Cuprins:

I Definitia psihozelor endogene………………………………..…..pag1

II Cauzele psihozelor endogene………………………………..…..pag2
2.1 Factori genetici implicati in aparitia psihozelor endogene….....pag4
2.2 Dezechilibrele neurobiochimice……………………….…..…..pag4
2.3 Factorii de mediu responsabili in aparitia psihozelor endogene..pag5
2.4 Factorii neurodezvoltarii…………………………….……… pag6
2.5 Factorii psihosociali………………………………………….. pag 7
III Manifestarile clinice a psihozelor endogene…………..…….…pag 8
3.1 Schizofrenia…………………………………….……………. pag 9
3.2 tulburarea bipolara…………………………………..……...…pag 10
3.3 tulburarea schizoafectiva ……………………………….…….pag 11
3.4 tulburarea schizotipala ……………………………………..…pag 12
3.5 tulburarea deliranta ……………………………………….…..pag 13
3.6 tulburarea schizofreniforma…………………………..………pag 14
IV Tratamentul psihozelor endogene……………………………..pag 14
4.1 Tratamentul tulburarea schizofrenica …………………….…. pag 14
3.2 Tratamentul tulburarea bipolara………………….………….. pag 16
3.3 Tratamentul tulburarea schizoafectiva ………………….….…pag 17
3.4 Tratamentul tulburarea schizotipala…………………......…… pag 18

1
I Definitia psihozelor endogene
Psihozele endogene sunt stări mentale grave caracterizate prin schimbări profunde ale gândirii,
percepției, emoțiilor și comportamentului unei persoane. Termenul "endogene" sugerează că
aceste tulburări au cauze interne, biologice, și nu pot fi atribuite unor factori externi, precum
stresul sau traumele. Aceste tulburări afectează adesea capacitatea unei persoane de o funcționare
normală în societate și pot necesita tratament medical și terapie.
Iată câteva dintre cele mai comune psihoze endogene:
1. Schizofrenia: Schizofrenia este una dintre cele mai cunoscute psihoze endogene. Persoanele cu
schizofrenie pot experimenta simptome precum halucinații (percepții false, cum ar fi auzirea
vocii care nu există) și ideile delirante (crezând lucruri care nu sunt adevărate). Aceste simptome
pot fi însoțite de gândire dezorganizată, lipsă de motivație și aplatizarea emoțională.
2. Tulburarea bipolară: Tulburarea bipolară poate include episoade de psihoză atunci când o
persoană trece prin faze maniacale sau depresive severe. In timpul episoadelor maniacale, pot
apărea gânduri sau idei delirante, iar în timpul episoadelor depresive severe, pot exista
halucinații sau convingeri delirante.
3. Tulburarea schizoafectivă: Această tulburare combină simptomele schizofreniei cu
simptomele tulburărilor de dispoziție, cum ar fi mania sau depresia. Persoanele cu tulburare
schizoafectivă pot avea episoade de psihoză intercalate cu stări de spirit extreme.
4. Tulburarea schizotipală de personalitate: Acesta este un tip de tulburare de personalitate
caracterizată prin comportament ciudat, gândire excentrică și simptome ușoare de psihoză, cum
ar fi idei delirante sau halucinații.
5. Alte tulburări psihotice: Există și alte tulburări mentale mai rare care pot implica simptome de
psihoză, cum ar fi tulburarea delirantă sau tulburarea schizofreniformă.

2
II Cauzele psihozelor endogene
Psihozele endogene, sunt complexe și au multiple cauze care includ factori genetici,
neurochimici și de mediu. Este important să înțeleg că nu există o singură cauză identificabilă
pentru aceste tulburări, ci mai degrabă o interacțiune complexă între mai mulți factori. Iată câțiva
dintre factorii implicați în cauzele psihozelor endogene:
1. Factori genetici: Există o puternică componentă genetică în dezvoltarea psihozelor endogene.
Persoanele cu un istoric familial de astfel de tulburări sunt mai susceptibile să dezvolte ele însele
aceste afecțiuni. Cu toate acestea, nu există un singur gen responsabil pentru schizofrenie sau
tulburarea bipolară; On schimb, există o predispoziție genetică complexă implicând multiple
gene.
2. Dezechilibre neurochimice: Dezechilibrele în substanțele chimice ale creierului, cum ar fi
dopamina și serotonină, pot juca un rol în dezvoltarea psihozelor. De exemplu, creșterea
nivelului de dopamină în anumite părți ale creierului poate fi asociat cu simptomele
schizofreniei.
3. Factori neurodezvoltării mentale: Modificări în dezvoltarea creierului în timpul perioadei
prenatale sau în primele stadii ale vieții pot juca un rol în dezvoltarea psihozelor. Factori precum
malnutriția maternă, expunerea la substanțe toxice în timpul sarcinii sau complicații în perioada
perinatală pot influența dezvoltarea ulterioară a creierului.
4. Factori de mediu: Stresul sever, traumele psihologice, abuzul de substanțe și factorii de
mediu negativi pot contribui la declanșarea psihozelor la persoanele care au o predispoziție
genetică. Acești factori pot influența modul în care genele sunt exprimate și pot agrava
simptomele psihozelor.
5. Alți factori biologici: Anumite infecții virale sau tulburări autoimune pot fi legat de
dezvoltare psihozelor în unele cazuri.
6. Factori psihosociali: Factorii psihosociali, cum ar fi izolare socială, lipsa suportului social și
stigmatizarea, pot contribui la exacerbarea simptomelor psihozelor și la dificultatea în
gestionarea lor.
Este important să subliniem că cauzele psihozelor sunt complexe și pot varia la o persoană la
alta. Nu există o singură explicație universală pentru aceste activități, iar cercetările continuă
pentru a înțelege mai bine interacțiunile dintre factorii genetici, biologici și de mediu în
dezvoltarea și evoluția acestor afecțiuni. Tratamentul pentru psihoze endogene implică adesea o
abordare integrată care include terapie medicamentoasă, terapie psihologică și sprijin social. Este
important ca tratamentul să fie individualizat în funcție de nevoile și simptomele specifice ale
pacientului.

3
2.1 Factorii genetici
Factorii genetici joacă un rol semnificativ în apariția psihozelor endogene, cum ar fi schizofrenia
și tulburarea bipolară. Există dovezi puternice din cercetările genetice și epidemiologice care
sugerează că predispoziția genetică poate crește riscul dezvoltării acestor tulburări. Iată câteva
aspecte cheie legate de factorii genetici în apariția psihozelor endogene:
1. Istoric familial: Persoanele cu un istoric familial de schizofrenie, tulburare bipolară sau alte
tulburări psihotice au un risc crescut de a dezvolta aceste. tulburări. Cu cât gradul de rudenie cu
un membru al familiei care are o astfel de tulburare este mai mare, cu atât riscul este mai mare.
2. Ereditatea poligenică: În cazul psihozelor endogene, nu există un singur gen responsabil, ci
mai degrabă multiple gen sunt implicate. Acest tip de ereditare poligenică înseamnă că mai multe
variante genetice contribuie la dezvoltarea tulburării. S-au identificat anumite loci genetice
asociate cu riscul de schizofrenie sau tulburare bipolară, dar acestea doar o mică parte din
povestea genetică.
3. Mutări genetice rare: În unele cazuri, mutații genetice rare sau de novo (care nu sunt moștenite
de la părinți) pot juca un rol în dezvoltarea psihozelor. Aceste mutații pot afecta anumite gene
implicate în funcționarea creierului și pot contribui la apariția tulburării.
4. Interacțiunea genă-mediu: Factorii de mediu pot interacționa cu predispoziția genetică pentru a
crește riscul de a dezvolta psihoze endogene. De exemplu, stresul sever sau abuzul de substanțe
pot influența modul în care genele sunt exprimate și pot declanșa simptome psihozei.
Este important să subliniem că predispoziția genetică nu garantează dezvoltarea psihozelor.
Mulți oameni cu un istoric familial de psihoze nu dezvoltă aceste tulburări. Factorii de mediu,
precum și alte influențe biologice și psihologice, joacă, de asemenea, un rol crucial în
dezvoltarea acestor afecțiuni.
Studiile genetice și de cercetare continuă să investigheze rolul genelor în psihozele endogene și
să identifice variante genetice specifice și mecanisme biologice implicate. Cu toate acestea, este
important să se înțeleagă că predispoziția dintre genetică este doar unul dintre factorii care
contribuie la dezvoltarea psihozelor, iar tratamentul și abordarea terapeutică trebuie să țină cont
de toți factorii relevanți în fi ecare case individual.
2.2 Factorii neurochimici
Apariția psihozelor endogene, implică dezechilibre complex în biochimia creierului. Deși nu
există un singur dezechilibru biochimic care să stea la baza tuturor psihozelor, există câteva
substanțe chimice ale creului (neurotransmițători) care au fost identificate ca fiind implicate în
apariția și dezvoltarea acestor tulburări. Iată câteva dintre neurotransmițătorii cheie care au fost
studiate în legătură cu psihozele endogene:

4
1. Dopamina: Una dintre cele mai importante neurotransmițători asociate cu psihozele endogene
este dopamina. Creșterea activității dopaminice în anumite părți ale creierului a fost asociată cu
simptomele schizofreniei, precum halucinațiile și ideile delirante. Medicamentele antipsihotice,
care sunt adesea folosesc în tratamentul psihozelor, acționează în principal prin reducerea
activității dopaminice.
2. Serotonina: Serotonina este un alt neurotransmițător care a fost studiat în contextul psihozelor
endogene. Modificări în nivelurile sau funcționarea serotoninei pot influența starea de spirit și
pot fi asociate cu aspectele afective ale psihozelor, cum ar fi tulburarea bipolară cu psihoză.
3. Glutamat: Dezechilibre în neurotransmițătorul glutamat au fost, de asemenea, investigați în
legătură cu psihozele. Glutamatul are un rol important în funcționarea normală a creierului și este
implicat în procesele cognitive. Dezechilibrele sale pot contribui la simptomele cognitive din
schizofrenie.
4. GABA (acid gama-aminobutiric): GABA este un neurotransmițător inhibitor care are un rol în
reglarea activității neuronilor. Anumite studii sugerează că dezechilibre în sistemul GABA pot fi
implicate în schizofrenie și alte tulburări psihotice.

2.3 Factori de mediu

Apariția psihozelor endogene, este influențată nu numai de factori genetici, ci și de factori de
mediu. Acești factori pot interacționa cu predispoziția genetică și pot contribui la debutul și
evoluția acestor tulburări. Iată câțiva factori de mediu care pot influența apariția psihozelor
endogene:
1. Stresul: Stresul sever și cronic poate juca un rol semnificativ în debutul sau agravarea
psihozelor. Evenimente de viață stresante, cum ar fi pierderea unui loc de muncă, divorțul sau
traumele, pot contribui la apariția simptomelor psihozei.
2. Abuzul de substanțe: Consumul excesiv de alcool sau droguri poate crește riscul apariției
psihozelor sau poate agrava simptomele persoanelor cu predispoziție genetică. Substanțele
psihoactive, cum ar fi cannabisul, pot fi particular de problematice în acest sens.
3. Mediul social și izolare: Lipsa de suport social sau izolare socială pot contribui la dezvoltarea
sau agravarea simptomelor psihozelor. Relațiile sociale sănătoase și sprijinul din partea familiei
și prietenilor pot juca un rol protector.
4. Experiențe traumatice din copilărie: Traumele din copilărie, cum ar fi abuzul sau neglijarea,
pot crește riscul dezvoltării tulburărilor mentale, inclusiv psihozele, mai târziu în viață.
5. Mediul urban: Există unele dovezi că trăirea în mediul urban poate crește riscul dezvoltării
schizofreniei și a altor tulburări psihotice. Cercetările sugerează că nivelurile mai ridicate de stres
și expunerea la poluare urbană pot contribui la acest fenomen.

5
6. Cultură și migrație: Studiile au arătat că persoanele care care migrează dintr-o cultură în alta
sau care se confruntă cu schimbări culturale majore pot avea un risc crescut de a dezvolta
psihoze. Acest lucru poate fi legat de stresul cultural și de adaptare.
7. Infecții virale în timpul sarcinii sau în copilărie: Anumite infecții virale în timpul sarcinii sau
în copilărie pot crește riscul ulterior al dezvoltării psihozelor. Acest lucru poate fi legat de
efectele pe termen lung asupra dezvoltării creierului.
Este important să obțineți că psihozele sunt rezultatul unei interacțiuni complexe între factorii
genetici și de mediu. Nu toți cei expuși la acești factori de mediu vor dezvolta psihoze, iar
predispoziția genetică joacă un rol semnificativ în determinarea riscului. Tratamentul și
gestionarea psihozelor implică adesea atât abordări medicale, cât și terapeutice pentru a aborda
atât factorii biologici, cât și cei de mediu care influențează tulburarea.

2.4 Factorii ce tin de neurodezvoltare

Apariția psihozelor endogene,, poate fi influențată de factori neurodezvoltători, care se referă la
modificările în dezvoltarea creierului în timpul perioadelor critice de creștere și dezvoltare.
Acești factori pot contribui la schimbările structurale sau funcționale în creier, care pot crește
riscul apariției psihozelor mai târziu în viață. Iată câțiva dintre factorii neurodezvolvători
relevanți în apariția psihozelor endogene:
1. Dezvoltarea prenatală: Modificările în dezvoltarea creierului în timpul sarcinii pot juca un rol
în dezvoltarea psihozelor. Existența unor factori prenatali, cum ar fi malnutriția maternă,
expunerea la substanțe toxice sau infecții, poate afecta dezvoltarea normală a creierului fetusului
și poate crește riscul ulterior al tulburărilor psihotice.
2. Complicații perinatale: Complicații în timpul nașterii, cum ar fi privată de oxigen, pot afecta
creierul nou-născutului și pot influența dezvoltarea ulterioară a creierului. Aceste evenimente pot
fi legate de riscul ulterior de psihoze.
3. Dezvoltarea timpurie a creierului: Perioada de dezvoltare a creierului în copilărie și
adolescență este critică pentru dezvoltarea normală a funcțiilor cognitive și sociale. Anomaliile
în dezvoltarea structurilor cerebrale sau în funcționarea sistemelor neuronale pot contribui la
apariția psihozelor.
4. Sinapse și conexiuninale: Anumite modificări în dezvoltarea sinapselor neuronale în formarea
conexiunilor neuronale pot juca un rol în apariția tulburărilor mentale, inclusiv psihozele. Aceste
modificări pot afecta transmiterea semnalelor în creier și pot contribui la simptomele psihozei.
5. Dezechilibre chimice în creier: Modificările în nivelurile sau funcționarea
neurotransmițătorilor, precum dopamina, serotonina și glutamat, pot afecta funcționarea
creierului și pot fi legat de apariția psihozelor.
Este important să subliniem că factorii neurodezvoltători pot interacționa cu factorii genetici și
de mediu pentru a influența apariția psihozelor. Studiile de cercetare continuă să exploreze aceste

6
interacțiuni complexe și să identifice modificări specifice ale creierului care pot fi asociate cu
psihozele.

2.5 Factorii psiho-sociali

Apariția psihozelor endogene, poate fi influențată de factori psihosociali. Acești factori sunt
legați de experiențe și mediul social al unei persoane și pot juca un rol în declanșarea,
exacerbarea sau gestionarea simptomelor psihozelor. Iată câțiva dintre factorii psihosociali care
pot influența apariția psihozelor endogene:
1. Stresul sever: Stresul puternic sau evenimentele traumatice din viața unei persoane pot
declanșa sau agrava simptomele psihozelor. Aceste evenimente pot include pierderea unui loc de
muncă, decesul unei persoane dragi, divorțul sau traumele din copilărie. Stresul poate duce la o
creștere a simptomelor psihozei și poate face gestionarea lor mai dificilă.
2. Izolarea socială: Lipsa de sprijin social și izolarea socială pot agrava simptomele psihozelor.
Interacțiunea socială sănătoasă și relațiile de sprijin pot juca un rol important în gestionarea
psihozelor și în acțiunea calității vieții.
3. Stigmatizarea: Stigmatizarea și discriminarea legat de tulburări psihice pot afecta stima de sine
și încrederea unei persoane și pot agrava simptomele psihozei. Sprijinul social și educația cu
privire la aceste tulburări pot ajuta la contracararea stigmatizării.
4. Consumul de substanțe: Abuzul de alcool sau droguri poate contribui la apariția sau
exacerbarea psihozelor. Anumite substanțe psihoactive, cum ar fi cannabisul, pot fi particular de
problematice în acest sens și pot declanșa sau agrava simptomele psihozei.
5. Relațiile familiale și interpersonale: Dinamica familială și relațiile interpersonale pot juca un
rol important în gestionarea psihozelor. Conflictul familial sau relațiile disfuncționale pot
contribui la simptomele psihozei, în timp ce sprijinul familial și relațiile sănătoase pot fi benefice
pentru persoanele afectate.
6. Migrația și schimbarea culturală: Persoanele care migrează dintr-o cultură în alta sau care se
confruntă cu schimbări culturale majore pot experimenta stres și adaptare, ceea ce poate crește
riscul apariției psihozelor.
7. Traume din copilărie: Abuzul sau neglijarea din copilărie pot contribui la dezvoltarea
tulburărilor mentale, inclusiv psihozele. Traumele timpurii pot avea un impact durabil asupra
sănătății mintale.
8. Factori socio-economici: Nivelul de venit, accesul la servicii de sănătate mintală și condițiile
de trai pot influența riscul apariției psihozelor și accesul la tratament.

7
III Manifestarile clinic ale psihozelor endogene
Tabloul clinic al psihozelor endogene poate varia în funcție de tipul de tulburare și de
simptomele specifice ale fiecărui individual. Cu toate acestea, există anumite caracteristici
Comune care sunt adesea asociate cu psihozele endogene, cum ar fi schizofrenia și tulburarea
bipolară. Iată câteva elemente ale tabloului clinic al psihozelor endogene:
1. Halucinații: Halucinațiile sunt percepții false care nu au nicio bază în realitate. Cele mai
frecvente halucinații sunt cele auditive, în care persoana aude voci care vorbesc cu ea sau îi
comentează acțiunile. Cu toate acestea, pot apărea și halucinații vizuale, tactile sau olfactive.
2. Idea delirante: Ideile delirante sunt credințe puternic fixate care nu au nicio bază în realitate și
sunt adesea nepotrivite sau bizare. De exemplu, o persoană poate avea deliruri de persecuție,
crezând că aceasta urmărită sau că oamenii conspiră împotriva sa. Alte tipuri de deliruri pot
include cele de măreție, gelozie sau control.
3. Gândire dezorganizată: Gândirea unei persoane poate deveni dezorganizată sau disociată, ceea
ce face dificilă comunicarea și organizarea ideilor. Acest lucru poate duce la discurs incoerent, în
care gândurile se pot schimba rapid sau pot fi dificil de urmărit.
4. Comportament bizar: Persoanele cu psihoze pot manifesta comportamente neobișnuite sau
bizare, cum ar fi mișcări repetate sau gesturi stranii.
5. Symptom affective: În cazul psihozelor endogene, cum ar fi tulburarea bipolară cu psihoză,
persoanele pot experimenta extrem de mari ale dispoziției. Acest lucru poate include episoade
maniacale cu energie excesivă, vorbire rapidă și grandiozitate sau episod depresiv cu sentimente
puternice de tristețe, apatie și gânduri suicidale.
6. Retragere socială: Psihozele pot duce la retragerea socială, iar persoanele afectate pot evita
interacțiunile sociale sau pot deveni izolate din cauza simptomelor lor.
7. Symptome cognitive: Psihozele pot afecta funcțiile cognitive, cum ar fi memoria, atenția și
procesarea informațiilor. Persoanele afectate pot avea dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite, în
concentrare sau în rezolvarea problemelor.
Este important să achiziționeze simptomele psihozelor pot varia în intensitate și pot evolua în
timp. De asemenea, în funcție de tipul de psihoză (schizofrenie, tulburare bipolară cu psihoză sau
altele), simptomele pot fi diferite. Diagnosticarea și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a
ajuta persoanele afectate să gestioneze simptomele și să îmbunătățească calitatea vieții lor. Dacă
aveți propria îngrijorări cu privire la dvs. sănătate mintală sau la starea cuiva drag, este important
să căutați ajutor de la un profesionist în domeniul sănătății mintale pentru o evaluare și un
tratament adecvat.

8
3.1 Schizofrenia
Schizofrenia este o tulburare mentală complexă care poate avea o varietate de manifestări și
simptome. Aceste simptome pot varia în intensitate și pot afecta diferite aspecte ale vieții unei
persoane. Manifestările schizofreniei pot fi împărțite în trei categorii principale: simptome
pozitive, simptome negative și simptome cognitive. Iată o prezentare acestor categorii:
1. Simptom pozitiv:
• Halucinații: Persoana cu schizofrenie poate experimenta halucinații auditive, visual, tactile,
olfactive sau gustative. Halucinațiile auditive, cum ar fi auzirea vocii care nu există, sunt cele
mai frecvente.
• Idea delirante: Persoana poate avea idei delirante, care sunt credințe puternice fixate și false.
Delirurile pot fi de persecuție (crezând că este urmărită), de măreție (crezând că are sau statut
special), de gelozie sau de control, printre altele.
• Gândire dezorganizată: Gândirea poate deveni dezorganizată, ceea ce poate duce la discurs
incoerent sau dificultăți în exprimarea ideilor.
• Comportament bizar: Comportamentele neobișnuite sau bizare pot fi observate în schizofrenie,
cum ar fi mișcări repetitive sau gesturi stranii.
2. Simptom negativ:
• Aplatizarea emoțională: Persoanele cu schizofrenie pot părea lipsite de expresie emoțională și
pot avea dificultăți în exprimarea sentimentelor.
• Anhedonie: Anhedonia se referă la pierderea plăcerii sau a interesului pentru activitățile care
obișnuiau să ofere bucurie sau satisfacție.
• Retragere socială: Persoanele afectate pot evita contactul social și pot avea dificultăți în
menținerea relațiilor interpersonale.
• Scăderea vorbirii: Persoanele cu schizofrenie pot prezenta o scădere a cantității și a calității
vorbirii.
3. Simptome cognitive:
• Dificultăți de concentrare și memorie: Schizofrenia poate afecta funcțiile cognitive, cum ar fi
memoria și atenția, ceea ce poate duce la dificultăți în păstrarea informațiilor și în concentrare.
• Dificultăți în luarea deciziilor: Persoanele afectate pot avea dificultăți în luarea deciziilor și în
planificarea activităților zilnice.
• Tulburări de gândire: Gândirea poate fi dezorganizată sau confuză, ceea ce poate afecta
capacitatea de a comunica și a informațiilor.
Este important de remarcat că simptomele schizofreniei pot varia la o persoană la alta și pot
fluctua în intensitate pe timpului. Diagnosticarea și gestionarea schizofreniei implicate de obicei

9
o evaluare a unui profesionist în domeniul sănătății mintale și un plan de tratament individualizat
care poate include medicamente antipsihotice, terapie psihologică și sprijin social. Cu tratament
adecvat și sprijin, mulți oameni cu schizofrenie pot avea o calitate bună a vieții și pot să-și
mențină independența funcțională.
3.2 Tulburarea bipolară
Tulburarea bipolară este o tulburare mentală caracterizată prin oscilații extreme ale dispoziției,
care include episoade de manie sau hipomanie (perioade de excitație intensă și energie) și
episoade depresive (perioade de tristețe profundă și dezinteres). Manifestările tulburării bipolare
variază în funcție de tipul specific al tulburării bipolare și de stadiul episodului, fie că este vorba
despre manie, hipomanie sau depresie. Iată o prezentare a manifestărilor comune ale tulburării
bipolare:
1. Episoade de manie:
• Creștere a energiei: Persoanele cu tulburare bipolară în stadiul de manie pot avea un nivel
extrem de crescut de energie și activitate.
• Scăderea necesității de somn: Aceste persoane pot avea nevoie de mai puțin somn sau pot
resimți un nivel redus de oboseală.
• Creșterea vorbirii: Gândurile și vorbirea pot fi rapid și dificil de urmărit.
• Gândire grandioasă: Pot avea gânduri exagerate despre propria lor importanță sau abilități.
• Iresponsabilitate financiară: Persoanele în manie pot avea tendința de a cheltui în mod impulsiv
bani sau de a face investiții riscante.
• Comportament impulsiv: Pot avea comportamente imprudente, cum ar fi conducerea
periculoasă sau implicarea în relații sexuale neprotejate.
• Iritabilitate: Pot fi ușor iritabile și pot avea conflicte cu celilalți.
2. Episoade de hipomanie:
• Episoadele de hipomanie sunt similare cu cele de manie, dar mai putin severe. Persoana poate
avea un nivel crescut de energie, vorbire rapidă și gândire grandioasă, dar simptomele sunt mai
ușoare și nu duc la disfuncționalitate semnificativă sau riscant.
3. Episoade de depresie:
• Tristețe profundă: Persoanele cu tulburare bipolară în stadiul depresiv pot experimenta o tristețe
profundă și persistență.
• Pierdere de interes: Pot pierde interesul pentru activitățile care obișnuiau să le bucure.
• Scădere a energiei: Pot resimți o scădere semnificativă a energiei și a motivației.
• Tulburări de somn: Pot avea dificultăți în adormire sau pot dormi în exces.

10
• Sentimente de vinovăție sau inutilitate: Pot avea sentimente de vinovăție sau inutilitate și pot
avea gânduri suicidale sau de autoinjuriere.
• Dificultăți cognitive: Pot avea dificultăți concentrare și în luarea deciziilor.
Este important de menționat că tulburarea bipolară este o tulburare cronică și recurrentă, iar
manifestările pot varia la o persoană la alta. Diagnosticul și tratamentul tulburării bipolare
implicate, de obicei, evaluarea către un profesionist în domeniul sănătății mintale și un plan de
tratament poate include medicamente, terapie psihologică și strategii de gestionare a
simptomelor. Cu tratament adecvat și sprijin, persoanele cu tulburări bipolare pot gestiona
simptomele și pot duce viața productivă și satisfăcătoare.
3.3 Tulburarea schizoafectivă
Tulburarea schizoafectivă este o tulburare mentală complexă care îmbină caracteristicile
schizofreniei cu cele ale tulburărilor afective (cum ar fi tulburarea bipolară sau tulburarea
depresivă majoră). Manifestările tulburării schizoafective includ simptome psihoze (cum ar fi
halucinațiile și delirurile) și schimbări ale dispoziției (episoade maniacale, hipomanice sau
depresive). Iată câteva dintre manifestările comune ale tulburării schizoafective:
1. Simptome psihoze (simptome schizofrenie):
• Halucinații: Persoanele cu tulburare schizoafectivă pot experimenta halucinații auditive, vizuale
sau tactile. Halucinațiile auditive (a auzi voci care nu există) sunt cele mai frecvente.
• Deliruri: Pot avea idei delirante false și fixate, cum ar fi deliruri de persecuție, măreție sau
control.
• Gândire dezorganizată: Gândirea și vorbirea pot deveni dezorganizate, ceea ce poate duce la
discurs incoerent sau dificultăți în comunicare.
• Comportament bizar: Pot manifesta comportamente neobișnuite sau bizare.
2. Schimbări ale dispoziției (simptome afective):
• Episoade maniacale: Persoanele cu tulburare schizoafectivă pot avea episoade maniacale în
care experimentează o creștere semnificativă a energiei, vorbire rapidă, gândire grandioasă și
comportament imprudente.
• Episoade depresive: Pot avea episoade depresive cu tristețe profundă, pierdere de interes pentru
activități, scădere a energiei și dificultăților în somn și concentrare.
3. Simptome cognitive:
• Pot prezenta dificultăți cognitive, cum ar fi scăderea memoriei și atenției.
4. Episoade mixte: Uneori, persoanele cu tulburare schizoafectivă pot experimenta simptome atât
din sfera psihozelor, cât și a modificărilor de dispoziție în același timp.
5. În timpul psihozei.

11
Este important de subliniat că manifestările tulburării schizoafective pot varia la o persoană la
alta, iar diagnosticul și tratamentul trebuie să fie individualizate. Diagnostic area și gestionarea
tulburării schizoafective implică adesea evaluarea către un profesionist în domeniul sănătății
mintale și un plan de tratament care poate include medicamente pentru a gestiona simptomele
psihozei și ale schimbărilor lor de dispoziție, precum și terapie psihologică și sprijin social. Cu
tratament adecvat, mulți oameni cu tulburare schizoafectivă pot menține o calitate bună a vieții și
pot funcționa în mod eficient.
3.4 Tulburarea schizotipală
Tulburarea schizotipală de personalitate (TSP) este o tulburare de personalitate care se
caracterizează prin model de gândire, comportament și relații interpersonale neobișnuite și
excentrice. Persoanele cu TSP pot prezenta trăsături care amintesc de schizofrenie, dar într-o
formă mai ușoară și mai funcțională. Manifestări specifice ale TSP pot varia la o persoană la alta,
dar iată câteva trăsături și moduri comune în care se poate manifesta tulburarea schizotipală de
personalitate:
1. Excentricitate și comportament bizar: Persoanele cu TSP pot avea comportament și aparențe
excentrice sau bizare. Acest lucru poate include modul lor de a se îmbrăca, vorbirea neobișnuită
sau mișcările stranii.
2. Gândire magica sau paranormala: Pot avea credințe sau gânduri neobișnuite și iraționale, cum
ar fi credința în puteri paranormale, superstiții sau teorii ale conspirației.
3. Dificultăți în relații interpersonale: Persoanele cu TSP pot avea dificultăți în stabilirea și
menținerea ărilor interpersonale. Pot părea distante sau rezervate și pot evita contactul social.
4. Anxietate socială: Pot experimenta anxietate socială sau disconfort în situații sociale, ceea ce
poate duce la izolare socială.
5. Idea bizară și excentrice: Pot avea idei sau credințe neobișnuite sau excentrice care nu sunt în
concordanță cu normele culturale sau sociale.
6. Interes pentru fenomenele paranormale sau oculte: Pot manifesta un interes sau o fascinație
pentru fenomenele paranormale, oculte sau metafizice.
7. Comportament solitar: Pot prefera să petreacă singuri sau pot avea dificultăți în dezvoltarea și
menținerea relațiilor sociale sănătoase.
8. Discurs ciudat sau incoerent: Pot avea un mod de a vorbi sau a gândi care este neobișnuit sau
dificil de urmărit.
Este important de menționat că tulburarea schizotipală de personalitate nu este echivalentă cu
schizofrenia, există suprapuneri între cele două tulburări. Persoanele cu TSP pot să nu aibă
simptome psihoze clare (cum ar fi halucinații sau delirurile) și pot să poată funcționa în mod
relativ normal în societate. Cu toate acestea, TSP poate duce la dificultăți în relațiile
interpersonale și în funcționarea zilnică.

12
Diagnostic și gestionarea TSP implică evaluarea și tratamentul către un profesionist în domeniul
sănătății mintale. Terapia psihologică, precum și sprijinul social și educația despre abilități
sociale, pot fi utile pentru persoanele cu TSP.

3.5 Tulburarea delirantă,

Tulburarea delirantă, cunoscută și sub numele de tulburare delirantă paranoidă, este o tulburare
mentală caracterizată prin prezența unor idei delirante persistente și neadevărate, care nu se
schimbă și nu pot fi corectate prin convingere. Aceste idei delirante sunt deseori legate de
persecuție, gelozie, măreție sau idei erotice și pot afecta în mod semnificativ gândirea,
comportamentul și funcționarea zilnică a unei persoane. Iată câteva moduri în care se poate
manifesta tulburarea delirantă:
1. Idea delirante de persecuție: Persoanele cu tulburare delirantă pot crede cu fermitate că sunt
persecutate, urmărite, observate sau că cineva complotează împotriva lor. Pot fi suspicioase și
pot simți că trebuie să se protejeze împotriva pericolelor imaginare.
2. Idea delirante de gelozie: Pot avea idei delirante de gelozie, crezând cu tărie că partenerul lor
de viață este infidel sau că sunt înșelați în mod constant, chiar în absența unor dovezi concrete.
3. Idea delirante de măreție: Persoanele pot avea idei delirante de măreție, crezând că au abilități
sau statut special, cum ar fi calități divinitate sau legături cu figuri importante din istorie sau
societate.
4. Idea delirante erotice: Pot experimenta idei delirante erotice, cum ar fi credința că sunt adorați
secret de către o persoană celebră sau că au puteri sexuale speciale.
5. Idea delirante de referință: Persoanele pot simți că evenimentele, obiectele sau gesturile altor
oameni au o semnificație specială și personală pentru ei, dacă acest lucru nu este adevărat.
6. Idea delirante somatice: Pot crede că au o boală gravă sau că corpul lor este afectat de ceva
neobișnuit, fără a exista dovezi medicale pentru aceste credințe.
7. Mai puțin frecvent, idei delirante neobișnuite: Pot apărea și alte tipuri de idei delirante mai
neobișnuite sau bizare, cum ar fi crezând că au fost înlocuiți de o copie sau că au capacități
speciale, cum ar fi citirea gândurilor altor persoane.
Este important de subliniat că aceste idei delirante sunt tipice pentru tulburarea delirantă, dar ele
sunt neadevărate și nu sunt susținute de dovezi concrete. Persoanele cu tulburare delirantă pot
părea în rest normale și pot menține abilități sociale și funcționale și funcționale, cu excepția
situațiilor în care delirurile pot duce la comportamentul disfuncțional sau la izolare socială.

13
3.6 Tulburarea schizofreniformă
Tulburarea schizofreniformă este o tulburare mentală care se aseamănă în multe feluri cu
schizofrenia, dar sunt o durată mai scurtă a simptomelor. Pentru a primi diagnosticul de tulburare
schizofreniformă, o persoană trebuie să prezinte simptome schizofrenice timp de cel puțin o lună,
dar mai puțin de șase luni. Aceasta înseamnă că persoana experimentează halucinații, deliruri,
gândire dezorganizată sau alte simptome schizofrenice caracteristice, dar pentru o durată de timp
mai scurtă decât cea necesară pentru diagnosticul de schizofrenie (care presupune simpt ome
persistente timp de cel puțin șase luni).
Manifestările tulburării schizofreniforme pot fi similare cu cele ale schizofreniei și pot include
următoarele simptome:
1. Halucinații: Persoana poate auzi, vedea sau simți lucruri care nu există în realitate.
Halucinațiile auditive (a auzi voci) sunt cele mai frecvente.
2. Deliruri: Pot exista idei delirante, cum ar fi idei de persecuție (crezând că sunt urmărite sau că
cineva le dorește răul), idei de măreție (crezând că au puteri sau statut special) sau alte idei fixe
și false.
3. Gândire dezorganizată: Gândirea și vorbirea pot deveni dezorganizate, ceea ce poate duce la
discurs incoerent sau dificultăți în exprimarea ideilor.
4. Comportament bizar: Pot apărea comportamente neobișnuite sau bizare, cum ar fi mișcări
repetitive sau gesturi stranii.
5. Symptom affective: Episoade de manie sau depresie pot să apară pe tulburări
schizofreniforme.
Tulburarea schizofreniformă poate fi considerată o formă mai scurtă și mai acută a schizofreniei.
Cu toate acestea, nu toate cazurile de tulburare schizofreniformă evoluează în schizofrenie, iar
unele pot să se amelioreze să se rezolve cu tratamentul adecvat. Este important să acorde atenție
simptomelor timpurii și să se solicite ajutor de la un profesionist în domeniul sănătății mintale
pentru evaluare și tratament. Un diagnostic și un tratament precoce pot avea un impact
semnificativ asupra prognosticului.

IV Tratamentul

Tratamentul psihozelor endogene, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea bipolară, este complex și
implică o combinație de terapie medicamentoasă, terapie psihologică, sprijin social și educație
pentru pacient și familia sa. Tratamentul trebuie să fie individualizat, iar pacienții cu psihoze
endogene trebuie să fie evaluați și monitorizați în mod regulat de către un profesionist în
domeniul sănătății mintale. Iată principalele componente ale tratamentului psihozelor endogene:

14
1. Medicația antipsihotică: Antipsihoticele sunt medicamentele de bază în tratamentul psihozelor
endogene. Aceste medicamente ajută la reducerea sau eliminarea simptomelor psihozei, cum ar fi
halucinațiile, delirurile și gândirea dezorganizată. Există antipsihotice și atipice, iar medicul va
selecta medicamentul și doza potrivite în funcție de nevoile individuale ale pacientului și de
efectele secundare.
2. Terapia psihologică: Terapia psihologică, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
sau terapia dialectic-comportamentală (DBT), poate fi benefică pentru persoane cu psihoze
endogene. Această formă de terapie se concentrează pe învățarea strategiilor pentru gestionarea
simptomelor, dezvoltarea abilităților de comunicare și gestionarea stresului.
3. Sprijin social: Sprijinul social este esențial în tratamentul psihozelor endogene. Persoanele
afectate pot beneficia de sprijin din partea familiilor, prietenilor și grupurilor de suport. Sprijinul
social poate ajuta la reducerea izolării și la crearea calității vieții.
4. Educație: Pacienții și familiile lor ar trebui să fie informați și educați despre tulburarea
psihozică de care suferă. Înțelegerea simptomelor, tratamentului și a posibilelor efecte secundare
ale medicamentelor pot ajuta la gestionarea bolii într-o manieră mai eficientă.
5. Monitorizare și gestionare a efectelor secundare: Medicamentele antipsihotice pot avea efecte
secundare, iar pacientul trebuie să fie monitorizat în mod regulat pentru a identifica și gestiona
aceste efecte secundare. Este important să se discute cu medicul despre orice efecte secundare și
să se facă ajustări pentru a face tratamentului.
6. Stil de viață sănătos: Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o dietă echilibrată,
exerciții fizice regulate și odihnă adecvată, poate contribui la gestionarea simptomelor psihozelor
endogene.
Tratamentul psihozelor endogene poate fi de lungă durată și necesită adesea o abordare continuă
și coordonată între profesioniștii în domeniul sănătății mintale, medic și terapeut. Este important
ca pacienții și familiile lor să fie implicați activ în gestionarea tratamentului și să solicite ajutor
atunci când este nevoie. Cu tratament adecvat și sprijin, mulți oameni cu psihoze endogene pot
să ducă o viață funcțională și să aibă o calitate bună a vieții.

4.1Tratamentul schizofreniei
Tratamentul schizofreniei implică adesea o combinație de terapii pentru a ajuta la dezvoltarea
simptomelor și pentru a gestiona funcționarea zilnică a pacientului. Iată câteva terapii care pot fi
benefice în tratarea schizofreniei:
1. Medicația antipsihotică: Antipsihoticele sunt medicamentele de bază în tratamentul
schizofreniei. Ele ajută la reducerea sau eliminarea simptomelor psihotice, cum ar fi
halucinațiile, delirurile și gândirea dezorganizată. Există antipsihotice tipice (mai vechi) și
atipice (mai noi) disponibile, iar medicul va selecta medicamentul și doza potrivite în funcție de
nevoile individuale ale pacientului. Este important ca pacienții să continue să ia medicamente așa
cum le-a prescris medicul și să discute orice efecte secundare sau îngrijorări cu medicul lor.

15
2. Terapie cognitiv-comportamentală (CBT) ă relațiile interpersonale. Terapia poate ajuta
pacientul să devină mai conștient de gândurile și credințele lor disfuncționale și să învețe
strategii pentru a le schimba.
3. Terapie psihosocială: Terapia psihosocială, cum ar fi terapia de reabilitare cognitivă, terapia de
gestionare a stresului și terapia de relații sociale, poate ajuta pacienții să îmbunătățească
abilitățile sociale, de comunicare și de gestionare a stresului.
4. Terapie familială: Implicarea familiilor în tratament poate fi benefică. Terapia familială poate
ajuta la dezvoltarea comunicării în familie, la gestionarea conflictelor și la sprijinirea pacientului
în procesul de recuperare.
5. Grupuri de suport: Participarea la grupuri de suport cu alte persoane care trăiesc cu
schizofrenie poate oferi sprijin emoțional și practic. Aceste grupuri pot ajuta pacienții să
împărtășească experiențele lor, să învețe de la alții și să se simtă mai conectate social.
6. Reabilitare psihosocială Programelor de reabilitare psihosocială le ajută pe persoane cu
schizofrenie să dezvolte abilități necesare pentru a funcționa în societate. Aceste programe pot
include instruire în abilități de viață independentă, educație și sprijin pentru locuri de muncă
voluntară.
7. Monitorizare medicală continuă: Este important ca pacienții cu schizofrenie să fie
monitorizate medical în mod regulat pentru a urmări progresul tratamentului și pentru a
identifica orice efecte secundare ale medicamentelor.
8. Intervenție timpurie: O intervenție cât mai timpurie în schizofrenie poate avea un impact
semnificativ asupra prognosticului. Identificarea și tratarea simptomelor în stadii incipiente pot
ajuta la prevenirea agravării bolii.
Este important să subliniem că tratamentul schizofreniei trebuie să fie individualizat, deoarece
fiecare persoană poate avea nevoi și simptome specifice. Pacienții cu schizofrenie ar trebui să
lucreze în strânsă colaborare cu un echipament medical de specialitate pentru a dezvolta un plan
de tratament adecvat pentru ei. Cu tratament adecvat și sprijin continuu, mulți oameni cu
schizofrenie pot gestiona simptomele și pot duce o viață funcțională și satisfăcătoare.
4.2 Tratamentul tulburării bipolare
Tratamentul tulburării bipolare implicate de obicei o combinație de terapie medicamentoasă și
terapie psihologică, precum și gestionarea stilului de viață. Iată câteva terapii comune utilizate în
tratamentul tulburării bipolare
1. Medicația: Medicația este un element cheie în gestionarea tulburării bipolare. Acestea includ:
• Stabilizatoare de dispoziție: Medicamente precum litiul, anticonvulsivantele (de exemplu,
valproat și carbamazepina) și antipsihoticele atipice (cum ar fi aripiprazol sau quetiapina) sunt
adesea prescrise pentru a preveni episoadele maniacale și depresive.
• Antidepresive: On cazurile depresie bipolară, medicul poate prescrie antidepresive, de obicei în
combinație cu un stabilizator de dispoziție pentru a preveni inducerea maniei.

16
• Medicamente pentru tratarea simptomelor conexe: Medicamentele pot fi prescrise pentru a trata
simptomele specifice, cum ar fi anxietatea sau insomniile.
2. Terapie cognitiv-comportamentală (CBT): Terapia CBT poate ajuta pacienții să înțeleagă mai
bine tulburarea lor bipolară, să identifice factorii declanșatori și să dezvolte strategii pentru a
gestiona simptomele. Aceasta se concentrează și pe dezvoltarea abilităților de a face față
stresului și de a face gestionarea dispoziției.
3. Terapie interpersonală (IPT): IPT se concentrează pe relațiile interpersonale ale pacientului și
poate ajuta la gestionarea conflictelor și a schimburilor de relații care pot apărea în timpul
episoadelor maniacale sau depresive.
4. Psihoeducație: Educația despre tulburarea bipolară este esențială pentru pacienți și familiile
lor. Înțelegerea simptomelor, a factorilor declanșatori și a modului de gestionare a bolii poate
ajuta la prevenirea episoadelor de recurență.
5. Terapie de grup: Grupurile de suport pentru persoanele cu tulburare bipolară oferă un mediu în
care pacienții pot împărtăși experiențele lor, pot oferi și primi și sprijin și pot învăța de la alții
care trăiesc cu aceea și tulburare.
6. Managementul stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o rutină
regulată de somn, exerciții fizice, alimentație echilibrată și evitarea consumului de alcool și
droguri, poate ajuta la menținerea unei stări de bine și la prevenirea episoadelor de manie. sau
depresie.
Este important să se sublinieze că fiecare caz de tulburare bipolară este unic, iar tratamentul
trebuie să fie individualizat pentru a se potrivi nevoilor și simptomelor specifice ale pacientului.
Este crucial să lucrați în strânsă colaborare cu un profesionist în domeniul sănătății mintale
pentru a dezvolta un plan de tratament adecvat și pentru a asigura monitorizarea și gestionarea
problemei a bolii. Cu tratament adecvat și sprijin, persoanele cu tulburări bipolare pot gestiona
simptomele și pot duce o viață funcțională și satisfăcătoare.
4.3 Tratamentul tulburării schizoafective
Tratamentul tulburării schizoafective implică o combinație de terapie medicamentoasă și terapie
psihologică pentru a ajuta la gestionarea simptomelor specifice ale acestor tulburări, care
combină caracteristicile schizofreniei cu cele ale tulburărilor afective (cum ar fi mania sau
depresia). Iată cum poate arăta tratamentul pentru tulburarea schizoafectivă:
1. Medicația:
• Antihotice: Aceste medicamente cum sunt folosite pentru a trata simptomele ar fi halucinații,
delirurile și gândirea dezorganizată. Ele pot ajuta la stabilizarea simptomelor psihotice. Atât
antipsihoticele tipice (mai vechi) cât și cele atipice (mai noi) pot fi folosite.
• Stabilizatoare de dispoziție: Deoarece tulburarea schizoafectivă include și simptome afective
(manie sau depresie), medicamentele stabilizatoare de dispoziție, cum ar fi litiul sau

17
anticonvulsivantele (de exemplu, valproat sau carbamazepina), pot fi prescrise pentru a gestiona
aceste simptome.
2. Terapie cognitiv-comportamentală (CBT): Terapia CBT poate ajuta pacientul să înțeleagă și să
gestioneze mai bine simptomele, să dezvolte strategii pentru a face față episoadelor afective și să
identifice gânduri și credin It's disfunctional.
3. Terapie de grup: Participarea la grupuri de suport pentru persoane cu tulburarea schizoafecei
poate oferi sprijin emoțional și poate ajuta pacienții să se simtă mai puțin izolați. On aceste
grupuri, grupuri pot împărtăși experiențe lor și pot învăța strategii pentru gestionarea vieții cu
această tulburare.
4. Terapie familială: Terapia familială poate ajuta pacientul și familia să înțeleagă și să
gestioneze tulburarea schizoafectivă. Aceasta poate ajuta la gestionarea relațiilor interpersonale
și poate oferi sprijin pentru familia pacientului.
5. Monitorizare medicală continuă: Deoarece tratamentul poate implica mai multe medicamente,
monitorizarea medicală continuă este esențială pentru a urmări efectele medicamentelor și pentru
a face ajustări în funcție de nevoile pacientului.
6. Stil de viață sănătos: Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include odihnă adecvată,
exerciții fizice regulate și o dietă echilibrată, poate contribui la gestionarea simptomelor.
.
4.4 Tratamentul tulburării schizotipale
Tratamentul tulburării schizotipale de personalitate poate viza gestionarea simptomelor și
dezvoltarea funcționării sociale și profesionale a individului. Este important de menționat că
persoanele cu tulburare de personalitate pot avea dificultăți în relațiile interpersonale și pot
experimenta disconfort social, dar nu prezintă simptome psihotice pronunțate cele din
schizofrenie. Tratamentul poate include următoarele aspecte:
1. Terapie psihologică (terapie cognitiv-comportamentală): Terapie cognitiv-comportamentală
(CBT) poate ajuta la dezvoltarea de abilități sociale și la dezvoltarea relațiilor interpersonale.
Aceasta poate ajuta persoana să înțeleagă gândurile și comportamentele și comportamentele care
pot contribui la izolare socială și la disconfortul în relații și să învețe strategii pentru a le schimba
în mod pozitiv.
2. Terapie de grup: Participarea la grupuri de terapie de grup sau de suport poate ajuta la
dezvoltarea abilităților sociale și la împărtășirea experiențelor cu alți oameni care se confruntă cu
probleme similare. Aceasta poate oferi un mediu sigur pentru a lucra la dezvoltarea relațiilor și a
abilităților de comunicare.
3. Farmacoterapie (medicamente): Nu există medicamente specifice pentru tratarea tulburării
schizotipale de personalitate în sine, deoarece această tulburare nu implică simptome psihotice
severe. Cu toate acestea, medicamentele pot fi prescrise pentru a trata simptomele coexistente,
cum ar fi anxietatea sau depresia.

18
4. Educație: Persoanele cu tulburare schizotipală de personalitate și familii lor pot beneficia de
educație despre tulburare. Înțelegerea simptomelor și a modului în care acestea pot afecta viața
de zi cu zi poate ajuta la gestionarea și acceptarea condiției.
5. Stil de viață sănătos: Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include routine regulate de
somn, alimentație echilibrată și exercițiu fizice, poate contribui la crearea stării generale de bine
și a funcției sociale.
6. Monitorizare și sprijin continuu: Este important ca persoanele cu tulburare schizotipală de
personalitate să primească sprijin continuu și monitorizare din partea profesioniștilor în domeniul
sănătății mintale pentru a urmări progresul și pentru a face Justări în tratament în funcție de
nevoile individuale.
Tratamentul tulburării schizotipale de personalitate poate fi benefic pentru dezvoltarea
funcționării sociale și a calității vieții, dar trebuie să fie adaptat la nevoile. specifice ale fiecărei
persona. Este important ca pacienții să lucreze cu un terapeut sau un profesionist în domeniul
sănătății mintale specializate în tratarea tulburărilor de personalitate pentru a dezvolta un plan de
tratament personalizat.

19