1. Cum putem interpreta în termeni semiologici expresiile/grupurile de cuvinte îngroșate?

 Asociații superficiale/circumstanțiale-  asocieri de cuvinte, fraze în funcție de

asemănarea dintre cuvinte, elemente fonetice, mai degrabă decât prin asemănări legate
de tema conversației
Verbigisme??

2. Ce ar putea să evidențieze din punct de vedere psihopatologic primul fragment

subliniat?
3. Judecând după discursul personajului principal (cu liniile de dialog in italic) și celelalte
fenomene descrise interpretate ca posibile modificări psihopatologice, ce sindrom
credeți că se schițează de-a lungul acestor paragrafe?

Tulburare de identiate disociativa

4. Știind că personajul locutor (doctorul K. Ivanovici) din ultimul fragment subliniat este
vorbitor nativ de limba rusă, cum ar putea fi interpretată în plan psihopatologic replica
sa redactată voit pentru a sugera un accent german (Licht).
5. Ținând cont de starea generală a personajului-pacient, de subiectul povestirii și de
ultimul paragraf subliniat, ce sindrom specific și ce diagnostic psihiatric bănuiți că se
conturează în acest caz dostoievskian de « doppelganger » ?
6. Care sunt criteriile de diagnostic pozitiv pentru prezumtia voastra (de diagnostic) ?
7. In practica actuala, care sunt indicatiile de tratament pentru o prezentare psihotica?
8. Un tânăr de 21 de ani, internat pentru discurs și limbaj dezorganizat, după administrarea
de ketamină i.m, dezvoltă la 2 zile de la instituirea schemei de tratament următorul
tablou clinic: contractură generalizată cu opistotonus, dizartrie, ronchus.
a. Care credeți că a fost diagnosticul la internare (clinic și final)?
tulburare psihotică legată de consumul de substanțe

b. Ce tratament a primit sau i-ați fi indicat voi?

 c. Cum se numește condiția clinică descrisă mai sus? Care sunt factorii de risc?

Condiția clinică descrisă mai sus, caracterizată prin contractură generalizată cu

opistotonus, dizartrie și roncus, poate indica dezvoltarea unui sindrom
serotoninergic. Sindromul serotoninergic este o reacție adversă rară, dar severă,
cauzată de acumularea excesivă de serotonină în sistemul nervos central. Acesta
poate fi declanșat de interacțiunea dintre medicamente care cresc nivelul de
serotonină, cum ar fi ketamina, și alte medicamente care afectează
metabolismul sau eliminarea serotonină, cum ar fi inhibitorii de
monoaminooxidază (IMAO) sau inhibitorii de recaptare a serotonină (IRS).

Factorii de risc pentru dezvoltarea sindromului serotoninergic includ utilizarea

de droguri psihoactive, în special combinația de mai multe medicamente care
cresc nivelul de serotonină, administrarea intramusculară de ketamină și istoricul
personal sau familial de reacții adverse la medicamente care afectează sistemul
serotoninergic.

9. Cum ați descrie și defini psihoza? Clinic și neurobiologic și cum s-ar putea explica și lega
cele două planuri?

Psihoza este un termen folosit pentru a descrie o tulburare mentală gravă caracterizată
prin perturbări semnificative ale gândirii, percepției și funcționării generale. Este o
afecțiune complexă care poate avea multiple cauze și manifestări, dar în general se
caracterizează prin pierderea contactului cu realitatea și prezența simptomelor precum
halucinații, delir, tulburări ale gândirii și modificări ale comportamentului.
Din punct de vedere clinic, psihoza poate fi identificată prin simptome precum:
1. Halucinații: percepții senzaționale care nu sunt prezente în realitate. Acestea pot
fi auditive, vizuale, tactile sau olfactive.
 2. Delir: credințe și convingeri neobișnuite și false care nu sunt susținute de
realitate. Persoanele afectate pot prezenta idei de persecuție, gelozie delirantă
sau idei de măreție.
3. Tulburări ale gândirii: dificultăți în concentrare, întreruperi ale fluxului de
gândire, idei dezorganizate și dificultăți în exprimarea coerentă a ideilor.
4. Modificări ale comportamentului: schimbări dramatice în comportamentul și
emoțiile individului, retragere socială, agitație sau apatie.
Din perspectiva neurobiologică, psihoza este asociată cu disfuncții ale sistemului
nervos central. Există cercetări care sugerează că schimbările neurochimice și anomalii
structurale la nivelul creierului pot juca un rol în dezvoltarea psihozei. De exemplu,
dezechilibre în neurotransmițători precum dopamina și serotonină pot influența
funcționarea creierului și pot contribui la apariția simptomelor psihozei. Anomaliile
structurale în diverse regiuni ale creierului, cum ar fi cortexul prefrontal și hipocampul,
au fost de asemenea asociate cu tulburările psihotice.
Este important de menționat că interacțiunea dintre factorii clinic și neurobiologici în
psihoză este complexă și încă nu este pe deplin înțeleasă. Deși anumite modele
neurobiologice pot explica parțial simptomele și manifestările clinice ale psihozei, nu
există încă o explicație completă și unanim acceptată. Studiile în acest domeniu sunt în
desfășurare și se încearcă înțelegerea mai profundă a mecanismelor implicate în apariția
și evoluția psihozei, cu scopul de a dezvolta tratamente mai eficiente și personalizate.

10. Exemple de 4 diagnostice psihiatrice caracterizate de psihoză și de 4 antipsihotice cu

clasificarea lor (tipic/atipic, potent/slab potent)

Diagnostice psihiatrice caracterizate de psihoză:

1. Schizofrenie
2. Tulb. Schizofreniforma
3. Tulb. Deliranta
4. Tulb. Psihotica scurta

Exemple de antiosihotice:

1. Haloperidol -tipic, potenta ridicata

2. Clorpromazina- tipic, potenta redusa
3. Clozapina – atipic, potenta redusa
4. Risperidona – atipic, potenta ridicata