locul
altor depozite de date, este aceea de a oferi o garanție a integrității datelor
fără a depinde de o autoritate centrală. Acest lucru se numește încredere
descentralizată prin date de încredere.
Noduri blockchain:
 Denumirea de blockchain provine din faptul că datele sunt stocate în blocuri și
fiecare bloc este conectat la blocul anterior, creându-se astfel o structură în
lanț. Cu tehnologia blockchain, puteți adăuga (aplica) blocuri noi la un
blockchain. Nu puteți modifica sau șterge niciun bloc după ce este adăugat în
blockchain.

Algoritmii de consens:
 algoritmii care pun în aplicare regulile dintr-un sistem blockchain. După ce
părțile participante au configurat reguli pentru blockchain, algoritmul de
consens garantează că aceste reguli sunt respectate.

Noduri blockchain:
 Blocurile de date blockchain sunt stocate în noduri – unități de stocare care
păstrează datele sincronizate sau actualizate. Fiecare nod poate determina
rapid dacă vreun bloc s-a modificat de când a fost adăugat.
 Atunci când un nod complet nou se alătură rețelei blockchain, acesta descarcă
o copie a tuturor blocurilor aflate în prezent în lanț. După ce noul nod se
sincronizează cu celelalte noduri și are cea mai recentă versiune de
blockchain, acesta poate primi blocuri noi, la fel ca alte noduri.
 Există două tipuri principale de noduri blockchain:
1. Nodurile integrale stochează o copie completă a blockchainului.
2. Nodurile ușoare stochează numai cele mai recente blocuri și pot solicita
blocuri mai vechi atunci când utilizatorii au nevoie de ele.

Amintim trei tipuri de blockchain

Blockchainul public.
O rețea blockchain publică sau fără permisiuni este una în care oricine poate
participa fără restricții. Majoritatea tipurilor de criptomonede rulează pe un
blockchain public, care este guvernat de reguli sau de algoritmi de consens.

Blockchain cu permisiuni sau privat.

Un blockchain privat sau cu permisiuni permite organizațiilor să seteze
controale pentru accesul la datele blockchain. Numai utilizatorii cărora le sunt
acordate permisiuni pot accesa anumite seturi de date. Oracle Blockchain
Platform este un blockchain cu permisiuni.

Bockchain distribuit sau de tip consorțiu.

O rețea blockchain în care procesul de consens (procesul de colectare) este
controlat îndeaproape de un set preselectat de noduri sau de un număr
preselectat de părți interesate.
Avantajele blockchain – valoarea afacerii
Se preconizează că utilizarea tehnologiei blockchain va crește semnificativ în următorii
câțiva ani. Această tehnologie care schimbă regulile jocului este considerată inovatoare
și revoluționară, deoarece va schimba procesele de afaceri existente, oferind eficiență,
fiabilitate și securitate simplificate.
Tehnologia blockchain oferă avantaje specifice de afaceri, care ajută companiile în
următoarele moduri:
 Stabilește încrederea între părțile care colaborează, oferind date fiabile și
partajate
 Elimină datele izolate prin integrarea acestora într-un singur sistem, printr-un
registru distribuit, partajat într-o rețea, în care entitățile care au permisiuni le
pot accesa
 Oferă un nivel înalt de securitate a datelor
 Reduce necesitatea intermediarilor terți
 Creează înregistrări în timp real, vizibile în caz de fraudă, care pot fi partajate
între toți participanții
 Permite participanților să asigure autenticitatea și integritatea produselor
amplasate în fluxul comercial
 Permite urmărirea și monitorizarea fără probleme a bunurilor și serviciilor din
lanțul de aprovizionare

Parteneriate Blockchain – IoT

Blockchain nu mai este o tehnologie emergentă. De fapt, blockchain a continuat să
dezvolte soluții și să abordeze cerințele de afaceri cu ajutorul altor tehnologii, cum ar fi
inteligența artificială (AI), Internet of Things (IoT) și machine learning.
Aceste parteneriate tehnologice esențiale ajută utilizatorii să obțină informații
importante din date.
Într-o implementare IoT, sistemele IT tradiționale nu sunt create pentru a accepta un
volum masiv de date generate. Volumul, viteza și diversitatea datelor generate de
rețelele IoT ar putea copleși sistemele enterprise sau ar putea limita grav capacitatea
de a declanșa decizii prompte bazate pe date sigure.
Tehnologia registrelor distribuite blockchain are potențialul de a aborda aceste provocări
de scalabilitate, cu securitate și transparență îmbunătățite.

Comediantul american Stephen Colbert spune că „este aur pentru tocilari”. Ei bine,
tocilarii sunt acum copiii populari din bloc, iar tehnologia blockchain devine una dintre
cele mai proeminente tendințe în domeniul finanțelor și inovației digitale de la crearea
internetului.
Blockchain–urile sunt baze de date.
În loc că să fie stocate pe un server central ce poate fi accesat de toți utilizatorii,
înregistrările de pe blockchain sunt stocate pe computerele utilizatorilor de peste tot din
lume.
Acest fapt face din blockchain o bază de date distribuită cu o arhitectură peer–to–peer.
“Distribuit” înseamnă că datele sunt stocate în locații multiple iar “peer–to–peer”
înseamnă că nu există o autoritate centrală care deține o copie master a datelor.
Blockchain–ul lui Satoshi Nakamoto nu este prima bază de date distribuită și nu este
prima bază de date peer–to–peer. De fapt, nu este primul blockchain. În schimb,
reprezintă baza pentru prima criptomonedă modernă fiind punctul de pornire pentru
toate blockchain–urile de după el.

Cum Funcționează Un Blockchain?

Să zicem că vrem să stocăm datele unei mâini de poker într–o bază de date. Începem
atribuind fiecărei cărți din pachet un număr: 1 pentru as de pică, 2 pentru 2 de pică, 2
pentru 3 de pică, și tot așa până la 52, regele de inimă. Mâna ta poate arăta așa:

Gândește–te la numerele înregistrate ca la numerele rândurilor dintr–o foaie de calcul.

Programatorii bazelor de date le denumesc înregistrări, iar programatorii de blockchain
le numesc blocuri. Rând, înregistrare, bloc – toate fac referire la o singură bucată de
date.

Mâna adversarului tău ar ocupa rândurile de la 6 la 10, iar o altă mână ar putea fi
stocată pe rândurile de la 11 la 15 și așa mai departe. Așadar, dacă vrei să specifici
despre ce mână vorbești, transmiți doar bazei de date care rând deține prima carte.

Verigile din Lanț

Bineînțeles că într–o bază de date distribuită peer–to–peer, și alți utilizatori ar putea să
își joace mâinile în același timp cu tine. Astfel că este puțin probabil să îți apară pe
rânduri consecutive. Putem să adăugăm indicatoare pentru cărțile anterioare și
următoare pentru a lega datele din lanț:

Prima carte din mâna ta este stocată pe rândul 15. Valoarea cărții este 12, asta
înseamnă că e regina de pică.
Nu mai există un rând anterior în mâna ta, așa că am pus 0 pe coloana “Carte
anterioară”. Următoarea carte este stocată pe rândul 37.
Acum ne uităm pe rândul 37. Și acest rând specifică o singură carte și indică spre rândul
unde poate fi găsită cartea anterioară (15) și de asemenea indică spre următoarea
carte, care este stocată pe rândul 118.
În informatică, această structură este cunoscută ca listă dublu înlănțuită pentru că leagă
și înainte și înapoi. Indicatoarele sunt stocate în baza de date ca date pe lângă valorile
cărților.

Securizarea Datelor
Nimic nu ne poate opri – nici măcar hackerii – să schimbăm valorile cărților. Pe o astfel
de bază de date este simplu să trișezi. Oricine cu acces la baza de date ar putea
schimba valorile primelor patru cărți ale mâinii tale la 1, 14, 27, 40 – adică patru ași.
Putem să adăugăm protecție împotriva erorilor de date și hackerilor într-o coloană.
Pentru fiecare rând, vom adăuga o coloană ce conține suma valorilor cărților, astfel:
Vezi cum funcționează? Pentru a doua carte a noastră, suma de control este 56, care
reprezintă suma valorilor pentru primele două cărți, 12 și 44. Suma de control pentru a
treia carte este suma următoarelor două cărți. De fiecare dată când citim valoarea unei
cărți putem să calculăm suma de control din baza de date. Dacă nu sunt la fel, știm că
datele au fost modificate.
Cipurile de memorie din calculatorul tău și din smartphone detectează erorile de
utilizare ale sistemului. Acest sistem este de asemenea folosit pentru găsirea erorilor de
pe hard drive–ul tău.
Acest sistem simplu de sumă de control este esențial pentru tehnologia de blockchain
iar studenții la informatică din anul întâi sunt bine familiarizați cu el.
În același timp este ridicol de vulnerabil pentru hacker pentru că oricine are suficiente
drepturi de acces să schimbe valorile cărților poate de asemenea să modifice sumele de
control pentru a–și acoperi urmele. Sau un hacker poate să modifice indicatoarele
pentru “cartea anterioară” și “cartea următoare” ca să înlocuiască o carte a mâinii tale
cu o carte stocată pe un rând diferit.
Nakamoto a anticipa aceste vulnerabilități în arhitectura sa de blockchain. În loc să
implice o simplă adunare pentru a crea sume de control și pentru a urmări verigi in
lanțul de date, a folosit un proces criptografic numit “hashing”.
Hashing–ul și Criptarea
Hashing–ul creează un identificator unic combinând valoarea înregistrării anterioare cu
valoarea înregistrării curente într–un proces matematic unidirecțional ce are ca rezultat
o valoare hash care arată cam așa 06C4D99F32047. Se numește unidirecțională pentru
că nu există un proces matematic de verificare pentru a transforma 06C4D99F32047
înapoi în datele sale originale.

Într–un blockchain, valoarea hash pentru fiecare bloc se bazează pe valoarea hash
anterioară a blocului, care la rândul său se bazează pe valoarea hash de dinainte lui, și
tot înapoi până la blocul 0 al lui Nakamoto. Poți să calculezi valoarea hash pentru
fiecare bloc și să o compari cu valoarea hash care este stocată în bloc. Dacă nu se
potrivesc, atunci datele au fost modificate.

Într–o bază de date convențională, datele se pot modifica, apoi se pot calcula noile
valori hash și se pot injecta în blocurile sau înregistrările următoare pentru a ascunde
efectele. Acest lucru nu se poate aplica pe o bază de date peer–to–peer, pentru că
hackerul ar trebui să schimbe în mod simultan copii ale bazei de date care sunt stocate
pe sute de mii de computere.
O consecință este aceea că este posibil să adaugi blocuri noi de date la blockchain,
blocurile anterioare nu pot fi șterse sau alterate.
Fiecare tranzacție de pe blockchain este validată folosind mecanismul hash.

Mai mult decât atât, Nakamoto a stabilit criptarea pentru a se asigura că datele stocate
în blockchain sunt vizibile de către fiecare utilizator dar descifrabilă doar pentru cei care
au avut cheile de decriptare potrivite. Fără cheie, tot ce vezi este o șir de caractere fără
noimă.

Puterea Tehnologiei de Blockchain

Tehnologia Blockchain face datele private, permanente și verificabile. Înregistrarea
datelor și tranzacțiilor este publică, însă criptarea le protejează de privirile indiscrete și
alterare. De aceea blockchain–ul Bitcoin este adesea menționat ca “registrul deschis” al
Bitcoin.

Hashing–ul și criptarea consumă multe resurse de calcul. Este un proces încet. În toată
lumea, întreaga rețea de Blockchain a Bitcoin este limitată la un nivel de procesare de
de 4,6 Tranzacții Per Secundă. Companiile de carduri de credit procesează în mod
obișnuit o medie de 1.700 Tranzacții Per Secundă și susțin că au capacitatea de a
suporta 56.000 TPS. Limita de 4,6 TPS este principala sursă a problemei de scalabilitate
a Bitcoin iar informaticienii lucrează constant să îmbunătățească asta.

Se spune că rețeaua de computere care validează tranzacțiile cu Bitcoin consumă mai

multă electricitate decât Elveția.

Multe din nodurile de validare a tranzacțiilor Bitcoin dețin întregul blockchain, care în
prezent este de aproximativ de 250 GB de date. Aceste mai sunt cunoscute ca noduri
depline. Rețeaua de asemenea include noduri SPV care realizează o verificare
simplificată a plății. Nu există nici o cale directă de numărare a nodurilor. Un website
numit Bitnodes furnizează un număr actualizat de noduri care se află în prezent online
și care pot fi accesibile, însă o căutare rapidă pe Google demonstrează că experții
furnizează estimări ale numărului de noduri între 6.000 și 200.000. Nimeni nu știe cu
adevărat câte sunt de fapt.

Conceptul de blockchain a apărut pentru prima oară în 1982, sub forma unui protocol,
fiind menționat de criptograful David Chaum în dizertația sa. Ideea a fost dezvoltată 9
ani mai târziu, de Stuart Haber și W. Scott Stornetta, doi cercetători care doreau să
implementeze un sistem în care logurile temporale ale documentelor să nu poată fi
modificate. Conform Wikipedia, primul blockchain a fost conceptualizat de o persoană –
sau grup de persoane – cunoscut sub numele de Satoshi Nakamoto, în 2008.
Proiectarea a fost implementată de Nakamoto în anul următor, ca o componentă de
bază a criptomonedei Bitcoin, unde servește ca registru public pentru toate tranzacțiile
din rețea.

În prezent, există cel puțin 4 tipuri de rețea blockchain: blockchain-uri publice, private,
consorțiale și blockchain-uri hibride.

Un blockchain public nu este restricționat – oricine are o conexiune la Internet poate să

trimită tranzacții și să devină validator (adică să participe la executarea unui protocol
consens). Printre cele mai mari și mai cunoscute blockchain-uri publice sunt Bitcoin și
Ethereum. Într-un blockchain privat nu se poate intra decât pe baza unei invitații din
partea administratorilor de rețea, accesul participanților și al validatorului fiind
restricționat. Blockchain-ul hibrid este o combinație de caracteristici centralizate și
descentralizate, în timp ce un blockhain consorțial este un registru blockchain care
rulează în paralel cu un blockchain primar.

Încă de la începutul dezvoltării acestei tehnologii, managementul riscului de fraudă a

fost un aspect important. Tranzacțiile sunt vizibile oricui, ceea ce oferă transparență
companiilor și clienților, ajută instituțiile legale sau agențiile de investigații private
corporate în cercetarea și documentarea unor fraude economico-financiare sau
cibernetice, iar tehnologia este chiar luată în calcul ca mecanism de vot în alegerile
politice viitoare, datorită unui risc fraudă redus.

Chiar dacă, momentan, principalul factor ce a atras atenția asupra blockchain este
creșterea în popularitate a criptomonedelor, tot mai multe aplicații sunt dezvoltate pe
baza acestei tehnologii, în diverse servicii și industrii. Blockchain este un registru
incoruptibil, care impune transparență și ocolește cenzura, ceea ce face ca tehnologia
să poată fi aplicată pe o scară largă de domenii, ce variază de la automatizarea semnării
contractelor și investigații business inteligence, până la energie sau sănătate.

Contractele inteligente sau smart sunt un concept de contracte bazate pe tehnologia

blockchain, care pot fi executate/aplicate parțial sau integral, fără interacțiune umană.
Principala lor caracteristică este aceea că nu au nevoie de o terță parte de încredere
pentru a acționa ca intermediar între entitățile contractante – rețeaua blockchain
execută contractul de una singură. Se reduc, astfel, interacțiunea între entități atunci
când fac schimb de produse sau servicii, ceea ce reprezintă un pas important către
creșterea automatizării tranzacțiilor și optimizarea utilizării contractelor, în general.
Contractele smart nu au încă o versiune viabilă, statutul lor juridic fiind incert și datorită
lipsei utilizării pe scară largă.
În industria economico-financiară, blockchain a atras atenția multor bănci, care și-au
exprimat interesul în utilizarea tehnologiei în sectorul bancar. Acestea cooperează cu
companiile care creează blockchain-uri private și explorează modul în care tehnologia
poate fi utilizată în serviciile financiare pentru a le crește eficiența, reduce costurile și
spori măsurile de prevenție antifraudă.

Blockchain ar putea fi utilizat inclusiv în investigații antifraudă și contrabandă, pentru

detectarea produselor contrafăcute, prin asocierea identificatorilor unici la produse,
documente, expedieri și stocarea înregistrărilor asociate tranzacțiilor care nu pot fi
falsificate sau modificate.

Care sunt riscurile blockchain ?

Deși poate părea un sistem solid, transparent și imun la fraudă, blockchain – la fel ca
orice altă tehnologie – nu este lipsit de riscuri și vulnerabilități. Acestea își pot face
simțită prezența din punct de vedere tehnic, în procesul de implementare sau în aspecte
ce țin de investiții, domeniul juridic, financiar, operațional, de securitate și altele, fie ele
legate direct sau indirect de blockchain.

Ca un punct de vedere general, putem spune că tehnologia și protocoalele sale pot fi

greu de integrat, una dintre cauze fiind chiar lipsa standardizării. Odată realizată
integrarea, riscurile se transferă către dezvoltarea tehnologiei, care presupune
standarde și proceduri ce încă au nevoie de iterații și finisări, provocări legate de
protecția datelor cu caracter personal și un consum ridicat de energie. Nici riscurile
legate de factorul uman nu trebuie ignorate.

Pe scurt, acestea sunt:

Scalabilitatea și rapiditatea care caracterizează o tehnologie sunt două condiții esențiale

pentru ca rata de adopție și de aplicabilitate să crească. Însă, cel puțin momentan,
blockchain este lent și limitat în capacitatea sa de a prelua și servisa un volum mare de
sarcini concomitente. Aceste două vulnerabilități sunt cauzate de faptul că, pe de o
parte, orice participant poate face mining, iar pe de altă parte, fiecare bloc este publicat
separat, apoi verificat de ceilalți participanți care fac mining, ceea ce se traduce în timp.
În cazul Bitcoin, de exemplu, dimensiunea maximă a fiecărui bloc este limitată la 1 MB,
iar sistemul este conceput pentru a publica un bloc la fiecare 10 minute. Atunci când
există mai multe tranzacții, acestea trebuie să aștepte încă 10 minute, iar cu cât
tranzacțiile sunt mai mari, cu atât crește timpul necesar confirmării lor. Ethereum
publică, în medie, un bloc la fiecare 15 secunde și nu are o limită de dimensiune a
fiecărui bloc, în timp ce Elrond poate procesa peste 10.000 de tranzacții pe secundă
(TPS), cu o durată medie de 5 secunde.
Consumul mare de energie este un alt minus al blockchain. De fiecare dată când
registrul este actualizat cu o nouă tranzacție, minerii trebuie să rezolve problemele,
ceea ce înseamnă și să consume multă energie. Cu toate acestea, nu toate soluțiile
blockchain funcționează în același mod. Există și alți algoritmi care au rezolvat
problema. De exemplu, rețelele private nu se confruntă cu un consum ridicat de
energie, deoarece numărul de noduri din rețea este limitat.

Blockchain nu uită niciodată, afirma Robert Whitaker în cadrul FRAUD SUMMIT by SPIA.
Iar imuabilitatea datelor poate deveni o problemă, mai ales atunci când vorbim despre
dreptul de a fi uitat și despre dreptul la viața privată ale oricărei persoane. Ori, dacă
aceasta folosește o platformă dezvoltată pe tehnologia blockchain, urmele sale nu vor
putea fi niciodată șterse din sistem.

Există mai multe moduri în care rețeaua blockchain poate fi compromisă. Atacul de 51%
are loc atunci când entitate controlează cel puțin 51% dintre nodurile rețelei, ceea ce
permite atacatorului să preia controlul asupra blockchain-ului. Prin lansarea unui atac
de 51%, un hacker poate manipula și modifica informațiile despre blockchain, inversa
tranzacțiile sau iniția atacuri de cheltuieli duble, poate exclude sau modifica tranzacțiile,
afecta operațiunile și împiedică procesul de confirmare. Rețelele publice sunt mai
vulnerabile acestui tip de atac. Un dublu atac de 51% a fost executat cu succes pe
blockchain-urile Bitcoin Gold și Ethereum Classic în 2018, cu un prejudiciu în valoare de
milioane de dolari. Atacul DDoS, în care nodurile sunt bombardate cu cereri similare,
congestionând rețeaua și dând-o jos, spargerea codului criptografic sau cheltuielile
duble sunt alte 3 modalități prin care tehnologia blockchain poate fi atacată.

Dacă v-ați pierdut vreodată cheia de la casă sau de la mașină, ați avut dubluri sau
măcar posibilitatea de a face una. Acest lucru nu este posibil la blockchain.
Descentralizarea tehnologiei presupune ca fiecare user să fie propria sa bancă și să aibă
grijă de singura cheie disponibilă, cheie ce deschide inclusiv propriul său portofel cu
bani. Pentru a accesa activele sau informațiile pe care un user le-a stocat în blockchain,
acesta are nevoie de o cheie privată, care este generată de sistem atunci când este
creat portofelul digital. Responsabilitatea asupra acestei chei aparține în totalitate
utilizatorului – dacă acesta o pierde sau dacă îi este furată, va pierde definitiv accesul la
portofel și la conținutul său, expunându-se involuntar unui risc de fraudă ridicat.

Implementarea tehnologiei blockchain este scumpă și are nevoie de expertiză. Deși

multe soluții sunt open-source, investiția pe care o companie trebuie să o facă pentru a
implementa blockchain este una destul de mare și acoperă dezvoltarea soluției de către
o echipă de specialiști, eventuale costuri de licențiere, costuri de interconectare cu
celelalte tehnologii din cadrul organizației și costuri de întreținere. Nu oricine poate
implementa această tehnologie, iar specialiștii în blockchain sunt greu de găsit și deloc
ușor de plătit.

Lipsa de maturitate a tehnologiei este, în acest moment, un dezavantaj. Însă poate fi

văzută și ca oportunitate pentru cei care vor reuși să găsească soluțiile necesare
problemelor actuale și să inoveze în domeniu.

Lipsa standardizării, existența mai multor tipuri de rețele și încercările descentralizate de

a rezolva problemele actuale au ca rezultat lipsa interoperabilității blockhain, adică
incapacitatea lanțurilor de a comunica eficient. Mai mult decât atât, foarte multe
companii și organizații utilizează încă sisteme și tehnologii vechi, care încă le expun
unor factori de risc de fraudă.
Pentru ca o tehnologie să fie ușor de adoptat, de integrat și de utilizat la nivel mondial,
are nevoie de standardizare. Însă blockchain nu are, în prezent, standardele adecvate,
tocmai din cauza creșterii sale rapide. Pentru că există mai mulți jucători care lucrează
fiecare la propria sa variantă de lanț sau registru, iar concurența este acerbă,
standardizarea blockchain este dificil de realizat. La fel de dificil este și ca aceștia să
lucreze împreună pentru atingerea obiectivului principal, ceea ce aduce, în final, riscuri
legate de securitate, confidențialitate și interoperabilitate.

Ca o concluzie, putem spune că, deși blockchain nu este încă suficient de bine dezvoltat
și adaptat pentru a putea fi adoptat în viața de zi cu zi, avantajele aceste tehnologii nu
pot fi contestate: optimizează managementul riscului prin eliminarea implicării umane,
asigură tranzacții sigure, private, transparente și eficiente și poate fi chiar o alternativă
bancară sau de securizare a informațiilor personale pentru populația țărilor
subdezvoltate sau cu guverne instabile.

După 20 de ani de la prima sa mențiune ca proiect de cercetare, în 1991, blockchain se

instalează confortabil în viețile noastre. Deși numele său este încă strâns legat de
Bitcoin și criptomonede, blockchain este deja explorat și testat în multe alte aplicații,
ceea ce face ca identitatea sa să devină din ce în ce mai puțin dependentă de cripto, iar
numele său să fie cunoscut de aproape toți investitorii care își doresc operațiuni mai
precise, eficiente, sigure și ieftine, cu mai puțini intermediari.

Pe măsură ce ne pregătim să ne îndreptăm spre cel de-al treilea deceniu al tehnologiei,

întrebarea nu este dacă va fi blockchain adoptat de companii, ci când.